Radio România Internațional

Tag: usturoi

  • Stufat de miel

    Stufat de miel


    Stufatul de miel este o
    mâncare foarte gustoasă, pregătită în
    perioada sau după zilele de Paşte. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o
    pulpă de miel, pentru 4 … 6 porţii având nevoie de un kg şi jumătate de
    carne. Ne mai trebuie 15 fire de ceapă verde, 15 fire de usturoi verde şi 5
    roşii de dimensiune medie.


    Punem puţin ulei într-o tigaie şi
    prăjim uşor carnea de miel. Tăiem tranversal firele de ceapă şi de usturoi şi le
    călim tot în tigaie. În continuare, luăm o cratiţă mai încăpătoare şi punem
    laolaltă coastele de miel, ceapa şi usturoiul, precum şi roşiile tăiate în
    cuburi mici. Lăsăm vasul în cuptor, la foc potrivit, circa jumătate de oră, iar
    apoi adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în
    cuptor pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.


    Dacă avem la dispoziţie carne de miel,
    dar nu avem ceapă şi usturoi verde, atunci putem folosi alte legume pentru a
    obţine o tocăniţă. La on kg de carne de miel, ne mai trebuie 8 … 10 cartofi
    medii, 2 ardei graşi, 4 roşii, două cepe şi o legătură de pătrunjel. Se curăţă
    şi se spală cepele şii ardeii, după care se toacă mărunt, iar roşiile se taie
    în cubuleţe, la fel ca şi carnea, după care toate se pun într-o cratiţă, în
    care se toarnă apă şi se lasă la fiert după ce am presărat puţin rozmarin. Se
    adaugă cartofii, tăiaţi în cubuleţe, iar după circa 20 de minute se
    condimentează cu piper măcinat şi se presară sare după gust. După ce am luat
    cratiţa de pe foc, presărăm frunze tocate de pătrunjel.


    Mielul
    poate fi pregătit şi în aer liber. Profitând de vremea
    din ce în ce mai caldă, mielul poate fi pregătit la iarbă verde, ca la petrecerile câmpeneşti de altădată. Cei care au mai mul timp
    la dispoziţie pot încerca o
    friptură haiducească de miel. Mai întâi trebuie improvizat un
    cuptor, săpând o groapă puţin mai mare decât mielul care urmează a fi pregătit.
    În acea groapă se face un foc cu lemne pentru a obţine jar. Mielul trebuie să
    aibă circa 10 kilograme, să fie întreg, eviscerat, dar cu blana pe el.

    După ce
    a fost bine spălat în interior, se sărează, iar în interior se introduc circa
    10 cepe tăiate felii şi cimbru, după care blana mielului trebuie cusută. Apoi,
    blana este unsă cu un strat de lut, iar în continuare mielul trebuie pus în
    groapă, învelit în jar şi apoi acoperit cu pământ. Mielul se va coace lent în
    jar, iar după 3 … 4 ore este tocmai bun pentru a fi servit imediat, alături
    de un pahar de vin.

  • Stufat de miel

    Stufat de miel


    Stufatul de miel este o
    mâncare foarte gustoasă, pregătită în
    perioada sau după zilele de Paşte. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o
    pulpă de miel, pentru 4 … 6 porţii având nevoie de un kg şi jumătate de
    carne. Ne mai trebuie 15 fire de ceapă verde, 15 fire de usturoi verde şi 5
    roşii de dimensiune medie.


    Punem puţin ulei într-o tigaie şi
    prăjim uşor carnea de miel. Tăiem tranversal firele de ceapă şi de usturoi şi le
    călim tot în tigaie. În continuare, luăm o cratiţă mai încăpătoare şi punem
    laolaltă coastele de miel, ceapa şi usturoiul, precum şi roşiile tăiate în
    cuburi mici. Lăsăm vasul în cuptor, la foc potrivit, circa jumătate de oră, iar
    apoi adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în
    cuptor pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.


    Dacă avem la dispoziţie carne de miel,
    dar nu avem ceapă şi usturoi verde, atunci putem folosi alte legume pentru a
    obţine o tocăniţă. La on kg de carne de miel, ne mai trebuie 8 … 10 cartofi
    medii, 2 ardei graşi, 4 roşii, două cepe şi o legătură de pătrunjel. Se curăţă
    şi se spală cepele şii ardeii, după care se toacă mărunt, iar roşiile se taie
    în cubuleţe, la fel ca şi carnea, după care toate se pun într-o cratiţă, în
    care se toarnă apă şi se lasă la fiert după ce am presărat puţin rozmarin. Se
    adaugă cartofii, tăiaţi în cubuleţe, iar după circa 20 de minute se
    condimentează cu piper măcinat şi se presară sare după gust. După ce am luat
    cratiţa de pe foc, presărăm frunze tocate de pătrunjel.


    Mielul
    poate fi pregătit şi în aer liber. Profitând de vremea
    din ce în ce mai caldă, mielul poate fi pregătit la iarbă verde, ca la petrecerile câmpeneşti de altădată. Cei care au mai mul timp
    la dispoziţie pot încerca o
    friptură haiducească de miel. Mai întâi trebuie improvizat un
    cuptor, săpând o groapă puţin mai mare decât mielul care urmează a fi pregătit.
    În acea groapă se face un foc cu lemne pentru a obţine jar. Mielul trebuie să
    aibă circa 10 kilograme, să fie întreg, eviscerat, dar cu blana pe el.

    După ce
    a fost bine spălat în interior, se sărează, iar în interior se introduc circa
    10 cepe tăiate felii şi cimbru, după care blana mielului trebuie cusută. Apoi,
    blana este unsă cu un strat de lut, iar în continuare mielul trebuie pus în
    groapă, învelit în jar şi apoi acoperit cu pământ. Mielul se va coace lent în
    jar, iar după 3 … 4 ore este tocmai bun pentru a fi servit imediat, alături
    de un pahar de vin.

  • Preparate şi mâncăruri din urzici

    Preparate şi mâncăruri din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul
    primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea
    pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. După
    recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu
    mai au nicio urmă de pământ sau nisip. În continuare, frunzele de urzici sunt
    puse într-un vas cu apă clocotită până când apa ajunge din nou la fierbere.
    După aceea sunt scoase într-o strecurătoare şi lăsate la scurs. Conform
    recomandărilor făcute din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi
    băută dimineaţa, pe stomacul gol, având rol benefic în ceea ce priveşte
    detoxifierea organismului.


    Urzicile pot constitui baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu
    smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă
    tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei,
    smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Subţiată în apa în care au
    fiert urzicile, această cremă poate fi transformată în supă. Acrită cu borş,
    care se fierbe separat, crema de urzici se transformă în ciorbă în care se mai
    adaugă orez, iar după circa un sfert de oră, când oala este luată de pe foc, se
    presară frunze tocate de leuştean.


    La fel de bine, crema de urzici poate fi folosită drept umplutură pentru
    clătite de post, servite ca aperitiv. Această cremă de urzici, în combinaţie cu
    ceapă verde, praz, mărar, la care se mai poate adăuga orez fiert, poate constitui
    umplutura unei plăcinte servită ca aperitiv.


    De asemenea, crema de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri şi cu mămăligă
    ca fel principal. În combinaţie cu orez, putem obţine un pilaf, servit, de
    asemenea, ca fel principal. Avem nevoie de un kilogram de urzici, de 3 ceşti de
    orez şi de o ceapă. Fierbem separat urzicile şi orezul, după care le amestecăm.
    Adăugăm ceapa tăiată mărunt, sare, piper şi puţin ulei, iar apoi se mai lasă
    puţin la fiert, obţinând astfel pilaful de urzici şi orez.

  • Preparate şi mâncăruri din urzici

    Preparate şi mâncăruri din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul
    primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea
    pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. După
    recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu
    mai au nicio urmă de pământ sau nisip. În continuare, frunzele de urzici sunt
    puse într-un vas cu apă clocotită până când apa ajunge din nou la fierbere.
    După aceea sunt scoase într-o strecurătoare şi lăsate la scurs. Conform
    recomandărilor făcute din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi
    băută dimineaţa, pe stomacul gol, având rol benefic în ceea ce priveşte
    detoxifierea organismului.


    Urzicile pot constitui baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu
    smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă
    tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei,
    smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Subţiată în apa în care au
    fiert urzicile, această cremă poate fi transformată în supă. Acrită cu borş,
    care se fierbe separat, crema de urzici se transformă în ciorbă în care se mai
    adaugă orez, iar după circa un sfert de oră, când oala este luată de pe foc, se
    presară frunze tocate de leuştean.


    La fel de bine, crema de urzici poate fi folosită drept umplutură pentru
    clătite de post, servite ca aperitiv. Această cremă de urzici, în combinaţie cu
    ceapă verde, praz, mărar, la care se mai poate adăuga orez fiert, poate constitui
    umplutura unei plăcinte servită ca aperitiv.


    De asemenea, crema de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri şi cu mămăligă
    ca fel principal. În combinaţie cu orez, putem obţine un pilaf, servit, de
    asemenea, ca fel principal. Avem nevoie de un kilogram de urzici, de 3 ceşti de
    orez şi de o ceapă. Fierbem separat urzicile şi orezul, după care le amestecăm.
    Adăugăm ceapa tăiată mărunt, sare, piper şi puţin ulei, iar apoi se mai lasă
    puţin la fiert, obţinând astfel pilaful de urzici şi orez.

  • Piftie

    Piftie

    Piftia este una dintre mâncărurile specifice Sărbătorilor de iarnă, fiind
    nelipsită de pe masa de Crăciun sau de Anul Nou. De Bobotează, există tradiţia
    ca să se consume piftie, grâu fiert şi vin roşu. Piftia este un preparat
    tradiţional din Muntenia (provincie istorică românească), servit demult şi la
    curţile domneşti şi boiereşti. Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de
    porc, de viţel sau chiar cu peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost
    fiartă carnea să se transforme în gelatină. De exemplu, pentru a pregăti o
    piftie de pasăre, avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva
    gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două
    cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde.
    Punem la fiert toată carnea împreună cu morcovii şi ceapa. Spumăm şi lăsăm la
    fiert până ce carnea se desprinde de pe oase, adăugând spre final şi puţină
    sare. Adunăm carnea, pe care o mărunţim şi strecurăm zeama rămasă în vas pe
    care o turnăm într-un vas în care punem şi usturoiul pisat. Pregătim un vas mai
    mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze de
    pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţile
    de carne. Peste toate acestea turnăm zeama cu grijă, pentru a nu deranja
    decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească, apoi mutăm vasul sau castroanele în
    frigider. Piftia se serveşte în următoarea zi.


    În mod asemănător se face
    şi piftia de crap. Avem nevoie de un crap de un kg, de 4 cepe potrivite, de doi
    morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de o căpăţână de usturoi, de două foi de
    dafin, de câteva boabe de piper. Ceapa tocată mărunt, este fiartă în apă cu
    puţină sare, apoi este scoasă din apă şi pasată. Morcovii şi pătrunjelul sunt
    puşi să fiarbă în aceeaşi apă în care a fiert şi ceapa, împreună cu foile de
    dafin şi cu câteva boabe de piper. După circa 20 de minute, crapul curăţat,
    spălat şi porţionat este adăugat în acceaşi oală. După alte 20 de minute, oala
    este luată de pe foc. Se strecoară zeama într-un castron încăpător,
    amestecându-se cu crema de ceapă şi cu usturoiul pisat, se adaugă boabele de
    piper, se adaugă bucăţile de crap. După răcire, castronul trebuie introdus în
    frigider pentru a se închega.


    Pentru piftia de porc se
    folosesc picioare şi rasol cu os, bucăţi mai grase din zona capului şi şorici,
    precum şi ceapă, morcovi, usturoi, pătrunjel verde şi boabe de piper. Modul de
    preparare este asemănător celor deja prezentate.

  • Piftie

    Piftie

    Piftia este una dintre mâncărurile specifice Sărbătorilor de iarnă, fiind
    nelipsită de pe masa de Crăciun sau de Anul Nou. De Bobotează, există tradiţia
    ca să se consume piftie, grâu fiert şi vin roşu. Piftia este un preparat
    tradiţional din Muntenia (provincie istorică românească), servit demult şi la
    curţile domneşti şi boiereşti. Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de
    porc, de viţel sau chiar cu peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost
    fiartă carnea să se transforme în gelatină. De exemplu, pentru a pregăti o
    piftie de pasăre, avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva
    gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două
    cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde.
    Punem la fiert toată carnea împreună cu morcovii şi ceapa. Spumăm şi lăsăm la
    fiert până ce carnea se desprinde de pe oase, adăugând spre final şi puţină
    sare. Adunăm carnea, pe care o mărunţim şi strecurăm zeama rămasă în vas pe
    care o turnăm într-un vas în care punem şi usturoiul pisat. Pregătim un vas mai
    mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze de
    pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţile
    de carne. Peste toate acestea turnăm zeama cu grijă, pentru a nu deranja
    decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească, apoi mutăm vasul sau castroanele în
    frigider. Piftia se serveşte în următoarea zi.


    În mod asemănător se face
    şi piftia de crap. Avem nevoie de un crap de un kg, de 4 cepe potrivite, de doi
    morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de o căpăţână de usturoi, de două foi de
    dafin, de câteva boabe de piper. Ceapa tocată mărunt, este fiartă în apă cu
    puţină sare, apoi este scoasă din apă şi pasată. Morcovii şi pătrunjelul sunt
    puşi să fiarbă în aceeaşi apă în care a fiert şi ceapa, împreună cu foile de
    dafin şi cu câteva boabe de piper. După circa 20 de minute, crapul curăţat,
    spălat şi porţionat este adăugat în acceaşi oală. După alte 20 de minute, oala
    este luată de pe foc. Se strecoară zeama într-un castron încăpător,
    amestecându-se cu crema de ceapă şi cu usturoiul pisat, se adaugă boabele de
    piper, se adaugă bucăţile de crap. După răcire, castronul trebuie introdus în
    frigider pentru a se închega.


    Pentru piftia de porc se
    folosesc picioare şi rasol cu os, bucăţi mai grase din zona capului şi şorici,
    precum şi ceapă, morcovi, usturoi, pătrunjel verde şi boabe de piper. Modul de
    preparare este asemănător celor deja prezentate.

  • Cartofi noi

    Cartofi noi

    În perioada primăverii, în pieţele aproalimentare din România apar cartofii
    noi, care pot fi pregătiţi în mai multe feluri. Cel mai simplă şi rapidă
    modalitate de a-i pregăti este aceea de a-i prăji în ulei la ceaun. Avem nevoie
    de un kg de cartofi, de câteva fire de usturoi verde şi de o legătură de mărar.
    Cartofi trebuie spălaţi bine şi curăţaţi de coajă prin frecare cu un burete
    ceva mai aspru. Dacă au coaja ceva mai uscată, semn că a trecut ceva timp de la
    momentul recoltării, atunci cartofii se lasă timp de un sfert de oră într-un
    vas cu apă la înmuiat. În continuare, dacă sunt mici, cartofii se lasă întregi,
    dacă sunt ceva mai mari, pot fi tăiaţi în bucăţi ceva mai mici. Se scurg de apă
    şi apoi se pun în ceaunul cu ulei încins şi se lasă la foc iute timp de câteva
    minute până se rumenesc uşor. Cu ajutorul unei spumiere, îi punem într-un
    castron, iar deasupra lor se presară mărar proaspăt, tocat mărunt şi usturoi
    verde, de asemenea tocat mărunt, şi se adaugă sare după gust.


    Cartofii
    noi pot fi pregătiţi la cuptor, cu usturoi verde, cu mărar, piper şi, eventual,
    ulei de măsline. După ce au fost curăţaţi, cartofii se pun într-un vas, adăugăm
    puţină apă, usturoiul verde tocat mărunt şi îl lăsăm în cuptor la foc potrivit
    pentru circa 20 de minute, până ce cartofii încep să se rumenească. În locul
    usturoiului tocat, putem face o pastă din usturoi, mărar şi puţin ulei de măsline
    pe care o turnăm în vas înainte de a-l introduce în cuptor. Spre final,
    presărăm piper şi mărar, tocat mărunt, adăugând sare după gust.


    Cartofii
    noi pot fi preparaţi prin fierbere şi apoi prin coacere sau prin prăjire. După
    ce au fost puşi la fiert timp de circa un sfert de oră în apă cu sare, cartofii
    noi sunt puşi apoi într-un vas sau într-o tavă, se adaugă puţin unt şi piper,
    iar apoi se lasă la foc potrivit în cuptor până când se rumenesc. La fel, după
    ce au fost prefierţi, cartofi noi pot fi prăjiţi în ulei. Cartofii noi pot fi
    pregătiţi cu unt şi cu smântână. După ce îi fierbem, îi scurgem şi apoi îi
    rumenim într-un vas în care am pus puţin unt. Turnăm smântână peste ei,
    presărăm mărar tocat mărunt şi puţină sare şi îi lăsăm în vas la foc mic timp
    de 15 minute. Pot fi serviţi ca aperitiv sau la felul principal împreună cu
    carne pregătită la grătar sau în cuptor.

  • Cartofi noi

    Cartofi noi

    În perioada primăverii, în pieţele aproalimentare din România apar cartofii
    noi, care pot fi pregătiţi în mai multe feluri. Cel mai simplă şi rapidă
    modalitate de a-i pregăti este aceea de a-i prăji în ulei la ceaun. Avem nevoie
    de un kg de cartofi, de câteva fire de usturoi verde şi de o legătură de mărar.
    Cartofi trebuie spălaţi bine şi curăţaţi de coajă prin frecare cu un burete
    ceva mai aspru. Dacă au coaja ceva mai uscată, semn că a trecut ceva timp de la
    momentul recoltării, atunci cartofii se lasă timp de un sfert de oră într-un
    vas cu apă la înmuiat. În continuare, dacă sunt mici, cartofii se lasă întregi,
    dacă sunt ceva mai mari, pot fi tăiaţi în bucăţi ceva mai mici. Se scurg de apă
    şi apoi se pun în ceaunul cu ulei încins şi se lasă la foc iute timp de câteva
    minute până se rumenesc uşor. Cu ajutorul unei spumiere, îi punem într-un
    castron, iar deasupra lor se presară mărar proaspăt, tocat mărunt şi usturoi
    verde, de asemenea tocat mărunt, şi se adaugă sare după gust.


    Cartofii
    noi pot fi pregătiţi la cuptor, cu usturoi verde, cu mărar, piper şi, eventual,
    ulei de măsline. După ce au fost curăţaţi, cartofii se pun într-un vas, adăugăm
    puţină apă, usturoiul verde tocat mărunt şi îl lăsăm în cuptor la foc potrivit
    pentru circa 20 de minute, până ce cartofii încep să se rumenească. În locul
    usturoiului tocat, putem face o pastă din usturoi, mărar şi puţin ulei de măsline
    pe care o turnăm în vas înainte de a-l introduce în cuptor. Spre final,
    presărăm piper şi mărar, tocat mărunt, adăugând sare după gust.


    Cartofii
    noi pot fi preparaţi prin fierbere şi apoi prin coacere sau prin prăjire. După
    ce au fost puşi la fiert timp de circa un sfert de oră în apă cu sare, cartofii
    noi sunt puşi apoi într-un vas sau într-o tavă, se adaugă puţin unt şi piper,
    iar apoi se lasă la foc potrivit în cuptor până când se rumenesc. La fel, după
    ce au fost prefierţi, cartofi noi pot fi prăjiţi în ulei. Cartofii noi pot fi
    pregătiţi cu unt şi cu smântână. După ce îi fierbem, îi scurgem şi apoi îi
    rumenim într-un vas în care am pus puţin unt. Turnăm smântână peste ei,
    presărăm mărar tocat mărunt şi puţină sare şi îi lăsăm în vas la foc mic timp
    de 15 minute. Pot fi serviţi ca aperitiv sau la felul principal împreună cu
    carne pregătită la grătar sau în cuptor.

  • Preparate de Paşte

    Preparate de Paşte

    Credincioşii ortodocşi se
    pregătesc să sărbătorească Paştele, în acest an la o săptămână după Paştele
    catolic. În comunităţile creştine, sunt multe obiceiuri legate de Învierea
    Domnului, cum ar fi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale, vopsitul ouălor,
    înnoirea hainelor sau stropitul. Sâmbătă, înainte de slujba de Înviere, se
    obişnuieşte sfinţirea unui coş cu ouă roşii, cu cozonac şi cu vin. Copiii
    primesc haine noi, pe care le poartă în ziua de Paşte, iar iepuraşul le aduce daruri.


    Un preparat tradiţional pus de români pe masa de
    Paşte este drobul de miel. Pentru prepararea acestuia se folosesc organele
    interne ale mielului, inimă, rinichi, ficat, plămâni, dar, pentru a obţine o
    cantitate mai mare, se pot adăugaşi ficăţei de pui. Mai avem nevoie de vreo 10 fire de
    ceapă, de o legătură de pătrunjel şi alta de mărar, de 6 ouă, de piper şi sare. Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană subţire cu grăsime, care
    separă organele interne ale mielului. În bucătăria altor popoare, această membranăeste folosită pentru prepararea
    cârnaţilor sau a pateului.


    Organele
    trebuie spălate şi tăiate în bucăţi, iar apoi trebuie lăsate într-un vas cu apă rece
    pentru îndepărtarea sângelui. Se pun la fiert pentru circa jumătate de oră,
    având grijă să îndepărtăm spuma formată la suprafaţă. Separat, sunt fierte trei
    din cele şase ouă, pe care le vom folosi ca ornament. În continuare, organele
    trebuie trecute prin maşina de tocat, iar ceapa verde, pătrunjelul şi mărarul
    trebuie tocate mărunt. Toate acestea vor fi amestecate apoi într-un vas,
    adăugăm şi ouăle crude, piper şi sare după gust şi omogenizăm. Şi prapurele
    trebuie spălat şi pregătit. Drobul de miel va fi preparat la cuptor într-o tavă
    de cozonac sau într-o formă metalică rotundă pe care trebuie să o ungem cu
    ulei. Întindem prapurele în vas, având grijă să lăsăm în exterior o parte
    suficient de mare cu care vom acoperi drobul. Răsturnăm compoziţia peste
    prapure, iar în interiorul acesteia punem şi ouăle fierte tare şi curăţate de
    coajă, după care acoperim cu prapurele. Vasul în care am pus drobul va fi
    introdus în cuptorul încins unde va sta, la foc potrivit, pentru jumătate de oră, până se
    rumeneşte. Se lasă la răcit, iar apoi se pune pe un platou pentru a fi servit.


    Un alte preparat de Paşte este stufatul de
    miel. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6
    porţii având nevoie de un kg şi jumătate de carne. Ne mai trebuie 20 de fire de
    ceapă verde, 20 de fire de usturoi verde şi 5 … 6 roşii de dimensiune medie.


    Se călesc coastele de miel într-o tigaie cu
    puţin ulei, iar apoi se călesc firele de ceapa şi usturoi verde, tăiate
    transversal, în bucăţi mici. Punem carnea de miel, ceapa şi usturoiul într-un
    vas mai mare, adăugăm roşiile tăiate în cubuleţe şi turnăm puţină apă. Lăsăm
    vasul în cuptor, la foc potrivit, pentru circa jumătate de oră, iar apoi
    adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în cuptor
    pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.

  • Preparate de Paşte

    Preparate de Paşte

    Credincioşii ortodocşi se
    pregătesc să sărbătorească Paştele, în acest an la o săptămână după Paştele
    catolic. În comunităţile creştine, sunt multe obiceiuri legate de Învierea
    Domnului, cum ar fi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale, vopsitul ouălor,
    înnoirea hainelor sau stropitul. Sâmbătă, înainte de slujba de Înviere, se
    obişnuieşte sfinţirea unui coş cu ouă roşii, cu cozonac şi cu vin. Copiii
    primesc haine noi, pe care le poartă în ziua de Paşte, iar iepuraşul le aduce daruri.


    Un preparat tradiţional pus de români pe masa de
    Paşte este drobul de miel. Pentru prepararea acestuia se folosesc organele
    interne ale mielului, inimă, rinichi, ficat, plămâni, dar, pentru a obţine o
    cantitate mai mare, se pot adăugaşi ficăţei de pui. Mai avem nevoie de vreo 10 fire de
    ceapă, de o legătură de pătrunjel şi alta de mărar, de 6 ouă, de piper şi sare. Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană subţire cu grăsime, care
    separă organele interne ale mielului. În bucătăria altor popoare, această membranăeste folosită pentru prepararea
    cârnaţilor sau a pateului.


    Organele
    trebuie spălate şi tăiate în bucăţi, iar apoi trebuie lăsate într-un vas cu apă rece
    pentru îndepărtarea sângelui. Se pun la fiert pentru circa jumătate de oră,
    având grijă să îndepărtăm spuma formată la suprafaţă. Separat, sunt fierte trei
    din cele şase ouă, pe care le vom folosi ca ornament. În continuare, organele
    trebuie trecute prin maşina de tocat, iar ceapa verde, pătrunjelul şi mărarul
    trebuie tocate mărunt. Toate acestea vor fi amestecate apoi într-un vas,
    adăugăm şi ouăle crude, piper şi sare după gust şi omogenizăm. Şi prapurele
    trebuie spălat şi pregătit. Drobul de miel va fi preparat la cuptor într-o tavă
    de cozonac sau într-o formă metalică rotundă pe care trebuie să o ungem cu
    ulei. Întindem prapurele în vas, având grijă să lăsăm în exterior o parte
    suficient de mare cu care vom acoperi drobul. Răsturnăm compoziţia peste
    prapure, iar în interiorul acesteia punem şi ouăle fierte tare şi curăţate de
    coajă, după care acoperim cu prapurele. Vasul în care am pus drobul va fi
    introdus în cuptorul încins unde va sta, la foc potrivit, pentru jumătate de oră, până se
    rumeneşte. Se lasă la răcit, iar apoi se pune pe un platou pentru a fi servit.


    Un alte preparat de Paşte este stufatul de
    miel. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6
    porţii având nevoie de un kg şi jumătate de carne. Ne mai trebuie 20 de fire de
    ceapă verde, 20 de fire de usturoi verde şi 5 … 6 roşii de dimensiune medie.


    Se călesc coastele de miel într-o tigaie cu
    puţin ulei, iar apoi se călesc firele de ceapa şi usturoi verde, tăiate
    transversal, în bucăţi mici. Punem carnea de miel, ceapa şi usturoiul într-un
    vas mai mare, adăugăm roşiile tăiate în cubuleţe şi turnăm puţină apă. Lăsăm
    vasul în cuptor, la foc potrivit, pentru circa jumătate de oră, iar apoi
    adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în cuptor
    pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.

  • Preparate din muşchiuleţ de porc

    Preparate din muşchiuleţ de porc

    În
    această editie vă prezentăm câteva preparate din muşchiuleţ de porc. Tăiat în
    bucăţi mai mici şi condimentat cu cimbru, busuioc şi piper, muşchiuleţul de
    porc poate fi făcut direct pe grătar. Există şi câteva preparate care necesită
    mai mult timp de pregătire, dar care au mai multe ingrediente în comparaţie cu
    muşchiuleţul la grătar.


    Muşchiuleţul
    de porc împletit la cuptor se pregăteşte destul de simplu şi de repede,
    câştigând şi la aspectul estetic în comparaţie cu muşchiuleţul la grătar. Avem
    nevoie de un muşchiuleţ pe care îl tăiem, cu grijă, longitudinal, în trei
    şuviţe. Aceste şuviţe trebuie împletite precum coada unei fete, iar la capăt
    trebuie prinse cu ajutorul unei scobitori. Muşchiuleţul astfel împletit poate
    fi împănat cu bucăţi de usturoi şi cu mici bucăţi de costiţă. Uns apoi cu puţin
    ulei, muşchiuleţul trebuie introdus la cuptor şi lăsat la foc potrivit circa 45
    de minute.


    Un
    alt preparat obţinut în cuptor este muşchiuleţul de porc cu verdeţuri. De
    menţionat că în România se folosesc uneori în bucătărie vase poroase de lut în
    care sunt preparate cu mare succes sarmalele. De această dată folosim vasul de
    lut pentru a prepara muşchiuleţul de porc. În primul rând, vasul de lut trebuie
    scufundat integral în apă şi lăsat circa 15 minute pentru a trage apă în
    pereţii săi. Aşezăm în vasul de lut un amestec de mazăre, fasole păstăi şi
    legume mărunţite: cartofi, ceapă, ardei gras, roşii. Deasupra, tăiat în bucăţi
    mici şi subţiri, aşezăm muşchiuleţul de porc. Acoperim vasul cu capacul său, de
    asemenea, din lut şi îl introducem în cuptorul rece. Creştem treptat
    temperatura cuptorului şi lăsăm vasul acolo circa 45 de minute. Pentru a se
    rumeni puţin, scoatem capacul vasului şi mai lăsăm preparatul nostru în cuptor
    încă un sfert de oră.


    Muşchiuleţul poate fi umplut cu
    legume sau cu carne. De asemenea, dintr-un muşchiuleţ putem obţine o ruladă cu
    carne tocată. Pentru ruladă, avem nevoie de un muşchiuleţ ceva mai mare, de
    circa un sfert de kg de carne tocată de viţă, de două cepe, de un morcov,
    cimbru uscat, piper măcinat. Tocăm ceapa şi o călim în puţin ulei într-o
    tigaie. Adăugăm morcovul ras şi apoi carnea de vită. Stingem cu puţină apă,
    apoi condimentăm cu cimbru şi cu piper măcinat, iar spre final adăugăm un pahar
    de vin şi sare după gust. Tăiem muşchiuleţul pe lung astfel încât să îl
    întindem cât mai mult, eventual îl batem putin şi îl condimentăm cu puţin
    piper. Întindem pe el amestecul de carne tocată şi legume călite şi apoi rulăm,
    iar capetele muşchiuleţului le strângem cu nişte scobitori. Ungem cu ulei
    rulada astfel obţinută şi o punem într-un vas în care am turnat puţină apă, ba
    chiar şi puţin vin. Din când in când stropim muşchiuleţul cu sosul din vas şi
    îl ţinem în cuptor circa jumătate de oră până se rumeneşte. Se taie în felii cu
    grosimea de un deget şi se serveşte pe un platou cu aperitive calde. De
    asemenea, poate fi servit şi ca fel principal, alături de o garnitură

  • Preparate din muşchiuleţ de porc

    Preparate din muşchiuleţ de porc

    În
    această editie vă prezentăm câteva preparate din muşchiuleţ de porc. Tăiat în
    bucăţi mai mici şi condimentat cu cimbru, busuioc şi piper, muşchiuleţul de
    porc poate fi făcut direct pe grătar. Există şi câteva preparate care necesită
    mai mult timp de pregătire, dar care au mai multe ingrediente în comparaţie cu
    muşchiuleţul la grătar.


    Muşchiuleţul
    de porc împletit la cuptor se pregăteşte destul de simplu şi de repede,
    câştigând şi la aspectul estetic în comparaţie cu muşchiuleţul la grătar. Avem
    nevoie de un muşchiuleţ pe care îl tăiem, cu grijă, longitudinal, în trei
    şuviţe. Aceste şuviţe trebuie împletite precum coada unei fete, iar la capăt
    trebuie prinse cu ajutorul unei scobitori. Muşchiuleţul astfel împletit poate
    fi împănat cu bucăţi de usturoi şi cu mici bucăţi de costiţă. Uns apoi cu puţin
    ulei, muşchiuleţul trebuie introdus la cuptor şi lăsat la foc potrivit circa 45
    de minute.


    Un
    alt preparat obţinut în cuptor este muşchiuleţul de porc cu verdeţuri. De
    menţionat că în România se folosesc uneori în bucătărie vase poroase de lut în
    care sunt preparate cu mare succes sarmalele. De această dată folosim vasul de
    lut pentru a prepara muşchiuleţul de porc. În primul rând, vasul de lut trebuie
    scufundat integral în apă şi lăsat circa 15 minute pentru a trage apă în
    pereţii săi. Aşezăm în vasul de lut un amestec de mazăre, fasole păstăi şi
    legume mărunţite: cartofi, ceapă, ardei gras, roşii. Deasupra, tăiat în bucăţi
    mici şi subţiri, aşezăm muşchiuleţul de porc. Acoperim vasul cu capacul său, de
    asemenea, din lut şi îl introducem în cuptorul rece. Creştem treptat
    temperatura cuptorului şi lăsăm vasul acolo circa 45 de minute. Pentru a se
    rumeni puţin, scoatem capacul vasului şi mai lăsăm preparatul nostru în cuptor
    încă un sfert de oră.


    Muşchiuleţul poate fi umplut cu
    legume sau cu carne. De asemenea, dintr-un muşchiuleţ putem obţine o ruladă cu
    carne tocată. Pentru ruladă, avem nevoie de un muşchiuleţ ceva mai mare, de
    circa un sfert de kg de carne tocată de viţă, de două cepe, de un morcov,
    cimbru uscat, piper măcinat. Tocăm ceapa şi o călim în puţin ulei într-o
    tigaie. Adăugăm morcovul ras şi apoi carnea de vită. Stingem cu puţină apă,
    apoi condimentăm cu cimbru şi cu piper măcinat, iar spre final adăugăm un pahar
    de vin şi sare după gust. Tăiem muşchiuleţul pe lung astfel încât să îl
    întindem cât mai mult, eventual îl batem putin şi îl condimentăm cu puţin
    piper. Întindem pe el amestecul de carne tocată şi legume călite şi apoi rulăm,
    iar capetele muşchiuleţului le strângem cu nişte scobitori. Ungem cu ulei
    rulada astfel obţinută şi o punem într-un vas în care am turnat puţină apă, ba
    chiar şi puţin vin. Din când in când stropim muşchiuleţul cu sosul din vas şi
    îl ţinem în cuptor circa jumătate de oră până se rumeneşte. Se taie în felii cu
    grosimea de un deget şi se serveşte pe un platou cu aperitive calde. De
    asemenea, poate fi servit şi ca fel principal, alături de o garnitură

  • Ostropel de pui

    Ostropel de pui

    Ostropelul
    de pui este o mâncare tradiţională a bucătăriei româneşti, putând fi preparată într-un timp scurt şi
    fără a folosi prea multe ingrediente. Poate fi preparat atât în bucătărie, cât şi în aer liber, într-o oală de
    lut pusă deasupra jarului, aşa cum făceau altădată oameni aflaţi la muncile câmpului,
    departe de gospodării.


    Avem
    nevoie de un pui, de câteva
    pulpe de pui sau de partea inferioară
    a pulpelor de pui, de două cepe, de câţiva căţei de usturoi, de câteva roşii
    sau de suc de roşii, de ulei, de puţin vin alb, o foaie de dafin, piper,
    cimbru, o legătură de pătrunjel şi sare. Puiul trebuie tranşat în bucăţi
    potrivit de mari pe care le spălăm, le scurgem de apă şi apoi le rumenim în
    ulei într-o tigaie sau într-un ceaun. Tot în ulei călim uşor ceapa, tăiată
    solzişori şi apoi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau sucul de roşii, un fir de
    cimbru, o foaie de dafin şi câteva boabe de piper.

    Într-un vas punem ceapa
    călită amestecată cu roşii şi cu celelalte ingrediente, precum şi carnea de pui
    rumenită. Adăugăm apă sau, eventual, un pahar cu vin şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, la foc mic, până ce sosul scade. Spre final punem şi câţiva căţei de
    usturoi, tocaţi mărunt, frunze tocate de pătrunjel şi sare după gust. Ostropelul poate fi preparat atât pe foc, cât şi în cuptor, cea de a doua
    variantă semănând oarecum cu modul de preparare tradiţional, în oala de lut,
    pusă pe jar. Se serveşte împreună cu o porţie de mămăligă şi cu murături.

  • Ostropel de pui

    Ostropel de pui

    Ostropelul
    de pui este o mâncare tradiţională a bucătăriei româneşti, putând fi preparată într-un timp scurt şi
    fără a folosi prea multe ingrediente. Poate fi preparat atât în bucătărie, cât şi în aer liber, într-o oală de
    lut pusă deasupra jarului, aşa cum făceau altădată oameni aflaţi la muncile câmpului,
    departe de gospodării.


    Avem
    nevoie de un pui, de câteva
    pulpe de pui sau de partea inferioară
    a pulpelor de pui, de două cepe, de câţiva căţei de usturoi, de câteva roşii
    sau de suc de roşii, de ulei, de puţin vin alb, o foaie de dafin, piper,
    cimbru, o legătură de pătrunjel şi sare. Puiul trebuie tranşat în bucăţi
    potrivit de mari pe care le spălăm, le scurgem de apă şi apoi le rumenim în
    ulei într-o tigaie sau într-un ceaun. Tot în ulei călim uşor ceapa, tăiată
    solzişori şi apoi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau sucul de roşii, un fir de
    cimbru, o foaie de dafin şi câteva boabe de piper.

    Într-un vas punem ceapa
    călită amestecată cu roşii şi cu celelalte ingrediente, precum şi carnea de pui
    rumenită. Adăugăm apă sau, eventual, un pahar cu vin şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, la foc mic, până ce sosul scade. Spre final punem şi câţiva căţei de
    usturoi, tocaţi mărunt, frunze tocate de pătrunjel şi sare după gust. Ostropelul poate fi preparat atât pe foc, cât şi în cuptor, cea de a doua
    variantă semănând oarecum cu modul de preparare tradiţional, în oala de lut,
    pusă pe jar. Se serveşte împreună cu o porţie de mămăligă şi cu murături.

  • Mâncăruri şi preparate din urzici

    Mâncăruri şi preparate din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. Recoltatul urzicilor nu este o activitate uşoară. Dincolo de precauţia de a le atinge cu grijă, trebuie să le culegem din zone nepoluate. De aceea trebuie evitate, de exemplu, urzicile care cresc pe marginea drumurilor şi care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. Este bine ca în timpul recoltării să ne protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate.



    După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu mai au nicio urmă de pământ sau nisip. În continuare, frunzele de urzici sunt puse într-un vas cu apă clocotită până când apa ajunge din nou la fierbere. După aceea sunt scoase într-o strecurătoare şi lăsate la scurs. Conform recomandărilor făcute din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi băută dimineaţa, pe stomacul gol, având rol benefic în ceea ce priveşte detoxifierea organismului.



    După ce au fiert, urzicile pot fi baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei, smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Această cremă de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri. De asemenea, această cremă de urzici poate fi consumată cu mămăligă.



    O altă combinaţie este cea cu maioneză şi cu hrean. La un kg de urzici, avem nevoie de o lingură de hrean ras şi de 4-5 linguri cu maioneză. După ce urzicile au fost fierte şi pasate, trebuie amestecate cu maioneza şi cu hreanul şi sunt servite în farfurii decorate cu ridichi roşii, tăiate în felii subţiri.



    O altă mâncare este pilaful de urzici şi orez. Ca ingrediente, avem nevoie de un kilogram de urzici, de 3 ceşti de orez şi de o ceapă. Fierbem separat urzicile şi orezul, după care le amestecăm. Adăugăm ceapa tăiată mărunt, sare, piper şi puţin ulei, iar apoi se mai lasă puţin la fiert, obţinând astfel pilaful de urzici şi orez.