Radio România Internațional

Tag: Transnistria

  • La guerra de Transnistria

    La guerra de Transnistria


    Las reformas iniciadas por el líder soviético Mijaíl Gorbachov, conocidas como la perestroika y la glásnost, a mediados de los años 80, nunca fueron útiles para la URSS. Su disolución en 1991 confirmó la quiebra del sistema fundado en 1917 por la revolución bolchevique de Lenin. El colapso de la URSS ha dejado abierta la opción de los enfrentamientos armados. Parecía que el régimen del partido comunista había eliminado, a través de la fuerza, la posibilidad de solucionar las disensiones por medios militares, pero los conflictos solo habían sido congelados o aplazados.



    El colapso del antiguo sistema soviético significó reanalizar la manera en que Rusia, la principal sucesora de la URSS, mantenía su influencia en las antiguas repúblicas soviéticas. Uno de los métodos fue el de apoyar a los movimientos separatistas. Los primeros países incluidos en la lista del Kremlin fueron Georgia y Moldavia, dado que Ucrania era considerada un país fiel a Moscú. Desde 1990, en Georgia las pseudo repúblicas Osetia del Sur y Abjasia proclamaron su independencia, mientras que en Moldavia fueron creadas la República del Transniéster o Transnistria y Gagauzia. Todos estos territorios son asuntos de derecho internacional de Georgia y Moldavia, y no son reconocidos por ningún otro país.



    La proclamación de la República Moldava de Transnistria el 2 de septiembre de 1990, tras haberse declarada independiente la República de Moldavia el 23 de junio de 1990, abrió el camino al separatismo. Según el censo efectuado en 1989, en Transnistria había un 39,9% de moldavos, un 28,3% de ucranianos, un 25,4% de rusos y un 1,9% de búlgaros. El 2 de marzo de 1992, Moldavia consiguió el estatuto de miembro de la ONU. Posteriormente, el presidente moldavo Mircea Snegur autorizaba la intervención militar contra los rebeldes que habían atacado algunas sedes de la policía leales a Chişinău, en la orilla oriental del río Dniéster y en Tiráspol. Los separatistas apoyados por tropas soviéticas del 14º Ejército consolidaron su control en la mayor parte del territorio disputado. El Ejército moldavo, a causa de su inferioridad númerica, nunca ha podido recuperar el control sobre Transnistria, a pesar de las numerosas negociaciones en los últimos 25 años.



    Mircea Druc fue primer ministro de la República de Moldavia entre el 25 de mayo de 1990 y el 28 de mayo de 1991. Al estallar el conflicto, era uno de los líderes del partido de la oposición, el Frente Popular Cristiano Demócrata. Según su opinión, la guerra de Transnistria era inevitable.



    ”La guerra ruso-rumana en el Dniéster, en 1992, era inevitable, desde mi punto de vista, aunque ahora intentamos echarle la culpa a alguien. Los de Besarabia y los de la orilla izquierda del río tuvieron mala suerte: cerca del Dniéster se encontraban los arsenales y los depósitos de armamento que habían sido evacuados por el ejército soviético de los países del antiguo bloque socialista. Había armamento traído de Polonia, Checoslovaquia, Hungría, Bulgaria, de todos los países donde habían estado los soviéticos. Un cálculo muy sencillo indica que el valor de este armamento alcanzaba unos 4.000 millones de dólares. En 1989 y en 1990, en medio de la perestroika de Gorbachov, estalló el conflicto entre Tiráspol y Chişinău porque el conjunto militar e industrial de Tiráspol no podía acceptar junto a otras fuerzas que se oponían a Gorbachov y a la perestroika, que la URSS iba a desaparecer. Se negaban a creer una verdad muy sencilla: más tarde o temprano todos los imperios desaparecen. Hasta agosto de 1991, estas fuerzas lucharon y pensaron que iban a salvar a la URSS y al régimen que les garantizaba su bienestar y felicidad. Pero la URSS falleció y en agosto de 1991 se produjo el colapso. El 5 de diciembre de 1991 tuvo lugar la disolución de la URSS, cuando los presidentes de Rusia, Bielorrusia y Ucrania firmaron el acuerdo internacional.”


    En opinión de Mircea Druc, la guerra tuvo una fuerte motivación económica, igual de importante que la geoestratégica.



    ”Apareció un elemento banal. En Chişinău, algunos grupos tenían solo un problema: ¿cómo dividir la herencia soviética, el conjunto de la agroindustria? El patrimonio de los colhoz, de los sovhoz y toda la riqueza acumulada durante 50 años, debido a la labor del pueblo. Transnistria era un nombre muy trivial: ellos decían que no iban a dejar estos 4.000 millones de dólares en manos de los idiotas de moldavos o de los rumanos fascistas. Hablaban mal de Yeltsin y de Moscú porque él había dicho que todo el patrimonio hallado en el territorio de una antigua república soviética socialista pasaría a ser propiedad de aquella república. No sabían que hacer. No vamos a permitir, decían, que esta riqueza sea dividida. Y así llegaron a oponer resistencia. Si no hubiera existido este patrimonio, esta fuente de riquezas, no habría estallado un conflicto tan violento entre Chişinău y Tiraspol, y no habría intervenido una tercera fuerza que personalmente yo sospechaba entonces. ¿Por qué nosotros, los rumanos de Besarabia, no recibimos el mismo tratamiento por parte de las tropas soviéticas igual que los ”aristócratas” bálticos? Porque, en mi opinión, ellos sabían que los rumanos de Besarabia eran más valientes y que inevitablemente terminarían derramando sangre. Cuando se propuso entregar a Snegur los 4.000 millones, dijeron: !No! Los demócratas de Yeltsin en Moscú decidieron intervenir incluso con el 14º Ejército. Luego nos enteramos de que todo este arsenal había sido vendido y el dinero enviado a Ruţkoi y Cernomârdin. Después de 23 años, ya no ha quedado nada ahí, nada que se pueda repartir.”



    La guerra ha dejado casi 600 muertos, de ambas partes. En 1992, tras la firma de un acuerdo de paz entre la República de Moldavia y Rusia, se estableció un statu quo que de hecho determinó la continuación del conflicto entre Chişinău y Tiraspol.



    (Versión española :Simona Sarbescu)

  • Războiul din Transnistria

    Războiul din Transnistria

    Reformele iniţiate de liderul sovietic Mihai Gorbaciov, cunoscute sub numele de perestroika şi glasnost, la jumătatea anilor 1980, nu au fost de niciun folos Uniunii Sovietice. Prăbuşirea ei în 1991 a confirmat falimentul sistemului fondat în 1917 de revoluţia bolşevică a lui Lenin. Dar colapsul URSS a lăsat deschisă opţiunea confruntărilor armate. Cu toate că regimul partidului comunist părea că prin brutalitate lichidase posibilitatea ca disensiunile să fie rezolvate pe cale militară, acestea fuseseră numai îngheţate sau amânate.



    Decesul vechiul sistem sovietic a însemnat însă şi regândirea manierei prin care Rusia, succesoarea principală a URSS, să-şi menţină influenţa în fostele republici unionale. Una dintre metode a fost încurajarea mişcărilor separatiste. Primele pe lista Kremlinului au fost Georgia şi Moldova, Ucraina fiind considerat încă un stat fidel Moscovei. Încă din 1990, în Georgia şi-au proclamat independenţa republicile-fantomă Osetia de Sud şu Abhazia, în timp ce în Moldova au apărut Republica Nistreană sau Transnistria şi Găgăuzia. Toate aceste teritorii sunt subiecte de drept internaţional ale Georgiei şi Moldovei, nefiind recunoscute de niciun alt stat.



    Proclamarea Republicii Moldoveneşti Nistrene pe 2 septembrie 1990 după ce Republica Moldova îşi declarase suveranitatea pe 23 iunie 1990 a deschis drumul către separatism. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 39,9% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruşi şi 1,9% bulgari. După ce Moldova a primit statutul de membru al ONU, pe 2 martie 1992, preşedintele moldovean Mircea Snegur autoriza intervenţia militară împotriva forţelor rebele care atacaseră posturi de poliţie loiale Chişinăului de pe malul estic al Nistrului şi la Tiraspol. Rebelii, ajutaţi de trupele sovietice ale armatei a 14-a, şi-au consolidat controlul asupra părţii majoritare a zonei disputate. Armata moldovenească, în inferioritate, nu a putut să recâştige controlul asupra Transnistriei nici până astăzi, în ciuda medierilor din ultimii 25 de ani.



    Mircea Druc a fost premier al Republicii Moldova între 25 mai 1990 şi 28 mai 1991. Atunci când a izbucnit conflictul, el era unul dintre conducătorii partidului de opoziţie Frontul Popular Creştin-Democrat. După părerea lui, războiul din Transnistria nu putea fi evitat. ”Războiul ruso-român de pe Nistru din 1992, din punctul meu de vedere, nu putea fi evitat, oricât ne-am căzni acum să-i acuzăm pe unii sau pe alţii. Ghinionul basarabenilor şi al celor din stânga Nistrului a fost unul foarte banal: prezenţa, dincolo de Nistru, a arsenalelor şi depozitelor de arme care au fost evacuate de armata sovietică din ţările fostului lagăr socialist. Acolo a fost dus armamentul din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, de peste tot unde fuseseră sovieticii.


    După cele mai simple calcule, era acolo armament în valoare de peste 4 miliarde de dolari. În 1989 şi 1990, în toiul perestroikăi lui Gorbaciov, s-a declanşat conflictul între Tiraspol şi Chişinău deoarece complexul militar-industrial de la Tiraspol nu putea admite, împreună cu alte forţe anti-Gorbaciov şi anti-perestroika, că Uniunea Sovietică va dispărea. Ele refuzau un adevăr simplu: toate imperiile, mai devreme sau mai târziu, dispar. Până în august 1991, acele forţe au militat şi au crezut că vor salva Uniunea Sovietică, că garantul bunăstării şi fericirii lor va supravieţui. Dar mătuşa a decedat, colapsul a avut loc în august 1991. Uniunea Sovietică a dispărut de iure la 5 decembrie 1991 după semnarea de către cei trei preşedinţi ai Rusiei, Bielorusiei şi Ucrainei a actului de destrămare a Uniunii Sovietice.”



    Mircea Druc crede că războiul a avut o puternică motivaţie economică, la fel de importantă precum cea geostrategică. ”Şi a apărut un lucru banal. La Chişinău, câteva clanuri aveau o singură problemă la conducere: cum să împartă moştenirea sovietică, complexul agraro-industrial. Deci bogăţia colhozurilor, a sovhozurilor, şi a tot ce prin osteneala poporului dintre Nistru şi Prut s-a acumulat timp de 50 de ani. Dincolo, în Transnistria, era o formulare foarte trivială: ei îşi spuneau că n-o să lăsăm să încapă în mâinile boilor de moldoveni sau a românilor fascişti aceste 4 miliarde de dolari. Îi înjurau pe Elţîn şi pe cei de la Moscova deoarece ei spuseseră că tot ce este pe teritoriul unei foste republici sovietice socialiste intră în proprietatea acelei republici. Şi s-au întrebat ce să facă. Nu vom permite, spuneau ei, ca această bogăţie să fie împărţită. Şi au ajunsă să opună rezistenţă.


    Dacă nu era acest tezaur, această sursă de îmbogăţire, nu se mai luptau atât de vehement Chişinăul cu Tiraspolul, şi nu intervenea a treia forţă pe care eu personal o simţeam atunci că există. De ce nu ne-au tratat trupele sovietice, şi centrul, pe noi, românii basarabeni, cum i-au tratat pe ”aristocraţii” baltici? Pentru că, aşa cred eu, îşi dădeau seama că românii basarabeni sunt mult mai repeziţi şi vărsarea de sânge va fi inevitabilă. Dar atunci când a apărut posibilitatea să i se dea lui Snegur toată averea de 4 miliarde, au spus nu. Chiar democraţii lui Elţîn de la Moscova au decis să intervină, inclusiv cu armata a 14-a. Ca să aflăm pînă la urmă că tot acest arsenal a fost vândut şi banii dirijaţi de către Ruţkoi şi Cernomârdin. După 23 de ani nu mai este nimic acolo, nimic de împărţit.”



    În urma luptelor au murit aproximativ 600 de combatanţi din ambele tabere. În 1992, în urma unei convenţii cu privire la reglementarea paşnică a conflictului semnat între Republica Moldova şi Rusia, s-a consfinţit status-quo-ul de pe teren care a însemnat de fapt perpetuarea conflictului dintre Chişinău şi Tiraspol.

  • Plată obligatorie a unei asigurări RCA pentru regiunea transnistreană

    Propietarii autoturismelor înmatriculate în România trebuie să achite contravaloarea unei polițe de asigurare de răspundere civilă, la intrarea în Transnistria, începând de duminică, 1 martie. Polițele vot putea fi achiziționate la intrarea în regiunea transnisteană direct de la “așa-zisul serviciu vamal de la Tiraspol”, după cum este numit într-un comunicat al Ministerul Afacerilor Externe.



    Costurile unei polițe de asigurare variază în funcție de capacitatea cilindrică a motorului și perioada petrecută pe teritoriul transitrean, prețurile pornind de la 50 la 1005 ruble transnistriene pentru automobilele cu până la 9 locuri. Autocarele de pasageri vor plăti de la 100-110 ruble transnistriene. Conform cursului valutar stablit de Tiraspol, prețul în lei pentru asigurarea RCA pornește de la 18 lei (50 ruble transnistriene), însă cotațiile sunt diferite la casele de schimb valutar.



    Tot de duminică, 1 martie, nu vor mai putea fi utilizate, în Transnistria, cărțile verzi” eliberate de companiile românești de asigurări sau polițele de asigurare emise de companiile de profil din Republica Moldova.

  • După Crimeea, Transnistria?

    După Crimeea, Transnistria?

    Anexarea, în martie, a peninsulei ucrainene Crimeea alimenteză temerile că, odată redeşteptat, apetitul teritorial al Rusiei va pretinde noi anexiuni. Ieşită, de facto, de mai bine de două decenii de sub controlul Chişinăului, regiunea separatistă pro-rusă Transnistria, din estul Republicii Moldova, ar putea fi, avertizează unii analişti, următoarea pe lista de achiziţii a lui Vladimir Putin. Opinia nu e unanimă, fiindcă nici similitudinile dintre cele doua focare de conflict nu sunt depline.



    Fâşie de pământ în stânga râului Nistru, Transnistria e, practic, o enclavă între fostele republici sovietice Moldova şi Ucraina şi nu se învecinează nemijlocit cu Federaţia Rusă. În timp ce între Crimeea şi ţărmurile ruseşti nu e decât îngusta strâmtoare Kerci, dintre Marea Azov şi Marea Neagră, Transnistria e la sute de kilometri de Rusia. Departe de a fi omogenă etnic, populaţia de circa jumătate de milion de locuitori e compusă în proporţie de 40% din românofoni, care rămân cea mai numeroasă comunitate, restul fiind, preponderent, slavi — ucraineni şi ruşi. După conflictul armat din 1992, dintre abia creata armată naţională a Moldovei, devenită independentă cu nici un an în urmă, şi separatiştii susţinuti de trupele ruse, Moscova a protejat militar şi a alimentat financiar şi energetic o Transnistrie devenită clientelară. În 1999, la summitul OSCE de la Istanbul, Rusia, pe atunci, a lui Boris Elţîn promitea să-şi retragă trupele şi arsenalul din estul Republicii Moldova. Toamna aceasta, la sesiunea generală ONU de la New York, şefa diplomaţiei de la Chişinău, d-na Natalia Gherman, a fost nevoită să reitereze apelul privind plecarea soldaţilor ruşi, fiindcă aceştia au rămas de neclintit. Potrivit evaluărilor realizate de specialişti, în ultimii 20 de ani Rusia a cheltuit pentru Transnistria circa 10 miliarde de dolari prin aşa-numite ajutoare umanitare, gaze şi alte forme de sprijin.



    Expertul economic Petrişor Peiu a declarat pentru Radio România: Dacă pentru Transnistria, cu o populaţie de 500.000 de locuitori, s-a cheltuit atât, probabil că pentru Crimeea s-ar fi cheltuit de cinci ori mai mult, adică 50 de miliarde de dolari.”



    Pentru Rusia, mai spun economiştii, a fost mai ieftin să anexeze Crimeea decât să procedeze ca în cazul Transnistriei. Dar, chiar şi aşa, nota de plată a anexiunii va fi una piperată. Salariile bugetarilor şi pensiile din Crimeea vor trebui aduse la acelaşi nivel cu acelea din Rusia, de cel puţin trei ori mai mari. Sumele mari care se vor duce spre teritoriul proaspăt anexat şi defel viabil economic vor majora deficitul bugetar al Rusiei. La toate acestea se adaugă sancţiunile economice americane şi europene.



    Cu luciditatea unui veteran al diplomaţiei române, ambasadorul Ioan Donca, membru în Consiliul Director al Fundaţiei Universitare a Mării Negre, e sceptic asupra eficienţei acestor sancţiuni şi se declară convins că dosarul transnistrean e mai degrabă clasat: Nu cred că Rusia va merge mai departe decât a-şi anexa Crimeea. Este cu totul neinteresant să-şi anexeze teritorial într-un fel sau altul Transnistria, care oricum îi aparţine, pentru ea nu e nici un fel de problemă. Este clar că nu aparţine Moldovei, este clar că pentru Moldova în acest moment cel puţin – chiar dacă sufleteşte vrem să sprijinim ideea integrităţii teritoriale a Moldovei – dar Transnistria reprezintă o piedică în evoluţia Moldovei pe un drum european. Sancţiunile cu care ameninţăm Rusia nu ştiu cât de eficiente vor fi, mai ales ţinând cont de capacitatea Rusiei de a suporta.”



    Politolog de formaţie, eurodeputatul Cristian Preda nu crede nici el în similitudinile dintre cele două regiuni rebele pro-moscovite. Profesorul Preda subliniază că administraţia pro-occidentală de la Chişinău a încheiat, anul acesta, acorduri de asociere şi liber schimb cu Uniunea Europeană şi pledează pentru o implicare mai activă a Bruxellesului în negocierile asupra Transnistriei: E vorba de două cazuri diferite. În ceea ce priveşte Transnistria, avem de-a face cu un conflict îngheţat de mai bine de două decenii. Această parte a Republicii Moldova este controlată de trupe ruseşti, fără ca ea să fie integrată în vreo structură politică din Federaţia Rusă, în timp ce în Crimeea, după invadarea teritoriului, totul a devenit o parte a regimului controlat de la Moscova. Uniunea Europeană nu recunoaşte anexarea Crimeei. Uniunea Europeană, pe de altă parte, susţine negocierile care angajează Federaţia Rusă în ceea ce priveşte Transnistria. Personal, cred că Uniunea Europeană trebuie să devină din observator, cum e în acest moment, o parte la masa negocierilor propriu-zise, având o voce mai importantă. Moldova e, de acum, un elev strălucit al Parteneriatului Estic. Interesul Uniunii Europene este, astăzi, altul decât cel din urmă cu două decenii şi mai bine.”



    Sarcastici, sunt şi comentatori care avertizează că întreaga discuţie poate deveni caducă după alegerile de pe 30 noiembrie pentru Parlamentul de la Chişinău. Dacă, favorită în sondajele privind intenţiile de vot, opoziţia comunistă pro-moscovită revine la guvernare, nu Republica Moldova îşi va restaura autoritatea asupra regiunii secesioniste, ci fidelitatea acesteia din urmă faţă de Rusia va contamina, din nou, şi Chişinăul.

  • Jurnal românesc – 21.10.2014

    Jurnal românesc – 21.10.2014

    La alegerile pentru Preşedintele României, din 2 şi, respectiv 16 noiembrie, un act de identitate valabil e o condiţie absolut necesară pentru exercitarea dreptului de vot. Ministerul de Externe de la Bucureşti recomandă cetăţenilor români din străinătate care şi-au pierdut sau cărora le-au expirat actele de identitate să solicite din timp preschimbarea acestora la misiunile diplomatice şi consulare ale României. Ţinând cont de durata necesară emiterii unor noi acte valabile, cetăţenii români sunt sfătuiţi să evite preschimbarea actelor de identitate în apropierea zilei în care se desfăşoară scrutinul sau chiar în ziua respectivă. În vederea unei cât mai bune informări a cetăţenilor români din străinătate cu privire la condiţiile de exercitare a votului, ministerul de Externe a dat publicităţii Ghidul alegătorului român din străinătate – Alegeri pentru Preşedintele României din 2014, material informativ pe care îl recomandă spre consultare.



    Votul pe moţiunea simplă privind românii de pretutindeni a fost amânat, luni, în plenul Camerei Deputaţilor, din lipsă de cvorum. Acesta va avea loc săptămâna viitoare. În documentul inititulat Românii de pretutindeni – victimele unui actor netalentat şi dezinteresat, iniţiatorii, deputaţii PNL şi PDL, îi cer ministrului delegat de resort, social-democratul Bogdan Stanoevici, să iniţieze o procedură de evaluare serioasă şi credibilă a numărului de români care trăiesc în afara graniţelor ţării. Guvernul e acuzat de dispreţ faţă de comunităţile româneşti din străinătate, fiindcă a învestit în această funcţie un om fără o minimă experienţă în domeniu. În replică, ministrul Stanoevici a spus că acuzaţiile din moţiune sunt lipsite de substanţă şi demagogice.



    Ministrul român de Externe, Titus Corlăţean, şi omologul său ungar, Péter Szijjártó, au convenit, luni, în marja unei reuniuni la Luxemburg, abordarea, la întânirile lor viitoare, a dosarelor sensibile aflate pe agenda bilaterală de mai mulţi ani. Potrivit diplomaţiei de la Bucureşti, printre acestea figurează protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţii române din Ungaria. Cei doi miniştri au decis să reactiveze Comitetul de specialitate româno-ungar de colaborare în domeniul minorităţilor naţionale.



    Şeful Guvernului de la Roma, Matteo Renzi, a promis să favorizeze obţinerea cetăţeniei italiene pentru copiii născuţi în peninsulă din părinţi străini. El a promis ca, până la sfârşitul anului, să obţină aprobarea unor amendamente care să modifice legea privind cetăţenia. Dacă proiectul său va trece, copiii născuţi în Peninsulă din părinţi străini ar putea obţine cetăţenia italiană, cu condiţia ca ei să fi efectuat acolo cel puţin un ciclu şcolar, primar sau secundar. Peste un sfert de milion de străini, majoritatea proveniţi din Europa, trăiesc în legalitate în Italia, dintre care peste 25% sunt tineri de sub 20 de ani.



    Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, pretinde că Transnistria trebuie să aibă drept de autodeterminare, dacă Republica Moldova aderă la NATO sau decide să se unească cu România. Potrivit corespondentului Radio România la Moscova, Lavrov a avertizat Uniunea Europeană în legătură cu consecinţele nefaste ale aplicării aşa-numitului scenariu ucrainean în Republica Moldova.

  • Transnistria, un conflict îngheţat

    Transnistria, un conflict îngheţat

    Pentru analiştii cu memorie, criza ucraineană de anul acesta nu e decât o reeditare a jocurilor geopolitice şi de război exersate de Rusia încă de acum un sfert de veac. La scară micro, în condiţii care-ar putea fi numite de laborator, ceea ce s-a întâmplat în primăvară în Crimeea şi în vară în Donbas a fost brevetat, la începutul anilor 90, în Transnistria.



    Cu doar 40% dintre locuitori etnici români, iar restul de origine slavă – ruşi şi ucraineni -, regiunea a forţat ieşirea de sub controlul Chişinăului încă dinainte de dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice. A făcut-o sub pretextul, de nimic justificat, că Republica Moldova s-ar putea reuni cu România, căreia îi aparţinuse până la anexiunea stalinistă din 1940.



    Secesioniştii şi-au atins scopul în 1992, când Chişinăul, independent de mai puţin de un an, a trebuit să se recunoască învins, după un conflict armat soldat cu sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia armatei ruse. Prezentată iniţial ca o operaţiune punctuală, prezenţa trupelor ruse în Transnistria a devenit, între timp, permanentă.



    Sunt, deja, 15 ani de când, la summit-ul OSCE de la Istanbul, Rusia, condusă pe atunci de fostul preşedinte Boris Elţîn, se angaja să-şi retragă trupele şi arsenalul din estul Republicii Moldova. Sub Vladimir Putin, acestor trupe li s-a schimbat doar eticheta. Rămase, de facto, armată de ocupaţie, li s-a spus forţă de menţinere a păcii.



    Săptămâna trecută, de la tribuna Adunării Generale a Naţiunilor Unite, ministrul de Externe al Republicii Moldova, Natalia Gherman, a cerut din nou plecarea acestei forţe, ce ar urma să fie înlocuită cu o misiune civilă internaţională. Prezenţa trupelor ruse în Transnistria creează obstacole suplimentare în calea procesului de pace — a spus, tranşant, d-na Gherman, referindu-se la discuţiile, parcă fără sfârşit, în aşa-numitul format 5+2, în care Chişinăul, separatiştii, Rusia, Ucraina şi OSCE sunt părţi în negocieri, iar Uniunea Europeană şi Statele Unite joacă rol de observatori.



    Tot la New York, în marja Adunării Generale, şeful diplomaţiei de la Bucureşti, Titus Corlăţean, a reiterat importanţa prioritară pe care România o acordă soluţionării conflictului îngheţat din Republica Moldova vecină. Realizarea unui acord politic bazat pe respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale şi a unui statut politic special pentru regiunea transnistreană rămâne obiectivul Guvernului pro-occidental de la Chişinău şi al partenerilor săi de la Bucureşti, Bruxelles şi Washington. Dar toată lumea e conştientă că în Transnistria nimic nu se poate întâmpla fără acordul Moscovei, protectorul şi comanditarul secesioniştilor.

  • Transnistria, un conflictu îngl’iţat

    Transnistria, un conflictu îngl’iţat

    Tra analiştii cu memorie, criza ucraineană di anlu aestu easti masi una reeditare a agiocurlor geopolititi şi di polim exersati di Rusia nica di aoa si un cirec di eta. La scară micro, tru condiţii cari pot s-hiba spusi ca hindalui di laborator, atea ti s-feati asta primveară tru Crimeea şi asta veară tru Donbas fu brevetat, tru ahurhita a a an’ilor 90, tru Transnistria. Cu masi 40% ditru banatori etnit români, iara artimaia di origine slavă – ruşi şi ucraineni -, regiunea baga zori tra s-isa di sum controlu a Chişinăului nica nainti di ampartarea a fostal’ei Uniuni Sovietica. U feati sum pretextul, di ici tiva ti dari giueapi, că Ripublica Moldova poati sa s-faca una cu România, ti u avea tru mana până la aarachearea stalinistă dit 1940.



    Secesioniştii ş-agiumsira scupolu tru 1992, cându Chişinăulu, indipendentu di ma puţan di un an, apruche ca easti azvimtu, după un conflictu armat tu cari fura vatamat suti di oamin’i şi apufusitu unaoara cu intervenţia ali aschera arusa.Prezentată tru ahurhita ca una opearaţiune punctuală, prezenţa a ascherilor arusi tru Transnistria agiumsi, cu chirolu, permanentă. Suntu, dimec di atumtea, 15 di an’i di cându, la summit-ul OSCE di Istanbul, Rusia, cumandusita atumtea di fostul prezidentu Boris Elţîn, s-loa borgea tra ş-tragă ascherili şi arsenalu dit estul ali Ripublica Moldova. Sum Vladimir Putin, a aistor ascheri la si alaxi masi eticheta. Armasa, di facto, ascheri di aputruseari, ali si spusi forţă di ţaneari ali irini. Stămâna ti tricu, di la tribuna ali Adunari Generala a Naţiunilor Unite, ministurlu di Externe ali Ripublica Moldova, Natalia Gherman, cafta diznau fudzearea a aistei forţi, ti lipsea s-hiba alaxita cu una misiune tivilă internaţională.



    Prezenţa a ascherilor aruse tru Transnistria scoati tru migdani cheaditi s-ma multu tu calea a procesului di irini — spusi, vartos, d-na Gherman, tu ligatura cu discuţiile, canda fara bitiseari, tru aşi-numasitlu format 5+2, tru cari Chişinăulu, separatiştil’i, Rusia, Ucraina şi OSCE suntu părţa tru negocieri, iara Uniunea Europeană şi Statele Unite agioacă rol di observatori. Tut New York, tru marja ali Adunari Generala, şeflu a diplomaţiil’ei di Bucureşti, Titus Corlăţean, napoi adusi aminti simasia di amprotusa pi cari România u da ti ndridzearea a conflictului îngl’iţat dit Ripublica Moldova vitină.



    Bagarea tru lucru a unlui acordu politic cari s-aiba la thimel’iu tin’isearea a suveranitatil’ei şi a integritatil’ei teritoriala şi a unui statut politic spetial tra regiunea transnistreană armâne scupolu a Guvernului pro-occidental di Chişinău şi a partenerlor a lui di Bucureşti, Bruxelles şi Washington. Ama tuta lumea easti duchimasita că tru Transnistria ici tiva nu poati sa s-faca ma s-nu aiba izinea ali Moscova, ti easti vigl’itorlu şi cumandarlu a secesioniştilor.



    Armanipsearea: Tascu Lala


  • Jurnal românesc – 20.08.2014

    Jurnal românesc – 20.08.2014

    Vizita pe care premierul Victor Ponta o va efectua în Republica Moldova pe 27 august transmite un semnal clar de susţinere a acestei ţări şi a destinaţiei sale europene, a declarat ministrul român al Afacerilor Externe, Titus Corlăţean. Potrivit lui Corlăţean, această vizită va marca un moment istoric, întrucât, odată cu lansarea gazoductului Iaşi-Ungheni, va fi prima dată când Chişinăul va importa gaze şi din vest, nu numai din est. Ministrul român de Externe a anunţat, de asemenea, organizarea la Chişinău a reuniunii grupului de prieteni europeni ai Republicii Moldova, desfăşurată, de obicei, la Bruxelles, dar şi prezenţa la Bucureşti, în perioada 27-29 august, a miniştrilor de externe ai Republicii Moldova, Georgiei şi Ucrainei, la Zilele Diplomaţiei Româneşti.



    La Eforie Nord, continuă reuniunea celor 200 de reprezentanţi ai comunităţilor româneşti de peste graniţe. Aceştia dezbat problemele cu care se confruntă românii din străinătate şi analizează modul în care-i pot ajuta autorităţile de la Bucureşti. Premierul Victor Ponta a apreciat că diaspora trebuie să promoveze ceea ce a numit faţa frumoasă a României şi nu să evoce problemele ei. La rândul lor, participanţii la reuniune au cerut politicienilor de la Bucureşti să nu mai lucreze la dezbinarea diasporei.



    Negocierile desfăşurate marţi la biroul din Tiraspol al Misiunii OSCE în Republica Moldova privind activitatea celor opt şcoli cu predare în limba română din regiunea transnistreană au fost constructive, existând garanţii că acestea vor activa în regim normal şi că nu vor apărea impedimente pentru începerea noului an de studii, au dat asigurări autorităţile de la Chişinău. Gheorghe Bălan, şeful Biroului de reintegrare în cadrul guvernului Republicii Moldova, a precizat că au fost discutate mai multe aspecte ţinând de buna funcţionare a şcolilor cu predare în limba română din regiunea separatistă, inclusiv probleme de ordin financiar. Şcolile cu predare în limba română din Transnistria riscau să nu mai poată funcţiona din cauza restanţelor la chiria clădirilor în care funcţionează. Pe fondul presiunilor exercitate de rusofili asupra profesorilor şi elevilor români, Înaltul Comisar pentru minorităţi naţionale al organizatiei, Astrid Thors, a subliniat că dreptul copiilor de a fi educaţi în limba maternă trebuie să fie pe deplin respectat, iar ei nu trebuie să devină victime ale disputelor politice.



    Secretarul de stat pentru afaceri strategice în MAE, Bogdan Aurescu, a vizitat marţi, la invitaţia părţii canadiene, Baza Aeriană 71 de la Câmpia Turzii, personalul militar canadian şi aeronavele militare canadiene CF-18 dislocate în România. Extinderea cooperării militare bilaterale, precum şi derularea exerciţiilor comune de instruire şi antrenament au contribuit semnificativ la creşterea experienţei forţelor aeriene ale celor două state, precum şi a interoperabilităţii dintre acestea”, precizează un comunicat dat publicităţii la Bucureşti. Potrivit documentului, Bogdan Aurescu a reiterat importanţa strategică a frontierei estice a NATO şi a României şi a exprimat susţinerea Bucureştiului pentru un pachet concret de măsuri care să fie adoptat cu prilejul reuniunii la vârf a NATO din septembrie 2014, menit să consolideze apărarea colectivă şi securitatea Aliaţilor.

  • Cine este Republica Moldova?

    Cine este Republica Moldova?

    Republica Moldova a făcut un pas uriaş pe drumul său european şi, cu acte în regulă, pregăteşte integrarea în organizaţia comunitară a bătrânului continent. Desigur, vorbim de asociere şi nu, încă, de aderare, dar este fără îndoială un mare progres al tinerei republici fost sovietice, un succes esenţial pentru care trebuie felicitaţi decidenţii de la Chişinău şi cetăţenii moldoveni. Mai ales că această opţiune vine în condiţii extrem de dure, cu evoluţii rapide şi violente. Când Ucraina vecină, cu care Republica Moldova are cea mai lungă frontieră, a decis şi ea că va merge pe calea europeană, Rusia i-a luat, pur şi simplu, o parte din teritoriu, peninsula Crimeea, şi secesiunea armată şi sângeroasă a cuprins Estul de lângă Rusia. Republica Moldova însăşi s-a confruntat cu acest gen de sancţiune ce se iscă atunci când ţara vrea să evolueze independent.



    În 1990, când moldovenii îşi afirmau identitatea naţională, cerându-şi dreptul la limbă, alfabet, cultură şi istorie, în Estul de dincolo de Nistru a fost lansată o secesiune susţinută de-a dreptul cu tancul de Armata Roşie. Şi în prezent, Transnistria este un conflict îngheţat, adică un spaţiu care evoluează după propriile reguli, susţinut de Moscova, o parte a Republicii Moldova scoasă cu forţa de sub juridiscţia centrală. Reacţiunea cripto-comunistă, sovietic nostalgică şi pro-rusă se reactivează de câte ori Republica Moldova îşi cere dreptul la decizii proprii şi a promis că şi în cazul demersului european va acţiona pentru a schimba această orientare cu una pro-rusă, estică. Istoric, prezenţa acestui spaţiu românesc în sfera de interes insistent al Rusiei este un şir de abuzuri şi rapturi, cu foarfeca pe hartă.



    Prima dată, în 1812, Rusia, ajunsă până la Nistrul Moldovei, impune Turciei un act prin care aceasta îi cedează un teritoriu care nu îi aparţinea. Era jumătate din principatul Moldovei, partea dintre Nistru şi Prut, de la Marea Neagră până în codrii nordici ai Orheiului, cunoscută sub numele de Basarabia. Acest nume a fost preluat şi de gubernia rusească impusă în acest spaţiu. În 1918, la prăbuşirea imperiilor europene, inclusiv a celui ţarist, Basarabia şi basarabenii au ales să se alipească la regatul României, chiar înainte ca ardelenii şi bucovinenii să aibă ocazia să o facă.



    În 1940, Stalin reuşeşte să răzbune această opţiune democratică a basarabenilor şi rupe din nou Basarabia din spaţiul său firesc, cel al naţiei române. Atunci, machiavelicul specialist sovietic în probleme naţionale, sângerosul dictator Stalin, a dat României un ultimatum pe care l-a grăbit cu ocuparea rapidă a Basarabiei. Cu acelaşi creion nervos cu care a luat Basarabia de la România, a amputat acest spaţiu, hăcuind teritorii, vieţi şi destine.



    În 1991, fosta Republică Sovietică îşi proclamă independenţa, primind din Est o insurecţie secesionistă. De aproape un sfert de secol, Republica Moldova luptă pentru fiecare pas pe care îl face în consolidarea independenţei, pentru modernizare şi dezvoltare, pentru integrarea în sistemul democraţiilor occidentale.



    Toate aceste sacrificii şi eforturi sunt recunoscute prin semnarea Asocierii la Uniunea Europeană, iar de aici încolo, ştim foarte bine, aderarea deplină şi funcţională va fi pregătită printr-un efort comun, european.

  • Jurnal românesc – 02.06.2014

    Jurnal românesc – 02.06.2014

    60% din absolvenţii români care au studiat în afara graniţelor ţării vor să se întoarcă în România, mulţi dintre ei susţinând că ar veni şi pe bani mai puţini. Potrivit unui sondaj realizat de Liga Studenţilor Români din Străinătate, peste jumătate dintre respondenţi au afirmat că ar reveni acasă pentru un salariu cuprins între 400 şi 1.000 de euro, ceea ce relevă că nu partea financiară este principalul motiv pentru care ar rămâne în străinătate.



    Propunerea de modificare a Legii cetăţeniei, în sensul facilitării obţinerii ei de către cetăţeni străini care se declară de etnie română, este susţinută de majoritatea grupurilor parlamentare din Legislativul de la Bucureşti. În expunerea de motive, iniţiatorii precizează că politica de acordare preferenţială a cetăţeniei pe criterii istorice nu este nici pe departe specifică României, ci poate fi găsită atât în legislaţia unor state membre vechi ale UE, precum Franţa, Germania, Spania şi Marea Britanie, cât şi în ţări care au aderat recent la blocul comunitar, cum sunt Polonia, Bulgaria şi Ungaria.



    Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a participat, duminica, la Lisabona, la cea de-a treia ediţie a Zilei Românilor din Portugalia. Şeful diplomaţiei române a salutat prezenţa a 3.000 de participanţi, reprezentanţi ai comunităţilor româneşti de ambele maluri ale Prutului, despre care a spus că e rezultatul bunei înţelegeri dintre asociaţii, biserici şi ambasadele României şi Republicii Moldova. El a mulţumit şi autorităţilor portugheze, atât pentru eforturile depuse în vederea facilitării bunei integrări a comunităţii româneşti, cât si pentru sprijinul acordat organizarii Zilei Românilor.



    Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a primit, duminică, un grup de elevi şi profesori de la două instituţii de învăţământ cu predare în limba română din Transnistria – liceele Lucian Blaga din Tiraspol şi Ştefan cel Mare şi Sfânt din Grigoriopol. Şeful statului şi-a exprimat admiraţia faţă de curajul şi demnitatea profesorilor, care în pofida unor condiţii nefavorabile, educă tinerii din stânga Nistrului în spiritul dragostei de neam. Timofti a condamnat acţiunile ostile ale administraţiei separatiste faţă de populaţia vorbitoare de limbă română din regiunea transnistreană. Deşi vorbitorii de limbă română reprezintă 34% din populaţia Transnistriei, în instituţiile de învăţământ se predă preponderent în limba rusă.



    Proiectul Basm românesc, iniţiat de Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de pretutindeni, s-a concretizat într-o inedită lucrare semnată de copiii români din ţară şi din afara graniţelor – Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Grecia, Italia, Spania şi Belgia. Lansată la Târgul Internaţional de Carte Bookfest, cartea contribuie, potrivit criticii de specialitate, la identificarea noilor talente româneşti., care, sub îndrumarea profesorilor lor, au avut posibilitatea să-şi cultive imaginaţia, să se exprime în limba maternă şi să transpună esenţa basmului românesc în culturile ţărilor în care trăiesc acum.

  • Anamisa di Europa şi Rusia

    Anamisa di Europa şi Rusia

    Cumată di cumată, regiune cu regiune, aspărdzearea ali Ucraină s-duţi ma largu. După scenariul brevetat, tru marţu, tru peninsula Crimeea, dit sud, secesioniştil’i dit estul rusofon şi rusofil ndreapsiră, dumănică, aşi-dzasili referendumuri la cari, cum s-astipta, majoritatea să spusi tră ampărţarea di Kiev. Liderli ali rebeliuni pro-aruse dimândarâ că rezultatili a ghiotaha faptilor consultari populari caftâ dishcl’idearea a nâscântor instituţii şi forţi armati isis, catacum şi ambudyiusearea a alidzerlor dit 25 di mai trâ prezidenţil’ea ali Ucrainâ. Nâscânţâ di el’i avurâ şi francheţea s-pricunoască aţea ţi tutâ lumea minduia: yinitoarea minari va s-hibâ fâţearea unâ cu Rusia. Idyea cum aliaţl’I a l’ei dit NATO şi partenerl’I dit Uniunea Europeană, România cutugursi si nu apruche parodiile electorali dit regiun’ili Doneţk şi Lugansk, pi cari ministerlu ti Externe di Bucureşti li numâseaşti, limbid, părţâ integranti ali Ucrainâ suveranâ şi independenti.



    Ministerlu nâpoi şi spuni minduita di prinţipiu mutrindalui ilegalitatea şi turlia paranom a aistor aşi-dzâsi referendumuri, cari s-ncuntreadzâ cu Constituţia ali Ucrainâ şi calcă prinţipiile di thimel’iu a ndreptului internaţional. Rezultatili nu pot s-hibâ lugursiti yilipsitoari şi niţi nu pot s-aducâ efecti juridiţe — nica cundil’eadză diplomaţia di Bucureşti, spunândalui diznău că “România easti ahândos gâilipsitâ că ahtări mindueri di ampârţari duc la instabilitati tru regiune, di scot tru migdani un ţercl’iu di conflicti prilundziti tru zona ali Amarea Lae”. Unâ s-unâ cu acţiunile dit Ucraina, Moscova s-pari că ari discl’isâ un nău frontu, ama masi tru registrul retoric. Personaj cânâscut tră fuvirsearea pân di mardzinâ prit declaraţiili a lui anti-occidentali, nica dit chirolu cându eara ambasadorlu ali Rusie la NATO, viţepremierlu Dmitri Rogozin fuvirseasti, pi Twitter, că va s-azboairâ pisupra ali Românie la bordul a unui bombardier. Irascibilu personaj s-apreasi di furnţia că, pi calea câtâ regiunea separatistă pro-arusă Transnistria, dit apirita ali Ripublica Moldova (majoritar românofonă), nu lu alăsara s-treaca prit spaţiul aerian românescu.



    Cu moderaţie diplomatică, ministerlu român di Externe aduti aminti că, prit unâ apofasi a Bruxellesului, Rogozin easti indezirabil tru spaţiul ali UE. Ministerlu u lugurseasti declaraţia a lui ca hiindalui multu greauă şi cafta ali Moscova să spunâ limbid, ti public desi aestâ easti minduita ufitială a guvernului ali Fedearaţie Ruse andicra di România, ca stat membru ali UE şi NATO. Cama pi mutata, prezidentul Traian Băsescu s-ntreabă câtă vodcă ari biutâ ninti tra s-arucâ minduerli pi Twitter, dimec vitepremierlu rus, ti cari spuni că ari ună turlie di minduitâ stalinistâ. Tră analişti, anaparti di sicăili personali al Rogozin, turlia aestâ di retorică, ti aduti aminti di comunicatili silighiti di regimlu comunistu nord-coreean, scoati tu migdani lucri multu ma greali: nibunil’ea a unâl’ei administraţii cari, prit acţiun’ili a l’ei, ahurheasti să u alaxeascâ Rusia tru un crat paria.


    Armanipsearea: Tascu Lala

  • România, Occidentul şi Transnistria

    România, Occidentul şi Transnistria

    În ultima perioadă, şeful statului român, Traian Băsescu, a remarcat în discursul omologului său rus, Vladimir Putin, luări de poziţie care încalcă principiile dreptului internaţional şi fundamentele sistemului de securitate în Europa — se arată într-un comunicat al Administraţiei prezidenţiale de la Bucureşti.



    Punerea în discuţie a frontierelor recunoscute internaţional este inadmisibilă şi afectează direct pacea şi stabilitatea la nivel regional. Mişcările revizioniste generate artificial din exterior reprezintă, şi ele, ameninţări directe la adresa suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor şi nu pot fi soluţii pentru apărarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale — mai apreciază Traian Băsescu. Mai mult, în viziunea sa, repunerea în discuţie a organizării statale şi impunerea de modele federale şi autonomiste prin angajarea persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale în acţiuni subversive la adresa statului ai cărui cetăţeni sunt constituie un amestec direct în treburile interne ale statelor suverane.



    Pe lângă Ucraina, zguduită de o criză profundă, în chestiune este şi Republica Moldova, majoritar românofonă, pentru care — în viziunea premierului Victor Ponta — pericolul este foarte mare. Aceasta după ce, joi, acelaşi preşedinte Vladimir Putin a pus în discuţie însăşi integritatea ei teritorială. Populaţia rusofonă a Transnistriei, republică autoproclamată, nerecunoscută internaţional, ar trebui să aibă dreptul de a-şi decide singură soarta — a punctat, invocând democraţia, liderul de la Kremlin.



    Cu numai o zi înainte, Sovietul Suprem de la Tiraspol decisese să îi ceară lui Putin recunoaşterea independenţei Transnistriei şi, ulterior, alipirea ei la Rusia. Decizie sfidătoare la adresa integrităţii teritoriale a Republicii Moldova; o nouă încercare de a o debusola; forţare a scenariului din Crimeea în Transnistria — astfel au calificat autorităţile de la Chişinău solicitarea regimului separatist.



    Statele Unite sunt îngrijorate şi ele de faptul că Rusia pune în discuţie integritatea unor ţări din regiune — a declarat, în cadrul unei vizite la Chişinău, John McCain, senator republican american.



    La Bucureşti, însărcinatul cu afaceri al SUA, Duane Butcher, a precizat că Washingtonul rămâne neclintit alături de România, care se află în prima linie în criza generată de situaţia din Ucraina.



    Românii nu se simt în pericol, dat fiind statutul lor de membri ai Uniunii Europene şi NATO. La baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu există, de altfel, un contingent destul de mare de puşcaşi marini, Statele Unite au trimis o navă în Marea Neagră pentru exerciţii militare şi aeronave aliate AWACS au primit misiuni în spaţiul aerian românesc. În plus, România se va alătura clubului de elită al ţărilor care folosesc avioane supersonice de luptă F-16, unele dintre cele mai bune din lume.

  • Reacţii româneşti la pretenţiile transnistrenilor

    Reacţii româneşti la pretenţiile transnistrenilor

    Cererea deputaţilor de la Tiraspol de alipire a Transnistriei la Federaţia Rusă nu are un caracter de noutate. După 1990, când a ieşit, unilateral, din componenţa Rep. Moldova, au mai fost astfel de solicitări adresate Dumei Ruse, care, într-o rezoluţie din 1999, numea Transnistria “zonă de interes strategic” pentru Moscova.



    În 2006, un referendum a exprimat clar acest deziderat al populaţiei majoritar rusofone din regiunea autonomă. Constrânsă de normele dreptului internaţional, Moscova nu şi-a modificat, însă, poziţia oficială, pledând pentru negocieri în format 5 plus 2 care să confere un statut special Transnistriei, în componenţa Rep. Moldova. În noile condiţii în care Ucraina a fost destabilizată prin anexarea Crimeei şi prin izbucnirea unor focare federaliste la graniţa de Est cu Federaţia Rusă şi în regiunea Odesa – la Marea Neagră, cererea Transnistriei pare o piesă dintr-un puzzle periculos.



    Într-o primă reacţie, guvernul Rep. Moldova a criticat votul de la Tiraspol, considerându-l o sfidare la adresa procesului de reglementare a conflictului transnistrean şi a integrităţii teritoriale a Rep. Moldova. După cum transmite corespondentul Radio România la Chişinău, primul ministru moldovean Iurie Leancă apreciază votul drept o acţiune unilaterală şi contraproductivă. Iurie Leancă: “Singura cale de identificare a unei soluţii finale şi viabile pentru conflictul transnistrean este continuarea dialogului politic, fără precondiţii, în cadrul tuturor mecanismelor existente de negociere.”



    Dacă, la Chişinău, majoritatea oamenilor politici, inclusiv comuniştii, cred că Moscova nu va da curs solicitarii Tiraspolului, la Bucureşti, preocuparea faţă de un asemenea scenariu provoacă multă nelinişte, în contextul în care România este şi principalul susţinător al integrării europene a Rep. Moldova, integrare condiţionată de reglementarea problemei transnitrene. O spune şeful statului, Traian Băsescu: “Noi am pus în mişcare toată diplomaţia, pentru ca în interiorul acestui Acord de Asociere UE-Rep.Moldova, care va fi votat de Parlamentul European, să se dea şi o perspectivă de integrare europeană a Moldovei. Se poate negocia, se poate orice, numai nu se poate intra în UE cu un conflict îngheţat pe propriul teritoriu.”



    In faţa acestei situaţii, remarcă şi ministrul român de Externe, Titus Corlăţean, este necesară implicarea rapidă a preşedinţiei OSCE, deoarece iniţiative precum cele ale legislativului de la Tiraspol vin în contradicţie cu principiul fundamental al reglementării pe cale politică a problemei transnistrene.

  • Problema Transnistriei în relaţiile ruso-americane

    Problema Transnistriei în relaţiile ruso-americane

    Alipirea Crimeii la Rusia a provocat suspiciunea că Moscova va adopta aceeaşi atitudine şi faţă de alte republici ex-sovietice care au regiuni separatiste. Există o nelinişte specială în ceea ce priveşte situaţia legata de Transnistria, a recunoscut secretarul de stat adjunct american pentru Europa, Victoria Nuland, aflată, duminică, în vizită, la Chişinău. Temerile au la bază inclusiv recenta cerere a responsabililor transnistreni către Duma Rusă de a elabora o lege care sa permită absorbţia regiunii de către Rusia.



    La referendumul local din 2006, o largă majoritate a populaţiei Transnistriei, care s-a separat de facto în 1992, în urma unui conflict armat, s-a pronunţat pentru desprinderea de Republica Moldova şi pentru intrarea în componenţa Federatiei Ruse. Diplomatul american a anunţat, la Chişinău, că SUA vor acorda Republicii Moldova 10 milioane de dolari pentru a-şi întări securitatea frontierelor, în special a celei cu Transnistria majoritar rusofonă, unde Rusia are dislocaţi câteva mii de soldaţi.



    Moscova susţine că aceşti militari asigură respectarea acordului de pace încheiat în 1994, însă OSCE şi Chişinăul au cerut, în repetate rânduri, respectarea deplină a acordului citat şi mai ales, retragerea armatei ruse. Moscova se plânge, la rândul ei, că frontierele Transnistriei sunt blocate de Republica Moldova – la vest şi de Ucraina – la răsărit, îngrădindu-se libertatea de mişcare a cetăţenilor din regiune.



    Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov s-a întâlnit, duminică, la Paris, cu omologul său american, John Kerry pentru a discuta, inclusiv această situatie, în contextul crizei ucrainene. La briefingul susţinut după încheierea convorbirilor, ministrul rus a declarat că Moscova şi Washingtonul s-au înţeles să depună eforturi în direcţia realizării scopului împărtăşit de toţi, şi anume un statut special al Transnistriei în cadrul unei Republici Moldova unice, suverane şi neutre – informează ITAR-TASS.



    Lavrov a afirmat că a simţit din partea interlocutorilor săi înţelegere faţă de aceste îngrijorări. Problema Transnistriei va fi discutată, de altfel şi la o nouă rundă de negocieri în formatul 5+2 (Transnistria, Moldova, Ucraina, Rusia, OSCE plus SUA şi UE – observatori) care va avea loc foarte curând.

  • Problema ali Transnistrie tru ligaturli ruso-americane

    Problema ali Transnistrie tru ligaturli ruso-americane

    Alichearea ali Crimeii la Rusia scoasi tru videala subeia că Moscova va s-apufuseasca idyiul purtatic şi andicra di alte ripublit ex-sovietite cari au regiuni separatiste. Ari una niisihaseari maxus tru atea ti mutreasti situaţia ligata di Transnistria, pricunuscu secretarlu di stat adjunctu american tra Europa, Victoria Nuland, aflată, dumanică, tru vizită, Chişinău. Frixea ari la thimel’iu nica si atea dit soni caftari a responsabil’ilor transnistreni cătra Duma Rusă tra s-ndreaga un nom cari s-da izini alichearea a reghiunil’ei di cătra Rusia.




    La referendumlu local dit 2006, una largă majoritate a populaţiil’ei ali Transnistriei, cari s-feati ahoryea di facto tru 1992, dupu un conflictu armat, sa spusi tra ampartarea di Ripublica Moldova şi tra intrarea tru componenţa ali Fediratie Rusa. Diplomatlu american spusi Chişinău, că SUA voa s-da ali Ripublica Moldova 10 miliun’I di dolari tra ş-anvartuseadza securitatea a sinurlor, maxus a atilui cu Transnistria majoritar rusofonă, iu Rusia are aradapsit ndaua n’il’I di aschirladz. Moscova spuni că aceşti askirladz asiguripsescu tin’isearea a acordului di irini simnat tru 1994, ama OSCE şi Chişinăulu caftara, ma multi ori arada tin’isearea a acordului adus aminti şi maxus, tradzearea ali ascheri arusa.




    Moscova s-plândzi, tru arada a l’ei, că sinurli ali Transnistrie suntu ambudyiusiti di Republica Moldova — tru ascapitata şi di Ucraina — tru apirita, di u ngardeasti libirtatea di minari si udinari a cetăţenilor dit regiuni. Ministurlu rus di Externe, Serghei Lavrov s-andamusi, dumanică, Paris, cu omologlu a lui american, John Kerry tra sa zburasca, nica si tra aesta situatie, tru contextul a crizal’ei ucrainena.




    La briefinglu ţanut după bitisearea a moeabaetlor, ministurlu arus a dsescu declara că Moscova şi Washingtonul s-achicasira s-faca gaeret ti bagarea tru lucru a scupolui ambartitat di tuţ, şi dimec un statut maxus ali Transnistrie tru arada a unei Ripublica Moldova unica, suvearana şi neutra – informeadză ITAR-TASS. Lavrov spusi că duchi di partea a interlocutorlor a l’ei achicaseari andicra di aesti gailipseri. Problema ali Transnistrie va s-hiba zburata, dimi şi la una noauă rundă di negocieri tru formatlu 5+2 (Transnistria, Moldova, Ucraina, Rusia, OSCE nica si SUA şi UE – observatori) cari va s-tana tu scurtu chiro.



    Armanipsearea: Tascu Lala