Radio România Internațional

Tag: vot

  • Europa votează

    Europa votează

    Patru zile de vot pentru desemnarea celor 751 de parlamentari care îi vor reprezenta pe europeni în viitorul Legislativ de la Bruxelles : alegerile pentru Parlamentul european au debutat, circa 375 de milioane de cetăţeni cu drept de vot fiind aşteptaţi la urne.



    Seria a fost, deja, deschisă de Marea Britanie şi Olanda, care au programat scrutinul pe 22 mai. Vineri votează cehii şi irlandezii, iar sâmbătă — letonii, maltezii şi slovacii. De remarcat că în Cehia votul va continua şi sâmbătă, fiind singura ţară membră a Uniunii Europene unde alegerile se desfăşoară pe parcursul a două zile.



    În fine, duminică, pe 25 mai, are loc euroscrutinul în majoritatea celor 28 de state ale Uniunii, inclusiv în România, unde peste 18,3 milioane de alegători vor fi chemaţi la urne între orele 7.00 şi 21.00 locale. Ei vor alege între cincisprezece partide şi alianţe şi opt independenţi care îşi dispută cele 32 de mandate la care România are dreptul.



    Au fost organizate 18.532 de secţii de votare pe teritoriul naţional, iar în străinătate cetăţenii români pot să voteze în alte 190, organizate în sediile misiunilor diplomatice şi consulare ale României, în sediile institutelor culturale, precum şi în teatrele de operaţiuni din Afganistan.Pe plan european, niciun rezultat nu va fi oficial difuzat înainte de închiderea şi a ultimei secţii de vot de pe continent.



    Potrivit ultimelor sondaje de opinie, deşi în scădere, Popularii ar urma să rămână cel mai mare grup din Parlamentul European, ei fiind urmaţi de Social-democraţi. Îngrijorător este avansul euroscepticilor care, extrem de eterogeni, ar putea să obţină cu mult mai multe mandate decât la precedentul scrutin şi să devină a treia forţă. Stânga radicală ar urma să înregistreze, şi ea, progrese nete, venind imediat în spatele Liberalilor, dar în faţa Verzilor. Oricum, simpla cunoaştere, duminică seara, a numelor parlamentarilor care vor lua loc, în următorii cinci ani, în hemiciclul de Bruxelles, nu va ajuta pe nimeni să-şi facă o idee precisă asupra compoziţiei noului Legislativ. Odată urnele închise, va începe subtilul joc al alianţelor şi dificilul exerciţiu al formării grupurilor politice.



    Cât despre desemnarea preşedintelui Comisiei Europene, aceasta este aşteptată pentru finele lunii iunie. În teorie, noul şef al Executivului comunitar ar trebui să provină din grupul parlamentar majoritar. Odată negocierile încheiate şi grupurile constituite, prima sesiune a noului Parlament European este prevăzută pentru 1 iulie.



    Este greu de anticipat care vor fi dosarele de pe mesele de lucru ale viitorilor eurodeputaţi. La ora actuală, însă, mai multe mari subiecte par inconturnabile : parteneriatul transatlantic şi tratatul de liber schimb americano-european; finalizarea unei Uniuni europene bancare; discuţii asupra politicii comunitare a imigraţiei şi independenţa energetică a Europei, dosar readus în prim-plan de criza din Ucraina.

  • Reacţii româneşti la pretenţiile transnistrenilor

    Reacţii româneşti la pretenţiile transnistrenilor

    Cererea deputaţilor de la Tiraspol de alipire a Transnistriei la Federaţia Rusă nu are un caracter de noutate. După 1990, când a ieşit, unilateral, din componenţa Rep. Moldova, au mai fost astfel de solicitări adresate Dumei Ruse, care, într-o rezoluţie din 1999, numea Transnistria “zonă de interes strategic” pentru Moscova.



    În 2006, un referendum a exprimat clar acest deziderat al populaţiei majoritar rusofone din regiunea autonomă. Constrânsă de normele dreptului internaţional, Moscova nu şi-a modificat, însă, poziţia oficială, pledând pentru negocieri în format 5 plus 2 care să confere un statut special Transnistriei, în componenţa Rep. Moldova. În noile condiţii în care Ucraina a fost destabilizată prin anexarea Crimeei şi prin izbucnirea unor focare federaliste la graniţa de Est cu Federaţia Rusă şi în regiunea Odesa – la Marea Neagră, cererea Transnistriei pare o piesă dintr-un puzzle periculos.



    Într-o primă reacţie, guvernul Rep. Moldova a criticat votul de la Tiraspol, considerându-l o sfidare la adresa procesului de reglementare a conflictului transnistrean şi a integrităţii teritoriale a Rep. Moldova. După cum transmite corespondentul Radio România la Chişinău, primul ministru moldovean Iurie Leancă apreciază votul drept o acţiune unilaterală şi contraproductivă. Iurie Leancă: “Singura cale de identificare a unei soluţii finale şi viabile pentru conflictul transnistrean este continuarea dialogului politic, fără precondiţii, în cadrul tuturor mecanismelor existente de negociere.”



    Dacă, la Chişinău, majoritatea oamenilor politici, inclusiv comuniştii, cred că Moscova nu va da curs solicitarii Tiraspolului, la Bucureşti, preocuparea faţă de un asemenea scenariu provoacă multă nelinişte, în contextul în care România este şi principalul susţinător al integrării europene a Rep. Moldova, integrare condiţionată de reglementarea problemei transnitrene. O spune şeful statului, Traian Băsescu: “Noi am pus în mişcare toată diplomaţia, pentru ca în interiorul acestui Acord de Asociere UE-Rep.Moldova, care va fi votat de Parlamentul European, să se dea şi o perspectivă de integrare europeană a Moldovei. Se poate negocia, se poate orice, numai nu se poate intra în UE cu un conflict îngheţat pe propriul teritoriu.”



    In faţa acestei situaţii, remarcă şi ministrul român de Externe, Titus Corlăţean, este necesară implicarea rapidă a preşedinţiei OSCE, deoarece iniţiative precum cele ale legislativului de la Tiraspol vin în contradicţie cu principiul fundamental al reglementării pe cale politică a problemei transnistrene.

  • Republica Moldova, parcurs european ireversibil

    Republica Moldova, parcurs european ireversibil

    Cu 25 de zile înaintea summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius, la care Republica Moldova urmează să parafeze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, la Chişinău s-a votat pentru parcursul european ireversibil al fostei republici sovietice, majoritar românofone. Votul nu a avut loc la urne, ci în stradă, unde circa 100 de mii de oameni au manifestat în semn de susţinere a forţelor pro-europene şi în pofida unor acţiuni propagandistice extrem de vocale ale opoziţiei comuniste, cu numeroase accente anti – UE şi favorabile Uniunii euroasiatice. Comuniştii, alături de regimul separatist de la Tiraspol, au îndemnat populaţia să nu ia parte la ceea ce ei au numit “nuntă mafiotă”, “miting al ruşinii” sau “şmecherie banditească”.



    Partidele din coaliţia de guvernământ de la Chişinău au mobilizat, însă, societatea moldovenească, iar atmosfera şi mulţimea participanţilor au amintit de marile adunări naţionale, de momentele în care destinul Republicii Moldova a fost schimbat prin impunerea voinţei populare, a relatat de la Radio Chişinău, Mircea Dascaliuc: Prin demonstraţii de asemenea amploare s-au dobândit recunoaşterea limbii române, grafia latină, independenţa sau un parlament democratic. S-au adresat mulţimii preşedintele Nicolae Timofti, preşedinţii celor trei partide care alcătuiesc coaliţia aflată la guvernare şi, de asemenea, printr-un vot simbolic, a fost adoptată, în unanimitate, “Declaraţia pro-Europa”, prin care s-a reafirmat hotărârea continuării apropierii de Uniunea Europeană. Întreaga clasă politică a fost chemată să nu cedeze în faţa presiunilor, să lupte împotriva corupţiei şi să implementeze reformele necesare parcursului european. “Da, pentru Europa”, “Da, pentru prosperitate”, “Moldova aparţine Europei” – sunt câteva dintre sloganurile rostite de către vorbitori. Mitingul reprezintă în mod cert un mesaj puternic adresat nu doar europenilor, ci şi forţelor ostile integrării europene şi în special opoziţiei comuniste. Şi, în final, o remarcă: între manifestanţi, am observat foarte mulţi tineri care purtau drapelele oficiale ale Republicii Moldova şi Uniunii Europene.”



    La Bucureşti, ministrul român de externe, Titus Corlăţean, a salutat manifestaţia de la Chişinău, pe care a catalogat-o drept un succes al forţelor pro-europene, un mesaj clar, inclusiv din punct de vedere politic, transmis de societatea moldovenească şi care trebuie respectat de toţi actorii internaţionali. Titus Corlăţean: Este un drept absolut legitim al Republicii Moldova şi al cetăţenilor moldoveni de a fi parte a familiei europene a Uniunii Europene, astfel, încât, toţi anii aceştia de muncă pentru apropierea de Uniunea Europeană, eu sunt convins că vor produce rezultate. În plan diplomatic, practic, am intrat în linie dreaptă, mai sunt trei săptămâni până la Summitul de la Vilnius al Parteneriatului Estic şi eu cred că ne îndreptăm în mod clar spre parafarea acordului de asociere şi parafarea integrală a acordului de liber schimb economic între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Ceea ce va fi un succes foarte important pentru destinul european şi viitorul european al Republicii Moldova şi spre o confirmare a Comisiei Europene cu privire la îndeplinirea criteriilor tehnice de către Republica Moldova, pentru flexibilizarea şi eliminarea de fapt a regimului de vize şi liberă circulaţie în Uniunea Europeană. Important ca la nivelul Comisiei Europene să se confirme acest lucru, deci din punct de vedere tehnic, pentru ca, mai apoi, decidenţii politici ai Uniunii Europene, anul viitor, să se îndrepte spre o decizie.”



    Membră a spaţiului comunitar din ianuarie 2007, România s-a aflat întotdeauna în prima linie pentru susţinerea apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Iar ca stat donator, odată cu dobândirea calităţii de membru, România este contributor net la sprijinirea ţărilor aflate în curs de dezvoltare. Din această perspectivă, relaţia cu Republica Moldova are o prioritate specială, după cum a semnalat şi Centrul Român de Politici Europene. Cristian Ghinea, directorul acestui centru, precizează, referindu-se la bugetul pentru asistenţă: Republica Moldova este ţara prioritară pentru noi. Din bugetul de la MAE, 30% merg pe proiecte în Republica Moldova, în condiţiile în care noi avem ca ţări recipiente şi altele. Pe lângă asta avem programul de burse pentru tinerii din Republica Moldova care intră, sunt contabilizaţi în aceşti bani şi avem marele program promis de 100 de milioane de euro.”



    Potrivit lui Cristian Ghinea, România este în etapa în care învaţă să fie donator, iar momentan trebuie îmbunătăţite procedurile şi este nevoie de o agenţie care să reunească eforturile făcute de diferitele instituţii româneşti. În acest sens, Cristian Ghinea a propus crearea unei entităţi, sub denumirea de RoAid, bazată pe structuri asemănătoare care funcţionează în ţările est europene.