Radio România Internațional

Tag: WWF Romania

  • Problema urșilor din România – abordări diverse

    Problema urșilor din România – abordări diverse

    În România știrile despre urși care ajung în zonele
    locuite au devenit, în ultimii ani, aproape o banalitate. Aceștia produc
    pagube, iar uneori chiar atacă oamenii. Au existat și destule cazuri mortale.
    Autoritățile încearcă să rezolve problema, fie prin relocarea animalelor
    intruzive, fie – în ultima instanță – prin vânarea acestora.

    Recent, chestiunea
    a fost abordată public și de ministrul mediului, apelor şi pădurilor, Barna
    Tanczos. Prezenţa omului în habitatul ursului şi creşterea constantă a
    numărului de urşi, care pun presiune din ce în ce mai mare asupra stânelor şi
    culturilor agricole, reprezintă principalele cauze pentru care, în 2021, a crescut
    numărul de incidente faţă de anii precedenţi, spune acesta.

    Conform datelor
    ministerului, în 2021 au fost înregistrate 41 de incidente şi 4 morţi,
    comparativ cu 2020 când au fost raportate 6 incidente şi un mort. În 2019 s-au
    înregistrat 29 de incidente şi 8 morţi. Barna Tanczos a vorbit la o conferinţa
    de presă de prezentare a implementării Planului naţional de acţiune
    pentru conservarea populaţiei de urs brun. El a subliniat că, în urmă
    măsurilor legislative luate, atât Sinaia, cât şi Băile Tuşnad, precum şi celelalte
    staţiuni au putut să relocheze, fără autorizaţii de la Bucureşti, fără
    proceduri complicate, acele exemplare sau familii de urși care frecventau
    localitățile turistice. Ministrul a atras însă atenția că doar prin intervenţie
    problema nu se poate rezolva, fiind nevoie și de prevenție.

    Exact în acest
    sens, organizația de mediu WWF România derulează un proiect inedit, în centrul
    țării, la Băile Tușnad, care să asigure conviețuirea om – urs. În ce constă
    acesta ne spune Cristian-Remus Papp, coordonator Departament Specii Sălbatice: Acest concept este unul care se bazează, până la urmă, pe colaborarea
    cu toți factorii interesați: avem sprijinul primăriei locale, sprijinul
    organizațiilor din zonă, inclusiv al gestionarilor de fonduri cinegetice, dar
    și al sectorului turistic, pentru că toți contribuie într-o oarecare măsură la
    managementul ursului la nivel local. Și atunci am format un parteneriat prin
    care noi încercăm să dezvoltăm o comunitate Bear Smart. Acest model au luat
    ființă în America, exact în zone cu probleme similare, iar aceste comunități nu
    fac altceva decât să vină cu niște exemple de bună practică, cu anumite
    activități care să demonstreze că este posibilă coexistența între om și,
    respectiv, urs. Sigur, prin aplicarea anumitor metode, această comunitate, care
    nu are o atitudine negativă asupra ursului ci, din contră, încearcă cumva să
    soluționeze problemele țînând urșii la distanță, în timp ce comunitatea, dar și
    turiștii, în cazul nostru, să fie până la urmă în siguranță.




    Conservarea urșilor și siguranța oamenilor este
    ceea ce ne dorim cu toții, iar pentru aceasta avem nevoie de soluții durabile,
    rezultate din implicarea și participarea incluzivă a tuturor părților
    interesate. Ursul brun a fost întotdeauna prezent în preajma localității
    noastre. El este un element emblematic pentru această zonă. Soluția pe care
    dorim să o implementăm este menită să păstreze siguranța locuitorilor și
    turiștilor, concomitent cu protejarea ursului brun a explicat la rândul sau
    Butyka Zsolt, primarul orașului Băile Tușnad.

    Proiectul derulat aici se
    constituie într-o soluție completă. Iată câteva aspecte, descrise de
    Cristian-Remus Papp:
    Venim inclusiv cu echipament
    suplimentar de protecție, astfel încât proprietățile care sunt expuse să fie
    securizate. Și aici vorbim de garduri electrice, care sunt 100% inofensive,
    practic. Sigur că provoacă un anumit impuls, dar asta nu face rău animalului pe
    termen lung, adică nu vorbim de o metodă care să ucidă urșii. Pe de altă parte,
    ne gândim și la un sistem care să avertizeze urșii atunci când se apropie
    mașinile, pentru că și pe o intrare și pe cealaltă intrare a localității Băile
    Tușnad există incidente cu urși loviți de către autovehicule. Vorbim de o zonă
    care este practic un coridor ecologic, coridor care nu face altceva decât să
    faciliteze trecerea urșilor dintr-o parte în altă a râului Olt. Și, desigur,
    anumite soluții pot fi implementate imediat, altele în timp, în funcție de
    bugetul disponibil. Ce am reușit până acum să facem este să achiziționăm
    anumite echipamente pentru echipa de intervenție care funcționează deja la
    nivel local. Noi dorim să venim și cu un studiu care să documenteze
    interacțiunea între urși și respectiv om, să vedem în ce condiții urșii rămân
    în zonă, ce îi atrage – dacă vorbim poate de gestionarea precară a deșeurilor
    sau de hrănirea complementară care se practică în pădurile din jurul
    localității. Pentru asta vom folosi inclusiv niște colare cu GPS, adică îi vom
    putea monitoriza prin satelit. Vrem să achiziționăm două colare video care să
    documenteze interacțiunile între urși, dar și între urși și alte specii,
    respectiv între urși și oameni.



    România are cea mai mare populaţie de urşi din
    Europa, aproximativ 8 mii de exemplare, potrivit datelor primului studiu de acest
    fel din ultimii opt ani.


  • Pădurile virgine din România

    Pădurile virgine din România

    Pădurile virgine sunt ultimele
    ecosisteme forestiere în care natura supravieţuieste în forma sa pură, fără a
    fi afectată semnificativ de intervenția omului. Dacă în restul Europei acestea
    aproape că s-au pierdut, în România mai există aproximativ 250 de mii de
    hectare. Din anul 2015 sunt protejate prin lege, pe măsură ce sunt înscrise în
    Catalogului Pădurilor Virgine și Cvasivirgine. În pădurea virgină arborii mor
    de bătrânețe, cad, se rup sau se usucă pe picior, iar lemnul mort rămâne acolo,
    hrănind ecosistemul pentru generațiile viitoare. În pădurea virgină trăiesc
    arbori de toate vârstele, de la sămânța abia încolțită, la cei care au atins
    limita fiziologică, asemenea unei comunități: copii, părinți și bătrâni care se
    sprijină reciproc, dând curs unei vieți armonioase și sănătoase, arată pe
    site-ul său organizația de mediu WWF România. Sub coroanele giganților de peste
    500 de ani viețuiesc împreună peste 10.000 de specii, de la organisme
    unicelulare, ciuperci, plante, insecte și până la animale mari precum
    mistrețul, cerbul, capra neagră, lupul, râsul, ursul brun. Dacă pădurea virgină
    dispare, se pierde o evoluție naturală de mii de ani. Ea reprezintă atât o
    lecție vie păstrată în adevărate laboratoare ale naturii, cât și o parte a
    identității culturale a comunităților locale românești.

    Despre importanța
    acestor păduri ne-a vorbit Radu Melu, manager național al departamentului de
    păduri la WWF România: Ele sunt importante din mai multe
    puncte de vedere. Dacă ar fi să vorbim din perspectiva biodiversității, aceste
    păduri sunt importante pentru că în ele se regăsesc acele categorii de specii
    care au nevoie de liniște, de arbori foarte bătrâni, de lemn mort foarte mult,
    practic acele categorii de specii care viețuiesc mai bine atunci când omul nu
    intervine în pădure. Dacă avem un peisaj mare, foarte larg, în care avem și
    pădure cultivată și pădure din care se extrage lemn, dar undeva avem și câteva
    parcele cu pădure cvasivirgină în care noi nu am intervenit și lăsăm ca natura
    să evolueze singură, atunci avem șanse să avem tot spectrul de biodiversitate
    în zona respectivă. Deci este aportul de biodiversitate care vine cu ceva în
    plus.

    Aceste păduri vin cu ceva în plus față de pădurile cultivate. Într-o altă
    ordine de idei, aceste păduri evoluează fără intervenție umană. Practic vedem
    cam cum ar evolua natura, avem șansa să vedem cum gândește natura să evolueze
    mai departe, dacă vreți, chiar în condițiile schimbărilor climatice. Pentru că
    schimbări climatice am mai avut, planeta noastră s-a mai confruntat cu aceste
    schimbări climatice și totuși în urma lor natura și-a găsit căile de a
    supraviețui. Spre exemplu, fagul nu era specie dominantă înainte de ultima
    glaciațiune. După ultima glaciațiune, fagul a evoluat foarte bine, a devenit o
    specie dominantă în Europa. Așa a găsit natura soluția de a reîmpăduri și de a
    se reface vegetația. Ei bine, acum stăm din nou și întrebăm, dar nu putem să
    întrebăm natura într-o pădure cultivată sau, eventual, cu specii exotice.
    Întrebăm natura în astfel de păduri naturale, în astfel de păduri care au o
    evoluție pe care omul nu a perturbat-o și constatăm și vedem spre ce direcție
    merge și putem să imităm și noi în pădurile cultivate același lucru.


    Pentru a putea fi protejate de lege,
    pădurile virgine din România trebuie introduse într-un catalog dedicat – un
    proces care nu este deloc simplu, dar care merită efortul. Catalogul pădurilor
    virgine și cvasivirgine este un proiect inițiat și susținut în permanență de
    WWF, funcționează și este apreciat de autoritățile internaționale. Radu Melu
    despre acest instrument ofical de protecție silvică: Catalogul
    este de fapt o bază unde se regăsesc toate pădurile care au fost identificate
    ca fiind păduri virgine sau cvasivirgine pe teritoriul țării noastre. În acest
    catalog avem incluse practic acele parcele și sub-parcele – pentru că pădurea
    în România se împarte în aceste unități de bază de management numite parcele
    silvice – și pot fi identificate foarte ușor. Ele se regăsesc acolo. Se știe
    exact la ce ocol silvic, în ce zonă, în ce județ se află aceste parcele și ele
    se regăsesc în Catalogul Național cu suprafețe, cu toate detaliile, astfel
    încât odată ce se face o nouă amenajare, un nou plan în care se stabilește unde
    și ce și cât se poate tăia, aceste suprafețe sunt evitate. Acolo nu se mai
    recomandă tăieri și suprafețele respective rămân astfel protejate pentru
    totdeauna, întrucât legea nu mai permite ca în zona respectivă proiectanții să
    vină să stabilească lucrări, tăieri, sau alte intervenții care să afecteze
    evoluția naturală a acestor păduri.


    Ministerul Mediului, Apelor și
    Pădurilor actualizează periodic acest catalog, în care sunt acum incluse peste
    71.000 de hectare de păduri virgine și cvasivirgine. Procesul continuă, dar
    este nevoie de mai multă implicare din partea celor interesați: administratorii
    de păduri și de arii protejate, instituții de învățământ sau de cercetare,
    organizații neguvernamentale…




  • Urşii cameramani

    Urşii cameramani

    La finalul
    lunii noiembrie WWF România a lansat campania online Urșii devin cameramani. Campania
    a făcut parte dintr-un demers de monitorizare a speciilor de carnivore mari din
    România, derulat de WWF și partenerii săi în cadrul proiectului LIFE# EuroLargeCarnivores. Pasionații de
    natură pot urmări pe social media primele imagini video surprinse cu ajutorul
    unor colare video montate anul acesta, în perioada august-octombrie, pe urşi, o
    activitate pilot, o premieră pe ursul
    brun.


    Gavril Marius
    Berchi, Manager Proiect la WWF-România, ne-a povestit:

    Ideea a venit din
    faptul că se cunosc foarte puţine aspecte despre organizarea socială a urşilor,
    datorită dificultăţilor pe care le implică cercetarea îndelungată a
    comportamentului. Printr-un proiect european, EuroLarge Carnivores, am dorit să
    aflăm mai multe despre aceste aspecte. Am reuşit să instalăm trei colare dotate
    cu camere video, pe trei exemplare de urşi bruni. Unul, un mascul de
    aproximativ 4 ani, care intra destul de des în extravilanul oraşului Târgu
    Mureş, a trebuit să fie relocat. Acest lucru s-a întâmplat, a fost relocat în
    munţii Călimani. Iar ceilalţi doi sunt doi ursuleţi, un mascul şi o femelă care
    au în jur de un an şi jumătate, şi provin de la orfelinatul Bear Again, din
    judeţul Harghita.



    Ce s-a constatat la recuperarea zgărzilor şi
    analizarea materialului înregistrat ne-a spus Gavril Marius Berchi, Manager
    Proiect la WWF-România:

    Am observat că ursuleţii se descurcă
    singuri, practic ei sunt urşi orfani, rămaşi singuri din diverse motive. Ei se
    descurcă singuri, socializează, ei trăiesc împreună. După eliberarea lor ei vor
    mai trăi o vreme împreună, după care se vor separa şi vor deveni solitari. În
    ceea ce priveşte celălalt urs, cel adult, un lucru foarte important pe care
    l-am observat e că nu s-a întors în locul de unde a fost relocat, a parcurs o
    distanţă foarte mare, aproape 500 de kilometri doar în România.



    Pentru managementul carnivorelor mari e important
    de ştiut faptul că odată relocate nu se întorc în locul de unde au plecat şi că
    pot călători distanţe foarte mari în timp foarte scurt, ceea ce face dificilă
    numărarea lor, ne-a mai spus Gavril Marius Berchi şi a adăugat:

    Din
    datele pe care le avem, ursul distrusese câteva stupine. Ursul a parcurs peste
    500 de kilometri în România, după care a trecut graniţa cu Ucraina, iar acest
    lucru s-a întâmplat într-o lună şi jumătate. A petrecut încă o lună şi jumătate
    în Ucraina, după care am pierdut conexiunea cu acesta. Singurele pagube
    provocate au fost la câţiva stupi din România şi acest lucru s-a întâmplat şi
    în Ucraina.



    Fie că emițătorul ursului adult s-a defectat, fie pentru
    că ursul a fost braconat, nu s-au obţinut toate informaţiile care erau
    aşteptate. Gavril Marius Berchi a explicat:

    Pe lângă
    informaţiile ce ţin de organizarea socială şi de comportamentul ursului, am dorit să obţinem şi informaţii cu privire
    la utilizarea diverselor habitate de către urşi, teritoriul tranzitat,
    eventuale rute de deplasare, cu bariere şi confirmarea funcţionalităţii unor
    coridoare ecologice, pentru că avem proiecte care vizează sau au vizat
    identificarea posibilelor coridoare ecologice la nivel de Carpaţi şi ne
    interesează care dintre coridoarele identificate se pot dovedi a fi
    funcţionale. De asemenea, foarte importante ar fi fost interacţiunile cu alte
    specii şi inclusiv cu aşezările umane. Aceste informaţii ar fi trebuit să fie
    furnizate de ursul care s-a pierdut în Ucraina. Practic, am fi dorit să vedem
    dacă şi cum interacţionează cu aşezările umane.



    Fiind omnivori, urșii bruni sunt atrași de zonele
    cu acces facil la surse de hrană din zonele populate de oameni, în special
    acolo unde există un management defectuos al deșeurilor sau unde animalele
    rămân fără hrană din cauza exploatării intensive a resurselor naturale (de
    exemplu ciuperci sau fructe de pădure). În consecință, urșii sunt percepuți ca
    o amenințare.


    Şi pentru că se apropie sărbătorile de iarnă,
    putem simţi spiritul Crăciunului, dincolo de ornamentele cu care decorăm casa,
    prin cumpărarea unui cadou altfel: există
    plușuri WWF, pe care dacă le cumpăraţi, donaţi pentru protejarea animalelor
    sălbatice din România.


    Gavril Marius Berchi, Manager Proiect la
    WWF-România, ne-a încredinţat că şi animalele se bucură de magia sărbătorilor
    de iarnă atunci când le suntem alături:


    Conservarea
    necesită resurse financiare importante, iar pentru anumite activităţi nu reuşim
    întotdeauna să acoperim aceste nevoi din proiecte. Astfel, prin achiziţionarea
    unui animal de pluş, practic donatorul primeşte în schimbul sumei donate
    animalul preferat, iar noi reuşim să acoperim unele costuri.



    Cât despre cei
    doi pui de urs din campanie, vă putem spune că ei urmează să își croiască drum în sălbăticie,
    liberi, în pădurile din Carpați, începând din primăvara viitoare.



  • Ecoturism în Măgura Zimbrilor

    Ecoturism în Măgura Zimbrilor

    Astăzi lansăm o invitaţie pentru aceia dintre dvs. care doresc să
    scape de agitația orașului: Măgura Zimbrilor, în apropierea localității Armeniș
    din județul Caraș-Severin


    Acesta este locul ales de acum aproximativ patru ani, pentru
    revenirea zimbrilor în Carpaţii Meridionali. Aici WWF a căutat să dezvolte cu
    localnicii experienţe culinare precum brunch-uri sau mese în natură pentru
    excursiile la zimbri şi a colaborat cu oameni din Armeniş pentru a transforma
    case care erau nelocuite în pensiuni.


    Aproximativ 30 de familii din localitate participă la dezvoltarea
    acestor programe de învăţare, nu doar de apropierea omului de natură, ci şi de
    a te imersa în natură alături de ghizi specializaţi şi a înţelege procesele
    care se petrec, după cum am aflat de la Oana Mondoc, responsabilă cu
    dezvoltarea comunitară şi inovaţie, care ne-a vorbit despre una dintre cele mai
    provocatoare posibilităţi de cazare în zonă:

    Muma Hut se află în comuna Armeniş, supranumită Măgura
    Zimbrilor, un loc de la poalele munţilor Ţarcu, unde WWF România şi parteneri,
    precum comunitatea locală, reintroduc zimbrii de opt ani încoace şi aici se
    formează încet, încet o populaţie de zimbri în libertate. Acum sunt cam 100 de
    exemplare libere şi practic de când sunt ei aici şi am început să lucrăm pentru
    a dezvolta un program ecoturistic bazat pe natura sălbatică. Căsuţa Muma e una
    din multele iniţiative din această reţea de ecoturism pe care o clădim, încet,
    încet. E o căsuţă pe care am construit-o anul trecut, în timp de pandemie, o
    căsuţă prototip, pentru un proiect mai amplu, Campusul You wilder, dar încearcă
    să fie un exemplu în privinţa construcţiilor cu impact redus în natură.


    Am mai aflat că Muma Hut se găseşte într-o livadă din capătul
    satului numit Sat bătrân, o încercare de a crea locuri de cazare în mijlocul
    naturii sălbatice.

    Aici turiştii pot face track-ing a zimbrilor liberi sau plimbări cu
    bicicleta sau se pot bucura pur şi simplu de linişte.


    Iar pentru cei activi, WWF a pregătit experienţe speciale: Oana
    Mondoc vine cu detalii: Wewilder
    este numele umbrelă al iniţiativelor de ecoturism de aici. Parte din
    experienţele de apropiere de natura sălbatică pe care le propunem sunt expediţii de 5 zile cu însoţirea unuia dintre
    cei mai buni ghizi din Europa, Georg Messerer, parte din echipa noastră, şi
    Matei Miculescu, ranger Măgura Zimbrilor, o ieşire în natură mult altfel decât
    am încercat în România până acum. E vorba despre o expediţie de învăţare şi de
    liniştire a minţii şi a trupului, în care înveţi despre animalele sălbatice,
    comportamentul lor, nu doar despre zimbrii, în care înveţi să faci track-ing şi
    în care înveţi inclusiv câte ceva despre plante comestibile şi cum să locuieşti
    tu cu tine în natură. O expediţie într-un grup restrâns, de 6 persoane, foarte
    privată şi cu adevărat transformaţională.


    Starul sezonului de vară este expediția Wild
    Roots,30.07-02.08.2021,
    condusă de Georg Messerer, ghid specializat în natură și identificarea urmelor
    de animale. Experiența urmărește imersarea completă în natură și transformarea
    personală, în sensul descoperirii naturii cu ajutorul tuturor simțurilor.
    Turiștii vor dormi în corturi confortabile de safari, iar transportul va fi
    asigurat tot de localnici. Din experiență face parte o plimbare de noapte și o
    zi la zimbri, unde ghid va fi rangerul Matei Miculescu. O altă propunere este Wilderness
    Trail – 27. 08 – 31.08. 2021 – pentru
    cei care vor să meargă la nivelul următor și presupune două nopți în care
    participanții dorm sub cerul liber, cu un bivuac împotriva umezelii și un sac
    de dormit. Aceștia vor avea la ei un rucsac cât mai ușor, în care vor duce
    minimul necesar, precum și hrana necesară pentru trei zile.


  • Cum pot fi ținuți urșii la adăpostul pădurii?

    Cum pot fi ținuți urșii la adăpostul pădurii?

    Pădurile
    românești sunt, de secole, casă primitoare pentru urșii bruni: potrivit World
    Wild Fund România, din cele aproximativ 18 mii de exemplare existente în toată
    Europa, circa 8 mii trăiesc în Munții Carpați și peste 6 mii pe teritoriul
    României. Este cea mai mare populație de urs brun de pe bătrânul continent. Livia
    Cimpoeru, specialist în comunicare al organizației neguvernamentale pe
    proiectele vizând carnivorele mari, ne pune în temă. ʺUrsul este o bogăție
    naturală a României. Nu putem ignora acest aspect și cred că toată lumea este
    de acord cu faptul că aceste bogății naturale trebuie protejate, pentru că ele
    se pierd și, cumva, trebuie să ne asumăm responsabilitatea că acțiunile
    noastre, ceea ce consumăm sau ceea ce facem afectează bunăstarea și
    viabilitatea acestor resurse naturale.ʺ


    Doar că dezvoltarea
    infrastructurii de transport, a celei urbane sau rurale, tăierile legale sau
    ilegale de păduri ori supraexploatarea resurselor naturale, de exemplu a
    ciupercilor sau a fructelor de pădure, au făcut, în timp, ca ursul, omnivor, să
    fie atras de zonele cu acces facil la surse de hrană din regiunile populate de
    oameni. În consecință, unii urși devin o amenințare și mulți consideră că
    trebuie uciși. Nimic mai fals, spune Livia Cimpoeru, în viziunea organizației
    pe care o reprezintă, WWF România, un echilibru om-animal fiind perfect
    posibil.

    ʺAcest echilibru se va putea asigura numai în
    momentul în care noi vom înțelege, ca națiune, ca popor care ocupă acest spațiu
    binecuvântat cu o biodiversitate extraordinară, că noi suntem singurii, repet,
    singurii, care putem să protejăm aceste bogății. Câtă vreme noi vom da vina pe
    urs sau pe lup sau pe alte animale că există aceste conflicte om-faună
    sălbatică, nu vom ajunge nicăieri. Ursul este un animal sălbatic, el nu are
    noțiunea de ʹbineʹ și de ʹrăuʹ, drept urmare el nu poate lua decizii, nu poate
    face politici ș.a.m.d. Noi suntem specia gânditoare, cea care poate să abordeze
    în mod inteligent aceste, să zicem, neplăceri sau conflicte și să găsească
    soluții la ele. Activitățile noastre au un impact evident asupra urșilor și
    majoritatea covârșitoare a conflictelor om-urs sunt create de om.ʺ


    În Uniunea
    Europeană, urșii sunt protejați prin Directiva Habitate care îi include pe
    lista speciilor de animale protejate ce nu pot fi vânate în scop de agrement
    sau, cum se mai spune, la trofeu. Însă unele țări, inclusiv România, se folosesc
    în mod curent de articolul 16 din Directivă care permite derogări privind
    vânarea unui număr limitat de exemplare, în speță a celor periculoase pentru
    om.


    Recenta împușcare
    a ursului Arthur, considerat regele urșilor din România datorită dimensiunilor
    și posturii sale impresionante, a făcut înconjurul planetei. În România, a
    repus pe tapet modul, în viziunea multora defectuos, în care autoritățile naționale
    protejează aceste mamifere din vârful lanțului trofic. De fapt, Arthur ar fi
    fost ucis în cadrul unei partide de vânătoare la trofeu, în baza unei derogări eliberate
    pentru omorârea altui exemplar care provocase pagube în gospodăriile unor
    oameni. Ce ar trebui făcut pentru ca astfel de practici să devină istorie? Din
    nou, Livia Cimpoeru, de la WWF România.

    ʺNoi, încă din 2009 și pe tot parcursul
    anilor următori, am solicitat îmbunătățirea legislației prin care se emit aceste
    derogări pentru relocare și ʹrecoltareʹ (acesta este termenul tehnic pentru
    împușcare a urșilor), pentru că de când s-au emis aceste ordine de derogare,
    începând din 2017, dacă nu mă înșel, ordinele nu au precizat clar ce se
    întâmplă cu carcasele de urs, cine este implicat în procesul de ʹrecoltareʹ sau
    relocare, care este destinația și care este beneficiarul final al animalelor împușcate.
    În 2019 am cerut să nu mai existe în acțiunile de ʹrecoltareʹ alte persoane
    decât personalul tehnic al asociațiilor de vânătoare și, astfel, să fie
    înlăturate aceste suspiciuni că procesul de ʹrecoltareʹ este, de fapt, o
    vânătoare la trofeu deghizată. Iarăși, am mai cerut ca exemplarele-problemă să
    fie marcate și monitorizate activ pentru a înlătura orice suspiciune cu privire
    la extragerea exemplarului care provoacă probleme.

    Iar cazul ursului Arthur
    este foarte edificator în această discuție. Iarăși, nu înțelegem de ce, de ani
    de zile, nu sunt înființate echipe de intervenție rapidă care să poată acționa
    în astfel de cazuri. Adică, până să împușcăm acel urs, hai să vedem și alte
    variante care pot fi eficiente și să existe aceste echipe de intervenție peste
    tot unde, evident, există populație de urs semnificativă. Noi, la ora actuală,
    nu numai că nu avem o monitorizare reală, pe baze științifice, a populației de
    urs din România, dar nici măcar a populației de urs habituată – termen, în
    jargonul nostru, pentru urșii care, din cauza neglijenței umane, au ajuns, cu
    timpul, să asocieze omul cu sursa lui de hrană și să își facă mereu drum către
    zonele locuite.ʺ


    Între timp,
    pe fondul scandalului ʹArthurʹ, Ministerul Mediului de la București a anunțat
    că legislaţia privind împuşcarea urşilor care reprezintă un pericol pentru
    comunităţi a fost schimbată. Astfel, dacă înainte exista un termen de 60 de
    zile de la eliberarea documentelor privind avizarea ʹrecoltăriiʹ până la punerea
    ei în aplicare, iar legislaţia nu prevedea clar cine putea împuşca animalul, acum
    exemplarele periculoase pot fi ʹextraseʹ în cel mult 15 zile, numai de către
    personalul tehnic al asociaţiei care a primit derogarea. Decizia este
    binevenită, dar nu suficientă spune Livia Cimpoeru.

    ʺPe lângă aceste
    măsuri oarecum pompieristice, să mai calmăm opinia publică, mai trebuie luate
    și altele, astfel încât, pe termen lung, să ajungem la o coexistență armonioasă
    cu ursul. Mă refer aici și la implementarea, la susținerea financiară a fermierilor
    sau a gospodăriilor din zonele populate de urși, astfel încât acei oameni să
    își poată cumpăra garduri electrice, câini de pază, care să le apere animalele,
    gospodăriile ș.a.m.d. Aceste măsuri au fost anunțate, anul trecut, de fostul
    ministru Alexe, noi ne-am bucurat foarte tare când dumnealui a anunțat că
    ministerul urmează să lanseze un program de finanțare a acestor măsuri de
    prevenție, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată și nu înțelegem de ce.ʺ


    World Wild Fund
    România mai spune și că, la ora actuală, Ministerul Mediului dispune de
    suficiente date de la care se poate porni pentru a fi elaborate hărți ale
    zonelor de risc, care să fie puse la dispoziția specialiștilor,
    administrațiilor locale și a publicului larg, astfel încât aceștia să știe foarte
    clar unde sunt cele mai mari probleme. Totodată, ONG-ul este parte a unui
    proiect internațional finanțat din fonduri europene – ʹEuro Large Carnivoresʹ -
    prin care să fie îmbunătățită coexistența dintre oameni și animale prin
    cooperare transfrontalieră și comunicare. Chiar dacă nu toate măsurile luate în
    alte țări se pot aplica și în România, cu siguranță ele ar putea fi adaptate la
    specificul național. Cu alte cuvinte, idei există și nu sunt puține. E nevoie,
    însă, de voință politică pentru a le pune în practică.


  • Codrii seculari de la Strâmbu Băiuț

    Codrii seculari de la Strâmbu Băiuț

    Suprafaţa fondului forestier în judeţul Maramureş este de 290.000 hectare,
    reprezentând 46% din suprafaţa totală. Cândva, însă, zona era plină de păduri
    greu accesibile fomând o fortăreață naturală. Maramureșenii știau când și
    cum să taie lemnul după o serie de ritualuri care se practicau înainte de a
    intra în pădure. Se credea că lemnul care creşte pe versanţii însoriţi
    este de calitate mai bună, de aceea, mai ales când era vorba despre construcţia
    bisericilor, caselor sau a morilor, erau aleşi arbori crescuţi în mijlocul
    pădurii, în zone expuse îndelung la soare. Arborii se tăiau în primele două
    luni ale anului, pe lună plină, pentru ca umiditatea să fie mică şi lemnul
    protejat de carii.


    În prezent, vechile păduri din Maramureș sunt tot mai rare.
    Ecologiștii estimează că în Carpații României ar fi aproximativ 250 de mii de
    hectare de păduri seculare (doar 3% din suprafața totală a pădurilor). La
    Strâmbu Băiut în Munții Tibleșului se află o astfel de pădure.
    Aici coexistă mii de specii diferite de floră și faună, păsări
    răpitoare de zi și de noapte care trăiesc într-o interdependență echilibrată.
    Sub coroanele arborilor bătrâni sunt peste 10.000 de specii, de la
    organisme unicelulare, ciuperci, plante, insecte şi până la vietăţi mari,
    precum mistreţul, cerbul, capra neagră, lupul, râsul, buha sau ursul brun.

    Autoritatile
    locale doresc să pună în valoare această
    zonă prin transformarea ei într-o atracție turistică, după cum ne spune Călin
    Ardelean, managerul de proiect la WWF România Pădurile
    seculare de la Strâmbu Băiuț, care au o suprafață de aproape 3000 de hectare,
    sunt păduri naturale. Asta înseamnă că de sute de ani acolo s-au derulat doar
    procese naturale, fără intervenția omului. Nu se extrage din aceste păduri
    material lemnos și nu se fac nici un fel de lucrări de rărire sau descopleșire (înlăturare
    a unor arbori nefolositori). Procesele naturale de aici se derulează așa cum
    s-au derulat în urmă cu 1000 de ani, și asta este cel mai important
    acolo, pentru că avem un adevărat laborator viu. Putem să facem acolo activităţi
    care, în contextul schimbărilor climatice, ar fi foarte relevante, cercetări
    științifice care să ne spună care este comportamentul ecosistemelor naturale
    vis a vis de aceste, să spunem, dereglări cauzate antropic în ceea ce înseamnă
    clima.


    Zona de la Strâmbu Băiuț a fost o veche zonă minieră. Incă din 1315
    se exploata aur din regiunea izvoarelor Lăpuș. După 1989, activitatea
    minieră în această zonă s-a redus treptat, iar oamenii locului au căutat un
    trai mai bun în alte locuri. Autoritățile au demarat un proiect, în
    toamna anului trecut, de conservare a biodiversității și de promovare a
    resurselor și a valorilor locale, în beneficiul comunităților din munții
    Lăpușului. O trecere de la exploatarea minereurilor neferoase bogate în aur și
    argint la dezvoltarea turismului care să aducă venituri pentru
    comunitatea locală pe termen mediu și lung, ne mai spune Călin Ardelean Toate aceste bogătii încercăm să le transferăm și să facem din păduri un
    aur pentru localitățile locale. Aceste păduri virgine sunt pădurile de aur ale
    Maramureșului, noul aur al Maramureșului. WWF România a început să facă planificarea pentru această dezvoltare locală
    în zona Strâmbu Băiuț și satul Poiana Botizi, localități din jurul ariei
    naturale protejate. Am făcut niște studii privind serviciile de mediu pe
    care le poate oferi aria naturală protejată. Și, surprinzător, am constatat din
    evaluarea monetară a serviciilor de mediu că dacă am extrage lemnul de acolo și
    dacă am folosi apa am obține undeva la 250 de mii de euro pe an. Prin
    utilizarea directă a resurselor naturale. In schimb, dacă ne-am concentra, cum
    o să și facem, pe utilizarea serviciilor culturale (turismul, cercetarea științifică,
    recreere, educație) am obține undeva la 10 milioane de euro pe an..
    Această planificare va avea în vedere ca, pe viitor, prin implementarea acestui
    plan de management pe care îl elaborăm, să reușim să facem o infrastructură de
    vizitare, astfel încât să creștem numărul turiștilor, undeva, credem noi, la
    10.000 de turiști pe an.


    Turismul este unul dintre serviciile de mediu cel mai la îndemână pentru a
    reuși valorificarea ariei naturale protejate, spun activiştii de mediu. Au început deja evenimente de promovare a acestei arii
    protejate și apoi se va trece la implementarea planului de management. El va
    începe cu construirea de infrastructură mică în aria protejată: poteci
    tematice, panouri informatice, locuri de odihna, zona de picnic, zona de
    campare), după care se va trece la infrastructura mare (infrastructura de
    cazare, case, muzee, centre de vizitare). Pentru vizitarea Codriilor Seculari
    din Strâmbu Băiuţ, turistii vor fi organizați în grupuri de până la 20 de
    persoane și vor avea ghizi locali pentru parcurgerea traseelor tematice,
    astfel încât nimic din sălbăticia pădurii să nu fie deranjat. Călin
    Ardelean: Sunt
    păduri de amestec, aceste păduri virgine ale Codrilor seculari de la Strâmbu
    Băiuț. In interiorul lor o să găsim o sumedenie de copaci bătrâni care ajung
    până la limita lor fiziologică de 400-500 de ani, copaci care s-au prabușit și
    au murit, copaci care intră în acel proces natural de descompunere și
    generează solul pentru noile generații. Toamna și primăvara, din punct de
    vedere al cromaticii, acești codri sunt cei mai spectaculoși. Primăvara
    devreme, fagul are un verde crud, foarte puternic, iar toamna, un galben auriu.
    Găsim un relief foarte divers, iar potecile tematice sunt astfel făcute
    încât să traversăm o sumedenie de peisaje diferite, pentru că pădurea nu
    este deloc uniformă, din punct de vedere vizual. E foarte ușor să te rătăcești
    în aceste păduri virgine, pentru că nu ai nici un reper… La orice pas pădurea
    surprinde, pentru că lucrurile sunt foarte heterogene.. foarte diversificate..



    Codrii Seculari de la Strîmbu-Băiuț și
    Groșii Tibleșului, alături de alte păduri seculare şi virgine din România, se
    află, din 2017, în lista patrimoniului mondial al UNESCO. Acest lucru va
    aduce reguli mai stricte de protecţie pentru aceste paduri. Peste un
    sfert din totalul pădurilor valoroase de fag UNESCO din Europa se află în
    România.

  • WWF startet Kampagne zur Rettung der rumänischen Wälder

    WWF startet Kampagne zur Rettung der rumänischen Wälder

    Die Umweltschutzorganisation WWF Rumänien startete eine Spendenaktion für die Rettung von 700.000 Hektar Wald mit hohem Erhaltungswert. Gemä‎ß der jüngsten Waldinventur verfügt Rumänien über rund 7 Millionen Hektar Wald. 10% der Wälder beherbergen biologisch wertvolle Pflanzen und Tiere oder leisten Schutz und sind ein Sicherheitselement für die Menschengemeinschaften in der Umgebung. Angewiesen sind mehr als 700.000 Hektar Wald, die von den Fachleuten als Wälder mit hohem Erhaltungswert betrachtet werden. WWF identifizierte bereits 32.500 Hektar davon. Es werden aber bessere Ergebnisse angestrebt, denn die genannten Wälder laufen Gefahr, vernichtet zu werden, weil die Eigentumsverhältnisse unklar sind. Die Naturschützer kamen daher zum Schluss, sie müssen geschützt werden. Radu Melu ist der Leiter der für den Waldschutz zuständigen Abteilung bei WWF Rumänien. Er erläuterte uns die Bedeutung dieser Wälder:



    Diese Wälder bieten den örtlichen und regionalen Gemeinschaften vielfältige Dienste und sind sogar auf Landesebene relevant. Wenn ich von Dienstleistungen spreche, dann beziehe ich mich auf die Umwelt, auf soziale Angelegenheiten sowie auf kulturelle und sogar religiöse Aspekte. Was die Umwelt betrifft — diese wertvollen Wälder stellen den Lebensraum einiger lebensbedrohten Spezies sicher, sie tragen zu ihrer Erhaltung bei. Manchmal geht es um weit ausgedehnte Wälder, die an und für sich ein Ökosystem darstellen, das in Gefahr ist. Au‎ßerdem gibt es noch die Urwälder, die geschützt werden sollten. Die Wälder sind wichtig für die örtlichen Gemeinschaften. Sie schützen die Wasserquellen der Menschen, die Einzugsgebiete. Die Wälder sind die Garantie für eine hohe Wasserqualität. Darüber hinaus verhindern die Wälder die Bodenerosion und lindern die Umweltverschmutzung. Bei heftigen Regenfällen, vor allem im Falle von steilen Abhängen, sind die Wälder ein Hindernis gegen die manchmal sehr aggressive Bodenerosion. Und manche Wälder tragen dafür Sorge, dass die Grundbedürfnisse der örtlichen Gemeinschaften zufrieden gestellt werden. Sie liefern Holz für Ofen und Herd sowie Baumaterial für etwaige Bauten im Gehöft. Und es gibt noch die Wälder, die eine wichtige Rolle bei der Bewahrung der kulturellen und religiösen Identität spielen.“




    Durch die Spendenkampagne Wir retten zusammen die wertvollen Wälder Rumäniens“ will WWF Rumänien auch die Zivilgesellschaft zu mehr Engagement im Hinblick auf den Naturschutz anregen. Wer helfen will, hat die Möglichkeit, eine SMS mit dem Begriff PANDA“ an die Nummer 8844 zu schicken. Mit jeder verschickten Kurzmitteilung werden 2 Euro für die Rettung der Wälder Rumäniens gespendet. Mit den aufgetriebenen Mitteln sollen als erstes 100 Hektar Wald in der Umgebung von Braşov (dt. Kronstadt) gerettet werden.

  • Umweltschützer protestieren gegen geplante Lockerung des Jagdgesetzes

    Umweltschützer protestieren gegen geplante Lockerung des Jagdgesetzes

    Der Senat Rumäniens hat vor kurzem einen Gesetzentwurf zur Abänderung des Jagdgesetzes verabschiedet. Infolge der Gesetzesänderung werden ein paar geschützte Tierarten künftig gejagt werden dürfen. Betroffen davon sind die Braunbären, die Kormorane und die Gämsen. Der Braunbär wurde für einen Zeitraum von 5 Jahren in eine Liste von Wildtieren eingetragen, die in manchen Monaten im Laufe des Jahres gejagt werden dürfen. Sowohl die Umweltfreunde wie auch die Zivilgesellschaft erhoben Einwand gegen den Vorschlag. Darüber hinaus wurde auch eine Online-Petition zur Ablehnung des neuen Jagdgesetzes im Abgeordnetenhaus formuliert. Die Petition wurde bereits von mehr als 30.000 Menschen unterzeichnet. Cristian Remus Pap ist Spezialist für gro‎ße Fleischfresser, ökologische Korridore und für die Verwaltung geschützter Gebiete bei WWF Rumänien. Er lieferte uns mehr Einzelheiten zum Thema:



    Bei einem solchen Beschluss müssen konkrete Fachinformationen berücksichtigt werden, wie z.B. die Entwicklung der Bärenpopulation im betreffenden Land. Auch weitere spezielle Werte müssen erwägt werden, um einen gut begründeten Beschluss zu treffen. Bei mangelnder Begründung ist mit Widerstand seitens der Zivilgesellschaft zu rechnen. Der Senat hat auch noch weitere Abänderungen verabschiedet, die aber weniger gefährlich sind. Jede Fangtätigkeit zu wissenschaftlichen Zwecken wird der Jagd gleich gesetzt, was durchaus falsch ist. Letzten Endes wird eine Abschwächung der Gesetzgebung verfolgt. Unsere Bemühungen zur Erhaltung der Tierarten werden unterminiert. Die vorhandenen Daten sind noch unzureichend, um derartige Vorschläge zu unterbreiten. Wir haben immer wieder darauf bestanden, dass es sehr wichtig ist, so viele Informationen wie möglich über die Bärenpopulation und ihre territoriale Verbreitung zu sammeln. Denn nur anhand solcher Daten können gut begründete Management-Entscheidungen getroffen werden. Wird die Gesetzgebung im Hinblick auf den Schutz des Braunbären geschwächt, so ist das ein Verlust für uns bezüglich der Erhaltung der Tierart. Denn der Bär ist eine streng geschützte Tierart, sie wird in allen wichtigen Listen in der Richtlinie über den Lebensraum der Tiere erwähnt. Normalerweise sollten spezielle Schutzgebiete gegründet werden, um die Tierart zu erhalten. Falls der Vorschlag auch in der Abgeordnetenkammer angenommen wird, werden wir viel zu verlieren haben, einschlie‎ßlich aus wirtschaftlicher Sicht.“




    Obwohl die Gämse eine emblematische Tierart für die Karpaten ist und keine Gefahr für die Menschen darstellt, soll laut dem abgeänderten Gesetz während der Jagdsaison 2019–2020 das Erlegen von 609 Gämsen erlaubt werden. Die Entscheidung löste heftige Proteste aus. Die Umweltspezialisten weisen darauf hin, dass die Erlaubnis zur Gämsenjagd auf einen einzigen Grund zurückzuführen sei, nämlich die Sammlung von Trophäen. Die Gämsen-Trophäen seien sehr wertvoll — zwischen 880 und 3000 Euro würde man dafür erhalten. Auch die Kormorane kamen in die Liste der Tierarten, deren Jagd erlaubt ist. Sie würden nämlich eine gro‎ße Gefahr für die Fische darstellen, hei‎ßt die offizielle Begründung



    WWF Rumänien verfasste zusammen mit weiteren 20 Umwelt- und Tierschutzorganisationen einen gemeinsamen Standpunkt, den sie an die zwei Fachausschüsse in der Abgeordnetenkammer schickte. Die gemeinnützigen Organisationen ersuchten dadurch die Fachausschüsse, die Änderungen zum Jagdgesetz abzulehnen, insbesondere die Änderungsvorschläge, die sich auf den Schutz des Braunbären beziehen.

  • WWF ermuntert Unternehmen, Artenschutz zu fördern

    WWF ermuntert Unternehmen, Artenschutz zu fördern

    Die Umweltorganisation WWF Rumänien (World Wide Fund for Nature) startete diesen Sommer die Kampagne Vom Aussterben bedrohte Naturfarben“. Die Initiative weist auf die Umweltschädigung hin und regt die Menschen zum Handeln an, um den Verlust der Artenvielfalt zu stoppen. Die Unternehmen werden ersucht, die Farben der Natur durch ihre Warenzeichen zu fördern, um die Botschaft an ihre Verbraucher in betonter Weise weiterzuleiten. Künstler und Designer werden ihrerseits aufgefordert, Arbeiten zu schaffen, die Geschichten über die Farben der Natur zum Ausdruck bringen. Die Arten und Ökosysteme verschwinden mit alarmierender Geschwindigkeit — 60% der Bevölkerung sämtlicher Wirbeltierarten verschwanden in den letzten 40 Jahren. Mit ihnen sterben auch die Farben aus.



    Umweltfreunde warnen davor, dass auch die Bären gefährdet seien. Ihr Lebensraum wird immer enger und au‎ßerdem legte auch die Wilderei zu. Auch diese Farbe ist leider am Verschwinden. Die Marke Pegas schloss sich der genannten Kampagne an und widmete der guten Sache zwei ihrer Fahrradmodelle — hergestellt in limitierter Ausgabe. 15% des aus dem Verkauf dieser Modelle erwirtschafteten Umsatzes sollen für WWF-Projekte gespendet werden. Die somit zusammengetragenen Mittel werden für die Pflege elternloser Bärenjungen eingesetzt werden. Die Organisation will darüber hinaus die bereits gestarteten Aktionen zur Vorbeugung der Konflikte zwischen Menschen und Tieren fortsetzen. Au‎ßerdem soll ein innovatives System zur Zählung der Bärenbevölkerung und zur Überwachung der genannten Tierart entwickelt werden.



    Auch die Farben des Donaudeltas sind vom Aussterben bedroht. Etwa 80% der Feuchtgebiete entlang der Donau sind zerstört. Mittels dieser Kampagne wollen die Naturschützer die Menschen im Hinblick auf die Zerstörung der Lebensräume der Tiere sensibilisieren. Denn auch die Sü‎ßwasserarten seien gefährdet. Dieser Zerstörung soll endlich Einhalt geboten werden. Darüber hinaus sollen die geschädigten Ökosysteme wieder aufgebaut werden, um somit die Verwüstung der Region vorzubeugen und die lokalen Fischergemeinschaften zu unterstützen.



    Im Donaubecken leben die letzten wilden Störpopulationen in Europa. Fünf von insgesamt sechs Donaustörarten befinden sich auf der Liste der Fischarten, die vom Aussterben stark bedroht sind. Der illegale Fischfang und die Vernichtung ihrer Reproduktionshabitate führten zu diesem Zustand. Auch die Biermarke Zăganu schloss sich der Umweltkampagne Vom Aussterben bedrohte Naturfarben“ an. Demzufolge brachten sie das Bier Sturionul“ (dt. Stör“) auf den Markt — das Flaschenetikett ist in den für diese Fischart typischen Farben gehalten. 2% des durch den Verkauf des Biers erwirtschafteten Umsatzes sollen zielgerichtet zur Rettung des Störs ausgegeben werden. Mehr Einzelheiten dazu lieferte Laurenţiu Bănescu, Mitbegründer von Zăganu, dem ersten Craft-Bier in Rumänien:



    Wir wollen unseren Beitrag zum Naturschutz und zur Rettung gefährdeter Tierarten leisten. Zumal auch der Name des von uns hergestellten Biers — Zăganu — vom Lämmergeier — einer ausgestorbenen Tierart — stammt. Vor 80 Jahren wurde nämlich der letzte Lämmergeier gejagt. Unser Bier trägt den Namen dieses Geiers und wir wünschen uns, dass der Stör nicht das gleiche Schicksal erleidet. Daher vereinbarten wir mit den Vertretern von WWF, dieses neue Bier in limitierter Produktion herzustellen. Das Bier fördert die Farbe des Störs, also blau. Wir hoffen, durch den Verkauf dieses Biers zum Schutz dieser Fischart beizutragen.“




    Auch die Farben der Wälder verschwinden. Die Fachleute von WWF Rumänien wollen auch die auf mehr als 300.000 Hektar geschätzten Urwälder in Schutz nehmen. Demnach wollen sie das nationale System der Rückverfolgbarkeit von Holz überwachen und das illegale Abholzen verhindern.



    Der Wisent, das grö‎ßte Landsäugetier in Europa, verschwand aus unserem Land vor 200 Jahren. Die Tierart ist europaweit vom Aussterben bedroht. In Rumänien gibt es Bemühungen zur erneuten Auswilderung der Tierart.

  • Protection of sturgeons in the Danube Basin

    Protection of sturgeons in the Danube Basin

    The Danube River and the Black Sea are still home to some of the worlds most important wild sturgeon populations. Unfortunately, over the past decades, these migratory fish populations have dramatically dwindled because of barriers created by man. Dams and hydropower plants have divided the natural habitats of these fish species. Furthermore, fishing, pollution and the destruction of habitats have caused imbalances of the marine ecosystem and sturgeons have consequently been much affected.



    Out of 6 species, only 4 have managed to survive, namely the beluga or huso huso, the sterlet, the sevruga sturgeon and the Russian sturgeon, which are on the list of endangered species on the Red List of Endangered Species of the International Union for Conservation of Nature. Fishing of sturgeons was first forbidden in Romania in 2006 for a period of 10 years, and in 2016, the ban on sturgeon fishing was extended by another 5 years.



    In order to contribute to the conservation of sturgeons, WWF – World Wildlife Fund Romania has implemented various projects approaching the issue of overfishing, which is the main direct threat to the survival of the last wild sturgeon populations in the Danube. WWF Romania experts say that more involvement is needed and a wider European cooperation. Also, mechanisms need to be created for fishermen to be supported, for them to be able to obtain revenues from alternative sources and to be involved in activities related to the conservation, protection of habitats and the preservation of essential fish migration routes.



    At present, in Romania, commercial fishing of sturgeon is banned, as well as the sale of sturgeon meat and caviar from the wild sturgeon in the Danube. Cristina Munteanu, a national manager of the WWF Romania project, has more: “Sturgeons are still most affected. We do not have the exact number of individuals in the species remaining in the Danube and the Black Sea, because these partial monitoring methods are rather expensive and require a lot of time. However, the knowledge we have following this partial monitoring shows that the sturgeon population is not big enough to allow commercial fishing. The ban on sturgeon fishing continues until 2021 and afterwards a decision will have to be made, in the next year, based on the latest scientific data which is available to us.



    WWF Romania cooperates with the World Sturgeon Conservation Society, a global network of researchers, together with which it drafted a pan-European action plan for this fish species. The plan was adopted at the end of 2018 by the Bern Convention on the Conservation of European Wildlife and Natural Habitats and it will serve as a framework for all the European countries located in the regions with sturgeon populations. Last year, 10 European countries: Germany, Austria, Slovakia, Slovenia, Hungary, Croatia, Serbia, Romania, Bulgaria and Ukraine initiated a project for a 3-year period, for the conservation of endangered migratory fish species in the Danube basin.



    Here is Cristina Munteanu with details: “The project is funded by the EU through the Danube Transnational Programme and it was launched last June. It is meant to identify common methods to set up sturgeon habitats, to make demonstrations of how to increase the fish population, to identify methods to set up fish farms with the purpose of repopulating the Danube and the Black Sea with sturgeon. Based on the analysis of current policies well eventually make some recommendations on how to include the conservation of these species in various plans such as the water transport plans, the plans for sand and gravel extraction from the Danube or any other project undertaken on the Danube. There are 10 countries in this project grouped by work packages. Depending on their experience, each partner will be involved in one or two work packages. One package focuses on identifying habitats, another one focuses on conservation ex-situ, namely on fish stocks which are used for repopulation. Other packages are devoted to policies and databases including up-to-date information. Although the project has just started, we managed to achieve some things such as a draft habitat-identification manual. We have also started to analyse the existing policies and we are currently drafting a report on these policies.



    Also as part of this project, on April 18, in Isaccea, Tulcea county, action was taken to repopulate the Danube with sturgeon, more precisely with Russian sturgeon: “The event was actually a demonstration; we did not actually replace the extinct fish individuals. We released around 1,500 baby sturgeons that were marked and that will be monitored, to see their behaviour in the Danube on their way to the Black Sea and how long they stay in the feeding areas. Repopulating actions will also take place in Hungary where a smaller number of sturgeons will be released. The repopulating actions will be resumed next year.



    Romania also has sturgeon farms. One kg of sturgeon is 9.5 Euros and caviar costs between 127.6 Euros and 212.7 Euros per 100 grams. (translation by L. Simion)

  • Banat Brunch

    Banat Brunch

    E vară şi petrecerile în aer liber
    tentează pe oricine. Astfel, peste
    120 de participanți, orășeni și săteni, au dat startul sezonului de evenimente
    gastronomice la Banat
    Brunch, în Sat Batrân, comuna Armeniș    , în luna iunie. Tot în premieră,
    s-a inaugurat primul centru de închiriere de mountainbike și e-bike din Banat,
    în Munții Semenic la Văliug.


    Oana Mondoc, specialist dezvoltare comunități şi inovaţie, la WWF România,
    ne-a povestit: Banat Brunch este fratele mai mic al unui
    eveniment cu o istorie de 12 ani în Transilvania, Transylvanian Brunch, unde
    oameni din toată ţara ajung weekend de weekend în sate şi au experienţe
    gastronomice şi de vizitare a acestor locuri, ca o mică degustare a genului de
    activităţi pe care noi toţi le putem face în aceste zone frumoase pe tot
    parcursul anului. Echipa ce a creat Transylvanian Brunch a exportant modelul
    anul trecut în Muntenia şi Oltenia, unde deja de un an se desfăşoară în weekend
    aceste zile de gastronomie şi vizitare a satelor, iar anul acesta împreună cu
    vreo 10 organizaţii din Banat am adus conceptul şi aici. Am dat startul Banat
    Brunch în Armeniş, Măgura Zimbrilor, în satul Bătrân, din această zonă unde WWF
    România reintroduce zimbrii în libertate.


    Cum se desfăşoară o zi la Banat Brunch ne-a spus Oana Mondoc: Ziua a început cu 2-3 ore de festin culinar, cam 15 familii din comună
    au pregătit 25 de preparate, multe aperitive specifice zonei,cu ingrediente şi
    interpretări locale,câteva feluri principale şi în jur de 8 deserturi. În
    aceste momente turiştii aveau ocazia să interacţioneze cu localnicii, să
    vorbească despre sursa produselor, despre reţete. De exemplu, în cazul unor
    prăjituri, erau prăjituri care nu se mai fac de pe vremea bunicii şi doamnele
    care s-au ocupat de prăjituri, cele două Marii, s-au apucat să povestească
    amintirile lor. Această zi de explorare a satelor începe musai cu aducerea
    oamenilor împreună în jurul mâncării.


    Bunătățile locale au inclus multe preparate cu denumiri locale sau
    regionale (mălai bănățenesc cu mărar, brânză și ceapă verde, balmaș, pită
    coaptă în șpoiert, zupă de cocoș ca la praznic, sarme cu curechi, carne de porc
    la chiscan, căzan de oaie), dulciuri de altădată (foi cu miere, bonoanțe cu
    nucă și nostum pită), plus vedeta meniului, mațe fripte cu coleșă, adică
    mălai fiert în lapte îndoit cu apă, la care se adaugă unt şi smântână, mămăliga
    astfel obţinută fiind combinată, înainte de a fi coaptă în cuptor, cu mici
    bucăţi de carne prăjită, cu cârnaţi tăiaţi rondele şi cu ouă. Oaspeții au
    participat și la un atelier de preparare a cașului, având inclusiv
    oportunitatea să mulgă oile, precum și un tur ghidat pe jos și cu căruța prin
    vatra veche a satului alături de învățătorul din Sat Bătrân.


    Oana Mondoc ne-a promis că suntem abia la început de sezon şi ne-a
    mărturisit că pentru alegerea satelor şi a zilelor, organizatorii încearcă să
    găsească şi alte zile importante pentru acel loc, astfel încât cei interesaţi
    să fie primiţi cu o serie de surprize şi a adăugat:

    În fiecare lună, în
    acest sezon, are loc câte un brunch într-o serie de sate din zona Banatului.Toate
    evenimentele din Banat, toate Brunch-urile, sunt publicate pe pagina de
    facebook Banat Brunch şi rezervarea unui bilet la aceste evenimente se face pe
    website-ul     eat-local.ro, platforma care strânge toate aceste evenimente din
    toată ţara, Transilvania, Muntenia, Oltenia şi Banat.


    Şi avem deja anunţat următorul eveniment: 7 iulie la Marginea, în judeţul
    Timş şi la Văliug, în judeţul Caraş-Severin simultan.

  • Protejarea sturionilor din bazinul Dunării

    Protejarea sturionilor din bazinul Dunării

    În Dunăre şi Marea Neagră încă se mai găsesc unele dintre cele mai importante populații de sturioni sălbatici din lume. Din păcate, în ultimele decenii, aceşti peşti migratori stravechi s-au confruntat cu un declin dramatic din cauza barierelor provocate de om. Barajele sau centralele hidroelectrice au fragmentat zonele naturale ale acestor peşti. Pe lângă acest lucru, pescuitul, poluarea şi distrugerea habitatelor au provocat dezechilibre ale ecosistemului marin iar sturionii au avut de suferit. Din şase specii au mai rămas patru: morun, cega, păstruga şi nisetru, specii care se află pe lista animalelor grav ameninţate din Lista roșie a speciilor pe cale de dispariție a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Pescuitul sturionilor a fost interzis, pentru prima oară în România, în 2006, pentru o perioadă de 10 ani, iar în 2016 prohibiția totală la sturioni a fost extinsă pentru încă cinci ani.



    Pentru a contribui la conservarea sturionilor, WWF România a implementat diverse proiecte legate de problema pescuitului excesiv, principala amenințare directă pentru supraviețuirea ultimelor populații sălbatice viabile de sturioni din Dunăre. Specialiştii de la această organizaţie susţin însă că este nevoie de mult mai multă implicare. Este nevoie de cooperare europeană, de crearea unor mecanisme prin care pescarii să fie susținuți pentru a obține venituri din surse alternative și prin care să fie implicați în activitățile de conservare, de protejare a habitatelor şi păstrarea căilor de migraţie esentiale.



    În prezent, în România este interzis pescuitul comercial al sturionilor, dar şi vânzarea cărnii şi a caviarului, provenite de la sturionii sălbatici din Dunăre, ne spune Cristina Munteanu, manager național al proiectului, WWF-România: “Sturionii sunt încă destul de afectaţi. Nu avem un număr exact al indiviziilor din speciile care au mai rămas în Dunăre sau în Marea Neagră, pentru că metodele acestea de monitorizari parţiale sunt destul de scumpe şi necesită mult timp. Insă, atât cât ştim din monitorizări parţiale încă nu se poate vorbi de populaţii care să susţină un pescuit comercial, de exemplu. Prohibiţia continuă până în aprilie 2021 şi apoi urmează să se ia o decizie, probabil, în anul anterior, pe baza ultimelor date știintifice de care dispunem”.



    WWF România colaborează cu Societatea Mondială de Conservare a Sturionilor, o rețea globală de cercetători, alături de care a realizat un plan de acțiune pan-european pentru aceşti peşti. Planul a fost adoptat de Convenţia de la Berna (convenție privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa) la sfârşitul anului trecut şi va servi drept cadru pentru toate statele din regiunea unde trăiesc sturionii pe continentul nostru. Anul trecut, 10 ţări europene (Germania, Austria, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria și Ucraina) au pornit un proiect, pe o perioada de trei ani, pentru conservarea peștilor migratori pe cale de dispariție din bazinul Dunării.



    Cristina Munteanu are detalii: Proiectul este finanţat de Uniunea Europeană, prin Programul Transnaţional Dunărea şi a fost lansat anul trecut, în iunie. El îşi propune identificarea unor metodologii comune de stabilire a habitatelor sturionilor, realizarea de repopulări demonstrative, identificarea unei metodologii prin care să se realizeze, de pildă, ferme de acvacultură care să repopuleze cu sturioni Dunărea sau Marea Neagră. În final, vom avea pe baza analizei politicilor actuale nişte recomandări despre modul în care conservarea acestor specii trebuie să se regăsească în diferite planuri, cum ar fi planurile de navigaţie, planurile de extracţie de pietriş sau nisip din Dunăre şi orice alt proiect care s-ar desfăşura pe Dunăre. Sunt 10 ţări în acest proiect şi suntem grupaţi pe pachete de lucru. In funcţie de experienţă, fiecare partener este angrenat într-unul sau două pachete de lucru. Un pachet de lucru este dedicat identificării habitatelor, altul este dedicat conservării ex-situ, deci acelor ferme de acvacultură care realizează repopularea cu sturioni, alt pachet este dedicat politicilor iar altul dedicat unei baze de date cu tot ce înseamnă date şi informaţii până în momentul acesta. Proiectul este într-o fază incipientă, dar s-au făcut unele lucruri. De pildă, există un draft de manual de habitate pentru identificarea acestora, am început analiza de politici existente şi suntem în cursul elaborării raportului privind aceste politici..




    Tot în cadrul acestui proiect, pe 18 aprilie, la Isaccea, în judeţul Tulcea, a avut loc o activitate de repopulare a Dunării cu sturioni, mai exact cu nisetru: “Evenimentul care a avut loc a fost mai mult demonstrativ, nu neapărat de reînlocuire a specimenelor pe care nu le mai avem. Au fost eliberaţi în jur de 1500 de pui de sturioni, care au fost marcaţi şi care vor fi monitorizaţi pentru a se vedea cum anume se comportă din Dunăre până în Marea Neagră, dar şi în Marea Neagră cât vor rămâne probabil la locurile de hrănire. Repopulări vor fi şi în Ungaria cu un număr mic de sturioni, care vor fi urmăriţi să se vadă cum se comportă, iar cele două repopulări vor fi reluate şi în anul următor”.



    În România sunt şi ferme specializate în creşterea şi reproducerea sturionilor. Un kg ajunge la 45 de lei ( 9,5 euro) iar caviarul costă între 600 (127,6 euro) şi 1000 de lei (212,7 euro) suta de grame.

  • Ciocăneşti Dunăre

    Ciocăneşti Dunăre

    Pentru că vremea este schimbătoare în această perioadă, vă propunem o fugă în natură, la vreo o oră şi jumătate de Bucureşti. Vă invităm la Ciocăneşti-Dunăre, judeţul Călăraşi. WWF România propune iubitorilor de natură un petic de Deltă aproape de Bucureşti, pentru că este vorba despre o zonă valorificată în cadrul unui proiect european: LENA (Dezvoltarea economiei locale şi conservarea naturii în lunca Dunării – Local Economy and Nature Conservation in the Danube Region n.r.), care beneficiază de un sprijin financiar de 2 milioane de euro prin Programul Transnaţional Dunărea, în care activează 13 parteneri din 7 ţări dunărene: Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Germania, România, Slovenia şi Serbia şi 11 arii protejate (cuprinzând mai mult de 15 situri Natura 2000), încorporate în comunităţile rurale cu o populaţie de aproape o jumătate de milion de oameni.



    WWF-România, prin intermediul proiectului, va colabora cu Parcul Natural Comana, Consiliul Judeţean Giurgiu şi Ferma piscicolă Ciocăneşti pentru testarea acestei noi abordări inovatoare pentru dezvoltarea economică bazată pe natură la nivelul bazinului Dunării.



    Raluca Dan, manager de politici publice şi manager de proiect WWF, ne-a detaliat: În zonă am dorit să promovăm conceptul de e-mobilitate, adică de mobilitate sustenabilă. Promovăm mobilitatea pe două roţi electrice. În cadrul proiectului am identificat cinci trasee de cicloturism, însumând peste 550 de kilometri, care sunt gândite să fie parcurse cu bicicleta electrică sau cu o bicicletă normală, într-un interval de una până la trei zile. Noi am gândit aceste trasee, pentru promovarea zonei, pentru valorile naturale care sunt în Ciocăneşti, dar şi pentru cultura şi tradiţiile, meşteşugurile, care încă se păstrează. Bicicliştii care vor parcurge aceste trasee vor putea admira atât zone naturale, situri Natura 2000, dar vor putea vizita şi gospodării cu meşteşugari: împletitori, fierari, tâmplari din zonă şi astfel să descopere meşteşuguri ce nu au fost încă uitate.”



    Turiştii pot vedea cum se făceau pe vremuri butoaiele din lemn, coşurile împletite sau meşteşugul celui mai renumit fierar din zonă.



    Iar Raluca Dan a adăugat: Infrastructura este destul de bună, sunt drumuri judeţene, asfaltate. Sunt într-adevăr pe aceste trasee, şi zone neasfaltate, dar care se pot parcurge cu o bicicletă electrică sau cu o bicicletă normală, de teren. Meşteşugarii sunt dornici să primească vizitatori, există posibilitatea cazării în zonă. Există o pensiune în Ciocăneşti, dar şi în Călăraşi, care este foarte aproape. Unul dintre trasee chiar leagă zona Ciocăneşti de Parcul Natural Comana, unde există infrastructură de cazare. Toate aceste cinci trasee pornesc de la ferma piscicolă Ciocăneşti, care este o mini deltă, în Călăraşi. Se pot observa sute de specii de păsări, multe dintre ele migratoare, cum sunt pelicanii. Este o fermă piscicolă, astfel administratorul fermei le poate povesti despre speciile de peşti şi despre activitatea economică a fermei care susţine biodiversitatea în zonă.”



    De la observatorul de păsări amenajat în fermă se pot vedea majoritatea speciilor întâlnite în Delta Dunării. În minidelta de la Ciocăneşti cuibăresc în jur de 100-110 specii de păsări. Pot fi observate specii ca stârcul de noapte, cormoranul mic şi cormoranul mare, stârcul cenuşiu, raţa roşie, pelicanul creţ şi pelicanul comun, cufundacul polar, ferestraşul mic, codalbul, etc. Natura luxuriantă şi bogăţia de specii de păsări sunt atracţii garantate pentru iubitorii de birdwatching.

  • Iubiţi berea? Susţineţi Directiva Cadru apă în UE

    Iubiţi berea? Susţineţi Directiva Cadru apă în UE

    Cu titlul Berea ta preferată ar putea să dispară până în 2027?,
    Comisia Europeană derulează o consultare publică, la care toţi cetăţenii UE
    sunt aşteptaţi să participe. Aceasta este singura șansă prin care cetăţenii pot
    transmite decidenţilor din UE, că doresc să păstreze, așa cum e, legea care
    protejează apa. Sursele de apă ale Europei sunt protejate de legislația UE -
    Directiva Cadru Apă – însă multe state membre doresc să slăbească legea.


    Apele sunt în pericol, după cum arată studiile realizate la nivel
    european şi asta pentru că 60% din râurile, pâraiele, lacurile și zonele umede
    din Europa nu sunt sănătoase. În timp, le-am distrus, le-am poluat și am
    folosit prea multă apă în mod iresponsabil. Dacă vom continua așa, efectele
    negative se vor vedea peste tot în jurul nostru. Remedierea daunelor produse nu
    se poate face fără o legislație puternică.


    Adriana Trocea, expert în comunicare
    externă la WWF România, ne-a spus cum, după ce au ratat primele termene limită,
    adică anul 2015, guvernele trebuie să aplice prevederile Directivei cadru apă
    până în 2027, respectiv ca statele membre să se asigure că toate corpurile de
    apă au o stare ecologică bună: Din
    ce am văzut conform studiu recent, peste 60% dintre apele din Europa nu sunt la
    nivelul acesta sănătos şi acest lucru este cumva văzut şi resimţit şi de
    statele membre, care, pentru că au ratat termenul din 2015, acum resimt o
    presiune. Şi sunt foarte multe guverne care încearcă să pună presiune pe
    slăbirea acestei legislaţii, în loc să îşi intensifice eforturile de a îmbunătăţi
    ecosistemele de apă dulce. Ce se întâmplă la nivel european şi ce se va
    întâmpla în continuare este faptul că Directiva cadru apă, legea care
    protejează toate aceste ape, va intra într-un proces de evaluare, într-un
    fitness check lansat de Comisia Europeană, la care pot lua parte toţi
    cetăţenii europeni şi noi îi încurajăm să participe. Va fi şi o consultare
    publică prin care Comisia strânge informaţii şi păreri ale cetăţenilor, cu
    privire la eficienţa acestei legi, de a proteja apele. Şi este important să se
    implice cât mai mulţi oameni, pentru că deşi
    pare o lege undeva departe, o decizie luată la Bruxelles, toţi avem nevoie de
    apă, indiferent dacă avem un business care se bazează pe apă sau consumăm noi
    zi de zi.



    Şi cum rezultatele acestei consultări vor contribui direct la
    evaluarea directivei de către Comisia Europeană, intraţi pe site şi votaţi
    pentru calitatea apei, fie că sunteţi consumatori de apă, fie că sunteţi
    iubitori de bere, după cum ne-au sugerat, glumeţ, promotorii campaniei.


    Bere uscată, mocirloasă sau deloc. Scenariile prezentate pot părea
    fantezii extreme, dar producătorii de bere chiar sunt îngrijorați și au emis o
    declarație comună, deoarece pot produce bere de calitate doar dacă au apă de
    calitate bună. Din acest motiv, sprijină DCA în forma sa actuală.


  • Căruţa view ne duce în Deltă

    Căruţa view ne duce în Deltă

    Un explorator virtual poate
    admira pelicanii care își iau zborul de pe Canalul Trofilca, un canal mic, care
    șerpuiește printr-o pădure inundată, mlaștini și lacuri. Mai apoi poate se
    poate plimba pe canalul Șontea, printre vița de vie sălbatică, și pe sub
    sălciile care atârnă deasupra canalului Rădăcinos, creând un tunel de vegetație
    spectaculos. La câteva click-uri distanţă peisajul se schimbă: un lac cu
    nuferi, stârci, egrete și pelicani. Iubitorul de păsări poate vedea cormoranii
    care se hrănesc pe Lacul Puiu sau poate da o fugă pe Laguna Sacalin. Pe
    uscat, poate explora arhitectura tradițională din Deltă, în localitatea Letea,
    sau se poate plimba pe străduțele înguste din Mila 23. La final, se poate
    relaxa pe plaja sălbatică din Sf. Gheorghe sau poate avea o vedere panoramică
    din vârful vechiului far din Sulina. Şi asta pentru că de săptămâna trecută, Delta
    Dunării este disponibilă în Street View.


    Cum
    a început această poveste, care pentru cei de la Google România, păruse că s-a
    blocat la Cernavodă, în 2012, când Street View a permis navigarea Dunării,
    virtual, de la Bratislava la Cernavodă, ne-a spus Gabriela Chiorean, care se
    ocupă din partea Google cu tot ce e comunicare: Acum trei ani, Street
    View a permis navigarea Dunării, virtual, de la Bratislava la Cernavodă. Ne
    lipsea ceva foarte important. Acel ceva foarte important este astăzi accesibil
    nouă şi ne invită să ne ducem să vizităm locurile acestea atât de minunate:
    Delta Dunării. În locurile unde nu am putut merge pe jos am făcut acest horse
    view, trackerul a fost folosit pe insule, cu oi, în deşert, cu cămile, dar
    niciodată nu am folosit acest horse view, imagini din căruţă, Sunt peste 1500
    km care au fost acoperiţi, fie printre canale, fie pe drum. Trackerul
    cântăreşte puţin peste 20 de kilograme, are 15 camere, care sunt orientate în
    diferite direcţii, astfel încât să facă imagini de 360 de grade. Imaginile se
    iau la fiecare 2 secunde şi jumătate.


    Camelia Ionescu, responsabil proiecte WWF România, ne-a spus cum au ajuns
    cei de la WWF să se alăture proiectului Goolge: O să punctez de ce
    noi, ca organizaţie de protejare a naturii, ne-am alăturat acestui proiect.
    Avem peste 30 de ecosisteme, peste 10 mii de specii identificate în Deltă,
    multe dintre ele protejate, putem să vorbim despre Deltă ca o zonă în care
    găsim cea mai întinsă zonă compactă de stuf din lume. Noi, fiind o organizaţie de conservare, avem
    în vedere şi faptul că în Deltă au trăit şi trăiesc oameni şi este important că
    acei oameni au venit cu o cultură unică. Oamenii au utilizat resursele
    naturale, s-au inspirat şi artistic din natură, au împodobit habitatele lor cu
    peşti, cu sturioni, iar stuful este reprezentat şi pe casele oamenilor. Delta
    vine şi cu o valoare economică, stuful poate fi folosit ca resursă şi resursa
    piscicolă, care esteo atracţie importantă pentru turism: oamenii vin să vadă,
    să pescuiască, dar şi să guste borşul de peşte autentic făcut în Deltă. Ne-a fost clar încă de acum un an de când am
    început aceste discuţii, că prin această tehnologie, modul în care orice om de
    pe planetă, care are acces la internet ar putea să acceseze de undeva, din
    orice colţ al lumii, să vină să viziteze Delta, este ceva extraordinar şi cumva
    credem noi e uşor ca Delta să se aporpie de oameni să-şi găsească un loc în
    inimile oamenilor şi de acolo ar trebui să fie doar un pas până la a proteja
    delta şi la a preţui-o un pic mai mult.


    Cristian Mititelu Răileanu este
    cel care a cărat trackerul prin Deltă, fiind omul căruia îi datorăm imaginile.
    Ne-a povestit experienţa lui: Poate că, dacă adunaţi toate canalele şi
    tot ce se vede cu albastru pe Street View nu par să fie chiar 1500 de
    kilometri, dar eu vă spun că am făcut chiar mai mult, pentru că unele drumuri
    le-am făcut de două-trei ori, pentru a acoperi anumite zone. Despre Tacker,
    este un echipament al Google, în versiunea lui mobilă, o cameră în sistem
    portabil, în rucsac şi un suport care trebuie adaptat la vehiculul pe care
    dorim să-l folosim. În cazul nostru, pe barcă a trebuit să construiesc suportul
    de lemn şi să-l ancorez, pentru că barca se mişcă altfel decât o maşină. Dar în
    final a mers totul foarte bine, la sfârşit, imaginile au fost excelente şi
    culorile frumoase şi pot spune că a ieşit aşa cum am vrut. Unul dintre cele mai
    faine momente a fost când am intrat pe un canal şi după cu cot vedeam o grămadă
    de pelicani sau de cormorani şi mă gândeam că imaginile astea vor fi pe Google.
    Sunt anumite ipostaze ale Deltei care nu apar tot timpul şi atunci când mergi
    pe un canal poţi să nu vezi niciunul sau să ai surpize foarte mari, să dai de
    sute de pelicani, de exemplu, pe un lac sau pe un canal. Astea au fost
    momentele când mă întrebam cum vor arăta imaginile pe Street View.



    Iar utilitatea acestui proiect a fost descrisă
    succint, dacă mai era nevoie, printr-un exerciţiu de imaginaţie: 8.15 dimineaţa, octombrie, să zicem în Vişeul de Sus, copiii intră în
    clasă şi profesorul spune: scoate-ţi telefoanele, astăzi o să învăţăm despre
    Delta Dunării, după cum a propus Elisabeta Moraru, Country Business Development
    Manager Google România.