Radio România Internațional

Tag: Transnistria

  • El Acuerdo de Libre Comercio República de Moldavia – UE

    El Acuerdo de Libre Comercio República de Moldavia – UE

    El 13 de noviembre de 2014, el pleno del Parlamento Europeo votó a favor de la ratificación del Acuerdo de Asociación entre la República de Moldavia y la UE: un tratado internacional que prevé la cooperación en los ámbitos del comercio, la política de seguridad y la cultura, con el fin de conseguir una integración más profunda desde el punto de vista político, cultural y económico.


    El Acuerdo de Asociación incluye también un Acuerdo de Libre Comercio Amplio y Profundo destinadado a eliminar parte de las barreras al comercio entre este antiguo Estado soviético y la Unión. De esta forma todas las partes implicadas tienen mejor acceso al mercado y se contempla incluso eliminar las tasas aduaneras de importación (y exportación, en su caso) del comercio de los productos.


    Igual que en otros casos en que Bruselas establece Zonas de Libre Comercio con sus socios comerciales, también en la República de Moldavia han sido incluidos sectores que van más allá del comercio, con la idea de que es difícil separar el comercio de las políticas internas de adquisiciones, competencia, propiedad intelectual o desarrrollo duradero.


    En el caso de la República de Moldavia, su estatuto de miembro de la Asociación Oriental le ha concedido una posición especial en la relación con Bruselas, y el acuerdo tiene previsiones acordes con el acervo comunitario. Todo esto, para modernizar la economía, atraer inversiones comunitarias en el país y para que las políticas aplicadas sean predictibles.


    El Acuerdo de Libre Comercio con la UE ofrece una serie de ventajas a la República de Moldavia. Sin embargo la comisaria europea de Comercio, Cecilia Malmström, advierte que no se ha aprovechado todo el potencial. Su reciente visita ha tenido lugar en el contexto en que el Gobierno de la República de Moldavia se ha pronunciado a favor de la profundización de la implementación del Acuerdo de Libre Comercio, mientras que el presidente prorruso de este país, Igor Dodon, pide que sea completamente revisado.


    Al hablar en el marco de una rueda de prensa común con el primer ministro Pavel Filip, la comisaria europea se ha referido a la posibilidad de exportar al mercado común productos de origen animal procedentes de la República de Moldavia. Según Ceciliei Malmström, además de las condiciones técnicas obligatorias como las normas de seguridad de los alimentos, hace falta implementar leyes predictibles y transparentes que ofrezcan seguridad a los inversores. Las exportaciones de la República de Moldavia al mercado europeo están al alza, y actualmente se debate la posibilidad de vender carne y huevos a la Unión Europea, ha informado Pavel Filip:



    Hablo en primer lugar de la posibilidad de exportar productos de origen animal. Claro que nos quedan muchas cosas por hacer para cumplir todos los estándares, pero para nosotros las perspectivas son claras.



    En opinión del analista Vlad Ţurcanu, el comercio con la UE le ha permitido a la República de Moldavia mantenerse a flote después de las crisis sucesivas que han afectado a la economía del país en los últimos 20 años. Ha criticado también las opiniones del presidente Igor Dodon, quien desea que la República de Moldavia exporte a la Federación Rusa materia prima. Según Vlad Ţurcanu, esta medida avanzada por el líder prorruso perjudicaría a los productores autóctonos.



    Lo que he entendido del discurso vacío que Igor Dodon suele repetir cada vez que se le ofrece la oportunidad, es que deberíamos centrarnos en la relación con la Federación Rusa, y exportar verduras, frutas y vino a la Federación Rusa. Es decir continuar la misma política comercial que existió durante la República Socialista Soviética Moldava, antes de 1991. Esto significa proveer materia prima a la Federación Rusa y dejar que el plusvalor obtenido por nuestros productores baje por debajo de un punto porcentual.



    Una situación especial en esta ecuación la tiene la zona de Transnistria, región separatista prorrusa situada en el este de la República de Moldavia.


    Después de sellado el Acuerdo de Asociación en el mes de noviembre de 2013, en Vilnius, la región transnistrense se ha beneficiado de facilidades comerciales autónomas de parte de la UE. Esto ha hecho que durante dos años casi un 50% de las mercancías exportadas procedentes de Transnistria lleguen al mercado europeo. Estas facilidades comerciales vencieron a finales del año 2015 y el Acuerdo de Libre Comercio Amplio y Profundo se ha extendido a partir del 1 de enero de 2016 a todo el territorio de la República de Moldavia, incluida la región de Transnistria. De esta forma todos los agentes económicos de la República de Moldavia, inclusive los de la región transnistrense pudieron exportar sus mercancías a la Unión Europea en base al mismo régimen de libre comercio. Transnistria ha anunciado que no implementará el Acuerdo de Libre Comercio con la UE porque contraviene a su política exterior, establecida en el referéndum sobre la integración de su región en la Unión Eurasiática. Transnistria ha conseguido un régimen asimétrico, en el que Tiraspol cobra tasas aduaneras pero las exportaciones transnistrenses llegan a los mercados de la UE sin tasas aduaneras.


    La decisión de incluir a Transnistra en este acuerdo atiende a un objetivo mayor, explican algunos analistas: el de solucionar el conflicto transnistrense a través de una integración económica más intensa de la República de Moldavia con la UE.


  • Raport Promo-LEX: Amendă pentru utilizarea alfabetului latin în Transnistria

    Raport Promo-LEX: Amendă pentru utilizarea alfabetului latin în Transnistria

    Utilizarea alfabetului latin pentru așa-numita limbă moldovenească” (limba română cu caractere chirilice) poate fi pedepsită cu o amendă de peste 50 euro în Transnistria, precizează un raport Promo-LEX, relatează publicaţia Independent.md, citată de AGERPRES.



    Potrivit raportului Promo-LEX, organizaţie neguvernamentală cu sediul în Chişinău, care descrie situația drepturilor omului în regiunea transnistreană, dreptul la educație are numeroase restricții în regiune, mai ales atunci când este vorba despre grafia latină.



    Astfel, simpla utilizare a alfabetului latin pentru limba moldovenească” poate fi pedepsită cu amendă de peste 50 euro. În cazul Liceului Evrica” din Râbnița, instituția este obligată să plătească peste 30.000 euro anual pentru închirierea spațiului.”



    Conducerea liceului — unicul cu predare în limba română din acest orășel industrial din Transnistria — a denunțat în repetate rânduri prețul ridicat al chiriei, tarifele nejustificate la serviciile comunale, impozitarea colaboratorilor și presiuni la adresa profesorilor și a elevilor din partea structurilor de la Tiraspol.



    În regiunea transnistreană activează opt școli cu predare în grafie latină: liceul Alexandru cel Bun” din Tighina/ Bender; liceul Ștefan cel Mare” din Grigoriopol; liceul Lucian Blaga” din Tiraspol; liceul Evrica” din Râbnița; liceul Mihai Eminescu” din Dubăsari; gimnaziile din localitățile Corjova și Roghi, precum și gimnaziul internat pentru copiii orfani din Tighina/Bender.


    În 33 de instituții din regiunea transnistreană, elevii vorbitori de română învață din manuale după curricula Federației Ruse, dar traduse în limba moldovenească”, adică în limba română cu caractere chirilice, scria recent publicația Ziarul de Gardă din Chișinău.


    Referitor la respectarea drepturilor omului, Promo-LEX amintește că, în prima jumătate a anului 2017, Curtea Europeană pentru Drepturilor Omului (CEDO) a emis patru hotărâri în cazul drepturilor locuitorilor din stânga Nistrului, în urma cărora Rusia este obligată să achite reclamanților peste 200.000 euro.

  • Efectele unei legi neinspirate

    Efectele unei legi neinspirate


    Noua lege
    a educaţiei, adoptată, în toamna aceasta, în Ucraina, a stârnit numeroase
    critici şi a fost catalogată de majoritatea experţilor drept cel puţin
    neinspirată. Potrivit reprezentanţilor
    minorităţilor din Ucraina, art.7 al acestei legi îngrădeşte substanţial dreptul
    la studiu în limba maternă. Legea prevede introducerea treptată a noului sistem al
    educaţiei şi, prin aceasta, înlocuirea materiilor care se predau în limbile minorităţilor
    cu discipline care vor fi predate în limba ucraineană. Prima fază a reformei
    este prevăzută pentru 1 septembrie 2018, a doua pentru 1 septembrie 2022, iar a
    treia, şi ultima, referitoare la clasele superioare, din 2027. În clasele
    medii, respectiv 5-9, învăţământul se va desfăşura în limba de stat cu elemente
    în limba minorităţii naţionale respective, dreptul de a studia în limba maternă
    fiind realizat – spune legea – prin unele instiţutii aparte, clase (grupe) cu
    limba de predare a minorităţii naţionale alături de predarea în limba
    ucraineană. De asemenea, este prevăzută posibilitatea studierii limbii materne
    a minorităţilor în unele şcoli sau la societăţile şi asociaţiile culturale ale
    comunităţilor etnice respective.

    Actul normativ a fost criticat de autorităţile din România, dar şi din alte ţări din regiune care au
    comunităţi etnice în republica ex-sovietică, care au reamintit că, în conformitate cu
    prevederile Convenţiei – cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale,
    statele se angajează să recunoască dreptul oricărei persoane aparţinand unei
    minorităţi naţionale de a învăţa limba sa maternă. Reacţiile părţii române nu
    sunt puţine, mergând până la amânarea vizitei pe care preşedintele României,
    Klaus Iohannis, o avea programată în Ucraina. În opinia criticilor, legea ar
    putea genera conflicte, nemulţumiri sociale şi instabilitate în Ucraina.
    Prezent în sala de sesiuni a Radei Supreme, deputatul Grigore Timiş, etnic
    român, nu a participat la vot, retrăgând cartela de deputat din sistemul electronic
    şi protestând astfel împotriva adoptării acestei legi.

    În cadrul unei emisiuni
    la Radio România, Grigore Timiş a apreciat că decizia autorităţilor de la Kiev
    vine pe fondul tendinţei de rusificare existente în partea de est a ţării, dar
    măsura afectează toate minorităţile: Dacă până acum, noi, românii, puteam să
    ne mândrim cu cele peste 100 de şcoli naţionale până nu demult, acum sunt 70 şi
    nu ştiu cum, pe an ce trece, ele dispar. Mai ales în regiunea Cernăuţi, au
    rămas 60 şi ceva de şcoli. Legea actuală prevede predarea în limba maternă
    numai la nivel de grădiniţă şi şcoala de gradul întâi. În rest, obiectul de
    studiu va fi în limba de stat ucraineană şi rămâne obiect de studiu în limba
    maternă literatura.

    Aproape jumătate de milion de
    etnici români trăiesc în statul vecin, majoritatea pe teritoriile româneşti
    răsăritene anexate în 1940, în urma unui ultimatum, de fosta Uniune Sovietică
    şi preluate în 1991 de Ucraina, ca stat succesor. Bucureştiul
    a criticat în repetate rânduri adoptarea noii legi a educaţiei în Ucraina,
    Ministerul de Externe, cel al Românilor de Pretutindeni şi Parlamentul luând
    poziţie, iar mai multe întâlniri au avut loc între oficialităţi din cele două
    ţări vecine. Nimic nu l-a făcut, însă, pe Petro Poroşenko să se răzgândească să
    îşi pună semnătura pe legea adoptată de Rada Suprema la începutul lunii
    septembrie. La solicitarea României, sprijinită de alte cinci ţări, cazul a
    ajuns şi în atenţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a adoptat
    o rezoluţie critică privind noua lege ucraineană a Educaţiei. Potrivit rezoluţiei, atunci când statele
    iau măsuri pentru a promova limba oficială, acestea trebuie să nu contravină
    măsurilor menite să protejeze şi să promoveze limbile minorităţilor naţionale    .
    Fiindcă, dacă acest lucru nu se respectă, rezultatul va fi asimilarea, şi nu
    integrarea,     au atenţionat membrii Adunării.

    Sunt probleme cu respectarea dreptului
    la educaţie în limba română şi în Transnistria, în estul Republicii Moldova.
    Liceele cu predare în limba română din stânga Nistrului sunt ţinta permanentă a
    politicilor anti-româneşti ale separatiştilor de la Tiraspol, un exemplu în
    acest sens fiind cazul Liceului Ştefan cel Mare şi Sfânt din Grigoriopol, care
    a fost lăsat fără sediu de autorităţile transnistrene încă de acum 15 ani. Ca
    urmare a acestei situaţii, în momentul de faţă, elevii şi profesorii sunt
    nevoiţi să facă naveta, în fiecare zi, la Doroţcaia, pentru a învăţa în limba
    română. Directorul liceului, d-na Eleonora Cercavschi: Sunt zeci de ani de
    când ne sunt încălcate drepturile. Ne-am adresat la CEDO, unde ne-au făcut
    dreptate. De cinci ani de zile, continuăm să ne adresăm pentru a ne fi apărate
    drepturile. Cu părere de rău, până în ziua de azi nu s-a mişcat absolut nimic
    din loc, nimic nu s-a schimbat şi am venit să spunem Federaţiei Ruse că rana
    este vie şi sângerează.     Declaraţia a fost făcută cu prilejul unui protest la
    Ambasada Federaţiei Ruse la Chişinău, pentru a denunţa faptul că Moscova nu
    respectă decizia CEDO, din 19 octombrie 2012, prin care Guvernul rus a fost
    recunoscut responsabil de încălcarea dreptului la educaţie în regiunea
    separatistă transnistreană.

  • Republica Moldova şi trupele străine

    Republica Moldova şi trupele străine

    Curtea Constituţională din Republica Moldova a decis că dislocarea
    pe teritoriul naţional a oricăror trupe sau baze militare controlate de alte
    state este neconstituţională. Curtea s-a pronunţat la trei ani după ce a fost
    sesizată de deputaţii liberali, pro-occidentali, iar hotărârea se referă la
    prezenţa armatei ruse în regiunea separatistă pro-moscovită Transnistria.
    Curtea a decis că ocupaţia militară rusă a regiunii transnistrene, în momentul
    declarării neutralităţii Republicii Moldova, nu afectează validitatea
    prevederii constituţionale referitoare la neutralitate.

    Totodată, în cazul unei
    ameninţări la adresa independenţei naţionale, integrităţii teritoriale sau
    securităţii statului, autorităţile Republicii Moldova sunt obligate să ia toate
    măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, care i-ar permite să se apere
    eficient împotriva acestora – se mai arată în hotărarea Curţii. Decizia
    stipulează, în plus, că statutul de neutralitate al Republicii Moldova nu
    exclude cooperarea cu alte alianţe militare pentru consolidarea capacităţii de
    apărare a ţării.

    Şeful statului, socialistul filorus Igor Dodon, a criticat
    decizia judecătorilor constituţionali şi a afirmat că, adoptând asemenea
    decizii, aceştia ar face plecăciuni în faţa adepţilor reunificării Republicii
    Moldova cu România. Altminteri foarte grijuliu cu conceptul de neutralitate
    când e vorba de partenerii din vest ai republicii, Dodon, învestit în funcţie
    de nici jumătate de an, a interzis de două ori participarea militarilor
    moldoveni la aplicaţii desfăşurate în România. Tot de două ori în mai puţin de trei luni a
    fost la Moscova, unde i-a promis omologului său, Vladimir Putin, rezolvarea
    dosarului transnistrean prin federalizarea republicii.

    Transnistria a ieşit, de facto, de sub controlul Chişinăului in 1992, după
    un conflict armat soldat cu sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia
    trupelor Moscovei de partea separatiştilor. Acele trupe sunt şi azi acolo, deşi
    Rusia s-a angajat să le retragă încă de la summitul OSCE din 1999.

    Consilier al fostului preşedinte
    pro-occidental Nicolae Timofti, analistul Vlad Ţurcanu le-a declarat
    corespondenţilor Radio România: Federaţiei
    Ruse îi convine ca noi să ne păstrăm un statut de neutralitate, ea fiind prima
    ţară care încalcă acest statut, menţinându-şi trupele militare, încă de pe
    vremea Uniunii Sovietice, în stânga Nistrului, şi nu ar dori în niciun caz ca
    alte forţe militare să fie admise, măcar în gând, de partea dreaptă a
    Nistrului. Aţi văzut ce scandal au declanşat socialiştii, oamenii Kremlinului
    de la Chişinau, după decizia de a se deschide un centru NATO la Chişinău. Deci
    nu vorbim despre trupe militare, despre rachete, sisteme de rachetă, tancuri şi
    aşa mai departe, ci doar despre o reprezentanţă diplomatică.

    Dodon se
    opune deschiderii unui birou de legătură al NATO la Chişinău, pe care o
    califică drept o provocare, deşi oficiali ai Alianţei au explicat clar că
    acesta va reprezenta o structură diplomatică civilă, unde majoritatea
    angajaţilor vor fi cetăţeni moldoveni.

  • Jurnal românesc – 22.03.2017

    Jurnal românesc – 22.03.2017

    Agenţia Naţională de Transplant şi ministerul Sănătăţii caută soluţii la spitale din Italia, Cehia sau Germania pentru bolnavii de plămâni care au nevoie urgentă de transplant. Cinci persoane erau pe listele de aşteptare pentru clinica AKH din Viena, însă spitalul austriac a anunţat că nu mai are locuri pentru bolnavii din România, în condiţiile în care în ţară nu se poate face încă transplant de plămâni. Ministrul Sănătăţii Florian Bodog a acuzat spitalul din Viena că a reziliat unilateral contractul, fără să aibă acest drept. Directorul executiv al Agenţiei Naţionale a Transplantului, Radu Deac, a explicat că autorităţile române nu au datorii către austrieci care să motiveze o astfel de decizie.



    Şeful statului român, Klaus Iohannis, se va întâlni, pe 29 martie, cu prinţul Charles de Wales, cu ocazia vizitei oficiale pe care acesta o va face în România. Moştenitorul Coroanei Regale Britanice se va afla, în perioada 29-31 martie, în România, prima etapa a unui turneu regional care va mai include vizite în Italia si Austria, precizează ambasada Marii Britanii la Bucuresti. Fiul Reginei Elisabeta a II-a a fost de mai multe ori în ultimii ani în România, unde a cumpărat şi renovat mai multe proprietăţi şi unde îşi petrece o parte din vacanţe. Prinţul Charles e pasionat de arhitectura medievală saxonă din centrul ţării – cetăţi, biserici fortificate şi case construite de coloniştii germani stabiliţi în Transilvania în Evul Mediu. Ultima sa vizită în România a fost în primăvara anului trecut.



    Guvernele României şi Republicii Moldova vecine se reunesc, joi, la Piatra Neamţ, într-o nouă şedinţă comună. Delegaţiile conduse de premierii Sorin Grindeanu şi Pavel Filip vor viza continuarea şi dezvoltarea cooperării bilaterale, evaluarea stadiului proiectelor comune şi identificarea unor noi iniţiative de colaborare. Vor fi discutate oportunităţile de investiţii româneşti în Republica Moldova, precum şi posibilităţile de continuare a colaborării în domeniile IT, finanţe, justiţie, afaceri interne. Relaţia dintre România şi Republica Moldova este una specială. Există aşteptări şi interes permanent din partea cetățenilor celor două state. Vom sprijini în continuare dezvoltarea şi modernizarea Republicii Moldova, precum şi parcursul său european – a declarat Grindeanu în numele Executivului de la Bucureşti. Discuţiile cu omologul sau pro-occidental de la Chişinău au loc după ce, săptămâna trecută, preşedintele Republicii Moldova, socialistul pro-rus Igor Dodon a fost, din nou, la Moscova, unde a repetat ca ia în calcul denunţarea acordurilor de asociere si liber-schimb cu UE şi aprofundarea relaţiilor cu Uniunea Eurasiatică, precum şi federalizarea Republicii Moldova, ca soluţie pentru pacificarea regiunii separatiste pro-ruse Transnistria.



    Judecătoria Chişinău a suspendat, până la soluţionarea cauzei, decretul de retragere a cetăţeniei Republicii Moldova pentru fostul preşedinte al României Traian Băsescu. La jumătatea lunii, Traian Băsescu le-a cerut judecătorilor să anuleze Decretul preşedintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, pe motiv că acest ar fi ilegal. Anterior, Dodon respinsese o cerere a lui Traian Băsescu de revocare a decretului. Judecătoria Chişinău i-a cerut preşedintelui Republicii Moldova să prezinte probele în sprijinul acţiunilor sale până la data de 2 mai. Primul termen de judecată a fost fixat pentru 16 mai.


  • Transnistria

    Transnistria

    Acum 25 de ani, regiunile de dincolo de Nistru ale Republicii Moldova declarau război puterii centrale de la Chişinău. La televiziunile occidentale se vedea invers. Oricum, nimeni nu înţelegea nimic şi se apela imediat la formulele oficiale sau pregatite pentru astfel de momente. În 1992, ambasadorii în Republica Moldova stăteau la Moscova. Funcţionau, încă, vechile principii geopolitice astfel că, de la 1.300 de km, capitala Rusiei părea mai aproape decât Bucureştiul aflat la o treime din acest drum. În 1991, cele 15 republici sovietice s-au desprins pe rând, proclamându-şi independenţa. Republica Moldova a făcut acest pas la 27 august 1991.



    Astfel, în momentul în care Estul transnistrean se răscula împotriva noului centru, cel de la Chişinău, Republica Moldovase afla la începutul existenţei sale statale independente. În partea estică a fostei republici unionale, timp de decenii, administraţia sovietică a acumulat puterea economică dar şi militară astfel că în momentul în care raioanele de acolo au decis să se rupă de noul stat independent erau mult mai puternice decât întreaga Republică Moldova. Mai mult, în teritoriul rebel de dincolo de Nistru era staţionată Armata a XlV-a fostă sovietică, atunci în subordinea Federaţiei Ruse. Era o armată puternică, cu toată dotarea moştenită din vremea războiului rece.



    Acestea fiind realităţile, opinia publică din străinătate a înţeles cu greu că mulţimea de tancuri şi de armament greu nu aparţine Republicii Moldova ci separatiştilor care şi-au propus să saboteze eforturile de consolidare a tânărului stat moldovenesc. Mai mult, armata Chişinăului era practic inexistentă astfel că împotriva tancurilor au luptat voluntari din întreaga republică. După încetarea acţiunilor militare, s-a ajuns la o situaţie de facto care durează, iată, de un sfert de secol. Altfel spus, Transnistria a devenit un conflict îngheţat ca multe altele din spaţiul fost sovietic. Şi tot de atâta timp suntem puşi cu toţii în faţa faptului împlinit.



    Teritoriul estic al Republicii Molodva este în continuare în afara jurisdicţiei Chişinăului, se constituie într-un stat în sine, cu conducere, preşedinte şi parlament, guvern şi armată. Această formulă nu a fost inventată ci doar aplicată în Transnistria, acum 25 de ani. La dimensiuni mult mai mari, acest fenomen al faptului împlinit, pe care Occidentul îl numeşte cu delicateţe, conflict îngheţat, se edifică, chiar acum, în Estul Ucrainei. Ocuparea Crimeii şi focarele de conflict izbucnite atunci în sudul Ucrainei descriau pe hartă un scenariu ce ar fi adus Rusia până în Transnistria. Întorcându-ne în timp şi în istorie, ne amintim că, în 1940, Stalin a smuls pur şi simplu de la Regatul României teritoriul dintre Prut şi Nistru. Imediat i-a amputat nordul şi sudul, dându-le Ucrainei sovietice şi a luat de la aceasta banda transnistreană pe care, alipind-o la teritoriul luat de la România, a făcut Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.



    Transnistria înseamnă, în toate limbile, pământul de dincolo de Nistru, deci raportarea se face de la Vest, dinspre pământurile Moldovei. De altfel, Transnistria este un spaţiu pe malul stâng, estic, al Nistrului, unde moldovenii trăiesc din vechime. Transnistria a existat şi între cele două războaie mondiale, ca republică autonomă cum erau atât de multe în imperiul sovietic. Era de fapt un uriaş laborator sovietic care pregătea luarea Basarabiei, sub forma refacerii Moldovei sovietice. În Transnistria din anii 1918-1940 s-a făcut spionaj antiromânesc şi s-au pregătit revolte armate, pe baza unor infiltrări subversive, în timp ce lingviştii comunişti forţau crearea unei aşa zise limbi moldoveneşti, cu alfabet chirilic.



    După 1940, când Stalin a luat Basarabia, prin ultimatum impus României, toate aceste planuri au fost aplicate. Transnistria a fost alipită noului teritoriu sovietizat rapid, cu forţa şi cu deportatrea masivă a populaţiei locale, româneşti. Stereotipiile create de orânduirea sovietică au funcţionat şi după declanşarea conflictului transnistrean, România fiind ţinută departe de eforturile de reglementare a conflictului. România era o ţară care se deschidea spre Vest, spre democraţie şi libertate, ceea ce, desigur, nu convenea urmaşilor sovieticilor, îngheţaţi în mentalitatea conflictului şi a dominaţiei prin dezbinare.

  • NATO deschide un oficiu la Chişinău

    NATO deschide un oficiu la Chişinău

    E o tradiţie ca, în Republica Moldova,
    orientarea politicii externe să fie simbolizată de prima vizită pe care, odată
    instalat, un oficial de rang înalt o face în afara graniţelor.


    Acum un an,
    primul-ministru democrat al micului stat ex-sovietic majoritar românofon, Pavel Filip, a ales
    Bucureştiul. A dat, astfel, un semnal pozitiv în privinţa continuării
    parcursului european şi euro-atlantic al Chişinăului, cu sprijinul României
    vecine.

    În schimb, anul acesta, în ianuarie, proaspăt învestit ca preşedinte,
    socialistul pro-rus Igor Dodon a preferat Moscova. Scopul lui este ca Republica
    să reia parteneriatul strategic cu Rusia, trecut în surdină pe perioada
    mandatului predecesorului său. Aşa că, la Kremlin, preşedintele Dodon a evocat
    posibilitatea ca Acordul de Asociere dintre Moldova şi Uniunea Europeană,
    încheiat în 2014, să fie revizuit sau chiar anulat.

    Simţind nevoia să testeze pulsul şi la Bruxelles, Igor Dodon a avut, în prima
    parte a acestei săptămâni, discuţii atât la Uniunea Europeană, cât şi la NATO.
    A denunţat, din nou, Acordul de asociere cu blocul comunitar. Cât despre aliaţi,
    el le-a cerut acestora să nu se grăbească cu
    deschiderea unui birou NATO la Chişinău: Considerăm că la această etapă, acest
    pas va crea impedimente în procesul de negocieri pe problema transnistreană. Am
    venit cu propunerea şi cu solicitarea către doamna secretar general adjunct ca
    să nu ne grăbim cu deschiderea oficiului NATO. În caz că va fi luată o astfel
    de decizie, deoarece acordurile au fost semnate şi promulgate până la intrarea mea în vigoare, eu nu exclud că, pe viitor, noi vom reveni asupra statutului
    acestui oficiu în Republica Moldova.

    Deşi în opinia lui Igor Dodon, biroul NATO ar crea
    impedimente în negocierile privind regiunea separatistă rusofonă Transnistria,
    din estul Republicii, acesta va fi deschis. În luna aprilie! – după cum a anunţat ministrul adjunct de externe de la Chişinău, Lilian
    Darie. Dar pe cine deranjează
    biroul? Întrebarea pare mai degrabă retorică. Transnistria e ieşit, de facto, de sub
    controlul autorităţilor de la Chişinău în 1992, după un conflict armat soldat cu
    sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia trupelor ruse de partea
    separatiştilor. Deşi, Rusia s-a angajat să-şi retragă trupele încă din 1999,
    acestea se află şi acum acolo. Or, preşedintele Igor Dodon a cerut asigurări doar la Bruxelles şi
    doar din partea NATO ca neutralitatea permanentă a Republicii Moldova să fie
    respectată.

    Viitoarea reprezentanţă NATO nu este o bază militară, ci o misiune
    diplomatică cerută de Guvernul Moldovei pentru sprijinirea reformelor – a replicat secretarul general adjunct al
    NATO, Rose Gottemoeller, potrivit căreia neutralitatea nu înseamnă izolare.
    Dar, desigur, fiecare naţiune are dreptul să nu se alieze cu nimeni sau să-şi
    aleagă propriile alianţe. Igor Dodon vrea, de pildă, negocieri trilaterale
    comerciale UE – Republica Moldova – Rusia, ceea ce îi face pe mulţi să
    comenteze că liderul de la Chişinău promovează, în Uniunea Europeană,
    interesele Federaţiei Ruse, nu pe cele ale propriului stat.

  • Începuturile deportărilor evreilor din România

    Începuturile deportărilor evreilor din România

    Acum 75 de ani, pe 9 octombie 1941, începea deportarea evreilor din România cu evreii din Bucovina. În total, 140.000 de evrei din România au murit în lagărele de concentrare din Transnistria. Alţi 130.000 de evrei din Transilvania de Nord, teritoriu românesc intrat în componenţa Ungariei în 1940, au avut aceeaşi soartă în lagărele naziste. Prigoana împotriva evreilor începea însă din timpul guvernului Goga-Cuza, care a funcţionat între 29 decembrie 1937 şi 10 februarie 1938, prin adoptarea de legi rasiale. Pe 21 ianuarie 1938, Decretul 169 revizuia cetăţenia română şi 225.222 de persoane, adică 36,50% din evreii români, în consecinţă, o pierdeau.



    Persecutarea evreilor a continuat în timpul guvernului germanofil condus de Ion Gigurtu din vara anului 1940. Pe 8 august 1940, la propunerea primului ministru Gigurtu, regele Carol al II-lea semna Decretul-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România. Decretul introducea măsuri discriminatorii pentru evreii români cum ar fi inegalitatea în faţa legii, obligaţii fiscale sau muncă fizică, interzicerea de dobândire de proprietăţi, înlăturarea din aparatul administrativ, segregarea învăţământului şi interdicţia de a purta nume româneşti. Un al doilea decret interzicea în mod expres căsătoriile mixte, pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 5 ani, în cazul încălcării legii.



    Pe 23 august 1939, Germania nazistă şi Uniunea Sovietică încheiau celebrul pact Ribbentrop-Molotov prin care îşi împărţeau teritoriile ţărilor din Europa de Est. Drept urmare, Uniunea Sovietică a adresat României pe 26 şi 27 iunie două ultimatumuri în care cerea cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord în două zile. În timpul retragerii armatei şi administraţiei române şi intrării sovietice, o parte din populaţia evreiască a oraşelor basarabene au huiduit şi atacat armata română şi a aplaudat trupele sovietice fapt care a constituit un motiv pentru continuarea persecutării evreilor în întregul lor. După ce România a reluat controlul asupra Basarabiei şi Bucovinei de Nord, în vara anului 1941, politicile antisemite au devenit mai sistematice şi pe 9 octombrie 1941 începea calvarul evreilor români. Istoricul Andrei Oişteanu a arătat motivele pentru care 9 octombrie a devenit ziua comemorării Holocaustului în România.



    ”9 octombrie, prin decizia Parlamentului României, a devenit ziua naţională a comemorării Holocaustului din România. Este o zi importantă, nu numai pentru evrei, ci pentru toţi cetăţenii acestei ţări. Am participat eu însumi în consiliul care a decis în ce zi să comemorăm capitolul românesc al Holocaustului. Nu am vrut să-l facem în ianuarie, când este ziua internaţională a comemorării Holocaustului mondial deoarece în România nu Holocaustul european este negat, minimalizat sau trivializat, ci capitolul românesc al Holocaustului. Şi atunci, am preferat să punctăm anume în această zi de 9 octombrie, o zi care apare din documente. Am să citesc un fragment din ordinul prefectului din Bucovina din care rezultă că, pe 9 octombrie, a început deportarea evreilor din Bucovina, şi apoi din Basarabia în lagărele din Transnistria. Fragmentul sună aşa: astăzi, 9 octombrie 1941, pleacă cu trenul populaţia evreiască din comunele Iţcani şi Burdujeni, precum şi cei din oraşul Suceava.”



    Drumul spre Transnistria era drumul pierzaniei. Dar trenurile morţii începuseră să plece din gările româneşti încă din luna iunie 1941, când autorităţile militare şi civile române au organizat şi condus pogromul din Iaşi, capitala Moldovei, în urma căruia au murit 13.000 de evrei. Pe plăcile comemorative de azi din gările şi la sinagogile din oraşele bucovinene Rădăuţi, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi Suceava se poate citi că în toamna anului 1941 au fost deportaţi din Bucovina 91.845 de evrei din ordinul lui Ion Antonescu. Însă în timpul deportărilor din Bucovina s-a remarcat personalitatea lui Traian Popovici, primarul oraşului Cernăuţi, care a salvat de la deportare aproximativ 19.000 de evrei. Istoricul Andrei Oişteanu a rememorat începuturile genocidului evreiesc de acum 75 de ani.



    ”Chiar de la gara Burdujeni s-a plecat, în vagoane de marfă, apoi, pe drum, cei care mergeau mai şontâc a fost împuşcaţi şi lăsaţi pe marginea drumului. Motiv pentru care Goebbels îşi nota în jurnal că românii nu ştiu să organizeze bine un genocid, lăsând morţi în urma lor care dădeau naştere infecţiilor şi bolilor. Bineînţeles că evreii au fost complet jefuiţi, li s-a luat toată averea, a trebuit chiar să predea cheile caselor, banii şi bijuteriile. De altfel, tot în acel ordin se spunea că vor fi împuşcaţi cei care ascundeau valorile. Până la urmă, evreii care nu au murit pe drum au ajuns în lagăre unde nu au fost gazaţi, dar au fost ba împuşcaţi, ba au murit de multele boli şi foametea care bântuia lagărele.”



    Evreii din Basarabia au avut de suferit şi ei aceleaşi persecuţii. În luna octombrie 1941 au fost înfiinţate ghetouri şi lagăre de muncă în peste 150 de localităţi, din octombrie 1941 până în august 1942 au fost deportaţi aici 150.000 de evrei din nordul României (Bucovina, Moldova de Nord şi Basarabia), din care au supravieţuit aproximativ 50.000. Evreii basarabeni au fost folosiţi la muncă forţată, mai ales la construcţia de drumuri. Cea mai impresionantă era situaţia copiilor, mulţi dintre ei rămaşi fără părinţi sau rude apropiate. 22% dintre deportaţi erau copii şi aproximativ 20.000 de copii aveau să moară de foame, frig şi boli.



    Pe 9 octombrie 1941 era începutul sfârşitului pentru minoritatea de peste 700.000 de evrei a României Mari. Holocaustul a fost, prin monstruozitatea sa, faţa diabolică a imaginaţiei umane alături de Gulagul comunist, cealaltă întruchipare a Răului în istorie.

  • Transnistria – separatism pe termen lung

    Transnistria – separatism pe termen lung

    Joi, liderul
    regimului separatist din Transnistria, Evgheni Şevciuk, a semnat un decret de
    punere în aplicare a aşa-zisului referendum de pe 17 septembrie 2006, la care
    peste 98% dintre votanţi s-au pronunţat pentru independenţa faţă de Chişinău şi
    pentru aderarea la Federaţia Rusă. Potrivit decretului, legislaţia
    transnistreană urmează să fie adaptată de urgenţă celei ruseşti.

    Gesticulaţia
    lui Şevciuk încearcă să ofere o acoperire legală unei anomalii ce se
    perpetuează de un sfert de secol. Transnistria e ieşit, de facto, de sub
    controlul autorităţilor centrale încă din 1992, după un conflict armat soldat
    cu sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia trupelor ruse de partea
    separatiştilor. Independentă faţă de Moscova de numai câteva luni, tânara
    Republică Moldova a fost nevoită atunci să trimită poliţişti şi formaţiuni de
    voluntari, formate în regim de urgenţă, să lupte cu armament uşor contra
    tancurilor fostei Armate Roşii.

    Deşi, prin vocea fostului preşedinte Boris
    Elţîn, Rusia s-a angajat să-şi retragă trupele încă de la summit-ul OSCE de la
    Istanbul, din 1999, acestea se află şi acum în Transnistria. Sub protecţia lor,
    regimul separatist s-a consolidat continuu, chiar dacă aşa-zisa republică nu
    este recunoscută internaţional de nimeni. Ulterior, au existat mai multe
    tentative de reglementare a conflictului îngheţat, dar toate au eşuat. Tiraspolul
    continuă să vorbească despre Transnistria ca despre un stat independent, iar Chişinăul
    optează pentru reîntregire şi acordarea unui statut special regiunii
    transnistrene.

    O
    rezervaţie de dinozauri – scrie presa internaţionala despre această regiune,
    unde statuile lui Lenin şi stemele cu seceră şi ciocan au rămas intacte, drepturile
    omului sunt o necunoscută, iar traficul cu armament, droguri şi carne vie sunt
    activităţile cele mai profitabile.

    Comentatorii de la Chişinău, citaţi de
    corespondenţii Radio România, spun că recenta iniţiativă a lui Şevciuk e una, pur
    şi simplu, populistă. În decembrie, acolo e programat un pseudo-scrutin
    prezidenţial. Iar liderul separatist, tot mai impopular, pe fondul unei acute
    crize economice, încearcă să-şi
    recupereze capitalul electoral.

    Ideea e împărtăşită, de la Bucureşti, şi de Preşedinţia
    României. Decretul liderului separatist de la Tiraspol de aderare a
    Transnistriei la Rusia se înscrie într-o retorică provocatoare, în
    contextul aşa-ziselor alegeri prezidenţiale din regiune – subliniază, într-un comunicat, purtătoarea de cuvânt a preşedintelui Klaus Iohannis, care
    îndeamnă la o atitudine reţinută.

    Specialiştii în geopolitică amintesc că
    Şevciuk e, oricum, telecomandat de la Moscova şi avertizează că situaţia din Transnistria
    are, deja, toate ingredientele scenariului din Crimeea, anexată, acum doi ani,
    de ruşi tot în numele aşa-zisei voinţe populare exprimate printr-un referendum
    nerecunoscut de comunitatea internaţională.

  • România 43

    România 43

    Situatia şcolilor cu predare în limba română din Transnistria, în atenţia Comisiei pentru Românii de Pretutindeni din Senatul României. Interviu cu Viorel Badea, vicepreşedintele comisiei.



  • „Zilele Basarabiei”

    „Zilele Basarabiei”

    Sunt
    98 de ani de când, pe 27 martie 1918, spre sfârşitul Primului Război Mondial,
    pe fondul disoluţiei imperiului ţarist, Sfatul Ţării (organismul legislativ din
    Basarabia) a votat unirea acestei provincii majoritar româneşti cu Patria Mamă.
    A fost primul act al constituirii statului naţional unitar român, proces care,
    la sfârşitul aceluiaşi an, avea să se încheie prin intrarea sub autoritatea
    Bucureştiului a Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Maramureşului şi
    Crişanei, aflate, până atunci, sub stăpânirea imperiului habsburgic.

    Departe de a fi euforice, ceremoniile consacrate Basarabiei au un caracter mai
    curând evocator şi nu sunt lipsite de tristeţe. Unirea n-a durat decât 22 de
    ani. În vara lui 1940, in urma unui ultimatum, Moscova lui Stalin a anexat atât
    Basarabia, cât şi nordul Bucovinei, teritorii care aparţin, în prezent,
    fostelor republici sovietice Moldova si Ucraina. Sute de mii de basarabeni s-au
    refugiat, atunci, în România micşorată, alte zeci de mii au fost deportaţi în
    Siberia sau Kazahstan, iar în locul lor ocupanţii au adus colonişti recrutaţi
    din toate ungherele imperiului. Independentă din 1991, republica de astăzi nu este Basarabia din 1918,
    nici în ceea ce priveşte componenţa naţională, nici ca teritoriu şi frontiere.

    Republica Moldova este cu mult mai divizată din punct de vedere politic,
    administrativ, etnic, lingvistic, religios, decât Basarabia anului 1918 – a
    subliniat ambasadorul Chişinăului la Bucureşti, Mihai
    Gribincea. El a avertizat că urmarea
    cea mai gravă a jumătăţii de secol de ocupaţie este că, deşi Republica Moldova
    a ieşit din Uniunea Sovietică, la nivelul mentalităţilor nu a ieşit Uniunea Sovietică
    din Republica Moldova. Un pro-occidental convins, ambasadorul a îndemnat la
    realism, înţelepciune şi maturitate în abordarea unei eventuale uniri cu
    România, evocată tot mai frecvent, deopotrivă la Bucureşti şi Chişinău.

    În anii
    din urmă, în ambele capitale, zeci de mii de oameni au participat, sub sloganul
    Basarabia e România!, la aşa-numitele marşuri unioniste. Erau şi sunt animaţi
    de convingerea că pentru Republica Moldova, administrată de o clasă politică
    profund coruptă, fragilizată de separatismul prorus din Transnistria şi
    pe care toate clasamentele de specialitate o califică drept cel mai sărac stat
    european, unica soluţie e Unirea cu o Românie membră a UE şi NATO, cu un stat
    de drept funcţional şi în care PIB pe cap de locuitor e, potrivit experţilor,
    de 20 de ori mai mare. Apropierea centenarului Unirii din 1918, dată cu o
    puternică încărcătură simbolică, a alimentat suplimentar curentul unionist în
    mass-media şi societate.


    În paralel, neanimat de niciun fel de porniri expansioniste,
    Bucureştiul oficial – Preşedinţie, Guvern, Parlament, minister de Externe – a
    rămas avocatul cel mai consecvent şi energic al suveranităţii şi integrităţii
    statului vecin şi al aspiraţiilor sale de integrare europeană.

  • La OTAN y la seguridad de Europa Oriental

    La OTAN y la seguridad de Europa Oriental


    La OTAN no será arrastrada a una carrera armamentista con
    Rusia, pero debe responder a los actos agresivos de Moscú, según dijo el secretario general de la Alianza, Jens
    Stoltenberg, este miércoles antes de una reunión en Bruselas de los ministros
    de Defensa de los países miembros. Según el secretario general, las cosas están
    claras: el refuerzo militar de la Alianza es solo una respuesta a los actos de
    agresión de Rusia en el este de Europa. Anexionar una parte de un territorio no
    es defensivo, es un acto de agresión, dijo Stoltenberg, al referrirse a la
    anexión por parte de Moscú en marzo de 2014, de la península ucraniana de
    Crimea.

    Es más, Rusia sigue enviando tropas y armamento a los rebeldes
    separatistas del este de Ucrania. Todo esto,
    dijo Stoltenberg, obligan a la OTAN a reforzar su Fuerza de Respuesta:
    (TRACK): Esperamos aumentar la capacidad de esta Fuerza a 40.000 efectivos
    militares. Se trata de un importante aumento en comparación con el nivel
    anterior de 13.000 soldados. También vamos a mejorar nuestra planificación con
    antelación y vamos a acelerar la política militar de toma de decisiones. Hemos decidido aumentar de nuevo la fuerza y
    la capacidad de acción de la fuerza de respuesta de la OTAN incluyendo
    componentes de las operaciones especiales,
    aéreas y marítimas


    El número uno de la Alianza, Washington, había anunciado
    anteriormente que iba a enviar armamento pesado a los países del este de
    Europa.


    En la zona del mar Báltico, en
    Lituania, en el mar Negro, en Rumanía, los aliados esteuropeos albergarán
    tanques, transportadores
    blindados y piezas de artillería suficientes para equipar hasta a 5.000
    soldados estadounidenses. Los ministros de Defensa de la OTAN también han
    decidido aprobar un paquete de asistencia financiera para consolidar las capacidades defensivas de la República de
    Moldavia (exsoviética, con mayoría de rumanohablantes).

    Enclave entre Rumanía y
    Ucrania, Moldavia ni siquiera es miembro de la OTAN. Además, según un artículo
    de su Constitución, calificado por muchos de caducado, es un país neutro, lo
    que lo hace más vulnerable ante el nuevo apetito territorial de Rusia. Como representante de
    Bucarest, el ministro Mircea Duşa ha valorado positivamente esta decisión,
    considerada una inversión no solo en la seguridad y la estabilidad de este país
    vecino, sino también de Rumanía. Duşa
    ha destacado que sería urgente abrir una misión de contacto de la OTAN en la
    República de Moldavia. En 1992, según recuerdan los expertos militares, Moscú
    patrocinó ahí una agresión civil, en un claro antecedente del problema de
    Ucrania.

    En aquella ocasión, un año después de haber proclamado su
    independencia, Chişinău perdía su autoridad sobre la región separatista
    prorrusa de Transnistria (este), en un conflicto armado saldado con cientos de
    muertos y finalizado con la intervención de las fuerzas rusas a favor de los
    separatistas.

    (traducido por Simona Sarbescu)





  • República de Moldavia entre riesgos y aspiraciones

    República de Moldavia entre riesgos y aspiraciones

    La
    instalación el pasado mes de febrero del
    nuevo Gobierno minoritario de la República de Moldavia, con los votos de los diputados comunistas
    tradicionalmente rusófilos, ha puesto en duda el compromiso europeo del equipo
    de Chiril Gaburici. Finalmente formado por la coalición minoritaria entre los
    liberaldemócratas y los demócratas, tras
    un largo periodo de tiempo después de
    las elecciones legislativas del 30 de noviembre, el gabinete encabezado por un joven hombre de
    negocios es, en opinión de los analistas, políticamente frágil y confuso desde el punto de vista
    geopolítico. Los liberales, que son los promotores más firmes del acercamiento
    hacia Bucarest y Bruselas, han permanecido en la oposición.

    En consecuencia,
    Gaburici tiene que demostrar que podrá continuar el trayecto iniciado por sus
    predecesores a la cabeza del Ejecutivo, los prooccidentales Vlad Filat e Iurie
    Leanca. Las reformas promovidas por éstos han facilitado la conclusión de los
    acuerdos de asociación y libre comercio entre Chisinau y Bruselas, y han alimentado
    las esperanzas de que la República de Moldavia podría llegar a ser miembro de
    la UE, en 2020. En el presente, Leanca no vacila en afirmar que la República se
    parece a un barco a la deriva. Más allá
    de la explicable dosis de rencor de alguien que ha sido depuesto del cargo, la
    evaluación del primer ministro es compartida también por los expertos. El
    acercamiento a la UE ha sido ensombrecido por la situación política y de manera
    especial, por el hecho de que el nivel de corrupción ha resultado ser mayor de
    lo que pensaba Bruselas, declara con severidad el analista Nicu Popescu, del
    Instituto de Estudios de Seguridad de la UE con sede en París.

    Este acusa de
    manera especial, la falta de una mayoría proeuropea firme, así como la desaparición
    de unas enormes cantidades de dinero del sistema bancario, alrededor de 1000
    millones de dólares que llegaron a compañías fantasmas, lo que ha planteado interrogantes en relación
    con el funcionamiento de las instituciones estatales en su conjunto. La
    República de Moldavia, ha concluido Nicu Popescu, atraviesa una grave crisis de
    credibilidad en los ojos de sus propios
    ciudadanos y de las cancillerías occidentales. Defensor consecuente en nombre
    de la comunión de idioma, historia y cultura, de la entrada del estado vecino en la órbita ocidental,
    Rumanía no ha ocultado su preocupación frente a las vacilaciones contraproducentes
    de la clase política de Chisinau. Consejero de especialidad del expresidente
    Traian Basescu, a quien nisiquiera los adversarios le han negado la pasión por
    la República de Moldavia, Iulian Chifu
    nos ha declarado lo siguiente:



    Rumanía
    sigue desempeñando el papel de siempre, el de defensor de la República de
    Moldavia dentro de la UE. Al mismo tiempo, Bucarest ha manifestado su apertura
    hacia todas las solicitudes de
    asistencia, de respaldo, que la República de Moldavia podría formular. Por otra
    parte, somos realistas, somos miembros de la UE y todo apoyo se obtiene en base a unos argumentos. Como de costumbre, llegamos a Chisinau y les
    pedimos que hagan reformas y nos proporcionen argumentos para poder respaldar
    su avance hacia la UE. En consecuencia, mientras se hagan las reformas, se
    fortalezca el Estado de derecho, la independencia de la justicia y se combata
    la corrupción, la carga pesará sobre las espaldas de Chisinau.



    Por el
    momento, advierte el analista Nicu Popescu, los
    fracasos del gobierno prooccidental erosionan la popularidad de la idea
    de integración europea y alimentan la de
    unos políticos populistas o rusófilos. Hermanos y enemigos, los comunistas y
    los socialistas de la oposición parlamentaria se están disputando tanto los
    favores de Moscú, como a los electores con nostalgias soviéticas, que totalizan
    casi la mitad del electorado. Además, la soberanía de Chisinau seguirá siendo
    discutible, mientras éste no restaure su autoridad sobre la región separatista
    rusófila de Transnistria, independiente de facto desde 1992, tras un conflicto
    armado cerrado a la vez con la intervención de las tropas de Moscú de parte de
    los secesionistas. En su calidad actual de presidente del Centro para la Prevención
    de Conflictos y Advertencia Temprana, el antiguo consejero presidencial Iulian
    Chifu piensa que en el contexto de la fragilidad de las instituciones de
    Chisianu, el riesgo de que la República de Moldavia se confronte con un
    escenario similar al de Ucrania no se puede descartar:



    Las
    autoridades legítimas de la República de Moldavia no cuentan con capacidades
    militares que puedan afrontar la concentración de armamento, tropas y recursos
    que existen en la zona separatista y los desembarcos de una orilla a otra del
    río Dniéster sólo deberían alertar a Chisinau,
    pero el modo en que éste está gestionando su presupuesto no demuestra una
    preocupación real.



    A
    través de emisarios de alto rango de Bruselas y Washington, Occidente ha
    manifestado siempre su apoyo a la independencia, la soberanía y la integridad
    territorial de la República de Moldavia. Al mismo tiempo, son escasas las voces
    del abanico político de Chisinau dispuestas a renunciar al tabú constitucional
    de la neutralidad y abogar por la admisión en la OTAN. Iulian Chifu destaca que:



    Es
    obvio que también la República de Moldavia tiene que hacer sus propios
    cálculos. La opción de seguridad de la República de Moldavia no se puede
    establecer ni desde Bucarest ni desde Washington o Bruselas, sino en la propia ciudad de Chisinau.


    Desde
    ningún punto de vista, geopolítico, militar oeconómico, la República de
    Moldavia es como Suiza, advierten los analistas que califican de caduco el
    principio de la neutralidad en una epoca en que Rusia trata de satisfacer sus ambiciones expansionistas y
    revanchistas en los estados del área postsoviética.


  • Separatiştii au interzis unui europarlamentar român accesul în Transnistria

    Separatiştii au interzis unui europarlamentar român accesul în Transnistria

    Europarlamentarul român Siegfried Mureșan, PPE, aflat până ieri într-o vizită în Republica Moldova, nu a putut ajunge la liceele cu predare în limba română din Transnistria, întrucât i-a fost interzis accesul în regiune de către regimul separatist de la Tiraspol.



    Am întreprins toate demersurile necesare începând cu săptămâna trecută, dar mi s-a comunicat că timpul este prea scurt și nu mi s-a facilitat accesul. Sper să-mi fie permis data viitoare când vin la Chișinău, a declarat eurodeputatul pentru Radio Chișinău, postul Radio România în R. Moldova.



    Pe parcursul vizitei la Chișinău, prima pe care a întreprins-o în calitate de eurodeputat, Siegfried Mureșan a avut întâlniri cu lideri politici și membri ai Guvernului, cu care a discutat în special probleme ținând de reformele în justiție și de situația financiară a Republicii Moldova.

  • Jurnal românesc – 16.03.2015

    Jurnal românesc – 16.03.2015

    Guvernul a anunţat că va sesiza Direcţia Naţională Anticorupţie şi Curtea de Conturi, după ce Corpul de Control al premierului a constatat nereguli în activitatea de restituire a proprietăţilor. Din raportul publicat duminică reiese că, în perioada 2008-2011, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a soluţionat cu prioritate peste 2.200 de dosare calificate drept cazuri excepţionale de Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor. Printre acestea figurează motive medicale ca depresia, lombosciatica, hemoroizii, atacurile de panică, osteoporoza sau colonul iritabil. De asemenea, desemnarea evaluatorilor nu a fost realizată în mod aleatoriu, iar în cazul a 94 de dosare, valoarea imobilelor rezultată în urma reevaluării a fost cu cel puţin 20% mai mică decât cea iniţială. Cea mai mare despăgubire acordată “unui caz excepţional” a fost de peste 100 de milioane de lei.



    Transparency International România a lansat luni campania de mobilizare civică “Implică-te! Raportează corupţia!”, care îşi propune să determine opinia publică să ia atitudine şi să sesizeze faptele de corupţie mult mai uşor decât până acum. Oamenii vor fi asistaţi de un centru specializat, care le va acorda gratuit consiliere şi asistenţă juridică tuturor celor care sunt martori sau victime ale unor fapte de corupţie. Depunerea sesizărilor se va putea face mult mai simplu, prin completarea unui formular special direct pe Internet, ce va putea fi descărcat de la adresa: www.alacromania.ro/raporteaza-coruptia. Fiecare astfel de sesizare transmisă on-line va fi analizată de experţi; dacă fapta sesizată este de competenţa centrului, autorul sesizării va fi invitat pentru consiliere şi pentru a stabili paşii de urmat. Întregul proces de consiliere este gratuit şi confidenţial.



    Parlamentul olandez nu susţine, momentan, aderarea României la spaţiul Schengen, deoarece consideră că Bucureştiul nu a îndeplineşte, încă, toate condiţiile pentru a deveni membru al Uniunii Europene. Afirmaţia îi aparţine ambasadorului olandez la Bucureşti, Matthijs van Bonzel. Într-un interviu acordat unui post privat de televiziune din România, el a precizat că, in opinia Legislativului de la Haga, România a aderat la Uniune fără să îndeplinească câteva cerinţe esenţiale legate de legislaţie, sistemul judiciar, de funcţionarea lui, de eficienţă şi imparţialitate în modul de aplicare a legilor, de corupţia instituţională. Diplomatul olandez a mai spus că există o legătură între aderarea la Schengen şi respectarea standardelor legale europene.



    Ministrul delegat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, Angel Tîlvăr, a reiterat interesul autorităţilor de la Bucureşti pentru dezvoltarea şi diversificarea modulelor educaţionale, concretizate în cursuri de limbă şi civilizaţie romană pentru conaţionalii stabiliţi în Canada. Reprezentanţi ai acestora, care s-au întlnit cu ministrul Tîlvăr, au propus înfiinţarea unui Centru Cultural Românesc la Toronto, iniţiativă menită să contribuie la păstrarea şi promovarea identităţii naţionale.



    Circa 200 de persoane au format, duminică, la Bucureşti, un lanţ uman între sediul ministerului român de Externe şi cel al ambasadei Republicii Moldova. Protestatarii au cerut autorităţilor eliminarea obligativităţii paşapoartelor la trecerea frontierei peste Prut. În semn de protest, unii manifestanţi şi-au aruncat paşapoartele în faţa Ambasadei. Iniţiatorul protestului, Platforma Unionistă Acţiunea 2012, subliniază că românii pot călători doar cu cartea de identitate în 58 de ţări sau teritorii, ceea ce face cu atât mai absurdă prezentarea paşaportului la intrarea în Basarabia.



    Liderul secesionist pro-rus din Transnistria Evgheni Şevciuc, a calificat drept pozitive rezultatele primei sale întâlniri, de sâmbătă, cu noul premier de la Chişinău, Chiril Gaburici. Cei doi au convenit asupra prelungirii acordului privind circulaţia trenurilor de marfă prin regiunea separatistă, fapt considerat drept important atât pentru activitatea economică, cât şi pentru consolidarea încrederii între părţi. Potrivit corespondentului Radio România la Chişinău, Gaburici şi Şevciuc au mai anunţat ca luna viitoare, in perioada sărbătorilor pascale, cetăţenii vor putea circula liber între cele două maluri ale Nistrului.