Radio România Internațional

Category: Portreti

  • Marica Pitu


    Marica Pitu s-amintă tu ună fumeal’i di armân’i farşiroţ dit Gărţii (Machidunia veacl’i) dit pârinţâl’i: Spiru şi Anastasia Pitu. Afend-su s-feaţi Sârunâ, tu fumeal’ia Pitu, iara dadâ-sa s-amintă Katerini, tu fumeal’ia Nicolau.




    Fumeal’ia Pitu eara ună cu anami tu isnafea a fărşiroţlor, ţi viniră tu Românii, prota Cadrilater, a dupu 1940, tu Dobrogea veacl’i. Spiru Pitu fudzi tu America, aclo iu avea emigratâ nica dit 1903 unâ importantâ colonie di fârşiroţ, Bridgeport. Dupu ţi lucră chiro di 16 di an’i, el s-turnă tu Românii aclo iu ş-avea alâsatâ taifa. Fumeal’ia Pitu avu ţinţi ficiori, patru di el’i amintaţ tu Gârţii, Katerini, iara Marica, cama n’ica, s-amintă tu Românii. (Dobrogea, Cadrilater).




    Marica Pitu bitisi cursurili a Liceului Pedagogic di Timişoara. Ayăpisită di n’ică di muzica popularâ româneascâ şi armâneascâ (cu dhoara ti cântari clirnumisitâ di la afend-su), s-anyrâpsi la Sculia Popularâ di Artâ di Constanţa. Tu 1959 intră solistu vocal tu Ansamblul profesionistu di Cântiţi şi Giocuri “Brâuleţul” di Constanţa, iu yilipsi multu ghini folclorlu dobrogean, român şi armân.


    Feaţi parti şi dit pareia “Nunta Zamfirei” di Constanţa, un ansamblu di giocuri a ONT-ului.


    Lucră şi ca instructor metodistu la Casa di Culturâ a Sindicatilor di Constanţa, cu borgi ti partea artisticâ. Ca instructor, bâgă thimeliu a pareil’ei di cântiţi şi giocuri ali Casâ di Culturâ iu adusi ş-cântâtori armân’i , adră unâ orchestrâ popularâ, unâ pareii di giucâtori sum cumandul a coregraflui Mihai Vasile.


    Fu prota cântătoari profesionistâ di Dobrogea, adră şi aleapsi folclor (cântiţi şi texti) dobrogean şi armânescu.




    Cântă sum cumandul a mărlor dirijori a chirolui: Victor Predescu, Ionel Budişteanu, Gheorghe Parnica, Dan Moisescu, Emil Gavriş, cum şi deadun cu mărl’i cântători dit vâsilii: Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Rodica Bujor, Mia Braia, Ioana Radu, Irina Loghin, Benone Sinulescu, Angela Moldovan şi mulţâ alţâ.


    Feaţi multi volti tu vâsilii şi tu xeani, lo parti la spectacoli, cama multi pi litoral, ama şi tu tutâ Dobrogea, prit horli dianvărliga.




    Avu şi inşeri pi televizia românâ, ahurhindalui cu anlu 1960.




    Tu anil’i ‘70, multi di cântiţli a el’i furâ pi protlu loc (ma multi stâmân’i arada) tu toplu muzical tipusit tu revista “Stâmâna”.




    Cântiţli armâneşţâ di pi aestu CD furâ ânreghistrati cu orchestra Radio di Bucureşti.

  • Lucian Blaga


    Va lu aduţem aminti ază, tin’isiţ ascultători, Lucian Blaga faptu tu 9 di maiu 1895, hoara Lancrăm ş-tricut tu eta alantă tu 6 di maiu 1961, câsâbălu Cluj. Lucian Blaga fu unâ personalitati aleaptă şi polivalentă ali culturâ româneascâ dit prota giumitati a sec.20 filozof, poet, dramaturgu, apriducător, jurnalistu, profesor universitar şi diplomat român. El adusi tu cultura a chirolui a lui elementi di orighinalitati prit cari intră tu universalitati.



    Tată-su Isidor Blaga eara preftu iara dadă-sa Ana eara faptâ Moga şi s-trâdzea dit unâ veacl’ie familie armâneascâ vinită tu Românie di Moscopolea câtâ işita a etAl’ei.17.



    Protili clasi Lucian li feaţi Sebeş, la şcoala primară ghirmană (1902-1906), după cari ş-dusi ninti studiili la Liceulu “Andrei Şaguna” di Braşov (1906–1914).


    Dupu ţi bitisi Facultatea di Teologie di Sibiu şi Oradea tu 1917, feaţi studii di filosofii şi biologii la Universitatea di Viena tu an’il’i 1916 şi 1920 di iu s-turnă cu titlu de doctor tu filosofie. Tipusi Sibiu, tu 1919, placheta di versuri “Poematli a lun’inăl’ei”, cum şi cartea di aforismi “Cheţari ti templul a meu.”



    Prota a lui dramă Zamolxe, âl’i fu tipusită tu jurnalu “Voinţa” (1920), ş-tu volumlu dit 1921, Cluj. Academia Română âl’i deadi Premiul Adamachi ti debut (1921). Universitatea din Cluj lu premie ti piesa “Zalmoxe” (1922). Âl’i fură tipusiti protili apriduţeri di poezie pi limba ghirmănă tu revista cernauţeană Die Brucke (1922). Tu an’il’i 1924-1925, bână Lugoj. Activitatea di jurnalistu u dizvârti la jurnalili “Voinţa” şi “Patria”, membru tu comitetlu di direcţie ali revistă “Cultura”, colaborator permanentu la publicaţiile “Gândirea”, “Adevărul literar şi artistic” şi “Cuvântul”. Fu aleptu membru ali Academie Română tu anlu 1937, iu ţânu cuvenda di recepţie cu numa “Alâvdari a hoarăl’ei românească”.



    Tu anul 1939 agiumsi profesor di filosofia culturăl’ei la Universitatea di Cluj.


    După Dictatlu di Viena, s-arifugie câsâbălu Sibiu (1940–1946). Conferenţie la Facultatea di Literi şi Filosofie di Cluj tu iamea 1946–1948. Avu un rol importantu tu formarea a tinirlor ţi faţea parti dit Cercul literar di Sibiu. Lucră redactor la revistili “Cultura” di Cluj şi “Banatul” di Lugoj.



    Sibiu redactă, ahurhinda cu 1943, revista “Saeculum”, cari işi chiro di un an.

    Lucră ca profesor universitar până tu 1948, cându fu scos di pi lucru câ nu vru s-treacă di partea a comuniştâlor.



    Tu anlu 1926 avea intrată ş-tu diplomaţie, iu ascâţă thesea di ataşat cultural la legaţiili ali Românie di Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. Fu ataşat ş-consilier di presă Varşovia, Praga şi Berna (1926–1936), sumsecretar di stat la Ministerlu ti politică cu xeanili (1936–1938) şi ministru plenipotenţiar ali Românie tu Portugalia (1938–1939).



    Dit 1948, cându fu avinat di la catedră, lucră ca bibliograf la filiala di Cluj ali Academie Românâ. Agiumsi dapoia cercetător la Institutlu di Istorie şi Filosofie (1949–1951). Dapoia bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunctu (1954–1959) la filiala clujeană ali Bibliotecâ a Academii. Nu mata âl’i fură publicati cărţăli şi feaţi apriduţeri dit literatura universală. Bitisi apriduţearea a piesăl’ei “Faust” di Goethe, ş-tu 1958 işi protlu volum dit apriduţerli a operlor al G.E. Lessing. Ari apridusă poeţi ghirman’i clasiţ şi modern’i. Poeziili a lui ângrâpsiti tu bitisita a banăl’ei cum şi romanlu “Barca al Caron” va-l’i hibâ publicati postum.



    Dit creaţia filosofică al Blaga, cari easti multu mari va s-aduţem aminti treili trilogii : “Trilogia a cunuşteril’ei” tu trei volumi: “Eonul dogmatic”, “Cunuştearea luciferică”, “Cenzura transcendentă”, 1943, “Trilogia ali culturâ” tu trei volumi: Orizontu şi stil, Spaţiul mioritic, Gheneza a metaforâl’iei şi sensul a culturăl’ei,1944 , Trilogia a valorlor, Ştiinţă şi creaţie, Minduiari maghică şi relighie, Artă şi valoari,1946. A patra, Trilogia cosmologhică, armasi maş tu proiectu. Dit ea autorlu ari publicată maş protlu volum, Dhiafuralili divini.



    Lucian Blaga tricu tu lumea a aumbrilor tu 6 di maiu 1961, Cluj, ş-fu ângrupat ân hoara iu s-amintă. Tu anlu 1956 Lucian Blaga fu pripus di Rosa del Conte şi de criticlu Basil Munteanu, la premiul Nobel ti literatură. Autorităţli comunisti nu ândrupară aestă pripuneari câţe Blaga eara luyursit un filosof idealistu, iara poeziili a lui fură dânâsiti di la publicari până la ediţia dit anlu 1962.

  • Ioan.D.Carageani


    Academicianlu Ioan Caragiani, faptu tu hoara Damasi, tu Gârţie, tu 11 di şcurtu 1884, fu un di membril’i fondatori ali Academie Română, cu un important tu cultura românească ş-tu aţea armânească, prit aţea că ngrâpsi multi studii mutrinda folclorlu, limba ş-istoria a armân’lor.



    Scoala primară u feaţi nhoara iu s-amintă ş-dapoia nviţă Grevenea şi tu Vlaho-Clisura, iu lu avu dhascal pi Apostol Margărit. Dit 1856 feaţi Facultatea Di Filologhie tu Atena, după cari vini tru Românie. Aoa lucră prota ca profesor di limbă greacă modernă la Şcoala Comercială di Bucureşti, a dapoia la Ghimnaziul Chentral di Iaşi ş-ahurhinda cu anlu 1866 fu profesor di limbă ş-literatură elină la Facultatea di Iaşi.


    Agiumsi ş-decan la Facultatea di Literi, ş-dit anlu 1866 membru fondator ali Academie Română.



    Dit anlu 1865 ahurhi s-ducă la Cenaclu “Junimea” di Iaşi, iu spunea multi şicăi. “Cu domnu Caragiani, dzăţea Iacob Negruzzi, secretar la “Junimea”, adunărli s-părea că nu au bitisită. Cafi minută nâs dânâsea muabeţli s-nă spună vără şicaie. Caragiani li spunea ahântu nostim, iara accentul ţi scutea tu migdani orighinea a lui armânească, li dădea ş-ma multu gustu.”


    Caragiani lucră multu tra s-facă cunuscut folclorlu armânescu. El spunea că folclorlu easti “yilia yie a suflitlui a unui popul”..



    Tu anlu 1891 publică “Studii istoriţi ti român’il’ii dit Peninsula Balcanică”, lucrari ţi fu tipusită diznou tru anlu, 2002 la ed. Profile Publishing di Bucureşti. Aestă lucrari easti ş-un multu avut izvur onomastic (di numi armâneşti). Toponimia ş-onomastica eara lucri identitari ţi ăl’i făţea să s-aleagă armâni’l’i di alanti etnii balcaniţi.



    Elenistu aleptu, Caragiani stridusi pi limba română tu proză dit Homer, “Odisseia” ş-“Batrachomyomahia” cum ş-ună parti dit “Iliada”.



    El feaţi striduţeri ş-dit Theocrit (născănti idili), dit “Retorica” al Aristotel cum şi nâscănti miryiuluseri populari gârţeşti.



    “Di tuţ conferenţiarl’ia a noştri, spunea Iacob Negruzzi, nai ma marea ciudie fu poati Ioan Caragiani. Faţa a lui împlină, ţi daima sumarâdea, ti făţea s-arădz ş-cându nu zbura, ş-cu ahăntu ma multu cându spunea vârî şicaie. Ti sihăţli di şicăi di la “Junimea”, Caragian’l’i nu avea păreaclie, căţe el nu zbura maş cu gura, ama ş-cu prosuplu ş-cu mân’ili aşi că ti ndridzea cu preayalea tră şicaia ţi vrea u spunea.”



    Ioan Caragiani ăncl’si ocl’i tră totna tu 13 di yinar 1921,casăbălu Iaşi.



    “Eara atumţea ş-easti nica, – spunea un altu membru di la “Junimea”, George Panu,- un om multu simpatic ş-orighinal. Criscut tu ămplin Orientu năs li ştea adeţli şi şicăili a tutulor mileţlor dit Peninsula Balcanică ş-ditu alanti părţâ, ali Amirăril’ie ănturţească, maxus îl’i cunuştea clasiţl’i elen’i, dit cari ş-avea adrată şi zânatea a lui.”

  • Apostrof la moartea ‘li Matildi

    Am dininti, cându scriu textul aestu, scrisoarea (nipitricutâ) ali Chira Iorgoveanu Mantsu, tsi u ndridzea s-u pitreacâ ali Matildi. Masi ca Matilda featse di apa scrisoare tru care sâ-l’i dzâcâ “L’irtari Matilda…”. Ama, – seamnile a citaril’ei (al Guillemet) – “Zboarâli armasirâ nipitricuti”; cu tute aesti, eale îl’i deadirâ “nâdia ca<, poati, Matilda va li aproachi”. Câte l’irtari? Di furn’ia ca atumtsea cându un om shi nchiseashte pi aestâ cale câtrâ la tser, nai ma undzitlu lucru shi aducâtor di isihie shi câldurâ tru suflit easte zborlu “l’irtari”. Care easte atsel tsi s-nu alâtuseascâ (ica ti s-nu aibâ alutusitâ)? Cu ahât ma multu cu cât tut, shi poate ca niscântsâ di noi shi ma multu, him acâtsat tru alumta trâ farâ shi trâ aver. Averlu ama easte greu trâ aflare; shi, ca armân’i, nâ armâne nâmuzea shi tin’ia ca - , eu sunt om de shtiintsa< shi trebuie sa< slujesc adeva s-avea dreptate Matilda, ca< averlu easte (mashi) la ea? Videm ahântsâ oamin’i care minduescu ca< averlu easte mashi la el’i! S-eara shi Matilda un di oamin’il’i aeshti? Care poate nu tuts suntu oamin’i di stiintsâ. Poate easte ghine s-nâ câfta Ma s-neardzim iara ninte, cu trei an’i ninte di la anlu 2002 shi s-agiundzem, la anlu ca>ndu Matilda avea mushata ilichie di 75 di an’i, agiundzem la unâ “altâ carte trâ Matilda”, la unâ “Carte di vreare (=tin’ie) trâ Matilda”, scoasâ în principal, ahât cât putum s-videm noi, cama di aynanghea shi cama di la suprafatsâ, prit pidimolu al Alexandru Gica. Ma multsâ armân’i minduirâ atumtsea s-l’i spunâ ali Matildâ vrearea a lor. Avea, atumtsea, tru 2002, Matilda mashi ea averlu? Ca atumtsea, tru aula ali academie, cându ea ca om di stiintsâ avea canda fricâ di auditoriu, minduindalui ca nu va s-poatâ su-l convingâ di rezultatlu a cercetarlor a l’ei. Di atumtea Matilda armase tut ma singurâ, (armase) ea si cu averlu (a l’ei?). Vinirâ lângorli, tut cama agresive. Matilda tricu la “tablete”, niscânte cu “n’iare”, alte cu “yiarehiare”. Tru unâ ahtare situatsie, s-nu l’i ngâldzim barim nâheam suflitlu tut ma aratse a disperaril’ei ali Matildâ, nica tru banâ; ica< ma amânat, tora, dzâlile aeste, agiumtâ un simbol a mul’iaril’ei armânâ agiumtâ academician, cum bagâ oarâ shi domnul Dumitru Piceava, prota armânâ academician?

    S-nâ hibâ l’irtat, ma s-nâ adutsem aminte tora, cându poate suflitlu ali Matildâ easte nica aua cu noi, di n’itsle regul’i di scriare a l’ei (minduite di ea, ama, candu mindui ea fârâ s-aibâ niti unâ ligâturâ cu înanintasl’i a l’ei?). Matilda avea agiumtâ la concluzia ca limba românâ, tru ipostaza a l’ei istoricâ, unâ limbâ protoromânâ ica straromânâ, româna comunâ, sâ mpârtâ tru ma multe dialecte istorite, si di care, un di eale easte dialectul a nostru istoric, unâ “limbâ functionalâ”, dzâte dumnil’ia a l’ei. Tra sâ-si sustânâ, asi minduim noi (H.S.), aestâ teorie a dialectilor istorite a limbâl’ei românâ primarâ, considera ca la scriarea a zboarâlor easte ghine s-hibâ bâgat un “u” final. Easte un sunet vecl’iu si uzat. La niscântâ armân’i el si chiru. Ama, tu scriare el poartâ unâ buiauâ istoricâ. Tut la bitisita a zboarâlor (tu scriare), Matilda afla ca acatâ loc tru niscânte situatii si litera “e”, atumtea cându lipsea s-hibâ marcat singularlu a niscântor zboarâ cum suntu “fluriili” si “poeziili”, tra s-nu nâ minduim dicât la aeste zboarâ ahât di mpline di lun’inâ.

    Ma-s intram cama tru interiorlu a zboarâlor, agiundzem la zborlu ti lu aleapsim tra su-l bâgam tru titlu a alustui textu ti vrem “su-l” pitritem” a memoril’ei a distinsâl’ei disparutâ, apostroflu “ali Matildâ”. Aestu apostrof agiutâ la redarea în scris a sunetilor, s-dzâtem di arhiusitâ a zboarâlor, pot s-hibâ “l’irtare” si “n’eare”. Nâ agiutâ aestu semnu grafic tru vârâ mod la marcarea a identitatil’ei a noastrâ romanicâ? Ma s-mutrim ca “l’irtare” yine di la “libertare” latinescu, atumtea poate ca nu easte arau apostroflu “ali Matildâ”, cu tut cu sensul a lui di marcare omiterea (alâsare nanâparte, niscrise) a niscântor sunete dit corpul a zborlui. Va s-hibâ ghine s-li “apostrofam” zboarâle si s-videm asi vârâ turlie si etimologhia a lor? Si, ma-s hibâ ghine, va s-hibâ tut ghine s-fâtem extensie si la litire a alustui apostrof? Si, câte nu, si a marcaril’ei a singularlui pit litira “e”? Ma s-hibâ ca nu alutusim ma s-dam raspunsu afirmativ la aesti ntribari, pânâ tru sone, doauâ ntribari, “e”-ulu final si apostroflu, atumtea, cu acordul a memoril’ei ali Matildâ, ma s-hibâ ca unâoarâ cu zboarâli ali Chira Iorgoveanu, va-s agiungâ si a noastre la Matilda, atumtea lucârle nu suntu greu trâ spuneare; has ca tru dodecaloglu ali Matildâ, cu ateale averuri simple si fundamentale.

    Prit alternanta ie (care easte ma multu di cât videm la Matilda) dit bitisita a zboarâlor putem s-reprezentam opozitia singularplural, cându easte zborlu di substantiv, si persoana a II-a sg indicativ persoana a III-a sg indicativ. Cum ti s-hibâ, cantiatea silabicâ pit vocala di bitistâ si marcheadzâ cu i normal si i scurtu (cu câciulâ pi suprâ) si la Dalametra, nica dit 1906.

    Ligat di apostrof, pit care va-s justificam si scriarea a alustui articol (di furn’ia ca ligat di alternanta ei avem scrisâ si altâ oarâ), putem su-l bâgam si pi el tru unâ alternatâ ti s-amarcheadzâ unâ opozitie gramaticalâ. Si Matilda avea litera (compusâ) “l’”, ama nu singurâ, ca masi urmatâ di “i” si “e”: “cal’i” si “l’epur”. Opozitia singularplural easte la zborlu “cal”, si opozitia easte “cal – cal’i”. Unâ altâ yramâghramâ easte “n” dit alternanta nn’ si opozitia, s-dztem, “cânecân’i”. Tsi nu avea faptâ Matilda, ama s-pare ca va s-armânem tru spiritlu a literilor “a l’ei” (l si n), putem s-fâtem noi tora: cu litirile “m” si “v”. Trâ aestu lucru va nâ ndrupâm pi ideea di marcare a etimologhiil’ei latineascâ. Maca latin’il’i dzâtea “vinea” (=ayin’e) si “vinum”, atumtea poate nu easte arau sâ scriem “av’in’e” (în loc di ayin’e) si v’in. Va-s avem unâ ma mare ligâturâ graficâ întra formile a verbului “yineare”: “tine v’n’i tora”, “el v’ine tora”, “el vine aualtadz”. Poate ca si la dzua a zeului Mercur va-s putem s-dzâtem “m’ercuri”. Atumtea apostroflu are rolulu a unui modificator fonetic, ica ma s-nâ referim la zânateaprofesia al Alexandru Gica (ama nu specialitatea, cama îngustâ, cama strimtâ, di teoria algebricâanaliticâ? a numirilor), aclo iu aflam conceptile di “functie” si “(functie) derivatâ” (ti va s-dzâcâ, faptâ dupu urnechea a l’ei; etimologhic, easte zborlu “rivus”, arâu – dit care easte traptâ apâ tru ma multe bratâ), atumtea apostroflu “a nostru” spune ca sunetlu nau, amintat prit “mul’iare” (marcatâ în scris pit apostrof) easte un sunet derivat dit sunetlu fârâ apostrof; adica, “functia (initialâ)” si “functia derivatâ”. “Mutatis mutandis”, mutândaluialâxindalui (atea) ti easte trâ mutarealâxearem atumtea di la sunitile l-m-n-v avem sunitile derivate l’-m’-n’-v’, ti ama tra-s hibâ scrise au ananghe di unâ vocalâ anterioarâ, i siica e.

    Minduim ca ma s-hibâ di aesti zboarâ “agiungu la” Matilda, unâoarâ ti – ma-s nâ dutim la emailul ali Chira Iorgoveanu Mantu – si noi li bâgam pi carte (Matilda îl cita tru DIARO pi Iezechiel, profetlu a captivitatil’ei babilonanenâ: “dixi et salvavi animam meam”), ea nu are trâ ti s-lughurseascâ intentia a noastrâ ti vrum s-fâtem unâ extensie a apostroflui “a l’ei”, ahât di etimologhizantu diunâoarâ cu litira “u” finalâ, (apostrofu) agiumtu prit tin’ia ti l’i-u purtam, tora a memoril’ei a l’ei, shi apostroflu “a nostru”. Ca unâ lilice stilizatâ la murmintul a l’ei. Easte un n’ic semnu trâ marea tin’ie ti l’i-u purtam. “L’iartâ-nâ, Matilda”!

    Tru numa a atilor ti vahi si el’i minduescu asi,

    Cu tin’ie H.S.

  • TOSE PROESKI

    Dzuua di 17 di sumedru eara tu R.Makidunia Dzuuâ di jali Naţionalâ di itia a moartil’ei al Todor (Toşe) Proeski, avdzâtu cântâtoru pop tu tutu Balcanlu. Cruşuva, câsâbălu iu s-feaţi Toşe s-ţânurâ trei dzâli di jali. Ti harea a lui di cântâtoru Toşe avea pârnoan’ia “Elvis Presley a Balcan’ilor.

    Dupu moarti chivernisea ali Riepublicâ Machidunia âl’i deadi titlu di “Cetăţeanu di Tin’ie”.

    Ngruparea s-feaţi tu 17 di sumedru, dupu prândzu tu câsâbălu Cruşuva iu eara faptu. Delegaţ di tutâ vâsilia vinirâ s-lu pitreacâ pi calea ditu soni, inclusiv premierlu Nikola Gruevski, prezidentul a Parlamentului, Ljubisha Georgievski, ascherea ş-garda naţionalâ, Cruţea Aroşe, Bâsearica Ortodoxâ Machiduneascâ, şi oficial’i pi nivel analtu, membri a Parlamentului , USAID, mulţâ diplomaţ, fundaţii. Tutâ lumea eara multu jiloasâ. Tu suflitli a oamin’ilor di Cruşuva ş-R.Machidunia, Tose Proeski armâni pritu zboarâli ţi li spunea di multi ori “Ve sakam site.” ( Vâ voiu tuţ), ş-easti luyursitu unu di nai ma mârl’i cântâtori pop tu istoria a muzicâl’ei pop ditu Balkan’i.

    Pi internet easti dişcl’isâ unâ câftari on-line ti aduţearea aminti al Toše Proeski prit bâgarea a numâl’ei a lui la instituţii di ânveţu cumu easti Liceulu di Bituli, iu elu ari nviţatâ.

    Todor “Toše” Proeski s-feaţi tu 25 di yinaru 1981 tu câsâbălu Cruşuva di pârinţâ armân’i Dominika ş-Nikola. Ari colaboratâ cu numi avdzâti ditu ex Iugoslavia Yugoslavia cumu Bora Čorba, Phoebus, Jeff Beck, Grigor Koprov, Goca Tržan, Leontina Vukomanović, Željko Joksimović, Antonija Šola, Toni Cetinski, Anja Rupel, Miro Buljan cumu ş-cu Gianna Nannini. Eara studentu tu anlu ditu soni la Academia di Muzicâ di Skopie la departamentul Cântâtori solo.

    Toše ahurhi cariera cându apufusi s-participâ la festivallu ti tiniri cântâtori “Melfest” tu 1996. Elu fu premiat Prilep ti harea a lui di cântâtoru ş-dapoia agiumsi avdzâtu pritu participarea la “Makfest” cu cânticlu “Pusti me”(“Alasâ-mi s-fugu) tu 1997. Numirlu a aţiloru ţi-lu vrea cântâtorlu Toşe Proeski criscu cu chirolu ş-prit participărli ţi li avu la “SkopjeFest” şi “OhridFest”. Toše colabora cu unu di nai ma mărl’i compozitori ş-textieri ditu R. Machidunia Grigor Koprov, la cunuscutili cântiţi “Usni na Usni” (“Budzâ ningâ budzâ) şi “Sonce vo Tvoite Rusi Kosi” (“Soarli tu perlu a tău arusu”). Tu 1999, elu scoasi protlu albumu “Nekade vo Nokta” (“Iuva tu noapti”), cu 11 cântiţ. Tu veara idyiului anu, Toše interpretă protlu a lui conţertu solo in Skopie, cari cu tuti câ didea ploaie armasi ti niagârşeari ti publiclu ţi eara aclo.

    Tu anlu 2000, elu participâ la pre-selecţia Eurovision ti Machidunia iu amintă televotinglu a publiclui. Casa di producţie “BK Sound” ancupâră ândrepturli di vindeari a doilui albumu al Toše, Sinot Boji (Hiilu al Dumnidză) tu ex Ripubliţli Iugoslavi, albumu cu cari amintă Oscarlu di Popularitati tu aesti ripubliţ tu anlu 2000. La spectacolili a lui di Skopje ş-Belgrade s-vindurâ tuti biletili. Tu anlu 2001, Toše feaţi unu tur tu Australie deadunu cu alţâ cântâtori ditu R. Machidunia.

    Toše scoasi treilu album ânreghistratu Atena “Ako me pogledneš vo oči” (“Ma s-nmi mutreşti ntr-ocl’i”) pi slavomachidonâ şi sârbeaşti. Ta s-lu promoveazâ aestu albumu Toše feraţi unu turneu tu R. Macedonia Serbia, Bosna Herzegovina, ş-Vâryâria .Toše amintă Beovizija” Belgrad tu April 2003, with “Čija si” (“A curi hii tini), un cânticu cari agiumsi un mari hit tu R.Machidunia ş-alanti ex ripubliţ iugoslavi.

    Ta s-ânveaţâ ş-cântâ cama ghini Toše, lo clasi New York di la maestrul William Riley, cu cari avea nviţatâ şi avdzâtlu Luciano Pavarotti. Dupu ţi s-turnă, Toše deadi conţerti umanitari tu tutâ Ripublica Machidunia. Âl’i fu dat Premiul Uminitar Dada Tereza ş-tu 2003 fu numâsitu Ambasador Reghional UNICEF.

    Tu 2004, MKTV lu aleapsi Toše s-u reprezintâ Machidunia la concursul Eurovision 2004 ţi s-tânu Istanbul, tu Turchie cu cânticlu “Angel Si Ti” (“Tini hii un anghil”) . Tu Apriir, Toše scoasi albumlu “Den Za Nas” (“Unâ dzuuâ ti noi”), cu dauâ CD-uri cu cântiţli ţi li avea ândreaptâ ti selecţia ti Eurovision selection. Tu 2004 fu numâsitu UNICEF Goodwill Ambassador, şi ânreghistră cânticlu “This World” (“Aestâ lumi”) cari agiunsi himnul UNICEF. Tu idyiul anu Toše simnă unu contract cu Dallas Records ş-noulu a lui album s-vindu ş-tu Croatia şi Slovenia. Toše ânreghistră cânticlu “Krajnje Vreme” cu cântâtoarea slovenâ, Anja Rupel. Tu 2005, 5-lu album al Toše “Po Tebe” (“Dupu tine”) fu vindutu tu tutâ ex-Yugoslavia. Po Tebe, fu unu di nai ma câftatili albumi balcaniţi. Acâţă protlu locu tu topurli muzicali meşi di dzâli tu R. Machidunia , Sârbia, Croaţia, Slovenia ş- Bosna-Herzegovina.

    Tu compilaţia Božilak (Rainbow), iu ari 14 cântiţ slavomachiduneşti artistul easti acompaniat di unâ orchestrâ Sinfonicâ, unu di aesti cântiţ easti armânescu, “Nveastâ jiloasâ”, loat ditu repertoriul a grupâl’ei Fokus di Cruşuva. Ti amârtie singurlu cântic pi armâneaşti ţi lu avemu cu Toshe.

    Nafoarâ di cântiţli pi slavomachidonâ şi sârbeaşti ş-croatâ ari ânreghistratâ un cânticu ş-pi limba slovenâ “Moja” (Mine) (2007).

    Proeski fu ş-unu compozitor cunuscutu cari ari componatâ ma multi cântiţi dit repertoriul a lui cumu suntu “Ima Li Den Za Nas” (Easti unâ dzuuâ ti noi), “Slusas Li” (Avdzâ tini), “Malecka” (N’icâ) and “Polsko Cvjeke” (Câmpu cu lilici). Tu 2004, Proeski ari componatâ “Muza” cari agiumsi unu mari hit interpretatu di Martin Vucic (ţi u reprezentă Machidunia la Eurovision tu 2005). Tu interviuri Proeski dzâsi câ ari ngrâpsiti ma multu di 100 di cântiţ ama aşteaptâ s-yinâ oara ş-li ânreghistradzâ.

    Tu 15 di sumedru Proeski deadi aţelu ditu soni interviu Kanal 5, di tu Machidunia. Elu zburâ ti naetea s-li bitiseascâ studiili la Academia di Muzicâ, aţea câ nica l-caftâ suflitlu pâreacl’ie ş-noulu alumu la cari lucra.

    Tu 16 di sumedru, 2007,tahina, pi la sihatea 6.30 am, Proeski fu vâtâmatu tu unu accidentu di aftuchinâ pi geadeia Zagreb–Lipovac aproapea di Nova Gradiška, Croatia. Eara pasager deadunu cu managerlu a lui Ljiljana Petrović tu unu Volkswagen Touareg avinatu di Gjorgji Gjorgjievski. Ti amârtie airbagurli a aftuchinâl’ei nu s-diasfeaţirâ cându Turareglu s-agudi prota di camionlu ţi eara dininti ş-dapoia di gardul di pi geadeie, ş-Proeski fu vâtâmatu tu aţea minutâ. Şoferlu fu ş-elu greu aguditu la capu.

    Truplu al Proeskis agiumsi noaptea la Skopje cu helicopterlu ş-di aclo fu pitricutu cu unâ aftuchinâ, acasâ Cruşuva. Aţel’i ţi lu vrea vinirâ s-lu puruyurseascâ la aeroportu ş-tu piaţa chentralâ di Skopia.