Radio România Internațional

Tag: teatru

  • E-theatrum, teatru la tine acasă

    E-theatrum, teatru la tine acasă

    Cătălina Biholar este o tânără jurnalistă din Suceava, datorită căreia acum mersul la teatru are alternativa teatrului în propria dumneavoastră casă. Împreună cu o echipă de profesionişti ai imaginii şi sunetului, Cătălina filmează piese de teatru la care cei interesaţi de spectacole nu pot ajunge. Desigur, românii din diaspora sunt printre cei mai fideli spectatori. Care este povestea e-theatrum aflăm de la Cătălina Biholar:



    “Eram în maşină când ne-a venit ideea mie şi partenerului meu, Cezar Păun. Veneam de la Botoşani, de la teatrul din Botoşani spre Suceava, un oraş care nu are teatru. Ne-am gândit că ar trebui cumva să aducem cultura mai aproape şi de oamenii care nu au acces nici măcar la infrastructură pentru astfel de cultură, pentru că în Suceava nici nu există nici măcar o sală de teatru, există doar o casă de cultură. Ne-am spus că e cel mai uşor să folosim internetul pentru că teatrul ar ajunge şi la românii din străinătate, o parte foarte importantă din publicul nostru. Filmăm spectacole jucate în special de teatrele naţionale din ţară, dar şi spectacole jucate de trupe de debutaţi sau independenţi. De cele mai multe ori filmăm cu public în sală, folosim 5 camere de filmat full HD după care edităm spectacolul, filmăm şi imagini din culise, din locuri unde publicul nu are acces în mod obişnuit, interviuri cu actorii, cu regizorii, facem un trailer şi le arătăm publicului ca să îşi poată alege spectacolul, şi le urcăm pe internet unde pot fi vizionate.”



    Spectacolele pot fi văzute inclusiv pe iPhone sau pe un smartphone cu conexiune la internet. Merg pe tabletă, merg pe laptop dar sugestia echipei este ca laptopul să fie conectat prin HDMI la televizor, ca imaginea să fie mai mare, Cu un laptop comun puteţi viziona spectacolul din propria sufragerie. Vă întrebaţi probabil, cât costă un bilet la o astfel de reprezentaţie şi dacă există abonamente. Răspunsul Cătălinei Biholar probabil vă va încânta:



    “În momentul de faţă, abonamentele nu sunt funcţionale, vor fi în curând, astăzi dacă vrei să vizionezi un spectacol de teatru pe site-ul e-theatrum.com se foloseşte sistemul pay per view, adică plăteşti pentru o difuzare, pentru un spectacol de fapt şi poţi să-l vizionezi de câte ori doreşti. Preţul unui bilet la e-theatrum este cel al celor mai ieftine bilete în sălile de spectacol din ţară, 3 dolari şi 99 de cenţi, 14 lei. Teatrele primesc o cotă parte din încasări, conform contractului pe care l-am semnat, aşa e firesc până la urmă, practic noi funcţionăm ca o agenţie, să spunem, care le vinde biletele.”



    În momentul de faţă pe site-ul e-theatrum.ro sunt patru spectacole, dar în curând vor mai fi adăugate şi alte piese, în ritm de una pe săptămână, cel puţin aşa şi-a propus echipa. “Cererea în căsătorie de A.P. Cehov e cel mai căutat spectacol de către public, este o comedie filmată la teatrul din Botoşani, de altfel este şi primul spectacol pe care l-am filmat. Mai este încă un spectacol de Cehov, “Ursul”, şi o adaptare foarte interesantă după Schiller, “Maria Stuart”, într-un decor inedit, cu scări şi lumini, din asta e compus decorul, cu un număr redus de personaje. Este foarte reuşită adaptarea dar este şi un spectacol foarte lung, durează două ore. Şi mai este un spectacol al unor tineri debutanţi din Suceava, o comedioară de primăvară, se numeşte “Într-o zi de primăvară” şi l-am adăugat pentru că vrem să le arătăm şi celorlalţi debutanţi că e-theatrum.com poate fi o rampă de lansare şi pentru ei.”



    Am întrebat-o pe Cătălina Biholar cum au fost primiţi de directorii teatrelor, dacă nu cumva li s-a părut acestora că îşi vor pierde publicul cucerit de comoditatea propriei canapele. “Au fost persoane care nu au înţeles oportunitatea, dar formula asta oferă o expunere foarte mare şi aşa cum s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă când în America s-a difuzat la TV un spectacol de teatru de pe Broadway, oamenii care erau în zonă s-au întors în sălile de teatru să vadă spectacolul de aproape. Cei din Bacău merg să vadă Maria Stuart în sala de spectacol pentru că e pe scândură şi în ziua de astăzi dar cei din Cluj sau cei din Boston sau cei din Larnaca, oraşul din Cipru, nu au acces la spectacolul din Bacău decât pe Internet şi e o oportunitate pentru ei.”



    Au început proiectul în provincie, dar vor lua cu asalt în curând şi teatrele din capitală şi din alte oraşe mari, renumite pentru teatrul de calitate pe care îl oferă publicului. “Încetul cu încetul vom include spectacole din Bucureşti, chiar foarte curând vom pune două spectacole ale rădăuţeanului Matei Vişniec, cu care colaborăm în acest proiect, sunt două spectacole inedite, e vorba de Uşa şi va mai fi încă un spectacol dar nu pot spune cum sunt jucate pentru că e ceva unic în România. Începem 2014 cu cele două spectacole noi de Matei Vişniec, într-o abordare absolut inedită. Ne-am gândit şi la copii şi la părinţi, următorul spectacol pe care îl filmăm este la Braşov, un spectacol pentru copii, teatru de păpuşi, ca să aibă şi copiii o ocupaţie cât timp părinţii poate sunt în altă parte, poate chiar într-o sală de spectacol. Sperăm ca fiecare din spectacolele care se joacă azi în teatrele mari din ţară să ajungă pe e-theatrum, fie că sunt regizate de Alexandru Dabija la Piatra Neamţ, fie că sunt scrise de Matei Vişniec cum se va întâmpla curând cu filmările de la Bucureşti şi mai aşteptăm şi sugestii din partea publicului, de ce nu, poate sunt spectacole pe care publicul din ţară sau din străinătate ar vrea să le vadă. Nu ştiu dacă îndrăzneşte cineva să viseze la Faust de la Sibiu, dar cine ştie…”



    Dacă vă e dor de teatru în limba română sau vreţi poate să faceţi cunoştinţă cu dramaturgia românească, acum aveţi această ocazie, pe e-theatrum.ro. Vizionare plăcută!


  • Teatrul Anton Pann, din Râmnicu Vâlcea

    Teatrul Anton Pann, din Râmnicu Vâlcea

    Nu cred că există un teatru în lume la o populaţie de 120 000 de locuitori, nou, elegant şi dotat după ultimele cerinţe ale tehnicii moderne ca acesta. Am să scriu şi la Institutul Internaţional de Teatru să semnalez acest caz absolut unic”. Afirmaţia îi aparţine actorului Radu Beligan, iar instituţia cu pricina este Teatrul Anton Pann”, din Râmnicu Vâlcea, un loc unde şi-au pus amprenta, în timp, regizori precum Silviu Purcărete sau Alexandru Dabija.



    Teatrul Anton Pann s-a născut, ca instituţie profesionistă, în mai 1990. Dar el este continuatorul unei tradiţii teatrale locale, veche de peste 100 de ani. Teatrul popular din Râmnicu Vâlcea a fost în anii ’60 — ’80 unul din teatrele de amatori cele mai valoroase din ţară. Lăpuşneanul”, regizat de Dan Micu şi Piaţeta” montată de Silviu Purcărete sunt două dintre spectacolele de referinţă din perioada mai recentă.



    De peste un deceniu, directorul teatrului este regizorul Adrian Roman, care a întinerit” foarte mult trupa vâlceană: Am încercat de câţiva ani să scădem media de vârstă la limita inferioară. Teatrul Anton Pann provine dintr-un teatru popular, un teatru de amatori, dar eu, când am venit în anul 2000 la conducerea acestui teatru, am vrut să profesionalizez trupa. Şi am început cu tineri absolvenţi ai şcolii de teatru din Craiova, iar în urmă cu doi ani am hotărât să îmi îndrept privirea spre Cluj, şi am adus o jumătate de clasă a domnului profesor Miklos Bacs, pe care îl admir ca profesor şi ca om care creează o atitudine specială absolvenţilor săi. Nu sunt doar nişte tineri actori, sunt oameni care au o atitudine extraordinară de muncă faţă de teatru şi faţă de scenă, ceea ce n-am întâlnit la alţi tineri care au trecut pe la Teatrul Anton Pann. Asta a fost istoria, după care au venit alţi trei de la clasa Miriam Cuibus. Avem o trupă cam de 15 actori. Ei sunt 10, 5 au rămas din vechea echipă”.



    Există regizori care, datorită altor proiecte teatrale, îi cunoşteau deja pe aceşti tineri minunaţi, după cum îi numeşte directorul lor. Aşa au venit la Vâlcea, special pentru a lucra cu ei Cristi Juncu sau Vlad Massaci. Adrian Roman: Încerc să aduc aici regizori care s-au împrietenit cu Teatrul Anton Pann şi care revin. Nu ne putem permite nume foarte mari, care sunt mai scumpe. Aşa că cei care s-au împrietenit şi fac un rabat pentru a lucra la Teatrul Anton Pann, vin cu plăcere, pentru că este un teatru frumos, se lucrează bine aici, actorii, spre deosebire de multe alte teatre, şi în special teatrele din Bucureşti, locuiesc în teatru, deci îi prinzi şi poţi să lucrezi cu ei, nu îi prinzi doar la repetiţiile generale. Vara mai facem şi câteva workshopuri, pentru că, având nişte spaţii de cazare, se potriveşte. Avem şi o terasă foarte frumoasă şi o sală de repetiţii foarte frumoasă pe clădirea teatrului. Cei care ne-au vizitat, le-au văzut, promit să revină cu proiecte interesante. Încercăm să formăm o echipă care să mişte puţin teatrul într-o anumită direcţie”.



    Direcţia spre care se îndreaptă Teatrul Anton Pann aduce în sălile sale în special o anumită categorie de public, care nu e greu de ghicit. Directorul Adrian Roman: Ne bazăm în principal pe un public tânăr. O echipă de actori tineri atrage un public tânăr. Am constatat acest lucru. Ei au şi deschidere, şi mobilitatea necesară, mobilitatea fiind un element esenţial în provincie, unde lumea se mişcă destul de puţin. Şi au învăţat că la teatrul Anton Pann e o echipă bună, care face spectacole bune. Un public de o anumită vârstă vine la spectacole cum sunt cele de la Casa Sindicatelor, cu vedete, cu monştri sacri”. Dar ne formăm, într-adevăr, publicul. Avem şi o echipă de teatru de animaţie, care face spectacole pentru copii, în ideea că primul contact cu teatrul pt un copil este un spectacol dedicat lui. Învaţă şi drumul spre teatru, vede care este mecanismul unui spectacol de teatru şi îi formăm oarecum de mici, îi câştigăm”.



    După cum spunea şi directorul Adrian Roman, unul dintre regizorii care au îndrăgit trupa Teatrului Anton Pann este Cristi Juncu. Acesta a montat în premieră pentru stagiunea 2013-2014, un spectacol emoţionant: Trilogia belgrădeană”, de Biljana Srbljanovic, despre viaţa de imigrant în Praga, Sidney sau Los Angeles. În distribuţie, cei 10 actori foarte tineri ai teatrului. Dintre ei face parte Vlad Bîrzanu, care a absolvit anul trecut Universitatea Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, clasa Miriam Cuibus. Vlad a fost nominalizat anul acesta la Premiile UNITER, categoria debut, pentru rolul Flaut, cârpaci de foale din spectacolul Visul unei nopţi de vară”, montat de Botos Bálint, la Teatrul Anton Pann.



    Într-o perioadă în care actorii tineri aleg, de voie sau de nevoie, să fie actori independenţi, Vlad Bârzanu preferă statutul de actor angajat: E adevărat că există această tendinţă, dar pentru mine e foarte bine, pentru că în primul rând aparţin de o echipă care îmi place şi pe care o cunosc şi dinainte de a veni aici, întrucât majoritatea sunt foşti colegi. Şi e foarte bine să ai o siguranţă în ziua de astăzi, în care ies atâţia actori în fiecare zi şi eşti în facultate şi habar nu ai încotro s-o apuci. Când cineva îţi spune: uite, te-am văzut şi aş vrea să vii la teatrul meu, zici wow! Vin, normal!”. Pentru mine e foarte bine că am siguranţa asta, sunt aproape de Bucureşti şi pot să îmi fac şi şcoala, să-mi termin masteratul. Lucrurile se leagă bine!”.



    Pe un ton când comic, când dramatic, piesa Trilogia belgrădeană” prezintă provocările şi dificultăţile cu care se confruntă tinerii în încercarea de a se integra în ţările de adopţie. Vlad Bârzanu, despre modul în care a lucrat pentru rolul de emigrant: Cred că nu m-am gândit atât de mult la rolul de emigrant, cât la relaţia cu fratele meu. Adică, mai întâi am mers pe relaţia dintre noi doi şi am lucrat pe ea şi apoi a venit şi a doua treaptă, cu oamenii care nu sunt la ei acasă, sunt într-o ţară străină, singuri, fără prieteni, departe de casă, departe de cei dragi… E greu, dar frumos. Poţi să spui multe într-o astfel de situaţie, ca actor. Ce am vrut să spun prin rolul Mika? Cred că e un fragment de poveste a înstrăinării de casă şi a modului în care te descurci. Şi oricare dintre noi cred că a fost în situaţia asta: să fie departe de casă, să nu aibă siguranţă, să nu ştie ce se va întâmpla mâine, să facă ceva ce nu-şi doreşte şi asta să fie viaţa lui — o incertitudine şi un dor continuu de cei dragi. Poate foarte puţin sunt şi eu în această situaţie, întrucât eu vin din Baia Mare, am făcut facultatea la Cluj şi acum am ajuns aici, în sud, în altă zonă a ţării. Deci, sunt destul de departe de casă, sunt un mic emigrant şi eu. Normal, la mine nu e atât de grav, dar mi-a pus imaginaţia la lucru”.



    Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea are o casă a sa abia din 25 septembrie 2009, ziua istorică în care şi-a deschis porţile prima clădire de teatru, proiectată, construită şi dotată ca teatru profesionist din judeţul Vâlcea. Clădirea cuprinde două săli de spectacol, un amfiteatru în exterior, sală de repetiţii, terasă şi spaţii de cazare. Astfel că sediul Teatrului Anton Pann este, în prezent, una din cele mai moderne şi funcţionale construcţii teatrale din România.

  • Fest(in) pe Bulevard la „Nottara”, la final

    Fest(in) pe Bulevard la „Nottara”, la final

    Teatrul Nottara din Bucureşti a organizat în luna octombrie prima ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Fest(in) pe Bulevard. Evenimentul s-a desfăşurat pe două secţiuni: prima, cea competitivă, intitulată Criză teribilă, monşer!”, iar a doua, Bulevardul Comediei”.



    Spectacolele intrate în competiţie, venite din Franţa, Serbia, Bulgaria, Austria şi România au ilustrat criza de orice tip: economică, socială, politică, sexuală sau identitară. Câştigătorul secţiunii competitive a fost Candid”, adaptare liberă după Voltaire, în regia lui Cristian Pepino, un spectacol de păpuşi şi marionete pentru adulţi, care a avut premiera în 2007, la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti. Ce i-a convins pe membrii juriului să îl premieze? Aflăm de la cel mai tânăr dintre ei, regizorul Radu Alexandru Nica: În primul rând, a avut, din punctul de vedere al tuturor membrilor juriului, o înaltă ţinută artistică. Pe de altă parte, nu a fost un spectacol cuminte, ci mai degrabă unul obraznic. Mă încântă foarte tare să văd că şi altora le vine să facă cu păpuşile ce mi-ar fi venit şi mie, dacă aş fi lucrat în domeniu, şi anume să le violentez”, să le tratez cu mult umor, cu cinism… Zona aceasta de umor negru ne-a fascinat pe toţi membrii juriului, genul acesta de raportare foarte lucidă la acest text iluminist. Imaginaţia debordantă a regizorului şi a actorilor ne-a cucerit definitiv. Ce înseamnă un spectacol obraznic? Este un spectacol care provoacă, inclusiv din punct de vedere moral. Felul în care este tratată dragostea, felul în care ea este demistificată, felul în care e arătată şi în zona ei nătângă şi grotescă. Şi nu numai asta. Inclusiv felul în care erau mânuite păpuşile, îmbinarea între zona de video şi zona de mânuire, între coregrafie şi zona de actorie conţineau foarte mult cinism”.



    Un alt spectacol care a participat la Secţiunea Competitivă a venit din Viena, dar regizorul său este român. Este vorba despre Woyzeck”, montat de Geirun Ţino la Teatrul Pygmalion. Originar din Brăila, Geirun Ţino s-a stabilit la Viena în 1985, iar 10 ani mai târziu şi-a înfiinţat propriul teatru: Pygmalion Theatre. Anul acesta, artistul a primit distincţia Crucea de Aur a oraşului Viena pentru merite culturale – Teatru”, pentru inovaţie în spaţiul teatral. Celebra piesă Woyzeck”, scrisă de Georg Büchner, este unul dintre cele mai montate texte din spaţiul german. Regizorul Geirun Ţino ne-a vorbit despre propria viziune asupra acestui text:



    Woyzeck este primul erou din dramaturgia universală care este un fel de anti-erou. Până la Woyzeck, mai toţi eroii principali ai literaturii dramatice erau nobili, regi, împăraţi… Woyzeck este primul om de nimic, un nimeni, un om fără personalitate accentuată, un om fără o situaţie socială bine precizată… M-a interesat în ce măsură un asemenea om, un asemenea caracter poate dezvolta acelaşi apetit pentru dragostea faţă de semeni, pentru iubire. Există vreo deosebire între felul în care un asemenea om iubeşte şi alţii? Şi vedem că nu e nicio deosebire. Şi dacă în zona aceasta nu e nicio deosebire, atunci nu mai contează în celelalte zone”.



    Fest(in)ul pe Bulevard a fost deschis oficial cu un eveniment inedit, intitulat “Teatru pe pâine”. Iniţiativa i-a aparţinut regizorului Mihai Lungeanu, iar scopul a fost de a atrage atenţia trecătorilor asupra teatrului. La finalul festivalului, criticul Marinela Ţepuş, directorul Teatrului Nottara, şi-a manifestat dorinţa de a continua aceste întâlniri cu publicul dincolo de scenă.



    Cred că menirea unui festival este să adune laolaltă cât mai multe spectacole de calitate din ţară şi din străinătate. Şi atunci, dorinţa mea cea mai mare este ca ambele secţiuni să cuprindă foarte multe spectacole din ţară şi din străinătate, să facem un eveniment stradal propriu-zis, să nu ne limităm la trotuarul din faţa teatrului, ci să traversăm strada, dacă se poate, sau chiar să mergem în Centrul Vechi, pe urmele unui festival iniţiat de Primăria Capitalei, Bucureştii lui Caragiale”, şi care are loc toată vara. Acesta se încheie pe 15 septembrie, iar noi începem pe 15 octombrie, deci am putea prelua ştafeta de la acel festival. Pentru că vremea este frumoasă în octombrie şi am putea mobiliza lumea să vină pentru un moment, astfel încât să fim cât mai aproape de comunitate, pentru că un festival e un festin pentru comunitate”.



    Prin crearea secţiunii Bulevardul Comediei”, care va fi permanentă în festival, s-a dorit şi oficializarea” noii strategii a Teatrului Nottara. Sala mare a teatrului va deveni permanent Bulevardul comediei, pentru că acolo se va monta doar comedie, iar sala studio George Constantin” va fi rezervată spectacolelor experimentale. Mesajul pe care vrea să îl transmită Teatrul Nottara este că genul comic nu e unul minor şi că există şi comedie de calitate.

  • Spectacole la Festivalul internaţional de teatru de la Sibiu (reluare din 22.06.2013)

    Spectacole la Festivalul internaţional de teatru de la Sibiu (reluare din 22.06.2013)

    Au trecut 20 de ani de când am pornit cu 3 ţări şi 8 spectacole, la prima ediţie a festivalului. Şi iată am ajuns la ediţia 20, cu 350 de evenimente, 66 de spaţii de joc, 70 de ţări participante şi aproximativ 60 de mii de spectatori pe zi. Este o cifră care plasează Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu pe poziţia onorantă locul 3 în lume după Edinburgh şi Avignon”.


    Declaraţia îi aparţine lui Constantin Chiriac, directorul festivalului şi al Teatrului Naţional Radu Stanca” şi sintetizează procesul de creştere, de maturizare a evenimentului care a făcut din Sibiu o adevărată capitală europeană a culturii, dar şi a turismului.



    Ediţia aniversară a FITS, desfăşurată între 7 şi 16 iunie, a prezentat publicului o coproducţie realizată în cadrul proiectului european Oraşe pe scenă/ Cities on Stage/ Villes en Scene” şi care va fi prezentată în 2014, în programul oficial al Festivalului de la Avignon şi în stagiunea Teatrului Naţional din Bruxelles. Este vorba despre spectacolul Solitaritate”/ Solitarity”, creat de Gianina Cărbunariu cu actorii Teatrului Radu Stanca”. Dramaturg şi regizor extrem de apreciat, tânăra Gianina Cărbunariu este şi membru fondator al grupului dramAcum — o platformă pentru dezvoltarea şi promovarea dramaturgiei româneşti. Tema centrală a proiectului Oraşe pe scenă” este aceea a convieţuirii în spaţiul urban, în marile oraşe de astăzi.



    Gianina Cărbunariu: Eu, de obicei, îmi fac interviuri, cercetez în arhive înainte de a începe să lucrez la un spectacol. De data aceasta, cercetarea nu a fost atât de extinsă, pentru că aveam deja cumva temele în cap. Subiectele pe care le-am ales sunt subiecte deja discutate în spaţiul public. M-a interesat foarte mult felul în care în ultimii ani discursul politic devine din ce în ce mai radical în direcţia învinovăţirii celui care nu e eficient, celui care nu e destul de competitiv. Foarte mult în ultimii ani au fost intervenţii de genul: cine nu munceşte, nu merită nici să mănânce … Ce ne facem totuşi cu cei care muncesc şi nu câştigă? Eu nu prea am auzit această întrebare. Mi se pare că în vremurile acestea de criză încercăm să găsim ţapi ispăşitori. Şi ceea ce e şi mai grav este că acest discurs ajunge la noi şi că ni-l însuşim şi începem şi noi în viaţa de zi cu zi să căutăm ţapi ispăşitori în jurul nostru. Şi asta mi se pare foarte periculos, apropo de toleranţă şi de modul în care convieţuim în oraşe. Aceste probleme nu sunt doar ale României, sunt ale întregii Europe acum”.



    Un spectacol care a adus o atmosferă specială în festival a fost “Scene din viaţa insectelor — mister psihedelic muzical”, de Karel şi Josef Capek, pus în scenă de Victor Ioan Frunză la Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Bălcescu”. “Scene din viaţa insectelor” este o fabulă contemporană despre iniţierea omului în moarte, o poveste despre fragilitate şi supravieţuire, spusă de cinci tineri actori. Directorul de scenă Victor Ioan Frunză:


    “E un text care m-a preocupat de multă vreme. Pe mine m-a atras faptul că în forma aceasta esopică a textului sunt cuprinse foarte multe realităţi — genul acesta al misteriilor medievale (gen dramatic medieval, engl. “medieval mistery”) nu a mai revenit în preocupările oamenilor de teatru, dar, abordându-l, descoperi cât de importantă e o anume formă de didacticism în teatru. Şi am văzut şi după reacţia publicului faptul că o anumită zonă de naivitate care marchează textul ajunge foarte bine la spectator şi-l ajută să înţeleagă lucruri care, dacă ar fi spuse în mod direct, poate că ar fi mai brutale. Reducţia aceasta la insecte ne ajută să vedem mai bine ce probleme avem, dar şi ce perspective sumbre ne aşteaptă. Ca orice alt spectacol, nu oferă soluţii, dar pune nişte apăsate puncte de suspensie şi cred că asta e important”.



    Unul dintre invitaţii marcanţi ai celei de-a XX-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a fost compania Sasha Waltz & Guests, care a împlinit şi ea 20 de ani de la înfiinţare şi care anul acesta a fost numită ambasador cultural al Uniunii Europene. Spectacolul prezentat publicului a fost Continuu”, despre care Harriet von Froreich, reprezentanta companiei, a declarat:


    “Pentru Sasha Waltz este tot timpul foarte important să lucreze pe principiul dialogului — ceva comun cu festivalul de anul acesta. Tipic pentru munca ei sunt proiectele de dialog, în care relaţionează nu doar cu alţi artişti, dar şi cu clădiri speciale sau locuri speciale. Spectacolul Continuu” a evoluat din două astfel de proiecte de dialog. Acestea s-au desfăşurat în 2009 la Neues Museum, Berlin, şi Maxxi, Roma. Cele două coregrafii au fost create în raport cu specificul spaţiilor respective, deci a fost un dialog real cu clădirile în care au avut loc. Apoi a venit ideea adaptării acelor două spectacole pentru scenă, pentru a putea fi prezentate în turnee internaţionale şi aşa s-a născut Continuu”. Ideea spectacolului Continuu” este că spaţiul este şi el protagonist în spectacol, la fel ca şi muzicianul. Percuţionistul invitat se implică foarte mult şi fizic în spectacol, pentru că e nevoie de foarte multă energie pentru a interpreta acea muzică. Pentru Sasha Waltz este esenţial să fie exprimată această energie, această dinamică a muzicii”.



    Potrivit directorului Constantin Chiriac, ediţia a XX-a a FITS a fost “o ediţie care a arătat că Sibiul este un dialog, un oraş care are forţa să-şi arate orgolios frumuseţea, mândria şi capacitatea de a organiza astfel de evenimente comparabile cu cele mai importante din lume. În acealaşi timp, un oraş care are capacitatea de a duce mai departe proiecte. Cel mai important este faptul că această ediţie construieşte la modul cel mai elocvent ceea ce înseamnă mâine, că nimic nu este rupt din context şi că există o continuitate a succesului, a capacităţii de a te afla acolo sus, pe creasta valului. Şi faptul că putem să facem o astfel de performanţă în acest joc atât de greu şi de periculos cred că este cea mai importantă demonstraţie”.



    Iar motto-ul finalului festivalului, declarat de directorul Constantin Chiriac, este, bineînţeles: “Astăzi construim mâine”.

  • Spectacole la FITS 2013

    Spectacole la FITS 2013

    Au trecut 20 de ani de când am pornit cu 3 ţări şi 8 spectacole, la prima ediţie a festivalului. Şi iată am ajuns la ediţia 20, cu 350 de evenimente, 66 de spaţii de joc, 70 de ţări participante şi aproximativ 60 de mii de spectatori pe zi. Este o cifră care plasează Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu pe poziţia onorantă locul 3 în lume după Edinburgh şi Avignon”.


    Declaraţia îi aparţine lui Constantin Chiriac, directorul festivalului şi al Teatrului Naţional Radu Stanca” şi sintetizează procesul de creştere, de maturizare a evenimentului care a făcut din Sibiu o adevărată capitală europeană a culturii, dar şi a turismului.



    Ediţia aniversară a FITS, desfăşurată între 7 şi 16 iunie, a prezentat publicului o coproducţie realizată în cadrul proiectului european Oraşe pe scenă/ Cities on Stage/ Villes en Scene” şi care va fi prezentată în 2014, în programul oficial al Festivalului de la Avignon şi în stagiunea Teatrului Naţional din Bruxelles. Este vorba despre spectacolul Solitaritate”/ Solitarity”, creat de Gianina Cărbunariu cu actorii Teatrului Radu Stanca”. Dramaturg şi regizor extrem de apreciat, tânăra Gianina Cărbunariu este şi membru fondator al grupului dramAcum — o platformă pentru dezvoltarea şi promovarea dramaturgiei româneşti. Tema centrală a proiectului Oraşe pe scenă” este aceea a convieţuirii în spaţiul urban, în marile oraşe de astăzi.



    Gianina Cărbunariu: Eu, de obicei, îmi fac interviuri, cercetez în arhive înainte de a începe să lucrez la un spectacol. De data aceasta, cercetarea nu a fost atât de extinsă, pentru că aveam deja cumva temele în cap. Subiectele pe care le-am ales sunt subiecte deja discutate în spaţiul public. M-a interesat foarte mult felul în care în ultimii ani discursul politic devine din ce în ce mai radical în direcţia învinovăţirii celui care nu e eficient, celui care nu e destul de competitiv. Foarte mult în ultimii ani au fost intervenţii de genul: cine nu munceşte, nu merită nici să mănânce … Ce ne facem totuşi cu cei care muncesc şi nu câştigă? Eu nu prea am auzit această întrebare. Mi se pare că în vremurile acestea de criză încercăm să găsim ţapi ispăşitori. Şi ceea ce e şi mai grav este că acest discurs ajunge la noi şi că ni-l însuşim şi începem şi noi în viaţa de zi cu zi să căutăm ţapi ispăşitori în jurul nostru. Şi asta mi se pare foarte periculos, apropo de toleranţă şi de modul în care convieţuim în oraşe. Aceste probleme nu sunt doar ale României, sunt ale întregii Europe acum”.



    Un spectacol care a adus o atmosferă specială în festival a fost “Scene din viaţa insectelor — mister psihedelic muzical”, de Karel şi Josef Capek, pus în scenă de Victor Ioan Frunză la Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Bălcescu”. “Scene din viaţa insectelor” este o fabulă contemporană despre iniţierea omului în moarte, o poveste despre fragilitate şi supravieţuire, spusă de cinci tineri actori. Directorul de scenă Victor Ioan Frunză:


    “E un text care m-a preocupat de multă vreme. Pe mine m-a atras faptul că în forma aceasta esopică a textului sunt cuprinse foarte multe realităţi — genul acesta al misteriilor medievale (gen dramatic medieval, engl. “medieval mistery”) nu a mai revenit în preocupările oamenilor de teatru, dar, abordându-l, descoperi cât de importantă e o anume formă de didacticism în teatru. Şi am văzut şi după reacţia publicului faptul că o anumită zonă de naivitate care marchează textul ajunge foarte bine la spectator şi-l ajută să înţeleagă lucruri care, dacă ar fi spuse în mod direct, poate că ar fi mai brutale. Reducţia aceasta la insecte ne ajută să vedem mai bine ce probleme avem, dar şi ce perspective sumbre ne aşteaptă. Ca orice alt spectacol, nu oferă soluţii, dar pune nişte apăsate puncte de suspensie şi cred că asta e important”.



    Unul dintre invitaţii marcanţi ai celei de-a XX-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a fost compania Sasha Waltz & Guests, care a împlinit şi ea 20 de ani de la înfiinţare şi care anul acesta a fost numită ambasador cultural al Uniunii Europene. Spectacolul prezentat publicului a fost Continuu”, despre care Harriet von Froreich, reprezentanta companiei, a declarat:


    “Pentru Sasha Waltz este tot timpul foarte important să lucreze pe principiul dialogului — ceva comun cu festivalul de anul acesta. Tipic pentru munca ei sunt proiectele de dialog, în care relaţionează nu doar cu alţi artişti, dar şi cu clădiri speciale sau locuri speciale. Spectacolul Continuu” a evoluat din două astfel de proiecte de dialog. Acestea s-au desfăşurat în 2009 la Neues Museum, Berlin, şi Maxxi, Roma. Cele două coregrafii au fost create în raport cu specificul spaţiilor respective, deci a fost un dialog real cu clădirile în care au avut loc. Apoi a venit ideea adaptării acelor două spectacole pentru scenă, pentru a putea fi prezentate în turnee internaţionale şi aşa s-a născut Continuu”. Ideea spectacolului Continuu” este că spaţiul este şi el protagonist în spectacol, la fel ca şi muzicianul. Percuţionistul invitat se implică foarte mult şi fizic în spectacol, pentru că e nevoie de foarte multă energie pentru a interpreta acea muzică. Pentru Sasha Waltz este esenţial să fie exprimată această energie, această dinamică a muzicii”.



    Potrivit directorului Constantin Chiriac, ediţia a XX-a a FITS a fost “o ediţie care a arătat că Sibiul este un dialog, un oraş care are forţa să-şi arate orgolios frumuseţea, mândria şi capacitatea de a organiza astfel de evenimente comparabile cu cele mai importante din lume. În acealaşi timp, un oraş care are capacitatea de a duce mai departe proiecte. Cel mai important este faptul că această ediţie construieşte la modul cel mai elocvent ceea ce înseamnă mâine, că nimic nu este rupt din context şi că există o continuitate a succesului, a capacităţii de a te afla acolo sus, pe creasta valului. Şi faptul că putem să facem o astfel de performanţă în acest joc atât de greu şi de periculos cred că este cea mai importantă demonstraţie”.



    Iar motto-ul finalului festivalului, declarat de directorul Constantin Chiriac, este, bineînţeles: “Astăzi construim mâine”.

  • Proiectele TNB

    Proiectele TNB

    Situat la Kilometrul 0, în Piaţa Universităţii, Teatrul Naţional I.L.Caragiale este un reper al vieţii culturale a locuitorilor Capitalei, dar şi un reper turistic pentru vizitatori. De ceva vreme însă, clădirea a început să se transforme. Aşadar, cei care nu vizitează Bucureştiul câţiva ani, ar putea fi surprinşi de noua faţă a Pieţei Universităţii. Cât priveşte publicul Naţionalului, de la o lună la alta acesta mai are câte o surpriză legată de accesul în sălile de spectacol, de cum arată aceste săli, ba chiar legată de sălile în care se susţin spectacolele.


    În 2010 începeau multdiscutatele şi controversatele lucrări de reconstrucţie a clădirii Naţionalului bucureştean. În stagiunea 2012-2013, au fost dezafectate sălile Amfiteatru, 99 şi Atelier, activitatea Teatrului Naţional I.L.Caragiale desfăşurându-se la Sala Mare şi în cele două săli nou inaugurate — Mică şi Media. Pentru a ţine la curent publicul cu evoluţia arhitecturală şi artistică a teatrului, actorul Ion Caramitru, directorul instituţiei, a organizat recent, o conferinţă de presă: Dacă în primii doi ani, din martie 2010 şi până acum, principalele activităţi ale şantierului au fost îndepărtarea faţadei binecunoscute şi consolidări în subsol de sute de stâlpi de susţinere, turnări de şape şi alte planşee, anul acesta se trece la partea cea mai delicată — încheierea lucrărilor la prima sală mai ofertantă din cele noi, sala numită în acest moment Pictură, care va fi dată în folosinţă imediat după Paşti şi fosta sală a Operetei, numită Studio, a cărei folosinţă, după promisiunile şantierului, va începe în septembrie. Moment în care noi va trebui să mutăm spectacolele de la Sala Mare spre Sala Studio”.


    Cea mai cunoscută şi apropiată publicului, Sala Mare va suferi modificări serioase. Ion Caramitru: Sala Mare va avea 909 locuri. Ea va rămâne în această formulă, de teatru clasic. Celebra încadratură ceauşistă dispare, loja oficială va fi una normală, dar vor apărea benoare în stânga şi în dreapta. Publicul de la parter se restrânge, pentru că marea crimă pe care a făcut-o (Ceauşescu, n.red.) modificând această sală a fost să scobească în lateral, ca să îi mărească suprafaţa, sacrificând diafragme de rezistenţă antiseismică de mare importanţă. Aşadar, vor fi benoare (loji situate la nivelul parterului, n.red.) stânga-dreapta, loji, totul se intimizează şi vom fi într-un teatru, nu într-o sală de şedinţe, cum încă mai pare a fi”.


    Noile săli care urmează a fi deschise anul acesta, Sala Pictură şi Sala Studio, pot fi amenajate în funcţie de cerinţele spectacolului, în stil arenă, elisabetan sau italian. Sala Media, deja funcţională, nu este concepută ca o sală de spectacole, ci ca una de evenimente — conferinţe, expoziţii temporare, întâlniri importante, dar poate, la rândul ei, găzdui spectacole. Dacă sunteţi curioşi, e bine să ştiţi că pe site-ul teatrului, www.tnb.ro , sunt postate tururi virtuale ale noilor spaţii.


    În tot acest şantier, Teatrul Naţional Bucureşti şi-a propus în 2012, Anul Caragiale, un proiect ambiţios: să organizeze o stagiune integrală Caragiale. Au montat în cadrul acestui proiect regizorii Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Radu Afrim, Horaţiu Mălăele şi coregraful Gigi Căciuleanu. A fost un proiect care s-a bucurat de succes. Pentru organizarea Anului Caragiale, lui Ion Caramitru i-a fost acordat anul acesta, în calitate de director general al TNB, Premiul pentru Teatru, în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural. Pentru acelaşi proiect, Naţionalul bucureştean a primit Premiul de Excelenţă din partea Senatului UNITER.


    Spectacolul de teatru coregrafic D’ale noastre”, creat de Gigi Căciuleanu în cadrul Anului Caragiale, face parte şi din proiectele de anul acesta ale Teatrului Naţional, despre care a vorbit actriţa Ilinca Tomoroveanu, în calitate de director adjunct al instituţiei: Se repetă deja la Sala Mare Revizorul” de Gogol, în regia lui Felix Alexa — tot ce se repetă acum la Sala Mare este făcut ca să poată fi mutat în toamnă la Sala Studio, pentru ca atunci când Sala Mare va fi din nou gata să se întoarcă la patria-mumă. Se mai repetă Neil Simon, Zvonuri”. La Sala Media va repeta Claudiu Goga Nebun din dragoste”, de Sam Shepard; la Sala Pictură va intra Mircea Cornişteanu, cu Micul Infern”, cu o distribuţie excepţională — Tamara Buciuceanu-Botez, iar la Sala Mică, Omul care a văzut moartea”, de Victor Eftimiu, pus în scenă de Dan Tudor. Mai avem de anunţat un spectacol în care ne punem mari speranţe. Este vorba de Rosmersholm”, al lui Ibsen, pus în scenă de Andriy Zholdak, la Sala Pictură sau la Sala Studio. Vom face un turneu la Sofia, cu D’ale noastre” şi, după succesul pe care l-a avut la Bruxelles, Paris şi Londra, încercăm să facem un turneu internaţional cu acest spectacol”.


    De asemenea, în 2013 continuă un alt proiect al Teatrului Naţional. Ion Caramitru: Proiectul Uşi deschise pentru toţi”, pe care l-am înfiinţat tocmai pentru a da şansa actorilor care joacă mai puţin sau care vor să experimenteze. Le-am pus la dispoziţie pentru experiment Sala 99, care acum, din păcate, e blocată de şantier. Anul acesta, în sfârşit, ne-au venit 6 proiecte. Am ales un proiect de teatru independent, teatru experimental, pe texte de Peca Ştefan. Când totul va fi gata, vom pune la dispoziţia experimentului tânăr una din săli, cu corpul tehnic, sală de repetiţii, magazia de decor, costume şi recuzită. Vor avea la dispoziţie 4 săptămâni de repetiţii şi o săptămână de spectacole, seară de seară, cu intrare liberă”.


    Alte evenimente găzduite de sălile Teatrului Naţional Bucureşti în 2013 sunt: la Sala Mare, pe 7 aprilie, spectacolul Don Juan” de Moliere, în regia lui Alexander Morfov — un turneu al Teatrului Naţional Ivan Vazov” din Sofia; între 30 mai şi 2 iunie, Asociaţia pentru cultura şi civilizaţia vinului Millesime organizează, în foaierul TNB, prima ediţie a Zilelor culturii şi civilizaţiei vinului şi prima ediţie a Galei premiilor vinurilor româneşti. Şi începând cu 25 septembrie şi până în luna noiembrie, foaierele Media vor găzdui expoziţia pictorului Emil Ciocoiu.


    Şi, important pentru cei care vor să devină sau sunt spectatori ai Naţionalului bucureştean, începând cu luna aceasta, a devenit funcţional sistemul de vânzare online a biletelor TNB.