Radio România Internațional

Tag: Targu Jiu

  • Die Bildhauerin Miliţa Petraşcu, eine Schülerin von Brâncuşi

    Die Bildhauerin Miliţa Petraşcu, eine Schülerin von Brâncuşi

    Die unübertroffene Meisterin der Porträtkunst, Miliţa Petraşcu, sollte bis an ihr Lebensende in Briefen oder Gesprächen die Bedeutung ihrer Begegnung mit dem Bildhauer Constantin Brâncuşi in Erinnerung rufen. Die Bildhauerkunst der Miliţa Petraşcu stellt in erster Linie einen Widerstandsakt angesichts der Zerstörung des Bildes dar. Ihr Unterfangen hütet die Ambitionen der Momentaufnahme und die Strenge der klassischen Komposition, die jeweils in der Kunst Anfang des Jahrhunderts anzutreffen waren. Und das wird ihr sehr hilfreich dabei sein, sich während der langjährigen Zusammenarbeit mit Brâncuşi vor der Versuchung einer Imitation des gro‎ßen Meisters zu schützen und den einfachen Geschmack des Abstrakten zu vermeiden“ — hei‎ßt es in einer Rezension der Kunst Miliţa Petraşcus von Dan Brudaşcu.



    Constantin Zărnescu, der die Aphorismen von Brâncuşi in einem Band gesammelt hat, spricht über die Begegnung zwischen Miliţa Petraşcu und dem gro‎ßen Künstler, die die Schicksale der beiden prägen sollte. Alles ereignete sich im Jahre 1919.



    Einige Jahre zuvor war Brâncuşi zu zwei Gruppenausstellungen der europäischen Avantgarde eingeladen worden. Er stellte dort Varianten des »Kusses«, von »Mademoiselle Pogany«, der »Schlafenden Muse«, des »Kinderkopfes« aus. Miliţa räumt seinen Werken die geometrische Reinheit, die Verwesentlichung des menschlichen Wesens ein. Sie erlernt die Bildhauerkunst an der Seite von Brâncuşi, der sie ‚Petrică‘ nennt. Brâncuşi drückt ihr und allen aus Rumänien angereisten jungen Damen die Mei‎ßel in die Hand und erinnert sie daran, dass sie sich für einen Männerberuf entschieden hatten. Er bringt ihnen die Bedeutung des Marmorblocks näher, den man, wie er sagte, nie zerstören darf. Bildhauerei bedeute vor allen Dingen Denken und sei nichts für junge Leute, sagte der Künstler Miliţa, in Anwesenheit des amerikanischen Dichters Ezra Pound.“




    Milita Petraşcu sollte später Brâncuşi überreden, auf wichtige Projekte in Frankreich zu verzichten, um in die Heimat zurückzukehren und das berühmte Ensemble in Târgu Jiu auszuführen. Jenes Ensemble, das mit der Endlosen Säule“ seinen Höhepunkt findet. Während dieser Zeit in Rumänien steht Brâncuşi Miliţa Petraşcu Modell. Sie gie‎ßt das erste Porträt des Künstlers in Bronze, die Büste ist jetzt auf dem Dorobanţi-Platz in Bukarest zu finden. Brâncuşi bewundert dabei die Leichtigkeit, mit der Miliţa Petraşcu in ihrer Bildhauerkunst von dem Geiste der klassischen Kunst zu dem der Moderne springen konnte. In diesem Zusammenhang gesteht er ihr: Du kennst dich damit aus, so zu arbeiten, wie du gerade Lust hat, figurativ oder abstrakt, du hast es gut!“



    Der Schriftsteller Constantin Zărnescu erzählt die Geschichte der Künstlerin weiter.



    1927, nach dem Kongress der Romanischen Presse in Bukarest, erntet Miliţa Petraşcu internationalen Lob. Sehr interessant ist die Tatsache, dass Aretia Tătărescu, die Vorsitzende des Frauenverbandes aus Gorj, Miliţa beauftragt, in Târgu Jiu ein Denkmal für die im Ersten Weltkrieg gefallenen Volkshelden zu errichten. Miliţa hatte bereits das Denkmal von Ecaterina Teodoroiu errichtet und war eine in Gorj sehr bekannte Persönlichkeit. Allerdings lehnte sie den Vorschlag von Frau Tătărescu ab, mit der Begründung, Brâncuşi sei die am besten geeignete Person für die Errichtung eines solchen Denkmals für die an der Front gestorbenen Soldaten. Und in diesem Moment beginnt ein intensiver Briefwechsel zwischen Miliţa und Brâncuşi, schlie‎ßlich kommt Brâncuşi 1937 nach Târgu Jiu, mit der Absicht, eine einzige Arbeit fertigzustellen.“




    Dank der Archivarbeit von Victor Crăciun kann der Briefwechsel zwischen den beiden Künstlern heute verfolgt werden. Die beiden, sagt Crăciun, habe sowohl die Kunst als auch eine gro‎ße Freundschaft verbunden. Eine Freundschaft, die von 1919 bis zum Tode Brâncuşis andauern wird, aus der Miliţa Pătraşcu die Vorgaben und Dimensionen der modernen Kunst gewinnen und Rumänien sein künstlerisches Erbe um das Ensemble in Târgu Jiu bereichern sollte. Denn sie hatte die Idee, dass Brâncuşi diese architektonischen Skulpturen ausführt, die einzigartig in der Welt sind.“



    Mit weiteren Details der Schriftsteller Constantin Zărnescu:



    1946 schrieb Miliţa in einem Brief an Brâncuşi Folgendes: ‚Zusammen mit meinen Freunden bereiten wir uns darauf vor, dir Proviant zu schicken.‘ Es war der Moment, in dem die Krise einen Gro‎ßteil von Europa in Griff hatte. Ebenfalls während jener Zeit informiert Miliţa Brâncuşi über jeden veröffentlichten Artikel über ihn. Sie setzt ihn darüber in Kenntnis, was Petru Comarnescu über ihn geschrieben hat, teilt ihm mit, dass Ionel Jianu in der Zeitschrift »Licht und Farbe« veröffentlicht hat, au‎ßerdem darüber, dass seine Theorien zur Kunst in der Presse erschienen sind. Und sie schreibt ihm auch, dass sie nicht vergessen kann, wie er ihr 20 Jahre zuvor so viele neue Dinge über die moderne, neue Bildhauerkunst erzählte, Dinge und Gedanken, die sich inzwischen belegen lie‎ßen.“




    Anlässlich der Eröffnung der gemeinsamen Ausstellung mit Marcel Iancu im Jahre 1934 sollte der Kritiker Petru Comarnescu Folgendes behaupten:



    Die Haupteigenschaft von Miliţa Petraşcu bleibt nach wie vor die Grundeigenschaft der Bildhauerkunst an sich: der Kult der vollen Formen, in Verbindung mit Raum und Licht. Die Künstlerin sucht in dem Antlitz des Modells kein dominierendes Merkmal, sondern sie gibt in einem Ensemble von Details die Eigenschaften einer Persönlichkeit wieder. Das Porträt der halbnackten Schauspielerin Elvira Godeanu ist naturalistisch und zugleich hierarchisch diskret, wobei hier die klassische Typologie der armlosen Büste gewagt und unkonventionell übernommen wird. Das Marmor-Porträt einer weiteren bekannten Schauspielerin, das von Agepsina Macri, der Ehefrau des Schriftstellers Victor Eftimiu, wurde bereits 1934 im Offiziellen Salon ausgestellt. Dabei werden die Normen der damaligen Zeit ebenfalls nicht eingehalten: Es war nicht erlaubt, dass das Porträt einer klar erkenntlichen Person, die der Bukarester Gesellschaft gut bekannt war, auch wenn sie Schauspielerin war, mit nackten Brüsten dargestellt wird. Nichtsdestotrotz hat die bemerkenswerte Skulptur nichts Frivoles an sich, die Monumentalität und Unbeweglichkeit des Porträts spielen auf die klassische Antike an, im Namen derer die Nacktheit akzeptiert werden konnte.“



    Audiobeitrag hören:




  • Erinnerungen an Brâncuşi

    Erinnerungen an Brâncuşi

    Constantin Brâncuşi ist wahrscheinlich der weltweit bekannteste rumänische Künstler. Kein anderer Rumäne hat so viele Auszeichnungen bekommen. Brâncuşi ist einer der wichtigsten Künstler aller Zeiten.



    Constantin Brâncuşi selbst liebte jedoch nicht die Berühmtheit. Im Gegenteil. Er war ein asketischer Mann, vertieft in seiner Kunst und ziemlich zurückhaltend in der Beziehung zu den Menschen und zu den Medien. Deshalb gibt es auch keine aufgenommenen Interviews mit ihm. Filmaufnahmen mit ihm gibt es wenige. Brâncuşi lebte aber in den Erinnerungen derer weiter, die ihn gekannt haben. Einige dieser Menschen wurden vom Zentrum für mündliche Geschichte des Rumänischen Rundfunks interviewt. Das Zentrum ist zudem im Besitz einiger Aufnahmen aus anderen Archiven.



    Der Kunstkritiker George Oprescu hat Brâncuşi kennengelernt. 1963 berichtete er dem Rumänischen Rundfunk über seine beiden Treffen mit Brâncuşi. Das erste Treffen fand nach dem 1. Weltkrieg, in der Werkstatt des Künstlers in Paris, auf der Impasse-Ronsin-Stra‎ße, statt. Hier lebte der Künstler ein halbes Jahrhundert, von 1907 bis zu seinem Tod 1957.



    Die Werkstatt von Impasse Ronsin, sehr gro‎ß, war mit alten Holzbalken gefüllt. Manche waren 50-60 cm breit und ein paar Meter lang. Sie waren aus einem Dorf aus der Bretagne, in dem mehrere Häuser abgerissen wurden, gebracht worden. Diese Holzbalken warteten auf die geschickte Hand des Künstlers. Du dachtest, du befindest dich in einer unterirdischen Höhle, in der ein Zyklop aus Holz Sachen schuf, die die Welt entzückte. Zu der Zeit hatte ich eine Leidenschaft für Wagner und für die wagnersche Mythologie, nichts schien mir fremd.“



    1937 reiste Oprescu wieder nach Paris und besuchte erneut den Künstler in seiner Werkstatt.



    Diesmal waren es nicht die riesigen Holzbalken, die in der Werkstatt für einen besonderen Anblick sorgten. Brâncuşi arbeitete in dieser Periode mit Stein und poliertem Metall. Solche Werke, die auf mobilen Plattformen standen und die von elektrischen Mechanismen in Bewegung gesetzt wurden, überraschten mich und nicht gerade positiv. Es folgte ein Essen, das vom Künstler vorbereitet wurde, und ein Gespräch über das, was ich sah. Die Diskussion dauerte mindestens zwei Stunden. Was bei ihm verblüffend war, daran erinnerte ich mich von meinem ersten Treffen mit ihm, war seine rustikale Vornehmheit, die Anmut seiner Bewegungen, sein starker Körper, auch wenn er eher kleinwüchsig war. Die Augen waren unglaublich. Klein, aber flink, mal lächelnd, mal ernst, mal ironisch, aber nicht übertrieben, wechselhaft. Es reichte aus, um dir seinen Seelenzustand zu übertragen. Er sprach langsam, klar, durchdacht. An dem Abend herrschte um ihn die Gelassenheit des Künstlers, der letzten Endes die oberste Wahrheit der Kunst erreicht hat.“




    Dyspré Paleolog war während des Zweiten Weltkriegs Journalist bei Radio Rumänien. Nach der sowjetischen Besatzung flüchtete er nach Paris. Als Student begann er Brâncuşi, einen Studienkollegen seines Vaters, zu besuchen.



    Er fühlte sich mit meinem Vater stark verbunden. Ihre Studienzeit hatten sie zusammen verbracht und sie waren enge Freunde. Mein Vater war ein Exeget von Brâncuşi, er hat die ersten Bücher über ihn geschrieben, 4-5 Bücher waren es, das letzte habe ich auf Französisch selbst verlegt. Es hat im Kulturleben in Paris für Aufruhr gesorgt und wurde von Spezialisten sehr geschätzt. Brâncuşi bot seine Freundschaft einem verhungernden jungen Studenten an, der versuchte, sich in Frankreich ein Leben aufzubauen. Er sagte mir: ‚Junge, sei klug, halte Abstand von der rumänischen Botschaft‘. Brâncuşi hat mich 5-6mal empfangen, wegen des Studiums und wegen der Freundschaft zu meinem Vater. Ich habe mit ihm sehr interessante Diskussionen geführt. Brâncuşi hatte wenig Kontakt zu Rumänen. Er hielt Abstand von der rumänischen Kolonie. Diese, wie auch die anderen Gemeinschaften, erlebte eine Periode der Neuanpassung und war gespalten: Es hier Menschen, die sich für Antikommunisten erklärten, andere, die eher demokratisch waren, und die Linksorientierten. Sehr wenige waren eifrige Kommunisten. Wie Brâncuşi hielt auch ich Abstand von den rumänischen Aussieldern.“




    Der Offizier und Professor Virgil Coifan erinnerte sich an ein Fest von 1938 in der Stadt Târgu Jiu. Damit verbunden ist auch eine Anekdote über die Entstehung des monumentalen Skulpturen-Ensembles von Brâncuşi im heutigen Stadtpark von Târgu Jiu:



    Wir gingen in den Park in Târgu Jiu und warteten auf den Präfekten. Der Leiter der Grundschule in Tismana, Chiţiba, traf Brâncuşi und unterhielt sich mit ihm. Ich wei‎ß nicht mehr, ob sie Verwandte oder gute Freunde waren. Er sagte Brâncuşi: ‚Unsere Leute hier im Landkreis Gorj meinen, du hättest dich mit diesen Werken über sie lustig gemacht!‘ Und Brâncuşi antwortete: ‚Das sagen die Feinde von Tătărescu.‘ Und er erklärte, die Familie Tătărescu hätte ihm bei der Arbeit sehr geholfen. Aretia Tătărescu wäre diejenige gewesen, die darauf bestanden hätte, dass er ein Monument schafft.“




    Es kommt nicht selten vor, dass Künstler von ihren Zeitgenossen nicht verstanden werden. Das aber vermindert nicht ihren Wert, im Gegenteil.



    Audiobeitrag hören:



  • Amintiri despre Brâncuşi

    Amintiri despre Brâncuşi

    Constantin Brâncuşi este artistul român despre care s-a vorbit la nivel mondial, probabil, cel mai mult. Niciun alt român nu a adunat atâtea distincţii şi aprecieri universale ca Brâncuşi, niciun alt român nu şi-a legat numele atât de profund de un domeniu artistic cum şi l-a legat Brâncuşi de sculptură. Numele lui apare în cele mai multe topuri ale artiştilor şi operelor de artă din toate timpurile.



    Constantin Brâncuşi nu a fost însă un iubitor de celebritate. Dimpotrivă, s-ar putea spune. Era un om auster, preocupat mult de arta sa şi destul de rezervat cu oamenii şi în relaţiile cu media. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu există interviuri înregistrate cu el, iar filmările sunt şi ele puţine. Dar Brâncuşi a trăit în memoria celor care l-au cunoscut şi pe care Centrul de Istorie Orală din Societatea Română de Radiodifuziune i-a intervievat sau a intrat în posesia unor înregistrări recuperate din alte arhive. Unul dintre cei care l-au cunoscut pe Brâncuşi a fost criticul de artă George Oprescu. În 1963, el povestea Radiodifuziunii Române despre cele două întâlniri ale sale cu Brâncuşi. Prima a avut loc după primul război mondial în atelierul artistului din Paris, pe Impasse Ronsin, unde a trăit o jumătate de secol, din 1907 până la moartea sa din 1957.


    ”Atelierul lui Brancuşi, foarte vast, era în întregime ocupat de enorme bârne de lemn vechi, unele late de 50 — 60 cm şi lungi de câţiva metri, aduse dintr-un sat din Bretania unde se dărâmase un număr de case. Unele peste altele, aceste bârne aşteptau mâna măiastră a artistului. Te-ai fi crezut într-o peşteră, poate sub pământ, în care un ciclop era preocupat să transforme acest material lemnos în lucruri de care să se minuneze lumea. Şi cum în aceea epocă eram foarte pasionat de Wagner şi de mitologia wagneriană, nimic nu mi se părea străin ca înfăţişare de ceea ce vedeam.”



    În 1937, Oprescu se reîntorcea la Paris, în atelierul lui Brâncuşi, şi îl revedea pe artist puţin schimbat în mediul său, şi el schimbat. ”De data aceasta, ceea ce dădea un aspect particular atelierului nu mai erau imensele bârne din lemn de altădată. În această perioadă, Brâncuşi era preocupat de sculptura în piatră şi în metal lustruit. Asemenea opere, instalate pe platforme mobile puse în mişcare de un mecanism electric, m-au cam surprins şi nu tocmai favorabil. A urmat o masă pregătită de artist şi conversaţie în legătură cu ceea ce vedeam, o conversaţie de cel puţin două ceasuri. Ceea ce izbea în înfăţişarea lui Brâncuşi şi ceea ce-mi lăsase o amintire de neuitat încă de la primul meu contact cu dânsul, era nobleţea rustică a înfăţişării sale, supleţea mişcărilor, trupul său vânjos, deşi mai degrabă scund. Ochii, mai ales, erau extraordinari! Mici, însă săgetători, când râzători, când gravi, când ironici, nu exagerat, schimbători şi suficient ca să te facă să înţelegi ce se petrecea în sufletul lui. Vorba îi era domoală, clară, lung judecată. În aceea seară domnea parcă în jurul lui ceva din seninătatea artistului care a ajuns în sfârşit la adevărul suprem al artei.”



    Dyspré Paleolog a fost jurnalist la Radio România în anii celui de-al doilea război mondial şi s-a refugiat la Paris după ocupaţia sovietică. Ca student, acolo a început să-l frecventeze pe Brâncuşi, coleg de facultate de-al tatălui său. ”Era foarte legat de tatăl meu. Perioada lor de studenţie au petrecut-o împreună şi erau prieteni la cataramă, cum se spune în Oltenia. Tatăl meu a fost un exeget al lui Brâncuşi, a scris primele cărţi despre Brâncuşi, vreo 4-5 şi pe ultima am tipărit-o eu pe cont propriu, în limba franceză. A stârnit o vâlvă în domeniul cultural de la Paris şi a fost apreciată extrem de mult de cei mai mari cunoscători ai lui Brâncuşi. Şi Brâncuşi avea prietenie pentru un tânăr student, muritor de foame, care îşi căuta un rost în Franţa. Mi-a spus: Măi băiete, fii deştept, fereşte-te de legaţia română” M-a ajutat cu vorbe. Brâncuşi m-a primit de multe ori, de 5-6 ori, din cauza cărţii şi desigur din cauza prieteniei cu tatăl meu şi cu el am avut convorbiri destul de interesante. Brâncuşi era foarte puţin în contact cu românii. Brâncuşi se ferea de colonia română, care, bineînţeles ca toate coloniile, trăia o perioadă de readaptare fiind împărţită în diferite clanuri: cei care erau anticomunişti declaraţi, cei care erau mai democraţi şi cei care erau de stânga. Şi foarte puţini care erau comunişti înfocaţi. Şi m-am ferit de colonia română, ca şi Brâncuşi.”



    Ofiţerul şi profesorul Virgil Coifan şi-a amintit de o serbare la monumentele din oraşul Târgu Jiu în 1938 şi îşi aduce aminte ce i s-a spus lui Brâncuşi cu acea ocazie. “Ne-am dus în parcul din Târgu Jiu, să aşteptăm să vină prefectul. Directorul şcolii primare din Tismana, Chiţiba l-a întâlnit pe Brâncuşi. Şi vorbea cu Brâncuşi, aşa prieteneşte. Nu mai ştiu dacă erau rude sau prieteni mai apropiaţi. I se adresa lui Brâncuşi: “Hei, maestre, gorjenii noştri spun că ţi-ai bătut joc de ei cu lucrările astea, pe care le-ai făcut aicea!”. Şi Brâncuşi a răspuns: “Aşa zic adversarii domnului Tătărescu” Şi în timpul ăsta a spus că familia Tătărăscu l-a ajutat foarte mult în realizarea lucrărilor şi că Aretia Tătărăscu a fost cea care a insistat cel mai mult să facă un monument eroilor din primul război mondial.”


    Nu e un secret pentru nimeni că adesea artiştii nu sunt înţeleşi de contemporanii lor, mai ales de cei care nu sunt de specialitate. Dar aceasta nu-i face mai puţin excepţionali, ba dimpotrivă.

  • The city of Targu Jiu is to receive Golden Apple Award

    The city of Targu Jiu is to receive Golden Apple Award

    The open-air works by Brancusi displayed in the city of Targu Jiu had a decisive role in the decision made by FIJET. Marian Constantinescu, editor-in-chief with the Traveller Magazine and the president of the Travel Press Club in Romania, says the Golden Apple is seen by FIJET as the most important international award for excellence to be granted in the field of tourism:



    “This award is a kind of Oscar for tourism granted by travel journalists worldwide. The Travel Press Club is the representative, in Romania, of this international organisation numbering about 600 journalists from all over the world, who work in the audio-visual field, as well as CD and film producers in the travel industry. The award is granted to a community. This time, the award goes to the tourist, administrative and economic community in Targu Jiu, for the way they promoted the open-air works of Brancusi, a project proposed by FIJET four years ago. The project was entitled The Brancusi Axis and comprises the Heroes’ Path, which boasts an artistic area unique in the world and not only in Romania and Europe: it is the only outdoor sculptural ensemble ever created by Constantin Brancusi.”



    Targu-Jiu truly deserves this trophy, awarded in recognition of the special efforts deployed for the promotion of tourism. The city is a genuine open-air museum, says Ramona Ivulescu, a spokeswomen for the Targu Jiu City Hall:



    “This is Constantin Brancusi’s heritage. We also have The Gate of The Kiss in Targu Jiu. Each of the supporting pillars is embossed with Barncusi’s symbol of a kiss — a circle split in two, on each face of the structure. This motif of two semicircles facing each other also serves to represent eyes looking into the gate, and, we hope, into the souls of those visiting Targu Jiu. This is one of Brancusi’s most important works. Then there is the Chair Alley, which is extremely beautiful. The chairs mark the path towards the Table of Silence, which is a reinterpretation of a traditional table. The sculptural ensemble in Targu Jiu, consisting of three large pieces, The Table of Silence, The Gate of the Kiss and the Endless Column, were built as a tribute to the Romanian heroes of WWI who defended the city from German troops in 1916.”



    The Golden Apple award will be granted to the city of Targu Jiu in early October, and will also be marked at the FIJET international congress due at the beginning of September in Budapest. Marian Constantinescu:



    “The decision to hold an award ceremony will be announced at the FIJET congress. The event will be officially announced before hundreds of journalists from all over the world and the personalities who attend the congress. This is not the first Golden Apple award to be received by Romania, but the fifth. The fist dates back to 1975 and was awarded to Bukovina. Another three awards were received in 2009. Romania is the only country to have received 3 awards in a single year. They were received for Marginimea Sibiului and its surroundings, the Danube Delta and an air company. This definitely improves Romania’s image abroad.”



    The Endless Column is one of the most popular sculptures by Brancusi. It is considered a “spiritual testament” of the great artist and was defined by the renowned writer, sculptor and art critic Sidney Geist as a peak of modern art. The Endless Column stacks 16 rhomboidal modules with a half-unit at the top. Each module is 1.80 meters high and weighs 860 kilograms. Marian Constantinescu also recommends tourists to visit the village of Hobita, Brancusi’s birthplace:



    “I would recommend those interested in the life and work of Constantin Brancusi to also visit Hobita, for two important reasons. Brancusi’s house has finally been restored and turned into a museum. Vasile Brancusi, aged 50, is a relative of the artist and still lives in Hobita. He did two extraordinary things for the village: he set up a tourist tour of the village, by tractor, which also stops at Brancusi’s memorial house, and established the Constantin Brancusi International Sculpture Camp in his own yard. The first edition was held last year. I recommend this tourist destination, which is not far from Targu Jiu.”



    Constantin Brancusi (1876-1957) is considered a pioneer of modern sculpture. His bronze and marble works are defined by elegant shapes and refined finish. He also made wooden sculptures of folk inspiration. Among his best-known works are Bust of a Boy, The Prayer, Sleeping Muse and Mademoiselle Pogany.

  • În aşteptarea „Mărului de Aur”

    În aşteptarea „Mărului de Aur”

    Oraşul Târgu Jiu va primi în luna octombrie a acestui an Golden Apple” (Mărul de Aur”). Acest trofeu este decernat de către Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism — FIJET unor destinaţii turistice de excelenţă. Operele în aer liber de la Târgu Jiu ale lui Constantin Brâncuşi au avut un rol hotărâtor în decizia luată de FIJET.



    Marian Constantinescu, redactor şef la Traveller Magazine, preşedintele Clubului Presei de Turism din România, spune că Mărul de Aur e considerat de către Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Editorilor de Turism (FIJET) trofeul maxim care poate fi acordat pe plan mondial unor atracţii turistice. Este considerat un fel de Oscar pentru turism, decernat de către presa de specialitate din întreaga lume, în cazul de faţă cea de turism. Clubul Presei de Turism reprezintă în România această organizaţie internaţională care numără aproximativ 600 de jurnalişti de turism din lume, din audio-vizual, producători de CD-uri, de filme, reviste şi alte medii care creează densitatea şi bogăţia comunicării în industria turismului. Premiul se decernează unei comunităţi. În cazul de faţă se decernează comunităţii turistice, economice şi administrative din Târgu Jiu, pentru devotamentul pe care l-au avut în promovarea complexului propus de FIJET acum mai bine de patru ani. Este vorba despre complexul Axa Brâncuşi. Se numeşte aşa pentru a fi mai uşor înţeles în limbajul internaţional. În realitate e vorba de Calea Eroilor care reuneşte, fără îndoială, un loc artistic unicat nu numai în România şi-n Europa, ci în întreaga lume. Avem în faţă singurul ansamblu monumental creat în aer liber de Constantin Brâncuşi — Calea Eroilor.”



    Târgu-Jiul merită să primească acest trofeu, acordat pentru recunoaşterea eforturilor speciale în promovarea şi ridicarea nivelului turismului. Oraşul e un adevărat muzeu în aer liber, spune Ramona Ivulescu, purtător de cuvânt, Primăria Târgu Jiu: Sunt valori pe care ni le-a lăsat Constantin Brâncuşi. Avem, la Târgu Jiu, Poarta Sărutului. Este un spaţiu prin care facem trecerea spre o altă lume. Pe stâlpii porţii avem motivul sărutului, care poate fi perceput şi ca un ochi, care priveşte înspre interior şi, sperăm noi, ajunge şi la sufletele celor care vizitează municipiul Târgu Jiu. Este una dintre cele mai importante opere ale sculptorului. Dacă mergem pe acelaşi drum, ajungem pe Aleea Scaunelor. Este foarte importantă şi frumoasă. Scaunele marchează practic drumul spre Masa Tăcerii, o masă ţărănească. Se pare, totuşi, că Brâncuşi a văzut-o şi ca fiind cea dinaintea confruntării, de la care pleacă la luptă viitorii combatanţi şi, de ce nu, viitorii eroi. Sunt lucrări în piatră şi foarte des vizitate. Nu trebuie să uităm însă de Coloana Infinitului, un adevărat testament spiritual al marelui artist. Este un monument dedicat eroilor, asemenea întregului ansamblu. Sunt valori pe care trebuie să le cunoaşteţi şi pe care acum încercăm să le includem şi în patrimoniul UNESCO.”



    Decernarea premiului, spune Marian Constantinescu, va avea loc în prima decadă a lunii octombrie, însă ea va fi marcată la Congresul Internaţional al FIJET, care se va desfăşura la începutul lunii septembrie, la Budapesta: Acolo se va anunţa decizia ceremoniei. Ea este înregistrată şi ni s-a comunicat că acest va eveniment va avea loc cu siguranţă, însă va fi anunţată oficial în faţa a câtorva sute de jurnalişti din întreaga lume şi a multor personalităţi care vor onora acest congres. Nu este primul Măr de Aur pe care îl câştigă România. Este remarcabil că România va avea în octombrie cinci premii Mărul de Aur. Primul datează din anul 1975 şi a fost decernat Bucovinei. Alte trei premii, obţinute tot prin efortul comun al organizaţiilor de specialitate şi al Autorităţii Naţionale pentru Turism, au fost primite în 2009. România rămâne deocamdată unica ţară care a primit trei premii Mărul de Aur într-un singur an. Acestea au fost decernate pentru Mărginimea Sibiului şi împrejurimi, Delta Dunării şi o companie aeriană. Este un lucru bun pentru creşterea imaginii turistice a României.”



    În Târgu Jiu, printre cele mai căutate monumente, dar şi cunoscute, ale lui Constantin Brâncuşi se numără Coloana fără Sfârşit. Aceasta e considerată un adevărat testament spiritual” al marelui artist, fiind considerată de către celebrul scriitor, sculptor şi critic de artă Sidney Geist punctul de vârf al artei moderne”. Înaltă de 29,33 m, ea e constituită din 16 module romboidale din fontă alămită. Modulele de 1,80 m înălţime şi aproximativ 860 Kg sunt montate pe un ax de oţel încastrat într-o fundaţie de beton. Însă, după ce facem o vizită la ansmablul arhitectural în aer liber, Marian Constantinescu ne recomandă o nouă destinaţie: Păstrând linia Brâncuşi, aş recomanda oamenilor să meargă la Hobiţa din două motive. La Hobiţa există, în sfârşit, refăcută casa lui Constantin Brâncuşi. Este o casă refăcută, nu e chiar locul în care s-a născut artistul, însă e amenajată ca muzeu şi e întocmai ca cea originală. La Hobiţa trăieşte un urmaş al lui Constantin Brâncuşi, destul de tânăr, la vreo 50 de ani, Vasile Brâncuşi. Acesta a făcut două lucruri extraordinare pentru localitate: a pregătit un tractor cu remorcă pentru tururi turistice prin comună cu staţia la casa lui Brâncuşi, apoi, în curtea pensiunii proprii, a deschis Tabăra Internaţională de Sculptură Constantin Brâncuşi. Anul trecut a fost prima ediţie. Aş recomanda această destinaţie. Este foarte aproape de Târgu Jiu.”



    Constantin Brâncuşi (1876-1957) este considerat un pionier al sculpturii moderne abstracte. Lucrările lui în bronz şi marmură sunt caracterizate printr-o formă elegantă şi printr-o finisare rafinată. A realizat numeroase sculpturi în lemn, adesea de inspiraţie folclorică, şi a sculptat adesea prototipuri în lemn pentru lucrări executate mai târziu în alte materiale. Este cel mai bine cunoscut pentru sculpturile sale abstracte de capete ovoidale şi păsări în zbor şi, deşi critici din întreaga lume au atacat iniţial natura radicală a lucrărilor sale, numeroasele expoziţii din Statele Unite şi din Europa aveau să îi asigure faima şi fidelitatea colecţionarilor.

  • “Contemporană cu Brâncuşi: Miliţa Petraşcu”

    “Contemporană cu Brâncuşi: Miliţa Petraşcu”


    Tră Constantin Brâncuşi nviţat prit ma multi hâbări pi hiotea a chirolui dit emisiunile a noastri, cata cum şi di pi site icâ di pi profilurli suţial media. Artistă plastică, sculptoriţă şi portretistă, partiţipantă la minarea artistică di avangardă românească dit perioada interbelică (grupărli “Contemporanul”, “Grupul a nostru”, “Criterion”), Miliţa Petraşcu s-amintă tru bitisita a anlui 1892 Chişinău, actualmenti capitala ali Ripublica Moldova. Lucră München sum cândâsearea a masturlor ali avangardâ Kanditsky şi von Jawlensky, deapoa Paris, tru atelierili a cunuscuţlor Matisse şi Bourdelle. S-cânoaşti cu Constantin Brâncuşi, tru a curi atelier parizian lucră dit 1919. Brâncuşi al’i fu cadealihea ghid tru lumea a sculpturâl’ei modernâ, di alâsă tor tru arada a personalitatil’ei artistiţi a Miliţei Petraşcu. Artista muri tru 1976, Bucureşti.



    După etapa a avangardismului, Miliţa Petraşcu agiumsi maxus unâ excelentă portretistă. Adră mozaiclu a unei cunuscutâ fântânâ di Bucureşti, Fântâna Mioriţa”, spusi tră videari deadun cu marli avangardistu român Marcel Iancu, ama armasi tru istoria a artâl’ei maxus prit portretili icâ busturli a nâscântor celebrităţ româneşti: actriţili Mărioara Voiculescu şi Elvira Godeanu, poeţl’i Octavian Goga, George Bacovia şi Ion Barbu, mentorlu a lui Constantin Brâncuşi, prozatorl’i Liviu Rebreanu şi Mihail Sadoveanu, marli compozitor George Enescu, actorlu Constantin I. Nottara etc. Miliţa Petraşcu amintă tru 1942 Premiul ali Academie Româna, cata cum şi Premiul a Uniunil’ei Artiştilor Plastiţ dit România, tră tutâ activitatea, tru 1972.



    Vă calism s-ascultaţ emisiunile RRI, siteul www.rri.ro şi profilurli di Facebook, Twitter şi Google, s-apândâsiţ corectu, angrâpsitu, la ndaua întribări şi puteţ s-amintaţ. Concursul va s-ţânâ până tru 15 di alunar 2014, data poştâl’ei, dimec vă pripunem un concursu multu ma şcurtu şi ma densu andicra di cum easti tru arada.



    Marli Premiu va s-hibâ un sejur di 7 dzâli (6 nopţâ), cu pensiuni completă, tru aţea dit soni decadă a meslui agustu 2014, tră un singur ascultător RRI, tru giudeţlu Gorj, loclu dit cari nchisi tru lumi genialu Brâncuşi. Amintâtorlu va s-aibâ ucazea să s-hârseascâ cu lucrărli brâncuşiene di Târgu Jiu, va s-veadâ casa natală a artistului, ama va s-veadâ şi multi alti muşuteţ culturali, turistiţi, istoriţi a zonâl’ei.



    Concursul easti ndreptu deadun cu Centrul Municipal di Cultură Constantin Brâncuşi” di Târgu Jiu şi cu alţâ parteneri locali. Tra s-vâ dăm un argumentu suplimentar s-loaţ parti tru un numir cât ma mari la aestu concursu, ma şcurtu andicra di alanti pi cari li lansăm pi hiotea a chirolui, organizatorlu prinţipal va s-anvâleascâ şi hărgili cu biletlu di avion până Bucureşti tră amintâtoru!



    Cum easti arada, lipseaşti s-vâ asiguripsiţ voi, ma s-hibâ ananghi, viza tră România. Tra aţel’i cari nu amintă Mărli Premii va s-avem şi menţiuni tru obiecti, ţi li durusescu partenerl’i a noştri, ahurhindalui cu Centrul Municipal di Cultură Constantin Brâncuşi” di Târgu Jiu.



    Ş-tora ntribărli:


    – Iu s-amintă Miliţa Petraşcu?


    – Cându ahurhi s-lucreadzâ Miliţa Petraşcu tru atelierlu di Paris al Brâncuşi?


    – Tru cari minari artistica dit România intră artista tru an’il’i ’20 a secolui ţi tricu?


    – Ti operi cu anami al Constantin Brâncuşi suntu Târgu Jiu?



    Vă plâcârsim s-nâ ngrâpsiţ di ţi itie vreţ s-loaţ parti la concursu şi, maxus, câţe ascultaţ emisiunile RRI icâ nâ mutriţ programili tru mediul online.



    Coordonatili a noastri suntu nialâxiti: Radio România Internaţional, str. G-ral Berthelot nr. 60-64, sector 1, Bucureşti, PO Box 111, cod 010165, fax 00.40.21.319.05.62, e-mail: arom@rri.ro. Aştiptăm apandisili a voastri până la 15 di alunar, data a poştal’ei. Amintâtorlu a Marlui Premiu va s-hibâ dimândat tu şcurtu chiro după bitisearea a concursului, tra s-aibâ chiro să-şi ndreagâ sejurlu tru România. Hâirlâticâ s-aveţ!



    Armanipsearea: Tascu Lala


  • Amintiri despre Brâncuşi

    Amintiri despre Brâncuşi

    Constantin Brâncuşi este artistul român despre care s-a vorbit la nivel mondial, probabil, cel mai mult. Niciun alt român nu a adunat atâtea distincţii şi aprecieri universale ca Brâncuşi, niciun alt român nu şi-a legat numele atât de profund de un domeniu artistic cum şi l-a legat Brâncuşi de sculptură. Numele lui apare în cele mai multe topuri ale artiştilor şi operelor de artă din toate timpurile.



    Constantin Brâncuşi nu a fost însă un iubitor de celebritate. Dimpotrivă, s-ar putea spune. Era un om auster, preocupat mult de arta sa şi destul de rezervat cu oamenii şi în relaţiile cu media. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu există interviuri înregistrate cu el, iar filmările sunt şi ele puţine. Dar Brâncuşi a trăit în memoria celor care l-au cunoscut şi pe care Centrul de Istorie Orală din Societatea Română de Radiodifuziune i-a intervievat sau a intrat în posesia unor înregistrări recuperate din alte arhive. Unul dintre cei care l-au cunoscut pe Brâncuşi a fost criticul de artă George Oprescu. În 1963, el povestea Radiodifuziunii Române despre cele două întâlniri ale sale cu Brâncuşi. Prima a avut loc după primul război mondial în atelierul artistului din Paris, pe Impasse Ronsin, unde a trăit o jumătate de secol, din 1907 până la moartea sa din 1957.


    ”Atelierul lui Brancuşi, foarte vast, era în întregime ocupat de enorme bârne de lemn vechi, unele late de 50 — 60 cm şi lungi de câţiva metri, aduse dintr-un sat din Bretania unde se dărâmase un număr de case. Unele peste altele, aceste bârne aşteptau mâna măiastră a artistului. Te-ai fi crezut într-o peşteră, poate sub pământ, în care un ciclop era preocupat să transforme acest material lemnos în lucruri de care să se minuneze lumea. Şi cum în aceea epocă eram foarte pasionat de Wagner şi de mitologia wagneriană, nimic nu mi se părea străin ca înfăţişare de ceea ce vedeam.”



    În 1937, Oprescu se reîntorcea la Paris, în atelierul lui Brâncuşi, şi îl revedea pe artist puţin schimbat în mediul său, şi el schimbat. ”De data aceasta, ceea ce dădea un aspect particular atelierului nu mai erau imensele bârne din lemn de altădată. În această perioadă, Brâncuşi era preocupat de sculptura în piatră şi în metal lustruit. Asemenea opere, instalate pe platforme mobile puse în mişcare de un mecanism electric, m-au cam surprins şi nu tocmai favorabil. A urmat o masă pregătită de artist şi conversaţie în legătură cu ceea ce vedeam, o conversaţie de cel puţin două ceasuri. Ceea ce izbea în înfăţişarea lui Brâncuşi şi ceea ce-mi lăsase o amintire de neuitat încă de la primul meu contact cu dânsul, era nobleţea rustică a înfăţişării sale, supleţea mişcărilor, trupul său vânjos, deşi mai degrabă scund. Ochii, mai ales, erau extraordinari! Mici, însă săgetători, când râzători, când gravi, când ironici, nu exagerat, schimbători şi suficient ca să te facă să înţelegi ce se petrecea în sufletul lui. Vorba îi era domoală, clară, lung judecată. În aceea seară domnea parcă în jurul lui ceva din seninătatea artistului care a ajuns în sfârşit la adevărul suprem al artei.”



    Dyspré Paleolog a fost jurnalist la Radio România în anii celui de-al doilea război mondial şi s-a refugiat la Paris după ocupaţia sovietică. Ca student, acolo a început să-l frecventeze pe Brâncuşi, coleg de facultate de-al tatălui său. ”Era foarte legat de tatăl meu. Perioada lor de studenţie au petrecut-o împreună şi erau prieteni la cataramă, cum se spune în Oltenia. Tatăl meu a fost un exeget al lui Brâncuşi, a scris primele cărţi despre Brâncuşi, vreo 4-5 şi pe ultima am tipărit-o eu pe cont propriu, în limba franceză. A stârnit o vâlvă în domeniul cultural de la Paris şi a fost apreciată extrem de mult de cei mai mari cunoscători ai lui Brâncuşi. Şi Brâncuşi avea prietenie pentru un tânăr student, muritor de foame, care îşi căuta un rost în Franţa. Mi-a spus: Măi băiete, fii deştept, fereşte-te de legaţia română” M-a ajutat cu vorbe. Brâncuşi m-a primit de multe ori, de 5-6 ori, din cauza cărţii şi desigur din cauza prieteniei cu tatăl meu şi cu el am avut convorbiri destul de interesante. Brâncuşi era foarte puţin în contact cu românii. Brâncuşi se ferea de colonia română, care, bineînţeles ca toate coloniile, trăia o perioadă de readaptare fiind împărţită în diferite clanuri: cei care erau anticomunişti declaraţi, cei care erau mai democraţi şi cei care erau de stânga. Şi foarte puţini care erau comunişti înfocaţi. Şi m-am ferit de colonia română, ca şi Brâncuşi.”



    Ofiţerul şi profesorul Virgil Coifan şi-a amintit de o serbare la monumentele din oraşul Târgu Jiu în 1938 şi îşi aduce aminte ce i s-a spus lui Brâncuşi cu acea ocazie. “Ne-am dus în parcul din Târgu Jiu, să aşteptăm să vină prefectul. Directorul şcolii primare din Tismana, Chiţiba l-a întâlnit pe Brâncuşi. Şi vorbea cu Brâncuşi, aşa prieteneşte. Nu mai ştiu dacă erau rude sau prieteni mai apropiaţi. I se adresa lui Brâncuşi: “Hei, maestre, gorjenii noştri spun că ţi-ai bătut joc de ei cu lucrările astea, pe care le-ai făcut aicea!”. Şi Brâncuşi a răspuns: “Aşa zic adversarii domnului Tătărescu” Şi în timpul ăsta a spus că familia Tătărăscu l-a ajutat foarte mult în realizarea lucrărilor şi că Aretia Tătărăscu a fost cea care a insistat cel mai mult să facă un monument eroilor din primul război mondial.”


    Nu e un secret pentru nimeni că adesea artiştii nu sunt înţeleşi de contemporanii lor, mai ales de cei care nu sunt de specialitate. Dar aceasta nu-i face mai puţin excepţionali, ba dimpotrivă.

  • Offres présentées à la Foire du Tourisme de Roumanie

    Offres présentées à la Foire du Tourisme de Roumanie


    Toutes nos vacances en un seul endroit! C’est sous cette devise que s’est déroulée la 30e édition de la Foire du Tourisme de Roumanie. Il s’agit de l’édition d’automne, accueillie par la capitale, Bucarest, du 14 au 17 novembre. Les visiteurs ont eu l’occasion de choisir les destinations pour leurs vacances d’hiver ou de consulter celles pour les vacances de printemps et d’été 2014. Dans les minutes suivantes, nous allons passer en revue quelques-unes des plus alléchantes.



    Marilena Stoian, présidente fondatrice de l’Association Nationale pour le Tourisme Rural Ecologique et Culturel, nous propose des vacances à la campagne. «Une de nos offres consiste à fêter Noël et le Jour de l’An dans les pensions touristiques situées dans les villages des comtés d’Alba et de Brasov, de Vâlcea et de Vrancea, pour n’en citer que quelques–uns. Pratiquement, elles concernent toute la Roumanie rurale et s’étalent sur l’année prochaine aussi »



    Prenons le cas d’une famille à deux enfants. «Je leur conseillerais de se rendre à Tulcineşti, près de Târgu Jiu. Ils peuvent loger dans une pension agritouristique et se régaler de produits bio. Imaginez un petit déjeuner avec des fromages faits maison, des oeufs frais pris dans la basse-cour ou de la confiture de myrtilles. Ensuite, ils peuvent aller sur les traces du sculpteur Brâncusi jusqu’à la maison paternelle de celui-ci, histoire de découvrir certaines de ses œuvres telles la Colonne sans fin, la Table du silence ou la Porte du baiser. Les enfants du village leur apprendront à chanter des cantiques de Noël, spécifiques de la contrée d’Olténie. Le lendemain, ils peuvent faire un feu de camp et continuer à interagir avec les villageois. Et s’ils y séjournent plus longtemps, ils ont aussi la possibilité de faire une randonnée en traîneau tiré par des chevaux. Je connais des Français épris des coutumes et traditions roumaines qui nous rendent visite depuis pas mal de temps. Nous avons aussi des hôtes venus d’Allemagne ou d’Israël. Les Allemands s’orientent surtout vers les villages saxons et la région de Mărginimea Sibiului.»



    Le Nord de la Roumanie, le Maramures, a présenté à cette foire des offres censées aider les touristes à se familiariser avec le foyer paysan, mais aussi des invitations s’adressant aux amateurs de sports d’hiver. Cosmin Rohian est le représentant d’un complexe touristique situé en haute montagne, à 1000 m d’altitude. «Pour cette année, nous invitons les touristes à passer aussi le Jour de l’An dans notre ensemble. 10% de notre capacité d’hébergement est encore disponible et les tarifs vont de 1480 lei par personne (330 euros), pour trois nuitées, à 1975 lei (440 euros), pour cinq nuitées, tout compris. Ajoutez-y le festin du réveillon du Jour de l’An, un dîner et un spectacle traditionnels. Nous avons également une offre de ski très alléchante pour la saison 2013-2014, au prix de 799 lei par personne (180 euros), pour quatre nuitées, respectivement cinq jours, en demi-pension, avec ski pass et remontées illimitées. Nos touristes viennent surtout de Hongrie, d’Allemagne et de Belgique.»



    Kristaly Peter nous propose de passer des vacances pleines d’aventures au centre de la Roumanie, à Harghita les Bains. Le Parc Balu, une destination s’adressant aussi bien aux adultes qu’aux enfants, s’enorgueillit de 11 itinéraires balisés et d’une tyrolienne. A propos de cette dernière, précisons qu’elle mesure 985 mètres, ce qui en fait la plus longue tyrolienne d’Europe centrale. «Le parc a 150 éléments de jeu. Nous organisons des activités ludiques en équipe, des glisses sur la bouée. Il y a aussi une patinoire. Nos pistes de ski d’une longueur totale de 7300 mètres sont dotées de quatre téléskis. Pendant la saison froide, le parc est ouvert de 9 h à 16h. Hormis les Roumains, nous recevons la visite des touristes hongrois et britanniques. Même les soldats américains basés à Miercurea Ciuc sont venus faire des entraînements chez nous.»



    Camelia Goarnă nous propose un séjour inoubliable dans la commune de Livezile, du comté d’Alba, plus précisément au Château connu sous le nom de Temple des chevaliers. On peut faire des randonnées dans les parages, du sport, y compris des sports extrêmes, découvrir la cuisine du terroir et l’histoire de ce château, lequel a abrité une caserne militaire roumaine, à l’entre-deux-guerres, et servi de poste de douane du temps de l’Empire d’Autriche-Hongrie. Qu’est-ce qui nous pousserait à envisager un séjour à Livezile? «Tout d’abord le silence et les conditions que nous offrons. Vous y trouverez des conditions de luxe dans un style médiéval, rustique. Toutes les chambres sont meublées de pièces en bois massif et décorées en pierre. Une fois arrivés, vous pouvez visiter la mine de sel de Turda, la cité Carolina, la ville de Cluj-Napoca, les gorges de Turda, la grotte du glacier de Scarisoara. Ce château date des années 1300. Jadis il a été caserne militaire, celle des chasseurs alpins, après quoi il a été acheté par un investisseur de Brasov, qui l’a remis à neuf. La nouvelle construction a été ouverte il y a deux ans et elle est formée de 17 chambres.» En fin de compte, on peut se baigner même si la météo ne le permet pas. C’est le slogan du parc aquatique de Satu Mare, dans le nord-ouest de la Roumanie. Brancsik Zsolt, directeur adjoint de cet Aqua Park, explique: «Le site s’étend sur 12.500 mètres carrés. Il est ouvert tous les jours de l’année. Son espace extérieur est ouvert pendant la saison estivale, alors que l’espace intérieur, couvert, est composé de trois piscines, dont une est consacrée aux enfants et une autre aux débutants. Nous avons aussi sept saunas dont deux saunas finlandais, deux à infrarouge, deux à vapeurs et un sauna à sel, une salle de sports et un centre médical qui a été inauguré début novembre, où les clients sont conseillés par des médecins spécialistes. Le parc aquatique sera ouvert aussi à Noël ainsi qu’à la Saint Sylvestre, quand nous attendons nos visiteurs avec beaucoup de surprises.»



    Dans l’espoir de vous avoir convaincus de passer un séjour en Roumanie, nous vous invitons à contacter votre agence de voyage pour choisir parmi les innombrables offres de vacances. (trad. : Mariana Tudose, Alexandru Diaconescu)

  • Fotbal flash – 7.11.2013

    Fotbal flash – 7.11.2013

    Campioana României la fotbal, Steaua Bucureşti, a ratat, ieri, o importantă şansă pentru primăvara europeană. Elevii antrenorului Laurenţiu Reghecampf s-au aflat la două minute de o victorie care i-ar fi plasat ca favoriţi în lupta pentru locul 3 în grupa E a Ligii Campionilor, poziţie care i-ar fi dus în 16-imile de finală ale Ligii Europa. In cele din urma însă, jocul dintre FC Basel şi Steaua, disputat în Elveţia şi contând pentru etapa a patra a Ligii, s-a încheiat la egalitate, 1 la 1.



    In plan tactic, steliştii au abordat bine jocul, nepermiţându-le gazdelor să construiască prea mare lucru. In minutul 17, Steaua a deschis scorul prin italianul Federico Piovaccari. Acesta a fost lansat perfect de o pasă primită de la polonezul Lukasz Szukala, a scăpat singur cu portarul elveţian şi a tras în vinclu. Formaţia română a continuat să se apere avansat, fapt care i-a incomodat serios pe elveţieni. Către finalul partidei, jocul s-a mai aerisit şi au început să apară ocaziile de gol. Ambele echipe au ratat din poziţii favorabile, până în minutele de prelungiri. La puţin timp după momentul în care arbitrii au arătat trei minute suplimentare de joc, la un contraatac elveţian, muntenegreanul Daniel Georgievski, fundaşul dreapta al Stelei, a pierdut un duel aerian cu ivorianul Giovanni Sio. Balonul a ajuns pe partea stângă, a fost centrat din nou, iar Sio ajuns în careu, l-a introdus în plasă.



    După 1 la 1 cu Basel, Steaua ocupă locul 4 în grupa E, cu 2 puncte. Pe primul loc, cu 9 puncte, se află Chelsea, care, ieri, a trecut cu 3-0, acasă, de Schalke. Formaţia germană ocupă locul 2 în grupă, având 6 puncte, cu unul mai mult decât Basel.



    Să mai notăm că, în această seară, are loc etapa a patra a Ligii Europa. In grupa E, Pandurii Târgu Jiu joacă, la Cluj, cu Fiorentina, iar în Ucraina, Dniepr se confruntă cu portughezii de la Paços Ferreira. Inaintea acestei etape, locul întâi în grupa este ocupat de echipa din Florenta, cu 9 puncte. Urmează Dniepr, cu 6 puncte. Pandurii şi Paços Ferreira ocupă locurile 3 şi 4, ambele echipe având câte un punct.

  • Voyage dans le comté de Gorj

    Voyage dans le comté de Gorj

    Au nord, la zone de montagne parsemée de grottes et de chutes d’eau est propice au tourisme d’aventure. Des moniteurs qualifiés, qui vous serviront de guides, vous promettent des expériences inoubliables. Sabin Cornoiu, directeur du Service public de secours en montagne Salvamont Gorj, nous offre davantage de détails sur ce type de tourisme: « Ces dix dernières années, on a développé bien des activités liées au tourisme d’aventure dans les montagnes du comté de Gorj. Parmi elles, la plus connue et la plus prisée en Roumanie est sans doute le rafting. A notre grand bonheur, la rivière Jiu compte pour le cours d’eau le plus attractif et le plus propice au rafting du pays. En outre, la contrée de Gorj dénombre deux milliers de grottes. Certaines sont aménagées et, donc, accessibles au grand public, tandis qu’un petit nombre de ces grottes sont incluses dans les programmes destinés au tourisme d’aventure. Je mentionnerais le canoëing et la descente de cascades, activités à part et relativement récentes chez nous. Elles se déroulent comme dans un parc aquatique, à cette différence près qu’ici on a affaire à un cadre naturel. Ce loisir jouit de beaucoup de succès auprès du public, notamment aux mois d’été quand l’eau est chaude. Nous proposons aussi des tours en VTT, des activités de cyclotourisme, d’alpinisme, des escalades, des parties de chasse, des descentes en rappel ou en tyrolienne. Bref, dans le comté de Gorj, on peut pratiquer une quinzaine ou une vingtaine d’activités qui ont trait au tourisme d’aventure.”




    Vous pouvez passer des moments agréables au sein d’une équipe et guidés par des moniteurs chevronnés. En plus, les opérateurs touristiques mettent à votre disposition tous les équipements nécessaires. Le prix d’une telle journée d’aventure varie de 80 à 200 euros, selon la taille du groupe de touristes.




    Si vous n’êtes pas passionnés d’aventure, vous pouvez opter pour le tourisme culturel, en visitant, par exemple, la ville de Târgu Jiu, dont le nom est lié au père de la sculpture moderne, Constantin Brâncuşi (1876-1957). L’ensemble monumental de Târgu Jiu, conçu et réalisé par le grand artiste, est un hommage rendu aux héros tombés au champ d’honneur lors de la Première Guerre Mondiale. Il suit l’axe est-ouest qui traverse la ville. Ainsi, dans le parc central peut-on admirer les sculptures en pierre “La Table du silence”, “L’Allée des Chaises” et “La Porte du baiser”. Cet axe continue avec “La Voie des Héros”, sur laquelle on retrouve l’Eglise des Saints Apôtres et s’achève par « La Colonne sans fin ». Réalisée en fonte recouverte d’une mince couche de laiton, cette colonne s’érige au milieu d’un promontoire. “La colonne sans fin” ou « La Colonne du sacrifice sans fin”, considérée par le critique d’art Sidney Geist comme le point culminant de l’art moderne”, est une sorte d’axis mundi, de point de connexion entre ciel et terre. Véritable legs spirituel” de l’artiste, cet ouvrage monumental, qui mesure 29,33 m de haut, est un agencement de 17 modules rhomboïdaux en fonte. L’ensemble de sculptures de Targu Jiu, inauguré le 27 octobre 1938, se verra inclure en 2014 sur la liste du patrimoine mondial de l’UNESCO.




    Vous pouvez aussi faire halte aux monastères de la contrée de Gorj, dont certaines sont vieilles de plusieurs siècles. Le monastère de Polovragi est situé dans l’est de la région. Démarrés en 1505, les travaux de construction allaient être achevés vers 1700, sous le règne de Constantin Braâncovan. Tismana, cet autre lieu de culte, a été érigé au début du 14e siècle. Son église est entourée de murs d’enceinte. Le monastère de Tismana est célèbre pour la nuance de rouge qui domine ses fresques murales. C’est le fameux « rouge de Tismana » dont on n’a toujours pas percé le secret de fabrication. Enfin, on ne saurait oublier de mentionner le monastère de Lainici, qui se dresse à l’entrée du défilé du Jiu.




    Chers amis, pour découvrir toutes ces attractions de la contré de Gorj, nous vous invitons à tenter votre chance, en participant à notre jeu-concours ‘Radio Roumanie 85’. (aut.: Ana-Maria Cononovici,Ştefan Baciu; trad.: Mariana Tudose)



  • Atracţii turistice în Gorj

    Atracţii turistice în Gorj

    Astăzi călătorim în partea sud-vestică a României, mai exact în Gorj, judeţ care oferă numeroase posibilităţi de petrecere a timpului liber.


    Zona muntoasă din partea de nord a judeţului, cu multe peşteri şi cascade, a constituit punctul de plecare pentru dezvoltarea unui nou tip de turism în România, turismul de aventură. Dacă doriţi o vacanţă plină de neprevăzut, fără limită de vârstă, fără pregătire fizică şi fără cunoştinţe tehnice prealabile, în Gorj vă aşteaptă instructori calificaţi care vor fi ghizii dumneavoastră într-o experienţă de neuitat. Sabin Cornoiu, directorul serviciului public Salvamont Gorj, ne prezintă oferta pentru turism de aventură: În ultimii zece ani, în munţii din judeţul Gorj s-au dezvoltat foarte multe activităţi de turism de aventură. Cel mai cunoscut şi cel mai solicitat de către turişti este raftingul, o activitate care are mare succes în România şi, spre bucuria noastră, Jiul a confirmat că este cel mai atractiv râu pentru rafting de agrement din ţară. Tot în Gorj avem două mii de peşteri, două dintre ele sunt amenajate pentru publicul larg, dar câteva dintre ele sunt incluse în programele de vizitare de turism de aventură. Putem vorbi şi de canoeing şi cascade, o activitate nouă în turismul de aventură din România, o activitate deosebită, unde totul se desfăşoară ca într-un parc acvatic, cu deosebirea că aici cadrul este natural. E o activitate cu succes la public şi care se desfăşoară foarte bine în lunile de vară când apa e caldă. Avem şi mountain-bike, cicloturism, alpinism, escaladă, vânătoare, rapel, tiroliană, avem până la 15-20 de activităţi ce se pot desfăşura în judeţul Gorj.”



    Puteţi petrece momente de neuitat în echipă, însoţiţi de instructori autorizaţi şi folosind echipamente specifice puse la dispoziţie de operatorii turistici. Preţul unei zile de aventură începe de la 80 de euro şi poate ajunge la 200 de euro, depinzând de dimensiunile grupului.



    Dacă aventura nu vă face cu ochiul, puteţi să faceţi tot în Gorj un periplu cultural, alegând să vizitaţi oraşul Târgu Jiu, locul de baştină al părintelui artei moderne, Constantin Brâncuşi (1876-1957). Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu, cunoscut şi sub numele de Ansamblul monumental de la Târgu Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial, proiectat şi construit de Brâncuşi. Ansamblul se întinde pe o axă est-vest care traversează oraşul, pornind de la malul Jiului, din parcul municipal unde se află lucrările din piatră, “Masa Tăcerii”, “Aleea Scaunelor” şi “Poarta Sărutului”, continuând cu “Calea Eroilor”, pe care se găseşte Biserica Sfinţii Apostoli, şi culminând cu Coloana fără sfârşit, din fontă alămită şi oţel, înălţată în mijlocul unui promontoriu.



    “Masa Tăcerii” este lucrată în calcar şi reprezintă masa dinaintea confruntării cu bătălia la care urmează să participe combatanţii. Timpul este măsurat simbolic cu clepsidrele-scaune care înconjoară masa.



    “Poarta Sărutului”, construită din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o altă viaţă. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porţii, ar putea fi interpretat şi ca ochii care privesc spre interior.



    “Coloana fără sfârşit” sau a sacrificiului infinit”, considerată de către criticul de artă Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne”, reprezintă un adevărat testament spiritual” al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în veşnicie bolta cerului. Înaltă de 29,33 m, este constituită din 17 module romboidale din fontă.



    Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938 şi va deveni obiectiv UNESCO în anul 2014.



    În cursul unei vizite în Gorj, vă puteţi opri şi la câteva mănăstiri (ortodoxe), unele dintre ele ridicate cu sute de ani în urmă. Mănăstirea Polovragi se află în partea estică a judeţului Gorj, iar construcţia sa a început în anul 1505 şi a fost desăvârşită în anii 1699-1700, în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Putem menţiona şi mănastirea Tismana, a cărei construcţie a început în secolul al 14-lea, biserica din interior fiind înconjurată de ziduri înalte. Specific acestei mănăstiri este culoarea de fundal a pereţilor, preparată după o reţetă necunoscută astăzi, dar care poartă numele de “roşu de Tismana”. Apoi, mai este şi mănăstirea Lainici, situată la intrarea în defileul Jiului.



    Pentru a vă putea bucura de toate aceste tentaţii este de ajuns să participaţi la concursul Radio România Internaţional 85 de ani de radio”.