Category: Scriitori armân’i

  • Tașcu Bongu Iliescu

     

    Poet, folcloristu, autor di manuali di sculii și dascal armãnu. Easti faptu Crușuva, iuva tu anlu 1845 și muri pi 28 di Xumedru, 1906, Crușuva. Sculii-nviță Crușuva și București și multu chiro feați ca dascal cum Crușuva așiți și Cumanuva. Ari publicatâ folclor ma și studii folcloristiți tu revistili-a chirolui. Ari tradusă ș-unâ ñicã poemâ dit limba oxitanâ, “L’Escriveta”, ți el âl’i lu deadi titlul “Ascâparea-ali Dince dit mâñili turțeșțâ”.
    Puizili și traduțerli-a lui âl’i-furâ-adunati și publicati, ti prota oarâ, tu-unâ carti cu titlul “Limba strâ-aușeascâ”, ediții-ndreaptâ di Dina Cuvata, publicatâ di “Unia ti Culturâ-a Armâñilor dit Machidunii”, Biblioteca Naționalâ Armâneascâ “Constantin Belemace”, Colecția”Velo”, Scopia, 1998, cu ucazia-a 90-lor di-añi di moartea-a lui.

    Limba strâ-aușeascâ

    Domñi mări, țităț și casi
    Chirurâ cu tuti ș-toț
    Și-armânească limbâ-armasi
    Di la-auși la strâ-nipoț.

    Ma tu dertea-n cari easti
    Mârata di limbâ-a mea,
    Ti l’ea ñila di-a l’ei masti
    Anda-aruț ocl’i pi ea.

    Anvirnatâ și-adâpatâ
    Cu piloñi suti di veri,
    Tâlâitâ, sfuldziratâ
    Și-amuțâtâ di dureri,

    Dispul’eatâ, dipiratâ
    Și cu truplu vâtâmat,
    Anvâlitâ și-nfâșeatâ
    Tu-unlu strañŭ âmpiticat,

    Agârșítâ-n muhlidzari
    Eti-ntredz ca ti ciudii
    Și-alâsatâ-n putirdzari
    Nu di morțâ, ma ș-di yii…

    Scoasâ,-aștearsâ di tu carti,
    Avinatâ di pângâñi
    Dit bâsearicâ diparti,
    Ca luplu-avinat di câñi,

    Sum neguri-ntunicoasâ.
    Zdruminată di furtuñi,
    Pliguită dzacâ-n casâ
    La fumel’ili di Armâñi.

    Mulțâ-Armâñi pi ea mutrescu
    Cu-arâeațâ, ș-fâr’ di dor,
    Că di fumlu-ațel dușmanu,
    ‘Ntunicatâ-i mintea-a lor,

    Mulț’ di noi, fraț di sândzâ,
    Noi, tu loc ta s-nâ-agiutăm,
    Di-arăù mari ț-yini s-plândzâ,
    Cum fâțem, și cum adrăm.

    Dăm averli, dăm sâdoari.
    Dăm di tut ma bun ți-avem
    Pristi lumea di sum soari,
    Ehțârl’i ta s-l’i-ngrâșem.

    ’Ncl’idem poartâ, uși, casâ,
    La a noșțâ hil’i și fraț.
    Și-angânăm la-a noastâ masă.
    Șerchi ș-luchi nisâturaț…

    Nâ-nâcem cu mumâ ș-tatâ
    Nâ bâtem cu frati ș-sor.
    Ș-cu oaspiț di eta toatâ
    Ti-ațel’i ți s-nâ zgrumâ vor.

    Mulțâ glari sun cari zghearâ
    Și lucreadzâ nicurmaț
    Dzuùâ ș-noapti, vrunda s-chearâ
    Limba di pârințâ ș-fraț.

    Țer și lumi, niori, steali
    Munțâ ș-câmpuri pân videm.
    Bârțiri, chețrâ, pâduri greali,
    Peșț’ tu-amari pânâ-avem,

    Ș-pânâ soarli va s-luțeascâ
    Ea nu cheari di stri loc!
    Că-i yișteari părinteascâ
    Cari nu-ardi niți-n foc!

     
     
    Natlu dat la paramanâ

    Nâ mul’eari nipututâ
    Și di vrâstâ ca tricutâ
    Amintă un ficiuric
    Bun, mușeat, ca un pirdic!
    Ghini ma, ti tihi-ahtari
    Nu-avea lapti-ațea mul’eari;
    Și, plângând’ dzâțea: “Ți s-fac
    Ta s-nu-ñi moarâ lailu nat?”
    Unâ moași dit vițini
    Dzâsi: “Hil’e, s-țâ spun mini
    Cu ficiorlu ți-ai ta s-faț.
    Ma s-nu plândzâ,-aravdâ ș-taț:
    Fă-ț nâ cruți la icoanâ
    Că țâ-aflai nâ paramanâ.
    Cari ti-unâ ñicâ-arugâ
    Va-l’i da sin cu lapti s-sugâ.”
    Vru nu vru, mârata mumâ
    Foamea ș-moartea s-nu l’i zgrumâ
    Natlu, cari nu-avea hranâ,
    ‘L deadi la nâ paramanâ.
    Adzâ, mâni, dzâli multi
    Au tricutâ (cum trec tuti
    Pristi lumea di sum soari),
    Criscu ș-natlu, s-feați mari.
    Anda-agiumsi om cu minti,
    Vru di tuti cama ninti
    Sâ-și cânoascâ a lui mumâ
    Și di ca dealihea-l’i numâ;
    Că videa, că paramana
    Vrea s-l’i-astingâ numa ș-bana;
    Ori su-l facâ ta s-lucreadzâ
    Sclav ti ea ti pân s-bâneadzâ.
    Cara-avdzâ că nu l’i-u dadâ
    Paramana, pânâ-n coadâ,
    El di ea ași si disparti
    Și ș-si tradzi nanâparti.

    Anda s-veadi paramana
    Alâsatâ, nu-și vru bana:
    Sâ splinseaști, s-nârâeaști,
    Ș-bati caplu, s-agudeaști;
    S-duți di lu-aputurseaști
    Parahil’i-su și-ași l’i-greaști:
    – “Hil’i, anapud, fâr di-arșini!
    Ți-i aestâ ți faț tini?
    Li-agârșiși bunețli-a meali
    Ți-s cât numirlu di steali?..
    Cu tut că-ț fui paradadâ,
    Nu-alâsai pi tini s-cadâ
    Niți pulbirea pi fațâ!…
    Ti-am criscutâ tut ân brațâ!
    Ti-am hârnitâ dzuùâ ș-noapti,
    Dânda-ț sinlu-a meu cu lapti!..
    Și-aestâ țâ easti oari,
    Buna-a ta discumpârari,
    S-fudz, s-mi-alași ânvirinatâ.
    ’Nfârmâcatâ, dipiratâ?!”
    – “Nu ti plândzi, paramanâ
    Că ti mini eșțâ… xeanâ…
    Dzâsi el cu sândzâ-arați.
    Ti hâtârea că ñi-ai datâ
    Lapti, și ațel cu platâ,
    Nu pot s-ñi-agârșescu muma
    Niți soia, niți numa!…”
    ……………………………………………..
    Car’ eara-ațea paramanâ
    Ș-natlu ți nu și-avea hranâ?
    Easti limba-ațea xeanâ
    Și fumeal’ea armâneascâ!


    Câtrâ-Armâñi

    Voi, Armâñi-Machiduniț,
    Pânâ cându va s-durñiț?
    Câțe nu vâ minduiț
    Ca Armâñi curaț ți hiț?
    Cum di nu vâ diștiptaț
    Pristi lumi ca bârbaț?
    Pânâ cându va sâ staț
    Di pâmoara-ncâlicaț?
    Cum puteț di vâ purtaț
    Greața-aestâ, lăi măraț?
    Pânâ cându va s-bânaț
    Cu-alti limbi-mpârmutaț?
    Duri șidzut âncl’inaț
    La xeñi disputadz!
    Bârbaț, mul’eri, ñiț cu mări,
    Tuț vâ țân ligaț di nări!
    Cum avdzâț, cum arâvdaț
    Di tuț hiț ânfricușeaț!
    Turțâl’i vâ dzâc chitabâși;
    Au ândreptu, nu su-arâși.
    Vâryaril’i vâ dzâc Țințari,
    Vâ-au ca tu loc di glari!
    Grețl’i vâ dzâc Cuțo-Vlahi.
    Vâ-au ca tu loc di sclayi!
    Tuti-aesti li-ascultaț
    Pi tu xeani, iu-alâgaț;
    Și nica nu vâ diștiptaț
    Limba-a voastâ s-u-nvițaț!…
    Cu sâdoari vâ bânaț;
    Cu tiñii vâ bânaț;
    Xeani gârdiñi adâpaț
    Și-a voasti vâ li uscaț.
    Ți că vâ hiț diștiptaț
    Și di-alțâ cama-ascâpiraț.
    Vreț, nu vreț, staț âncl’inaț.
    Ș-di-un di-alantu aurlaț.
    la sculaț di vâ-mprustaț,
    Dipriunâ ș-tuț ca fraț!
    Limba-a voastâ s-vâ-nvițaț
    Ta s-hiț di tut alâvdaț!

    Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.

  • Țațe Tugear

    Țațe Tugear

    Poetâ armânâ ți easti faptâ tu 3 di Șcurtu, anlu 1980, Scopia. Easti hil’ia al Tegu Tugear, avdzâtlu cântâtor di cântiți armâneșțâ. Sculii primarâ și lițeù ânviță Scopia și tora easti tu-anlu doi la Facultatea ti pedagoghii di Scopia. Puizii di-a l’iei publică maș tu revista “Grailu Armânescu” di Scopia.

    Puteț s-ascultaț puizii anyrâpsiti di Țațe Tugear ș-dghivâsiti di Aurica Piha și Cristian Stere.

    Sivdaea

    Ari unâ vazi mari
    Ți treați dit etâ tu etâ
    Și bana-ù fați bunâ.

    Ari unâ vazi ți vâzeaști
    Că lumea va u-ascapâ
    Zborlu-aestu ți pri tut vâzeaști,
    Canâ nu poati s-lu-azâptâseascâ
    Că ta s-tindâ și s-yitripseascâ
    Sivdaea!

    Zborlu-aestu ți nâ-adunâ nou
    Dauâ gurmadzâ cu-unâ boați
    Dauâ sufliti, ma truplu-i unâ
    Dauâ mesi tu-unlu trup

    Aidi, duchea cum yini-anvârliga
    Aiurizma di trandafili
    Ți cu sivdai bâbuchisescu
    Ti multili lundză, șcurti veri.

    Tuti-s ti tini

    Tu-aestâ oarâ ñi-lipseaști puteari
    Ta s-azboiru prit noaptea-aestâ.
    Tu-aestâ oarâ ñi-lipseaști cuveti
    Ta s-escu-ațea ți fui mini.
    Tu-aestâ oarâ ñi-lipseaști-aradzâ
    Scutidea-aestâ s-u spâstreascâ
    Tu-aestâ oarâ ñi-lipseaști zbor
    S-mi-acaț hipta cu vetea bârbâteascâ
    Fisea ți pristi tut videalâ-aprindi
    Și cu crăhti ărchi hâidipseaști
    Di pristi tut alasâ toară
    Di-unlu zbor, ma multu dulți

    Tu-aestâ oarâ cându caftu mini
    La s-treacâ tu niheam di oarâ
    Tu loclu-a boațil’iei a ta
    ……………………………………………..

    Arâhatea ved că ș-treați
    Și-apândâseaști la-ațea ți-ù dzâș:
    Ti-am tu vreari!

    El așteaptâ

    Minduearea-anoadâ
    Tu greú caimo,
    El sta ciușuit, trumuxit

    Zborlu tal’ii nauâ mindueari,
    Și el tu lăschi
    Pânâ di mesi

    Lilicea dișcl’idi
    Añiurizma s-tindi,
    Niisihiea tu ea
    Cu boați-așuirâ
    Inima-i cu-altâ s-veadi
    Ș-tu ea maș mizerii-asprânditâ

    Glas sâ-ñi pitreacâ
    Și cu-ațea s-poatâ
    lara sa -mi toarnâ
    Ma vintul bati
    Pi-alta nâ cali
    Ti-clo iu el așteaptä,
    Ma s-feați-aușeac.

    Desi țâ-aduț aminti?

    Desi țâ-aduț aminti ti iarna-ațea
    Moali, cu neauâ multâ, agno-algheațâ
    Desi țâ-aduț aminti ti-ațea numâ
    Desi-l țăñi minti ș-tut preplu

    Desi țâ-aduț aminti ș-ti fața-ațea
    Crehtâ, arușcuvanâ, dulți
    Desi țâ-aduț aminti ti tuti ți s-feațiră
    Desi țâ-aduț aminti ți-ațel tricut chiro
    I poati-s ti tini tuti cumăț di-arâpturi

    Ș-canda nu vedz tini
    Că pit neguri mi trag azvama,
    Mi-alumtu și iara nu scot ân cap
    S-agiungu la-aradza ți-a a mea
    Nu-s buni-ațeali, nu-s bunlu semnu
    Nu-aveam draț tu mini, ma nu fui și oarbâ
    Și-ñi pari că tuti fudzea di mini,
    Fug di mini, cu jgl’ioatili-a tali
    Ș-figura-a mea la loc și sta

    Has ca mărmurusitâ ma cu duhlu-i yii
    Fâr di s-duchescu și s-avdu
    Și-ați-a s-armân
    Pânâ ți nu-a sâ spui nâ veti
    Și s-mi duț tu-ațeali,
    Acloți iu fui mini.

    Tu somnu

    Cadi un pirdă scutidos
    Pristi dzuua ca nâ livâ-avroasâ
    Și totna-așiți-aduți
    Ti niscânțâl’i frixi ș-ghizai

    Ocl’il’i di-armas u-avinâ cafi-unâ jgl’iioatâ
    Di-unâ vreavâ ți iuva nu s-veadi
    Și-a chiruțlor somnul lâ si tradzi-azvarna
    Ș-minduerli largu iuva-alagâ

    Suflitlu ș-fați iurtii
    Ca frândza pi lumachi
    Și-inima badi
    Ca apa dit hândachi

    Cu chimatli-a apâl’iei
    Ti scadz și ti-analțâ
    Ș-tu goala distanțâ
    Niisihiea-ù sâyitedz

    Ti-agioț tu somnu
    Noaptea pân nu s-tradzi…
    Ș-dinâoarâ rampâ
    Ti dzuua ți-a s-creapâ

    Traptâ di lumea

    Traptâ di lumea
    Ascumtâ mi mâryescu
    Tu chioșcul
    Di dupâ lilicea

    Ca pul’i ți numâ, nu-ari
    Tu neguri ți s-cheari
    Ș-pliguit cadi
    Vârâ cara-l vatămâ

    Asud tu-arâțimea
    Vintul ți-ù duți
    Mi cutuvulescu-mpadi
    Tu cusițâli-ali dadi

    Ocl’i-a li dadi, ea-ntreagâ
    Ama s-dispartu
    Unâ ți-armaș singurâ
    Ș-singurâtatea mi hivreaști

    Tu câliva-ațea
    Tut ți ma s-calnâ
    Ș-geamuri iuya nu-ari
    Uși ti dișcl’ideari

    Ș-câliva cheari
    Lrdzi di lumea-aestâ
    Ș-mini-ù caftu
    Ningâ lilici u-adastu.

  • Aura Pașa

    Aura Pașa

    Poetâ armânâ, easti faptâ pi data di 2 di-Agustu anlu 1975, tu câsâbălu Custanța (Constanța), dit Rumânie. Sculie primarâ, lițeu și Facultatea ti filologhii – Secția limba româneascâ și filologhii balcanicâ, li bitisi Cunstanța. Tora lucreadzâ ca dascal tu lițeulu iu-nvițà și ea. Acloți l’i-nveațâ pi-armâneaști și ficiurițl’i cari vor s-u-nveață și limba-armâneascâ.
    Puizii ângrâpseaști baia añi, a cu publicarea ahurhi Ia Rivista di Litiraturâ și Studii Armâni, Anlu 5, Nr. 1 Tom X), 1 di-Aprir 1998, cu-un baia mari numir di cari deapoaea l’i-fu publicat extras cu titlul Zboarâ fârâ boați.
    Publică puizii ș-tu revistili “Grailu Armânescu” di Scopia, “Bana Armâneascâ” și “Deșteptarea” di București. Uniea ti culturâ a Armâñilor dit Machidunii, tu Biblioteca Naționalâ Armâneascâ “Constantin Belemace”, Colecțiea “Velo”, l’i-publică unâ carti di puizii cu titlul “Nica”, Scopia, 1999. S-mârtă tu Americhii, iu bâneadzâ ș-adzâ.

    Puteț s-ascultaț aoa puizii anyrâpsiti di Aura Pașa ș-dghivâsiti di Aurica Piha și Cristian Stere.

    Zboarâ

    Pit zboarâli-a meali-alag
    S-lu-aflu-ațel nai ma uidisitlu
    Ți-u spuni vrearea ti tini.

    Pit mintea-a mea-l caftu
    Zborlu cari-u spuni safi
    Vrearea-a mea ti tini.

    Tu inima-a mea mâtrescu
    S-ved ti cari bati,
    Ș-duchescu că maș cându hii ningâ mini
    Easti ea-mplinâ di puteari ș-di vreari,
    Ș-tut bati, ș-tut bati
    Cu zboarâ-angâldâsiti maș di tini.


    Ti vreari

    Boațea-a mea s-avdi tu văl’iuri
    Ca un cântic di jeali,
    Zboarâli-a meali – și-u caftâ-arâhatea
    Di-aralili mindueri…

    Pit schiñi di trandafil’i calcu
    Cu cicioarli, ș-cu minduerli, ș-cu zboarâli,
    Că naca pit vârâ vâloagâ va ñi-ti-aflu
    Vrearea, ți-ñi loași di pi budzâ cântițli…

    Dispiltitâ-alag câtâ-al’iurea
    Ș-mi-ncheadic, ș-mi mut, ș-iara-alag.
    Ș-noaptea-u triir pi lunâ pâdurea:
    Vàhi va ñi-ti-aflu, ș-tu cheptu s-ti-acaț…

    Nica

    Tut la-a mea firidâ ñicâ,
    Tut cu lăcârñili-ntr-ocl’i
    Ti-așteptu ta s-yiñi.
    Ti-așteptu ta s-yiñi…

    Luna albâ, ca di gl’eațâ,
    Añi mi veagl’i cafi searâ,
    Hiu singurâ ca ea,
    Singurâ ca ea…

    Yislu âñi ti-aduți iara
    Ma ti ved maș cu pâltărli
    Nu hii tini-a meu,
    Nu hii tini-a meu…


    Cându știu că va s-yiñi…

    Cându știu că va s-yiñi
    Inima-ahurheaști sâ-ñi bată;
    Căndu știù cà va s-yiñi
    Gura-ñi ahurheaști s-țâ greascâ…

    Cându știu că va s-yiñi
    Ocl’il’i a mel’i âñi ti caftâ;
    Cându știu că va s-yiñi
    Ñi-u-aștergu fața-a mea plâmtâ…

    Cându știu că va s-yiñi
    Añi ti-așteptu..

    Di dorlu-a tău
    Di dorlu-a tău,
    Inima ñi-treamburâ
    Ca frândza bâtutâ di vimtu…

    Di dorlu-a tău.
    Mintea ñi-u niuroasâ
    Has ca dzuua fâr’ di soari…

    Di dorlu-a tău,
    Lăcârñili ñi-curâ pi fațâ
    Ca chicutli di ploai pi geam…

    Chirutâ tu yisi dzuuâ
    Ș-noapti cu ocl’il’i-firidz
    Ti-așteptu…

    Câțe?

    Stealili-nyilicescu tu ocl’il’i a mel’i
    Ș-tini, vrutlu-a meu, s-pari cà mi vrei…
    Câțe mi-arâdz cu mșeati zboarâ?
    Cățe u-alași vrearea ta s-moarâ?

    Cârunâ di lilici pristi-a meu, per bâgași,
    Câțe daima, lăi vrute, tut singurâ mi-alași?
    Nu pot tora s-țâ dzâc urâti zboarâ, ma
    Câțe u-alași vrearea ta s-moarâ?
    Chirută tu-a meali yisi di cu seara
    Ti-aștiptam, vrute, ta s-yiñi tini și-aseara;
    Ma tini, iara, nu viniși ca altâ oarâ
    Câțe u-alași vrearea ta s-moarâ?

    Plâcârsescu

    Iu fudziși di-a mea vreari
    Iu fudziși tu lumea mari?
    Di ñi-mi-alâsași făr di yisi,
    Cu ñeatili-a meali-ncl’isi?

    Că nu ñi-pot di-a ta vreari
    Plângu dzuua câtâ-i mari,
    Mi tuchii, gione, ca țeara,
    Di-anda vdziși tini-aseara.

    Plâcârsescu, gione, soarli,
    Sâ-ñi ti-aducâ dinâcali;
    Plâcârsescu luna mșeatâ
    Sâ-ñi ti-aducâ la-a ta featâ!

    Sâ-ñi ti-aducâ, gione, iara,
    Sâ-ñi ti-aducâ primuveara;
    Sâ-ñi yiñi cu lândurli tini
    Ș-daima s-armâñi ningâ mini!

    Zboarâ fâr di boați…

    Tihe, tini, ți viniși ș-fudziși
    Ahât agoñea,
    Câțe nu ñi-alâsași nâ chicută di-arâs?
    Puteai s-ñi-alași nu-averi a ñeia
    Ma gionli-ñi puteai sâ-ñi lu-alași,
    Gionli-a meu ațel hârioslu!

    Cu ñil’i di plâcârseri s-ti dânâsescu
    Nu pâtui…
    Fudziși, ș-ñi-alăsași pi budză

    Zboarâ fâr’ di boați,
    Pit vârâ cali-ascumtâ, s-li-adun,
    Io multu vrui
    Ș-ñi-armaș tu noaptea mari,
    Fâr’ di steali,
    Cu suflitlu-arați…

    lara noi doil’i

    Mi strindzeai cu dor iara la cheptu,
    Ta s-nu pot s-fug di ningă tini,
    Nu vreai dit yis ta s-mi dișteptu,
    Maș dorlu-l hârseai ți țâ-aveai ti mini.

    Di multu chiro aștepțâ un zbor
    Di vrearea-a mea, că ea nica vàhi ardi,
    Di mini budzâli țâ-aprochi lișor
    Ș-dulți mi bași pi meal di-amari.

    Nu șteai că dorlu-a mi-aducâ iara
    Ningâ tini-aclo, dit yisi vruti,
    Nu șteai, lăi gione, pân’ tora-seara
    Că io maș tini-a ti voi, dârute!

    Alba vreari-a mea

    Inima-ñi la tini mi pitreați, tut,
    Ș-mintea tut la tini,
    Ân yis di daimalui io ti ved
    Ș-di daima la tini minduescu.

    Hii tini alba vreari-a mea.
    Ți dipuseși dit dipârtati steali,
    Hii vrutlu-a meu ursit di miri,
    Soarli-ñi ți-ñi luñineadzâ calea.

    Udi mâni yina sâ-ñi mi l’eai, peanarga,
    Pi-alti căl’iuri, nicâlcati nica,
    – A VREARIL’EI – ți nica nu li știi canâ.

    Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.

  • Mihaela Șuțu

    Mihaela Șuțu

    Poetâ armânâ ți easti faptâ pi data di 18 di Șcurtu, anlu 1977, tu câsâbălu Buzău, tu Românie.
    Sculii anviță tu câsâbălu iu s-feați, a Facultatea ti Ndreptu-u bitisi Custanța (Constanța), anlu 2000. Protili puizii li publică tu Rivista di Lituraturâ și Studii Armâni, Anlu 3, Nr. 2, (Tom VI), 1 di Xumedru, 1996.
    Publică și tu-alti numiri-a idyil’ei Rivistâ, ș-deapoaea tu revistili Grailu Armânescu di Scopia, Bana Armâneascâ di București, etc. Cartea-a l’ei cu puizii așteaptâ aradâ ti publicari la “Uniea ti Culturâ-a Armâñilor dit Machidunii”.
    Easti membru-fondator a Organizațil’ei a Tinirlor Armâñi dit Rumânii (OTAR), ma și la “Clublu Giunamea Armâneascâ”, tu-a curi revistâ-ngrâpseaști și publicâ ș-alti materiali.

    Puteț s-ascultaț aoa puizii anyrâpsiti di Mihaela Șuțu ș-dghivâsiti di Aurica Piha și Cristian Stere:

    Dispârțâri

    – „Mușeata-a mea, așcherea dip largu va mi ducâ
    Ș-ca vimtu-arău, greauâ spidâ, tu xeani-a mi-arucâ.
    Nu-a s-țânâ unâ etâ, va s-treacă dinâoarâ
    Ș-tu inimâ va s-portu nâ vreari ți nu-a s-moarâ.

    Nu ñi-am fricâ di polim, tufechli i câburli,
    Ni că va-ñi easâ-n cali, pi aț di pirâ, furl’i.
    Ma mi cutreambur daima anda ñi-mi minduescu
    Că ocl’i-a tăi di-amari nu-a s-pot sâ-l’i ma mutreascu.

    S-mi chirearim tu-a lor api și tu-ahândimea a lor
    Și s-u beau dulțea luñinâ ți și-amintâ ahântu dor.
    S-u-aveam ațea cuveti, s-li aveam ș-ațeali măyi,
    lu-i s-puteam sâ-l’i l’iau cu mini, tu-așcheri, ocl’i-a tăi.

    Și largu-aclo tut geanlu va s-doarmâ tu pâmoarâ,
    S-ti ved tu yis arigeai va s-fac oarâ di oarâ.
    Maș ahât ti plâcârescu: anda-a s-hiu tu xeani,
    Un pilister pitreați-ñi cu vrearea pi-a lui peani!”

    „Mâni-a s-fudz tu-așcheri, va s-fudz cu yisili-a meali,
    Ma noaptea, fârâ di tini, pi țer nu-a s-easâ steali.
    Birbil’lu nu-ari s-cântâ că nu-avdi boați-aleaptâ,
    Ți fțea munțâl’i s-vâiseascâ: va s-tacâ și-a ti-așteaptâ!

    Tut loclu va-și lâească, că va s-chearâ și-a tău tor,
    Pâdurli va țâ greascâ cu dulțil’i grai a lor
    Și-apili di șopat nu-a s-vor s-mata curâ-n vali,
    Că nu-ari s-li hâreșțâ cu caldi mâñi i tali.”

    Și tu isiha pâduri va s-șed cu dor tu gean,
    Singur cum ș-easti daima șainlu-ațel curbișan.
    Va-ñi cântu a tali cântiț s-ñi agâlisescu dorlu
    Ș-caimolu va-ñi lu știbâ analtul țer ș-niorlu.

    Iu-i s-earam un anghil albu, dulțeami-a s-aminam
    Și-ațea cali cu chețrâ dip arudâ va ț-u-adram.
    S-earam dulți arhanghil, va s-dyivâseam pi steali
    S-u-ngucescu-a ta gramâ ți-u țân ascumtâ eali.

    Gilat s-mi-amintâ vrearea, cu suflitlu di câni,
    S-gilitipseam chirolu ți-a nâ dispartâ mâni.
    Vream ca s-escu-apunti-arcatâ anamisa di noi.
    Ma ñi-escu inimâ caldâ și-ahât io pot: s-ti voi!”

    – “Mi trag tora di hoarâ ș-di tini, vrutâ sinâ,
    Ma minduerli-a meali tut cât la voi va s-yinâ.
    Ñi-lu-am cheptul cum âi pomlu ți-l tal’i nâ priyoni,
    Ma șopat și-u chirolu și-a s-treacâ pân tu soni!”

    Suschir di vâr chiro

    Un vimtu-arați bati ș-pâdurea tut vâzeaști
    Ș-pi țerlu lai, ni lunâ, ni steauâ-nu luțeaști.
    Un șopat cu-a lui api ți curâ-nghios, ân vali,
    Un cântic ahurheaști ti-Armânlu di pi cali.

    Di cându fudzi Armânlu, tricu baia chiro
    Și-nu-ari canâ s-lu-ntreabă ti-ațel a lui caimo.
    Dip largu di-a lui hoarâ, tu xeana-ațea ți-l moari,
    Nu poati ta s-lu-avinâ fârmaclu ți ș-lu ari.

    Ma după añi di dzâli, vini și-oara-aștiptatâ
    Și-li veadâ iara hoara ș-pâdurea-a lui mușeatâ.
    Anda fudzi tu xeani, birbil’ l’i dulți cânta
    Și-aușlu ohtu ș-livadea ș-gârdina anvirdza.

    “Câțe tora mușeatlu birbil’u, avdzât nu s-fați,
    Ghini viniși sâ-ñi dzâcâ, sâ-ñi cântâ cu-a lui boați?
    Canda lâi pâdurea ș-nu s-pari s-mi ma știi
    Lâi pânâ ș-luñina ți ș-easi dit hâryii”.

    S-aguñisi Armânlu, ma calea easti lungâ
    Și-armas easti și-l’i pari că-n hoarâ nu-a s-agiungâ.
    Ma s-minduea că-a-u veadâ acloți-a lui manâ
    Ți u-alâsă-acasâ, tu cheptu cu lai-aranâ.

    Ș-un frati armasi-n hoarâ, ș-unâ sorâ ți plândzea.
    Âl’i grea ea-nvirinatâ și s-toarnâ ș-lu plâcârsea.
    Ma nu-l’i fu datâ s-veadâ frațl’i-a lui cum criscurâ
    Nu-a s-poa’ s-toarnâ chirolu ș-ațel’i añi ți tricurâ.

    Agiumtu-aclo pi dzeanâ, di-agnanghea anda mâtri
    Gramustea și-u veadi arsâ, și-atumțea-anghilisi.
    Că hoara-l’i alâvdatâ, că mușeata hoarâ-a lui
    Fu tutâ mâținatâ di-ațea pirâ-a focului.

    Pristi surpâturi di casi ș-pit lăschi el imna,
    Lai fum inșea dit eali și câñina-l vâtâma.
    Ni casa-a lui mușeatâ, ni alti mșeati casi,
    Nu s-alidzea di sândzâ ș-dit foclu-ațel ți li-arsi.

    Ș-dininti-a lui nã ml’eari, tu laili alâxitâ
    Cu lai zâvon pi fața di-ahântu plângu-alghitâ.
    Mâtrea ea pi dauâ grochi cu proaspit loc adrati,
    Nu și-u-ncusta ni fum, ni-asteslu vimtu ți bati.

    S-avdza niscânti zboarâ, ma nu s-loa di hâbari;
    Mirluseaști, ș-lu spuni tut ponlu ți și-u doari.
    Ca chiruțl’i mâtrea-Armânlu ș-tâmbarea âl’i câdzu,
    S-cutrimbură di jealea ș-irñiea ți și-u vidzu.

    El s-apruche di ml’earea și-l’i trapsi zâvonlu lai,
    Vru ta s-dzâcâ-ndauâ zboarâ, ma-armasi fâr di grai.
    Și-u vidzu el mă-sa-a lui și tu suflit âl dâru
    Că ea ântr-ocl’i âl mâtri ma nu ș-lu cânâscu.

    Ânvirinatâ ș-plâmtâ ș-ahântu aușitâ
    Di mari pon ș-dureari ș-di tihea-a l’ei lâitâ.
    S-pârea că vrea ș-si toarnâ la dauli mirminti,
    Ma tut mâtrea pi fciorlu ți-avea-armasâ dininti.

    “Lăi, gione-Armân, ți vimtu ti-adusi-aoați-n hoarâ?
    Ș-nu vedz că pira, ș-fumlu, ș-durearea va ti moarâ?
    Ți polim fu pri-aoați, Armâñil’i s-alumtarâ.
    Ma pușcl’ea-ațel’i di Turțâ, vedz, tuț âl’i vâtâmarâ.

    S-ampulisirâ gioñil’i cu știc, tufechi și yilâ.
    Ți-armasi di el’i tora? Maș fumlu di cândilâ.
    Tu Gramustea-alâvdatâ trei dzâli foclu arsi;
    Lăcârñi-nsârati ș-aroșea sândzâ lu-asteasi.

    Avui doi fciori ș-nâ featâ, mușeatâ ca nâ dzânâ.
    Ma lâ fu datâ s-moarã, tu lailu loc s-armânâ.
    Și fciorlu ațel ma marli fudzi tu xeana-asteasâ,
    Ți lu-acâță târoarâ și s-toarnâ nu lu-alasâ.

    Blâstem pi-Ali-Pâșelu, pi vombirlu-ațel pângân
    Ți u-arsi-a noastâ hoarâ ș-biu sândzâli di-Armân.
    Ah, taxirati-asteasâ și pustu și lai caimo!
    Câțe sã-ñi moarâ ficiorl’i, cãțe s-ma bânedz io?”

    Armânlu pi dzânuncI’i cadi ș-pi țer mâtreaști.
    Di boațea-a lui ș-pundiea ș-pâdurea âși vâzeaști:
    “Ah, Doamne, Dumnidzali-m, Tini-agiutâ-nâ pi noi!
    Cum sâ-ñi l’i ved iara frațl’i, cum sâ-l’i aduc nâpoi!?

    Fudzit fui ahât di largu, nu fui cu frațl’i-a mel’i,
    Nu fui mini-aoați-n hoarâ ta s-mor deadun cu el’i!
    Gramustea-alâsai mușeatâ și-ahânțâ añi chirui
    Și-n loc s-mi bat cu Turțâl’i cu xeanili mi bâtui!

    Largu,-acloți tu xinurâ, fu-ahât di greu ta s-șed
    Ma nu-ñi chirui umutea ta s-mi tornu și sâ-l’i ved.
    I-amârtii-anda eșțâ-aruptu di hoara-a tauâ
    Și-a s-afl’i mași dureari, caimo ș-bana-ațea greauâ”.

    Ți etâ lai s-dusi, ți banâ și-apucarâ.
    Câti mirminti-n hoarâ Armâñil’i și-alâsarâ.
    Câtâ sândzâ ș-dureari-adră pustul ș-pângânlu.
    Ma pristi buna greauâ va s-mutâ iara-Armânlu.

    Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.

  • Cola Fudulea

    Cola Fudulea

    Poet și prozator armânu. Easti faptu pi data di 5 di Yinar, anlu 1940, tu hoara Toccilar, tu Românii, di pârință armâñi grâmusteañi dit Vârgârii. Sculiea primarâ u feați tu hoara Ceamurliea di-Nsus, iu s-mutarâ pârințâl’i a lui dupâ-anlu 1940. Lițeulu-l feați tu câsâbiclu Babadag și Facultatea di-ndreptu di București. Lucră ca juristu, procuror, a dit anlu 1973 bâneadzâ Constanța și lucreadzâ ca-avucat.
    Ahurhi sâ-ngrâpseascâ pi rumâneaști, ma nu l’i-deadi di mânâ și ti-ațea sâ șțâ pi-armâneaști. Cânticlu-a lui “Cât ti voi” s-feați multu-avdzât cântic și dip ca popular. Puiziili-a lui ș-ma multu proza șcurtâ l’i-si publică tu tuti revistili-armâneșțâ ți s-publicarâ. Prota carti cu puizii “Trec añil’i șulinar”, u public[ pi pâradzl’i-a lui la Editura Litera, București, 1985. Cartea cu prozâ șcurtâ, “Vârâ nauâ, vârâ veacl’i”, u publică iara la Editura Litera, București, 1986. Editura Cartea aromână, l’i-u publică tutâ proza tu dauâ tomuri sum titlul “Aeșțâ Armâñi – Oamiñi dit pirmithi”, Constanța, 1998.

    Puteț s-ascultaț aoa puizii anyrâpsiti di Cola Fudulea și spusi di Aurica Piha și Cristian Stere.

    Ursiț!

    Ursiț tu vatra armâneascâ,
    Voi – di arcoari-nguciuniț.
    Avem câñinâ, ș-vâ u dăm
    Hârsiț!

    Trițeț ândreptu tu guneauâ.
    Di foami cându lâhtârsiț.
    Avem ș-ti voi nâ pâni caldâ,
    Ursiț!

    Cându vâ-alasâ vârâ spidâ
    Tu chisâ lai, ș-ciulduiț,
    Luñina-a noastâ easti-apreasâ…
    Ursiț, ursiț!

    Lumbarda

    Cripărli nu yin singuri vâroarâ,
    Sumarlu-a omlui – nai ma-i âncârcat.
    Cilechi l’i-easti cufâma di carni,
    Ș-cuvetea-a lui – un izvur nisicat!

    Pit schiñi, păl’iuri i văl’i nâ-adrăm cali,-
    Ni ploaea, ni fârtuna nu nâ-abati,
    Cu harlu nâ-alumt[m, mâtrim nâinti,
    Și-a vârnui noi nu l’i-afl[m câbati.

    Stuhinaț di añil’i cari tricurâ,
    Fitil’lu-anda videm că nu va s-ardâ,
    Duchim că bana-a noastâ s-bitiseaști…
    Cilechi easti omlu – i lumbardâ?

    Bârnuri

    Cu bârnuri-bârnuri bana ș-si noadâ.
    Că lumea nu-ari ni cap, niți coadâ.
    Un di la-alantu-mpârmutâ fimeal’i,
    Trec, tut ma trec, singiri – fumeal’i…

    Bânarâ cu sârmili-a noșțâ pârințâ,
    Cumata di cari-i ti-ațel’i ți-au dințâ –
    Nu-au somnu mâmâñili, câ vor ta sâ-ndreagâ
    Ma ghini fumeal’ea, ți vimturi u-alagâ!

    Va s-yinâ arada și-a l’ei s-mindueascâ
    Cum poati ma ghini taifa și-u mâtreascâ.
    Un bârnu va s-chearâ, ma alti s-amintu,
    Că foclu dit vatrâ-i daima aprimtu…

    Câț celniț nu-avurâ fumel’i cu gaileadz.
    I oarfâñi ți-avurâ ficiori vâsil’eadz?
    Fumeal’ea ti-alinâ, fumeal’ea ti scadi,
    Fumeal’ea ti mutâ ș-ti-arucâ di padi!

    Cu bârnuri-bârnuri lumea ș-si noadâ,
    Că bana nu-ari ni cap, niți coadâ…
    Cu zori, cu pidimo – nu-alâsăm foclu
    S-astingâ vârnoarâ și s-chearâ vrut loclu!

    Gramâ lai, gramâ corbâ

    lo voi s-agiung` pânâ tu Pind’
    lu bâna cilnicadzl’i altoarâ,
    S-u ved lâhtara ți u trapsim –
    Adusâ di-alțâ, di nafoarâ.

    S-u l’eau deapoaea pit curii,
    Ta s-ved cupiili pi-iu tricurâ
    Aumbra-a tendzâlor iu easti
    Și-Armâñil’i cât lao chirurâ!

    Va s-trec pit nai ma mărl’i munțâ.
    Pi cip – analtu va mi alin,
    Aclo iu s-avdu cafi searâ
    A lor gaile și-a lor suschin.

    Și-a-ñi yin acasâ, s-minduesc’
    La tihi urghisitâ-a noastâ
    Ți pi tut loc nâ-aräspändi…
    Cum di-ași nâ fu-ngrâpsitâ?

    Limba nu-ari-agârșeari

    Valea-aestâ ahândoasâ
    Fu vârnoarâ nâ hândachi,
    Pri-iu tricu chirolu – lamñi,
    Cum tu grendâ trec sârachi…

    Paltlu-aestu fâr’ di opsi
    Ș-ca baia âmpiticat,
    Eara lucru ti mirachi…
    Adzâ tu cuprii i-arcat!

    Aușeaclu, ți cu zori
    Fați vârâ dauâ jgl’ioati –
    Va ș-si ducâ, agârșit.
    Ș-di nipoțl’i ș-di nipoati…

    Zborlu-a nost’ ma, hrisusit
    Di-unâ etâ-i fimiseari!
    Tuti trec pit lumi… Maș
    Limba – nu-ari agârșeari.

    Cântic ti dada

    Io ti știu daima tu lăi.
    Prota – di fărmați, dadâ.
    Ș-cama-ncoa – di-aușeatic.
    Lai strañi. Lai banâ.

    Dipriunâ minduescu
    Când’ mi l’ea ti tini dor,
    Cum di tinireața-a ta
    Nu-alâsă tu mintea-ñi tor!

    Di-iu sâ știu cum l’i-aveai ocl’i,
    Anda lăcrâñili virsati
    Șed ca un pirdă dininti?
    Trâ-ațea nu ti știu tu ñeati…

    Ș-cându ved câ nu-am culai
    Tu yilii mâtrescu ghini…
    Știu cu cari ñi-am undzitâ,
    Ș-ti ved, dadâ-ntreagâ – tini!

    Bânăm ti daima

    Na easti datâ di-unâ etâ –
    Că nâ-avem sârmi i cârvel’i,
    S-bânăm ningâ ficiorl’i-a noșțâ,
    Cu el’i.

    Nâ easti datâ di-unâ etâ –
    Că-avem gaileadz, că-avem bilei.
    S-anăm nâ chicutâ di soari,
    Ti el’i.

    Nâ easti datâ di-unâ etâ
    Ta s-l’i-alâsăm pi loc fimel’i
    Ti cându va nâ-adrăm cinuși,
    Baș el’i.

    Nâ easti datâ di-unâ etâ
    S-mâtrim niheamă și la-ațel’i
    Ți fciorl’i-a noșțâ va s-bâneadzâ
    Cu el’i, ti el’i și pri tu el’i.

    Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.

  • Sirma Guci

    Poetâ și prozatoari armânâ. Easti faptâ pi data di 11 di Mai anlu 1960, tu hoara Beidaud, tu
    Rumânie. Tora bâneadzâ tu câsâbalu Constanța. Sirma Guci easti și-un bun cântâtor a cânticlui armânescu.
    Puizii și prozâ șcurtâ-ngrâpseaști și publicâ nica dit anlu 1990, tu revista “Deșteptarea.
    Cartea cu puiziili-a llei, “Caftâ-mi”, fu publicatâ di Editura-a
    Fundațillei Culturalâ-Armâneascâ “Dimândarea Pârinteascâ”, București, 1995.

    Puteț s-ascultaț puizii anyrâpsiti di Sirma Guci ș-dghivâsiti di Aurica Piha și Cristian Stere.

    Da-ñi mâna

    Vruta-a mea, dă-ñi mâna –
    Și-ngâtan la zboarâ,
    Tut ahât mușeatâ
    S-ti-aflu ș-mâni searâ!
    Ș-tut cu frândza nuclu
    S-nâ veaglli di lumi –
    Altâ arâhati
    lu-i ma ghini, spuni!?
    Frâmti ningâ frâmti,
    Zboarâ ningâ zboarâ,
    Va nâ-astupâ zborlu,
    Ș-lișurat, va s-chearâ.
    Va țâ-ndredz cusița,
    Și-a-ù lleai furca, ș-lâna,
    lo va s-fug cu furlli,
    Și-a țâ fac cu mâna…
    Sâ-ñi mi-aștepțâ ș-mâni,
    Că-a s-fug di la stani,
    Și-a s-alas maș câñlli
    S-aiba-ngâtan!
    Ș-mâni-searâ, dorlu
    Va nâ-adunâ iara –
    Frâmti ningâ frâmti,
    lara ca tora-seara…

    Tuti cu-aradâ

    Dit gârnu – pânea,
    Din țeruri – ploaea,
    Dit leamni – foclu,
    Ș-dit ñeari – fumeallea.
    Dit sini, lapti,
    Dit foc, cinușea,
    Dit munti, șopat,
    Ș-dit lândzid, tusea…
    Dit loc, lilicea,
    Dit api, arina,
    Dit vălliuri, niholu,
    Ș-dit oamiñi, numa.
    Dit mini, zorea
    Că nu pot s-grescu
    Ș-ma multi zboarâ
    Ta sâ-ngrâpsescu…

    Pi mindueari
    Al Eminescu

    Dit pâduri ți da di steali,
    Ți ș-cu frândza mi-anvâlescu,
    Nu-i ananghi că sum eali
    lo, pi mindueari escu.
    Dit fântâñi cari ș-plângu
    A lor apâ ți-i sicatâ,
    Câtâ iu s-mi pingâ vimtul,
    Și-a meu suflit di iu s-adapâ?…
    Ma ș-dit vrearea-a noastâ tutâ,
    Ți s-chiru tu-unâ searâ,
    Tini țâ-arâdz cu ea, lea vrută,
    Io u-alag, oarâ di oarâ…

    La noimi

    Bati sâhatea,
    Lândurli fug,
    Chirolu curâ.
    Poarta-i dișcllisâ,
    Frândzâli ardu
    Fum maș pit călliuri,
    Ș-mini –
    Cari mi-alag
    Ș-nu mata ñi-mi-aflu.

    Vàhi aclo?…

    Vàhi aclo neaua cadi pi voi,
    Ș-perlu lai – di chiro nu-i alghit?
    Pristi noi, iara-a s-treacâ un an,
    Fâr di murgiu, ș-făr di-apiritâ…
    Vàhi aclo, toamna stealilí cad
    Màri, ca mearili coapti, di mer?
    Canâ steauâ nu cadi-aoați
    Și-arudzinâ-i tu-ațeali din țer.
    Câtâ boați-a s-am, ta sâ strig,
    Ș-câti mâñi albeața-aestâ s-u-acaț?
    Maș aoa nica s-plândzi di dor,
    Nividzuț di canâ, ș-nintribaț..
    Vàhi aclo, nica somnul âi lișor,
    Cu-a lor lăcârñi uscati pi gurâ?
    Dzâ-lâ, Doamne, la soea di-Armâñi.
    Că-a nostu plângu tut curâ!…

    Marea simfonii

    S-avea faptâ un om,
    Ș-cu el dinâcali muzica.
    Ș-cu el
    Dinâcali lumea s-feați diznău.
    Cu prota dzuuâ, cu-a daua, cu-a treia..
    Și-anda lumea fu etimâ,
    El dzâsi:
    – Io nu-am numâ, ma
    Voi, ș-cu mini –
    U-adrăm nai ma marea Simfonii
    A loclui!
    Ti ea,
    Mindueam unâ numâ
    Și u-aflai:
    Beethoven.

    Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.

  • Mihali Nicolescu (1835-1865)

    Mihali Nicolescu (1835-1865)

    S-amintă tu anlu 1835 tu hoara Magarova, ninga Bituli. Anda eara di 10 añi armasi fârâ di pârințâ ș-fu loat di fumealli di-un lalâ a lui, ianachi Popa Mihali, ș-fu dus Sibiu, tu Românie. Sculii primarâ-nviță Magaruva, lițeu tu câsâbălu Sibiu, Academii Comerțialâ Beșlli (Viena). Lucră tu firma a lalâ-sui ș-dupâ ți aist muri, lli-armasi firma a lui. S-mută tu câsâbălu Giurgiu, iu-avina comerțu cu-Amirârillea turțeascâ.
    Eara un di membrilli-fondatori a protlui Comitet armânescu. El lu-agiută Dimitri Atanasescu, protlu dascal armânescu, di-nviță ândoi añi la un lițeu di București, a fu ș-ațel ți-lli deadi pâradz di vini Târnuva ș-di-u dișcllisi prota sculii armâneascâ, tu-anlu 1864. Muri dip tinir, tu-anlu 1865.
    Lli-avea datâ 24 di puizii al I. G. Massimu, dit cari aestu bâgă maș 14 tu “Rapeda idea de Gramateca macedorumânească”, București, 1862, iu figura sum numa di Lilici dit Macedonia.
    Puiziili-al Mihali Nicolescu suntu publicati tu tuti revistili-a chirolui, a fu bâgat ș-tu ñica antologhii “Ecou de cântec aromânesc”, Ed. Litera, București, 1985, adratâ di Atansie Nasta. Ca și carti “Lilici ditu Machidunii” furâ publicati ti prota oarâ di Dina Cuvata, tu-anlu 1995, cu ucazia a 160 di añi di-anda s-află și 130 di añi di moartea-a lui.

    Sclavlu

    – “Spuni-ñi, bre gione, oclliul di-amurâ,
    Ți eșțâ tini? Un Armânaș?
    Budzâli-aroși, mușeata-ț gurâ
    Mi-alași nâ oarâ dulți s-li baș?

    Că ți am nu știu; di cându tini
    Ti vidzui prota,-arău lândzidzâi,
    Știi că și somnul fudzi di mini?
    Ca țeara, gione, ah! mi tuchii.

    Barem ți lucru-l lliau mini-n mânâ,
    Pari că u poartâ, ah! ’namea-a ta,
    Lăcârñi-atumțea, ca dit fântânâ,
    Âñi curâ dulți pri fața-a mea.

    Yina, bre gione, preaclli s-nâ fațim,
    Un trup ș-un suflit doilli s-avem.
    Aestâ banâ doilli s-u treațim,
    Scafa di moarti doilli s-nâ-u bem.

    Ți easti, gione,-aestâ tâțeari?
    Oclliul diunâoarâ ți lu-aplicași?
    Ah! nu-ai ti mini, nu-ai nâ vreari?
    Fudz, fudz, mi-alasâ: mi vâtâmași”.

    – “Ascultâ ghini, feată mârată:
    Știu și cânoscu, ti mini ai dor;
    Ți s-fac? Sclav escu, inima-i datâ;
    Giurai pi cruți-a altâllei amor.

    Aestâ easti a mea tâțeari,
    Ocllilli diunâoarâ ti-ațea-aplicai,
    Ti-ațea tri tini nu-am altâ vreari,
    Ma știi ți, soro? Frati sâ-ñi mi-ai”.

    Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.

    Ma largu va ascultăm puizia “Spuni-ñi, bre gione” ică “Sclavlu”, dghivâsitâ di Aurica Piha și Cristian Stere.

  • MIHAIL G. BOIAGI (03.02.1780 – 1828)

    MIHAIL G. BOIAGI easti unlu di proţl’ii gramaticean’i tu Balcan. Nu-avemu multi hâbãri trâ bana alu Boiagi. Stimu câ s-amintã Budapesta, tu 3 di şcurtu 1780 şi eara ditu unâ fumeal’ie di armân’i ditu Arbinişie. Cându tipusi Gramatica eara profesoru la Sculia naţionalâ a bâsearicâl’ei gârteascâ-vlăhească di Viena şi-armasi aoa şi dupu ţi fu excomunicatu. S-pari câ muri tu 1828.

    Patriarhulu tu unâ enciclicâ nu-afurisea maşi Boiagi ma şi tuţ aţel’i ţi pistipsea zboarâli a “unui ereticu ţi s-muta contra a limbâl’ei tu cari azburâ şi-azburaşti Dumnidzá”.

    La 1813 tipusi Viena “Gramatiki Romaniki icâ Makedonovlahiki” şi pi ghermanâ “Romanische oder Makedonowlachische Sprachlehre”. Lipseasti s-dânâsimu niheamâ la aestu titlu ţi fu apridusu daima cu sinferu “politicu”. Boiagi dzâţi “romaniki” pi gârţeaşti si “romanische” (nu “rumänische”- va s-dzâcâ “românu”, cumu fu apridusu) tru ghermanâ. Trâ Boiagi aesti numi va s-dzâcâ: “armân’ii” şi “romanu”(di la Roma!). Easti unâ mari dheafurauâ anamisa di zboarâli ghermani “romanisch”(“romanu” di la Roma) şi “rumänisch” (“Român” di la România, zboru intratu amânatu tu lingvisticâ filologie, unâ oarâ cu amintarea a cratlui naţionalu România).

     

    Tuţ anviţaţl’ii gherman’i cându azburârâ di Armân’i, dzâsirâ “mazedoromanisch” (macedo-roman şi nu mazedorumänisch” macedo-românu, cumu s-apridusi tu România) icâ “Aromunen”, (vedz G.Weigand) şi nu “Arumänen” (Aromâni). Tr-atea dzâţemu câ nu easti ndreaptâ apriduţearea ţi s-feaţi a titlului a Gramaticâl’ei alu Boiagi: “Gramatica Românã sau Macedo-românã”(??), tipusitâ di Pericle Papahagi, la 1915. Nai ma-ndreapta apriduţeari a titlului easti aţea ditu ediţiunea tipusitâ Freiburg, di Prof.Vasili Barba, la 1988: “Gramatica armânâ icâ macedonovlahâ”

     

    Si Matilda Caragiu-Marioteanu tu zborlu-a l’iei la aestâ ediţiuni dzâţi: “Gramatica alu Boiagi nu easti unâ Gramaticâ românã icâ macedo-românã cumu u interpretã Pericle Papahagi ma easti Gramatica armânâ icâ Macedono-vlahâ, aşi cumu-l’i dzâsi Boiagi, cu multâ-ndriptati si intuiţiuni di omu anviţatu”

    Easti prota Gramaticâ stiintificâ anyrâpsitâ cu yrami latini ţi s-ari adratâ trâ limba di dadâ a Armân’iloru.

    Tu idyiulu zboru Matilda Caragiu-Marioţeanu dzâţi: “Armâna alu Boiagi easti limba ţi u zbura pârinţâl’i a lui câtâ an’il’i 1750, tu pãrţâli a Moscopolei; easti limba a inscripţil’iei alu Nectarie Târpu (1731); limba alu Th.A. Cavalioti, Daniil Moscopoleanlu si-alu C-tin Ucuta. Limba alu Boiagi si, ma multu, a Textiloru – easti curatu armâneascâ.” Gramatica alu Boiagi easti anyrâpsitâ trâ Armân’il’i ditu Balcanu – iu limba greacâ eara aţea di sculie si tr-aţel’i ditu Avstro-Ungarie. Tr-aţea easti anyrâpsitâ tu doauâ limbi, easti bilingvâ: tuti regulili (normili) di-anyrâpseari, azburari, congiugari, suntu dati tu greacâ şi ghermanâ.

     

    Ghini dzâţi Matilda Caragiu:”Gramatica alu Boiagi easti actulu di oficialidzari a unâl’ei limbi a unui populu evropeanu, cari nu easti niţi arbinişeascâ, niţi gârţeascâ, niţi sârbeascâ, niţi nturţeascâ – unâ limbâ cari easti altuţiva, anamisa di-alanti limbi balcaniţi”. Gramatica alu Boiagi ari unu Protuzboru (Vorrede) ţi easti nai ma di simasii documentu trâ diştiptarea noastâ ca populu cu identitati ahoryea, unu populu cu limba lui şi ţi ari-ndreptu sâ şi-u aveagl’e şi s-u lucreadzâ: “Itido limbâ easti unâ damcâ (amprentâ) a spiritlui uminescu. Cu câtu ma multi limbi ari nviţatâ omlu, ahântu ma multi cãl’iuri va si-nveatâ s-discl’idâ spiritlu-a lui. Tr-aţea ninga di la Ennius s-ţâni zborlu aestu vecl’iu: Quot linguas calles, tot homines vales” icâ “Hotentot s-eara vlahil’i şi tutu va lâ armânea-ndreptulu şi câştiga sâ si cultivâ tu limba loru, calea aţea ma buna di tuti.”

     

    Boiagi easti unu mari patriotu armânu ma şi unu mari umanistu aţilui chiro. S-nu-agârşimu câ tu Avstro-Ungarie bâna mãri comunitãt armâneşţâ (Viena, Budapesta; Miskoltz) şi Boiagi vrea tra s-l’i-agiutâ s-nu şi-agârşeascâ limba di dadâ. Protluzboru alu Boiagi easti ca unâ “Dimândari” modernâ, “avant la lettre” a “Dimândaril’iei 1333”, unâ câftari câtâ lumea evropeanâ, câtâ fraţl’ii di limbâ latinâ, tra s-agiutâ s-nu chearâ n’ica loru sorâ latinâ, armâna: “Limbili surãri ţi li dzâsu ma ninti ( italiana, franceza şi spaniola) eara, tu ahurhitâ tutu aşi i ninga cama multu fârâ agiutoru şi oarfâni, cumu s-veadi dupâ vecl’ili cãrţâ a loru şi cu tuti aesti, trâ urnechi, limba italianâ easti adzâ limba gheneralâ a cânticlui tu tutâ Evropa, a s-hibâ câ tu locurili-aţeali sâ zburaşti şi s-anyrâpseaşti ghermana, engleza, franceza!”… “Tr-atea a Armânlui nu ari trâ ţe si-l’i hibâ arşini di limba a lui, din contra el va si-aduchiascâ pirifanu cu ea, ş-cându elu va-si muşuteadzâ, va-şi cultivâ duhlu, limba va-l’i calcâ torlu, tra s-dzâcu aşi, cu harauâ, cumţe s-hibâ ma cu harauâ ca multi alti limbi.”

     

    Gramatica ari tu soni texti ţi suntu orighinali şi suntu protili texti litirari ditu litiratura armâneascâ. Suntu Fabuli, Pârvulii şi Isturii anyrâpsiti cu multâ hazi şi cu hari. Suntu texti anyrâpsiti di unu omu anviţatu câ va s-aflãmu multi maximi (zboarâ mintimeni) latini, gârţeşţâ şi ditu alti culturi.

     

  • MIHAIL G. BOIAGI (03.02.1780 – 1828)

    MIHAIL G. BOIAGI (03.02.1780 – 1828)

    MIHAIL G. BOIAGI easti unlu di proţl’ii gramaticean’i tu Balcan. Nu-avemu multi hâbãri trâ bana alu Boiagi. Stimu câ s-amintã Budapesta, tu 3 di şcurtu 1780 şi eara ditu unâ fumeal’ie di armân’i ditu Arbinişie. Cându tipusi Gramatica eara profesoru la Sculia naţionalâ a bâsearicâl’ei gârteascâ-vlăhească di Viena şi-armasi aoa şi dupu ţi fu excomunicatu. S-pari câ muri tu 1828.


    Patriarhulu tu unâ enciclicâ nu-afurisea maşi Boiagi ma şi tuţ aţel’i ţi pistipsea zboarâli a “unui ereticu ţi s-muta contra a limbâl’ei tu cari azburâ şi-azburaşti Dumnidzá”.


    La 1813 tipusi Viena “Gramatiki Romaniki icâ Makedonovlahiki” şi pi ghermanâ “Romanische oder Makedonowlachische Sprachlehre”. Lipseasti s-dânâsimu niheamâ la aestu titlu ţi fu apridusu daima cu sinferu “politicu”. Boiagi dzâţi “romaniki” pi gârţeaşti si “romanische” (nu “rumänische”- va s-dzâcâ “românu”, cumu fu apridusu) tru ghermanâ. Trâ Boiagi aesti numi va s-dzâcâ: “armân’ii” şi “romanu”(di la Roma!). Easti unâ mari dheafurauâ anamisa di zboarâli ghermani “romanisch”(“romanu” di la Roma) şi “rumänisch” (“Român” di la România, zboru intratu amânatu tu lingvisticâ filologie, unâ oarâ cu amintarea a cratlui naţionalu România).



    Tuţ anviţaţl’ii gherman’i cându azburârâ di Armân’i, dzâsirâ “mazedoromanisch” (macedo-roman şi nu mazedorumänisch” macedo-românu, cumu s-apridusi tu România) icâ “Aromunen”, (vedz G.Weigand) şi nu “Arumänen” (Aromâni). Tr-atea dzâţemu câ nu easti ndreaptâ apriduţearea ţi s-feaţi a titlului a Gramaticâl’ei alu Boiagi: “Gramatica Românã sau Macedo-românã”(??), tipusitâ di Pericle Papahagi, la 1915. Nai ma-ndreapta apriduţeari a titlului easti aţea ditu ediţiunea tipusitâ Freiburg, di Prof.Vasili Barba, la 1988: “Gramatica armânâ icâ macedonovlahâ”



    Si Matilda Caragiu-Marioteanu tu zborlu-a l’iei la aestâ ediţiuni dzâţi: “Gramatica alu Boiagi nu easti unâ Gramaticâ românã icâ macedo-românã cumu u interpretã Pericle Papahagi ma easti Gramatica armânâ icâ Macedono-vlahâ, aşi cumu-l’i dzâsi Boiagi, cu multâ-ndriptati si intuiţiuni di omu anviţatu”


    Easti prota Gramaticâ stiintificâ anyrâpsitâ cu yrami latini ţi s-ari adratâ trâ limba di dadâ a Armân’iloru.


    Tu idyiulu zboru Matilda Caragiu-Marioţeanu dzâţi: “Armâna alu Boiagi easti limba ţi u zbura pârinţâl’i a lui câtâ an’il’i 1750, tu pãrţâli a Moscopolei; easti limba a inscripţil’iei alu Nectarie Târpu (1731); limba alu Th.A. Cavalioti, Daniil Moscopoleanlu si-alu C-tin Ucuta. Limba alu Boiagi si, ma multu, a Textiloru – easti curatu armâneascâ.” Gramatica alu Boiagi easti anyrâpsitâ trâ Armân’il’i ditu Balcanu – iu limba greacâ eara aţea di sculie si tr-aţel’i ditu Avstro-Ungarie. Tr-aţea easti anyrâpsitâ tu doauâ limbi, easti bilingvâ: tuti regulili (normili) di-anyrâpseari, azburari, congiugari, suntu dati tu greacâ şi ghermanâ.



    Ghini dzâţi Matilda Caragiu:”Gramatica alu Boiagi easti actulu di oficialidzari a unâl’ei limbi a unui populu evropeanu, cari nu easti niţi arbinişeascâ, niţi gârţeascâ, niţi sârbeascâ, niţi nturţeascâ – unâ limbâ cari easti altuţiva, anamisa di-alanti limbi balcaniţi”. Gramatica alu Boiagi ari unu Protuzboru (Vorrede) ţi easti nai ma di simasii documentu trâ diştiptarea noastâ ca populu cu identitati ahoryea, unu populu cu limba lui şi ţi ari-ndreptu sâ şi-u aveagl’e şi s-u lucreadzâ: “Itido limbâ easti unâ damcâ (amprentâ) a spiritlui uminescu. Cu câtu ma multi limbi ari nviţatâ omlu, ahântu ma multi cãl’iuri va si-nveatâ s-discl’idâ spiritlu-a lui. Tr-aţea ninga di la Ennius s-ţâni zborlu aestu vecl’iu: Quot linguas calles, tot homines vales” icâ “Hotentot s-eara vlahil’i şi tutu va lâ armânea-ndreptulu şi câştiga sâ si cultivâ tu limba loru, calea aţea ma buna di tuti.”



    Boiagi easti unu mari patriotu armânu ma şi unu mari umanistu aţilui chiro. S-nu-agârşimu câ tu Avstro-Ungarie bâna mãri comunitãt armâneşţâ (Viena, Budapesta; Miskoltz) şi Boiagi vrea tra s-l’i-agiutâ s-nu şi-agârşeascâ limba di dadâ. Protluzboru alu Boiagi easti ca unâ “Dimândari” modernâ, “avant la lettre” a “Dimândaril’iei 1333”, unâ câftari câtâ lumea evropeanâ, câtâ fraţl’ii di limbâ latinâ, tra s-agiutâ s-nu chearâ n’ica loru sorâ latinâ, armâna: “Limbili surãri ţi li dzâsu ma ninti ( italiana, franceza şi spaniola) eara, tu ahurhitâ tutu aşi i ninga cama multu fârâ agiutoru şi oarfâni, cumu s-veadi dupâ vecl’ili cãrţâ a loru şi cu tuti aesti, trâ urnechi, limba italianâ easti adzâ limba gheneralâ a cânticlui tu tutâ Evropa, a s-hibâ câ tu locurili-aţeali sâ zburaşti şi s-anyrâpseaşti ghermana, engleza, franceza!”… “Tr-atea a Armânlui nu ari trâ ţe si-l’i hibâ arşini di limba a lui, din contra el va si-aduchiascâ pirifanu cu ea, ş-cându elu va-si muşuteadzâ, va-şi cultivâ duhlu, limba va-l’i calcâ torlu, tra s-dzâcu aşi, cu harauâ, cumţe s-hibâ ma cu harauâ ca multi alti limbi.”



    Gramatica ari tu soni texti ţi suntu orighinali şi suntu protili texti litirari ditu litiratura armâneascâ. Suntu Fabuli, Pârvulii şi Isturii anyrâpsiti cu multâ hazi şi cu hari. Suntu texti anyrâpsiti di unu omu anviţatu câ va s-aflãmu multi maximi (zboarâ mintimeni) latini, gârţeşţâ şi ditu alti culturi.



  • Scriitorlu Cola Fudulea


    Masti zuyrâpsiti di prof.dr. Maria Pariza, prof.dr. Mariana Bara şi poeta Kira Iorgoveanu Mantsu:


    Dit CALEIDOSCOP AROMAN – prof.dr. Maria Pariza


    Poet şi prozator armânescu. Easti faptu tu dzuua di 5 di yinaru, 1940 tu hoara Toccilar, Românie di părinţă armân’i grămustean’i dit Vârgârii. Sculia primară u feaţi tu hoara Ceamurlia di Nsus iu s’mutarâ părinţăl’i a lui dupu anlu 1940.


    Liţeulu ălu feaţi tu căsăbălu Babadag şi Facultatea di Dreptu Bucureşti. Lucră ca juristu tu ipotisea di procuror, a deapoa dit 1980 băneadză Custanţa şi lucreadză ca avocatu.


    Ahurhi s’ngrăpsească pi limba română, ma nu-l’i deadi di mănă şi ti aţea să aşţă s’ngrăpsească pi armâneaşti.


    Cănticlu a lui “Cătu ti voi” s-feaţi multu avdzătu cănticu şi dipu ca popular. Poeziili a lui şi ma multu proza a lui şcurtă ăl’i si publicară tu tuti revistili armăneşţă ţi s’publicară tu aeşţă vără dzăţ di an’i.


    Prota carti cu poezii “Trec an’il’i şulinar” u publică pi păradzl’I a lui, la Editura Litera, Bucureşti, 1985.


    Cartea cu proză şcurtă “Vără nauă, vără veacl’e” u publică iara la Editura Litera, Bucureşti, 1986.


    La Editura Cartea Aromână, thimil’iusită di Tiberius Cunia, l’irtatlu a nostu “CORESI” l’iu publică tută proza tu dauuă tomuri sum titlul “Aeşţă Armân’i — Oamin’I dit pirmithi”, Custanţa, 1998.


    (cortină muzicală/ pirdelu cu nihadz)


    Vruts ascultatori,


    S-videmu ma largu ţi ari angrăpsită Prof. dr. MARIANA BARA ti umoristul COLA FUDULEA:


    Unâ analizâ a cărţâlor al Cola Fudulea u faţi Mariana Bara, prozatoari şi ea, ama şi autoari di carţâ di lingvisticâ, aşi cum l’i-easti formaţia a l’ei universitarâ.


    Tu işita-a meslui cirişaru 2010, Cola Fudulea, ţi bâneadzâ Custanţa, câsâbălu di-tru România, di la Amarea Lae, feaţi unâ vizitâ, câlisitu la Suţata Culturalâ Armâneascâ, di Bucureşti, la Tercl’iul di limbâ armâneascâ. Coordonatorlu a aluştui Tsercl’iu, profesorlu Alexandru Gica, avea pitricutâ unâ hâbari trâ vinita a umoristului şi tru cari fâţea şi unâ şcurtâ părăstiseari al Cola Fudulea. Niscănti dati pitricuti di el suntu aesti:



    Cola Fudulea tipusi tu 1985 cartea di poezii “Trecu anjlji shulinaru” sh-tu 1986 cartea di părăvulii “Vără noauă, vără veaclj” tsi fu unu dealithea evenimentu ti armânjlji ditu România cătse părăvuliili adutsea aminti di turlia di angrăpseari alu Nicolae Batzaria.


    Tiberius Cunia tipusi (la Editura Cartea Aromana) proza shcurta alu Cola Fudulea tu trei volumi (1998, 1998, 2004). Treili volumi poartă numa “Aeshtsa Armânj – oaminj dit pirmiti” shi tuti ahurhescu cu idyili zboară alu Cola Fudulea:


    “Easti, tu suflitlu a meu, un loc tsi acatsă partea dit guneauă, di ninga icoană. Aclo, tu noptsăli căndu căndila easti apreasă, St-Măria vearsă shopat di lăcărnji ti tuts atselj cari chirură sh-ti tuts aeshtsă cari băneadză trunduits, ciulduits sh-arăspăndits di istorie, ti tuts aeshtsă armânj – oaminj dit pirmiti.”



    Adunarea di la Cercul di limba armânească, di la Suţata di culturâ, cu scriitolu Cola Fudulea s’ţănu tru dzuua di işitâ a meslui cirişaru, 30 di cirisharu, unâ dzuuâ dupu sârbâtoarea a Sâmţâlor pitricuţ s-arâspândeascâ crâştinismul.



    Inspiraţ di-tru caracterizarea ali Mariana Bara, va-s făţemu unâ altâ caracterizari, metaforicâ, şi va-s dzâţemu că scriitorlu Cola Fudulea fu pitricut, vahi di la unu… Hristolu a umorlui, a şicăiiloru, tra-s arâspândeascâ şicaia şi uspiţâl’ia armâneascâ.


    Mariana Bara faţi unâ analizâ, cu numa Prosuplu di artistu, a cărţâlor al Cola Fudulea. Ia ţi dzâţi ea:


    Ma vrei sarâdz, dishcljidi ună carti anyrăpsită di Cola Fudulea. Ama va svedz aclo ma multi temi. Disfeciu ndoauă di eali sh li arădăpsescu aua (cătse nu agiumshu la sutsatã…):



    COLA FUDULEA PROSUPLU DI ARTISTU.


    Cola Fudulea adutsi tu literatura armâneascâ unu fondu di cunushteari istoricâ, unâ memorii a farâljei, cu doauâ pârtsâ tsi angreacâ ti identitatea armânjloru ditu Românii: isturiili adusi ditu Balcanu (nai ma multili ditu Vâryârii), isturiili exemplari, pirmithi sh fapti, tsi urdinâ la tuts yrâmusteanjlji vinits tu Românii; isturia di dupu colonizari, adaptarea, asimilarea pi anarya aua tu Românii.



    Analiza ali Mariana Bara easti ndreaptă pi dauâ părţâ: GUSTULU TRAYICU, PROZA FANTASTICÂ, a daua parti CULTURA ARMÂNEASCÂ şi, a treia, cu numa scrisâ ntră ghilimadz, seamnili al Guillemet, editorlu francez, “MODERNIZAREA”. Va-s dăm, tra-s dzâţemu aşi, zborlu ali Mariana Bara:



    GUSTULU TRAYICU, PROZA FANTASTICÂ.


    Cola Fudulea debutâ cu prozâ ti hazi, tu 1986, Vârâ noauâ, vârâ veaclje. Tuts lu shtimu ti shicâgi, ti mintimenu umoristu.


    Ia câ tu proza armasâ nica vârâ dosprâz’ di anj nitipusitâ, Cola Fudulea caftâ unâ altâ cali, ahândoasâ, ampiltitâ cu isturia.


    Aua, tu cumata Cu numta pisti muntsâ, anyrâpsitâ tu 1986 sh tipusitâ tu protlu volumu ditu 1998[1] (p.89 — 100), Cola Fudulea treatsi tu zboarâ unâ thamâ, unâ diplâ di stâvurseri antunicati, apreasi alargu unâ di alantâ, ama uidisiti tu soni tu idyea cali. Pirmthlu — pânâ tora unâ dinâseari — ari arâdâtsinj vahi tu isturia realâ:


    Cuscârlji vinits Vudena tâshi di Bijdova tu Rodopi, di multu alargu, ankisescu calea nâpoi cu nveasta ascumtâ di zâvonlu aroshu, lungu, grosu, ama nu shtiu tu aestâ oarâ câ nu lâ deadirâ nveasta tsi u isusi socurlu cu unâ lirâ di malâmâ. Tâshi tu murgishu, tu vuloaga iu dinâsirâ ti dispustuseari, vedu tuts anda unâ suratâ tradzi zâvonlu, câ nveasta atsea alâvdata easti urutâ, ncusuratâ, groasâ, fârâ njatâ, niundzitâ — sora ma marea a featiljei mshati tsi avea loatâ hari a socurlui.


    Pân’tu aestâ minutâ, pirmithlu s’uidiseashti cu alti, tsi li avdzâmu di la pâpânj, cându yrambolu eara ma ciurucu, ma zmeti di câtu fu alâvdatu, cându ti pruxinii avea ankisitâ altu sh avea dzâsâ câ yrambolu easti isa tu njatâ cu nâsu. Ahtari paradiymâ aflâmu sh tu isturia a vâsiljadzloru ditu Frantsa (Galii), cându pruxinitslji fudzirâ s’caftâ nveasta cu unu caduru mshatu zuyrâpsitu, iu spunea unu gioni aleptu, cu prosuplu nyiliciosu, ama yrambolu eara dipu kirutu, fârâ aumbrâ.


    Ama Cola Fudulea vru s’treacâ anaparti di isturia etnograficâ mplinâ di detalii ditu bana a yrâmustenjloru (cumu s’adra pruxinia, cumu eara zâvonlu, fustânjli, buieili, stuliserli, cumu s’arâdâpsea cuscrilja, tsi cânta, tsi turlii di calj avea, tu tsi locuri bâna etc.) sh arâdâpsitâ tu unu spatsiu geograficu acâtsatu tu hartâ: Vudena, Neaushti, Bijduva.


    Nâietea a lui easti s’dizvârteascâ unâ prozâ cu ma multi dipli, s’li arâdâpseascâ fronimu pânâ tu soni: (şi, Mariana Bara misurâ vârâ dzaţe puncti, prit care ghideadzâ materia tematicã a cumatâl’ei literarâ)


    -“mârata nveastâ nauâ” u shintea multu mâ-sa, pânâ s’fugâ cuscârlji, ayunjisits câ avea cali alargu tu Rodopi;- “nu armasi kiro di vârâ coru” (greashti socurlu mari);


    – cumu s’cunuscurâ doilji cuscâri m pâzari Vudena, yinlu dultsi di Neaushti sh feata ca luna, unâ sh unâ isusitâ;- numta “sh mâni. Io hiu andreptu sh tora” (dzâtsi fen’su a featiljei);


    – Halciu, lali a yrambolui, nu s’hârsi ti isuseari, nu lâ aurâ sâ nkirdâseascâ; nu s’hârsi, limnusi anda vidzu isusita; ama nu gri dipu ta s’nu aspargâ kefea a frati’sui;- socurlu dzâtsi câ isusearea easti di la Dumnidzâ: “Atsel di Ndzeanâ ânj ti ascoasi ân cali”;


    – tutu nâsu apuitueashti alantsâ tu soni sh dzâtsi “ashi nâ fu ngrâpsitâ”; – tu vâloagâ iasi unâ tâbâbii di luki tsi asparu calji, vatâmâ birbetslji;


    – luplu manolicu tu soni arâkeashti diotlu, calu a yrambolui;- yrambolu keari.

    Ti tsi ari simasii aestâ prozâ disâ realâ, disâ fantasticâ ? sâ ntreabâ Mariana Bara. Ea creashti tu arada ahurhitâ di Marcu Beza, ama cu modernâ tâtseari a naratorlui, tsi nu exiyiseashti, nu aspuni ma multu di atsea tsi lipseashti ti adyivâseari cu angâtanu. Câtse trayedia eara ampiltitâ cu bana, cu pruxiniili, cu sistemlu matrimonialu armânescu. Zborlu datu eara ti unâ etâ, semnulu datu nu s’loa nâpoi. Tinjia s’tsânea di multi ori cu curbani.


    Bitism aoa textul a studiului tsi are, cum dzâsimu, ninca alti dauuâ pârtsâ.


    (cortină muzicală/ pirdelu cu nihadz)




    Vruţ ascultători,


    Vă dăm, ma largu, s-avdzăţ ţi ari ngrăpsită poeta KIRA IORGOVEANU MANTSU ti opera-a a scriitorlui COLA FUDULEA:


    La anlu 2007, cãndu tipusiiu Brüxelles antholoyia di poezii armâneascâ, tu doauã limbi (armânâ-francezã) — Noi, poetslji a populiloru njits“, bâgaiu unâ cumatâ ditu proza alu Cola Fudulea Cãntã fãrshirotslji“. Prozã tu antholoyii di poezii? Ama, proza alu Cola Fudulea ari hari poeticã, mayicã…

    (Ti atselji cari au arâvdari s-adyivãseascã aestu njicu giuvairu litiraru!)

    Cãntã Fãrshirotsilji

    Cara s-nu-avea doara s-cãntã, omlu lipsea s-arãdã glãreshti, s-azghearâ ca prãvdzãli, cã niscãntiori, caimolu, i haraua nu pots s-li-aspunji mashi cu zboarã, s-hibã eali sh-di nai ma aleaptili. Ma, ashi, sãlãgheshtsã boatsea shi-atumtsea ducherli – sh-cãndu hii s-ti lja haraua, ama sh-cãndu tsã yini s-aurli ca ayrimea – pritu cãnticu tsã li-anveshtsã tu stranji pirifani, cã sh-tu-ahtari aradã lipseashti s-ai tinjie ti atselji cari ti ascultã (…)


    Cumu nu-ari sãrbãtoari fãrã cãnticu, atsea noapti cãdzu multã cãntari. Aveamu avdzãtã io sh-alti ori, tu ahãti alti aradz, cumu cãntã fãrshirotsljii, ma nu dipu shi-ashi. Earamu mashi oclji sh-ureclji.


    Mushuteatsa a cãnticlui fãrshirutescu yini di-aclo cã la elj nu cãntã unu, doi i mashi-ndoi oaminji. Cãntã tuts! Unlu di elj lu-ahurheashti, altu “lu lja”, dupã elu, sh-tuts alantsã tragu niholu, dimec, ashi, agiutã. Aoa, la aestu niho, easti tutâ mushuteatsa a cãnticlui, aestu niho ti-acatsã tu mâyie, di tsã si pari cã tutã casa easti mãyipsitã … (…).


    Cari armãnu nu-ari mirachi ti cãntari? Cãnticlu avdzãtu di la ahtãri oaminji easti cumu-i cuzunaclu dupu mãcari, i unã lingurã di njeari tahina, pi inima agiunã sh cu gura amarã-pilonjiu. Tuti au pi lumea aestã aradhã, ashi cã unu cãnticu aleptu, unã boatsi ayisitã lipseashti s-yinã ca tsiva cari ti-aumdzi pi-aranã i tsã-ndultseashti suflitlu.


    Ãlj vini arada sh-alu Yioryi Celea…! Duchimu aestâ, dupu tâtsearea cari s-alâsa tu udã… Nu cã paplu Celea eara vãrã di-atselji cari voru pãlãcãrseari ta s-cãntã, ma haraua, marea harauã, va niheamã ashtiptari, ta s-hibã ma mplinã shi s-u gushtsã ma ghini. (…)


    « Goga! Goga! » Tuts cãftarã cãnticlu aestu, dupu cari ashtiptarã cu suflitlu la gurã. Papu Celea nu-ntriba cari va s-hibã atselu cari va-lj ljia cãnticlu. Shtia elu, shtia shi-alantsã, di la alti aradz, cã tinjia aestã nu easti ti cari s-hibã. Ahurhi cãnticlu… Boatsea miryiuruseashti sh-dupu mashi trei zboarã s-alinã, s-alinã:


    «Aidi, tâsh la treili, more, marmari»



    Intrã sh-atselu cari lja cãnticlu sh-niholu pãrnjeashti… Tuts caftã s-easã ma ghini canticlu-aestu sh-cãndu agiundzemu la: «Scoalâ, Gogâ, scoalâ, hilja a mea,/Câ yinu cuscrilji ta s-ti lja» boatsea alu papu Celea aurlã shi-azghileashti, alantã treamburã sh-plãndzi sh-niholu bagã ma multã puteari. Canda ai dininti numta iu Goga, pi moarti, alãxitã nveastã nauã sh-teasã pi crivati, nu poati sã si scoalã ta s-u lja cuscrilji, pãrintsãlj aurlã shi zghilescu, soia s-dirinã di plãngu, uborlu-ntregu miryiuluseashti sh-loclu tutu s-cutreamburã. Hicatlu tsã si-arupi cãndu mãrata Goga greashti di bãgatã:


    «Dã-u njica, dado, ta s-u lja

    Cu shcreta di paea-a mea!»


    Cãndu cãnticlu s-bitisi, paplu Celea alãsa caplu-nghiosu. Alantsã adrarã idyiulu lucru. Canu nu scoati vãrã zboru, di canda, tu mesi di elji, tora, niheamã ma ninti, dipusimu sfinduchea, tu groapa iu Goga va s-armãnã nvãlitâ ti daima.


    Cãtã tahina, cãndu mi bagu, tu locu di somnu, mi-acatsã minduearea: «Ca tsi featã eara Goga aestã?» Ari vãrã altu mortu cari armãnjilji s-lu plãmsirã ahãtu? Cã, pitu cãnticu, pisti anj, tuts fãrshirotslji, nu mashi soea, u plãngu nica Goga, nveasta cari-sh didea suflitlu dipu tu oara cãndu, tu unu altu uboru, soacra u-ashtipta cu mirachi.


    Tu cãnticlu fãrshirutescu Goga anyiliceashti ca arãdãrichea di flurii pi frãmtea di-nveastã armãnã. Fãrshirotslji nu avurâ, sh-poati cã nu va s-aibâ canãoarâ, boatsi ca-alu Yioryi Celea!



    RRI – Secţia armânească 07.01.2020


    Autor: Taşcu Lala


  • In Memoriam ATANASIE NASTA (2.11.1912 – 23.12.1996)

    In Memoriam ATANASIE NASTA (2.11.1912 – 23.12.1996)

    Avocatlu Atanasie Nasta, ţi purta di n’ic unâ pleagâ tru suflit faptâ di chirearea a paradhislui a locurloru armâneşti ditu Pindu, mindui ca aestâ patridâ di suflitu lipseaşti s’ toarnâ tru limba ţi nu putem s-u alâsãmu s-chearâ şi tru cari lipseaşti s-nâ spunemu tutâ mirakea trâ identitatea a noastrâ nsurinatâ, meditearaneanâ. Cu aestâ minduitâ şi duri ţi nu s-astindzi trâ “Grailu a meu di mumâ — ditu poezia al Geoge Murnu — grailu a meu di tatâ”, avocatlu şi poetlu Atanasie adră la 1975, tru un kiro tru cari lumea armâneascâ s’ turnã cătã arâdâţin’ile a l’ei, pritu dicţionarlu al Tache Papahagi, liturghierlu comentat ali Matilda Caragiu-Marioţeanu, Antologhia armâneascâ al Hristu Cândroveanu, vahi dupu urnechea aţil’ei di la 1922 al Tache Papahagi, ama şi emisiun’i la radio şi televiziuni, em tru România, em a fraţlor a noştri armân’i machiduniţ cum dzâţea nimuritorlu Atanas Gh’iorgh’iţa tru Iugoslavia (“armân’i dit Armânie şi dit Machidunie”, tra s-dzaţem cum vahi vrea s-fâţea şi Nase Gh’iorgh’iţa), avocatlu şi poetlu Atanasie Nasta adră la 1975 cenaclul ca una patridâ tru grai, Cenaclulu Studio “George Murnu”. Dupu 15 di an’i, dupu revoluţia ţi arăsturnă comunismul, cenaclul yini şi ndreapsi calea trâ intrarea diznou pi lucru a suţatâl’ei Macedo-Română, xanaamintatâ şi cumândusitã tru a daua a l’ei banâ, di dupu comunismu, di Atanasie Nasta, care fu prezidentu 6 an’I di dzâli, pânâ tru 1996, cându tricu tru bana di daima la 23 di andreu 1996.




    Atanasie Nasta s-amintă la 2 di Brumar 1912, Grămăticuva, pârinţâl’i a lui eara Ecaterina Pundichi, hil’ia a dimarhului dit hoara Fetiţa, şi Ion Nasta di Florina, hil’ilu a celniclui fârşirot Sterie Nasta şi nicuchira a lui, Sultana Nasta. Tu an’il’i 1920-1926 Atanasie Nasta ş-faţe clasili di şcoalâ tru Gârţie, doil’i an’i di ma nâpoi Sărunâ. Tu anlu 1927 Ion şi Ecaterina Nasta s-poartâ tru Cadrilater, cu pârinţâl’i şi aţel’i 9 hil’i, ficiori şi feati a loru, la cari tru 1928 s’adavgâ Victoria Nasta. Tru alunar 1936, Atanasie Nasta l’ia licenţa tru Literi şi Filosofie la Universitatea di Bucureşti. Tu anlu 1939 l’ia licenţa tru dreptu,

    tu anlu 1940 — titlul di doctor a Facultatil’ei di Dreptu di Cernăuţi. Tu meslu yizmăciuni 1949, Atanasie Nasta si nsoarâ Bucureşti cu Paula Gabriela Popescu (1928-2008), şi lâ si amintă tu 1951 hil’ilu a lor, Dan Ion Nasta. Tu anlu 1975, Atanasie Nasta cilâstâseaşti trâ pricunuştearea a Studioului di Istorie şi Literaturâ Dialectalâ, ţi ãlu cumãnduseaşti pânâ tru duza ditu soni a banâl’ei, tru 1996. Tu anj’l’i 1981, 1985, Atanasie Nasta publică dauâ volumi di sonetii, cu numa “Sonete”, tru 1981, şi “Ora de poezie”, tru 1985, la editurli “Albatros”, şi “Cartea Româneascâ”.




    Anamisa di aeste dauâ alãnceri, easti agiutatu tra sâ-ş9i publicâ, aşi cum işişi ea dzâţe tru measjlu a l’ei di comemorare la 100 di an’i, poeta Kira Iorgoveanu Manţu.

    Kira Manţu avea intratâ tru Cenaclulu “George Murnu” tru anlu 1977:Mini, atsea ma tinira atumtsea di tuts, intramu tu unâ lumi culturalâ tsi nica nu shteamu câtâ iu va mi minâ…

    […] Avuiu multi muabets cu Ath.Nasta tu kirolu anamisa di 1977-1986 shi, ma amânatu, dupu 1990. Lu cânâscuiu ca unu durutu armânu, cu suflitlu pliyuitu di nostalghia a Pindului, a Makiduniljei — alâsati shi trâ daima nividzuti. Mashi unâ ahtari pleayâ tsâ da putearea s-aladz dupu unâ Idhee, dupu unu Yisu… Yislu a lui eara “turnarea tru paradislu armânescu”, unâ turnari culturalâ cari s’poatâ s-u toarnâ “acasâ” limba armâneascâ.




    Iu-i atsea ma aleapta-Antribari picurâreascâ“:


    Nâ ljartâ, Doamne, aestâ antribari,

    Tsi nâ cârti nâ noapti-ntreagâ-n yis:


    Cându-arâiesc cupiili di njiljoari I ma mushat la Tini-n paradis?

    Nâ avrâ cu anjurizmi ca di nveasti,

    Ca nâ harauâ dultsi nâ pitrundi

    Sh-birbiljlji cântâ! O, Tini, Doamne,

    Paradislu-a tău macâ nu easti

    Un tser ma limbid ca unâ hâryii,

    Surin cu izvuri sh-cupii di oi —

    Cu munts anălts ca tu Machidunii,

    Ahtari paradis nu i trâ noi…”



    N’il’ioarle dorm



    N’il’ioarle dorm — ma sihie di noi

    Somn imir, di prăvdzâ…

    ‘Nghiseadzâ soare

    Sh-m’iurizmâ di iarbâ tâl’iatâ-n livădz…

    Adusâ di vimt n’iadzâ-veara.



    Unâ cupie di suflite bune;

    Fârâ pişmanea di fapte arale —

    N’il’ioarledorm rîhate, ca cilimean’l’I,

    Vigl’iate di steale.



    Maş picurarlu-avdil’iat, şi-aţel sărăcăcean —

    Di noapte fac dzuâ,

    Ca s-doarmâ nu pot —

    Uhteadzâ, uhteadzâ,

    Că ninga domnul a lor fârşerot —

    Unâ n’il’ioarâ ş-un cane dailean

    Vigl’eadzâ, vigl’eadzâ !



    Geoghrafie



    Di-amarea di tru care da cap soarle —

    Trâş munţâl’i iu si-adunâ-aryuş tu doagâ,

    Tru loclu aist, vuloagâ cu vuloagâ,

    Noi ul câlcăm — cu oile ş-cu n’il’ioarle.



    Când n-avina chirolu — ti arnare,

    Cu bruma-l’i tu tâmbări şi cu maneile

    Noi dipuneam iu suntu lărdz cubeile —

    Ma nu-aspârdzeam, ca cetile varvare !



    Nâ hârâseam pi tihea-nâ ş-pi oi !

    Avearea xen’lor nu zilipsim —

    Sh-bilăcă alâsăm ti-agiun’I nâpoi…



    Mul’erle nâ mutrea cu-ahântu dor !

    Sh-cu săndzile valah ânturusim

    Mileţle — pri-iu tricum azbuirâtor…



    Acl’imare



    Di priste munţl’i-a dorurlor a meale —

    C, ma s-avdzai, muşata mea di-n hoarâ,

    Se-nalţâ acl’imarea pân-di steale,

    Că vrearea acâţă nâpoi s-mi doarâ !



    I fisea aoa tru dzua canda-i sârbâtoare, –

    Maş pân-la tine — şcretâ, -nfârmâcatâ

    Ş-si tinde duşmănoasa dipârtare !



    Ţâ aştinui duşec ninga iatac —

    Cu chel’i di luchi ş-lilice di pi lunâ,

    Şi cu fluiara nu ma ştiu ţi s-fac,

    Di-anda tu cheptu-m’i vrearea m’i-arăsunâ !



    Trei nopţ, trei munţ va m’i-l’i dipun di-alagă,

    S-ti arâchescu cu gion’l’i di altoarâ,

    Îmbraţâ să-m’i ti port — ca nâ m’il’oarâ,

    La stanea mea, sum frasin’I, dit vuloagâ…



    Sus, tut ma-n sus — cu perlu neale-n vimtu,

    S-mutrim de-aclo Machidunia vrutâ, –

    Di dorlu-a nostru loclu s-hibâ ţimtu:

    Noi, dol’i — vâsil’eadz pi lumea tutâ !





    Lăi nior

    Lăi nior, di piste munţ, Cari di tine i ma-n sus —

    Cu furtun’ile când ti-alumţ,

    Ruzvuite dit apus !

    Dorlu-a omului, din sin, Zboairâ ş-ma-nclo di ţer —

    Cama troarâ di-un şain,

    Cu areapte di her !



    Vrearea, naparte di lunâ —

    Maşi cu vruta-l’i sâ si-adunâ, –

    Di pi ‘nâ steauâ pi altâ,

    Treaţe ş-di soare, diparte,

    Ma înclo ş-di laia moarte…



    Autoru: Tascu Lala



  • In Memoriam Lucian Blaga (09.05.1895 – 06.05. 1961)

    In Memoriam Lucian Blaga (09.05.1895 – 06.05. 1961)

    Meslu aestu s-umplu 123 di ani di anda s-aminta Lucian Blaga (09.05.1895 — 06.05. 1961).Lucian Blaga easti un di mărl’i filozofi sh-un di nai ma mărl’i poets tsi l’i-avu România tru prota giumitati a sec.20. Tru aradha a rubrical’ei a noastră di tora seara va vă ghivăsim dit volumlu “Puizii aleapti”, tipusit la editura CARTEA AROMANA, tu anlu 1995, tu cari Ionel Zeană aduse pi armâneasti nai ma musatili poezii dit opera aistui poet cu hari, ti dupu dada eara di fara armâneasca, dit familia Moga vinită tu Românie di Moscopole tu işita a sec.18. Va vă ghivăsim şi ândauă di apriduţerli simnati di Hristu Cândrovanu tu “Antologhia ali poezie româneascâ clasică şi modernă pi grailu armânescu.”, ţi işi Bucureşti la ed.”Dimândarea Pârintească, tu anlu 2003.


    Lucian Blaga easti un poet liric meditativ sh-tru multi dit poeziili a lui s-aducheasti marea vreari ti u avu ti filozofie.


    Poetlu s-filozoflu Blaga pistipseasti că hoara easte loclu vluyisitu di Dumnidză iu s-amintă si nica băneadză “matricea stilistică” a suflitlui românescu .(intră poezia “Suflitlu a hoarăl’ei ” – pag.67)


    Ca iti mari poet năs yilipsi tru lirica a lui tuti themili ti frimtară di totna mintea si suflitlu a omlui: vrearea, bana, moartea, materia, spiritlu, dhialoglu a omlui cu Dumnidzălu, ciudia a lui dinăintea a nisenlor a fisil’ei. Tuti aesti suntu ncl’gati tu un universu liric orighinal ti hărseasti suflitlu s-lu măyipseasti cu pruspitsăl’ia a imaghinlor si a metaforilor .


    Maca tu tinireată năs ufilisi stihlu albu s-libir, ti-li părea ma uidisitu ti aspunearea a idheilor filozofiti, cu tritearea a anlor , Blaga s-turnă cătră formili, simetria si armonia a poeziil’ei clasică .


    Ti jali Lucian Blaga muri fără s-agiungă s-veadă dzeniurle a Pindului iu bănară străpăpănl’i a lui. Ama poeziile a lui, tricuti pi armneasti pot s-hibă ază ghivăsite di armnil’i di tută lumea prit pidimolu si harea a poeţlor armân’i Ionel Zeană şi Hristu Cândroveanu. S-avdzăm ma largu ăndauă dit aesti poezii.



    RRI – Sectia Armaneasca


  • Scriitori armân’i di aieri si di adză: Vanghiu Dzega

    Scriitori armân’i di aieri si di adză: Vanghiu Dzega

    Tu 4-li di augustu, poetlu armân Vanghiu Dzega umplu 46 di an’i. Ti aţea, tu emisiunea a noastrâ di tora seara nâ minduim ş-vâ spunem ti bana ş-lucurlu a lui di poet.


    Vanghiu Dzega s-amintă tu 4 –li di augustu tu hoara Ayiu Nicola dit R.Machidunia hil’iu a armân’ilor Nicola sh-Zoiţa Dzega, di la cari nviţă dulţili grai armânescu. Tinirlu Vanghiu ş-u cultivă limba ghivâsinda cărtâ ş-revisti armâneşti ş-cu chirolu ahurhi s-îngrâpseascâ stihuri pi armâneaşti. Tu anlu 1988 după ţi s-dusi Freiburg , tu Ghirmânie la un cursu di limbâ ş-culturâ armâneascâ organizat di Vasili Barba, cu itia a Congreslui ULCA. Cu aestâ itie lo ş-un premiu ti poeziili a lui muşati. Poeziili a lui ş-aflarâ loc tu revista “Zborlu a Nostr” dit Ghirmânie , ţi tu anlu 1997 îl’i publică tu numirlu 2 (55), un mânucl’iu di poezii di-a lui “Toarâ di zboarâ”. Easti însurat cu unâ armânâ ari doi ficiori ş-tora lucreadzâ tu Italie.


    Vanghiu Dzega easti unâ prezenţâ activâ pi gruplu di discuţii Armânamea la cari aduţi contribuţie cu comentarii cu hazi ş-hâbări multu interesanti.


    Tu minutili ţi yin vâ prezentăm îndauă di poeziili al Vanghiu Dzega ţi li aflăm tu “Antuluyia a poeziil’ei armâneascâ”, tomlu III, îndreaptâ di Ionel Zeana ş-publicatâ la Ed. Cartea Aromână tu anlu 2001.


    (intră poeziile+ ilustraţie muzicală)




  • Hristu Cândroveanu (05.02.1928 – 09.12.2013)

    Hristu Cândroveanu (05.02.1928 – 09.12.2013)

    Hristu Cândroveanu s-amintă tu 5 di şcurtu 1928, Babuc, giudeţlu Durostor, Cadrilater – poet, prozator, traducător, publicistu şi critic literar. Easte hiljlu a Zoricălʹei amintată Bracea şi al Stere Cândroveanu.Dusi la Atsel di Analtu tru dzuua di 9 di andreu 2013.


    Feati şcoala primară tru localitatea General Praporgescu (1935-1939) şi cursurli liceale la Silistra, Călăraşi, Tulcea şi Timişoara (1939-1948). După absolvirea a Facultatilʹei di Filologie di Bucureşti (1952), va s-hibă profesor di limba şi literatura română tu nândauă localităţ dit giudeţili Călăraşi şi Prahova, deapoa Ploieşti (1952-1969).


    Tru 1966, agiundzi secretar a Consiliului tra Cultură şi Artă a municipiului Ploieşti (până tru 1980). Deapoa redactor la revistele Tomis” şi Tribuna şcolii”, funcţionează şi tru harea di consilier tru Consiliul Culturalʹei (1970-1974). Easte redactor-şef, dit 1974, a revistei Livres roumains”. Tru 1990, fondeadză revista macedo-română Deşteptarea” şi tru 1994, revista Dimândarea” (publicaţie trimestrială tru grailu armânescu).


    Tru 1992, agiundzi prezidentu ali Fundaţie Culturală Aromână Dimândarea părintească”. Debutează cu proză, tru 1959, la Flamura Prahovâlʹei”, colaborândalui deapoa cu proză, stihuri, articole şi cronit literari la Contemporanul”, Viaţa românească”, Luceafărul”, România literară”, Ateneu”, Astra” etc.


    Opera literară


    · Poeme, Bucureşti, 1973;


    · Alfabet liric, Bucureşti, 1974;


    · Porni racheta, Bucureşti, 1974;


    · Poveşti de la Miază-zi, Bucureşti, 1976;


    · Poeţi şi poezie, Bucureşti, 1980;


    · Trei balade aromâne, Bucureşti, 1980;


    · Nihadz, Bucureşti, 1980;


    · Printre poeţi, Cluj Napoca, 1983;


    · Ore de aur, Bucureşti, 1983;


    · Literatura română pentru copii, Bucureşti, 1988;


    · Aromânii ieri şi azi, Craiova, 1995;


    · Marea Serenităţii, I-II, Bucureşti, 1996;


    · Caleidoscop aromân, I-V, Bucureşti, 1998-2000;


    · Carte de vacanţă pentru aromâni, Bucureşti, 2001.


    Antologii


    · Antologie lirică aromână, Bucureşti, 1975;


    · Antologie de proză aromână, Bucureşti, 1977;


    · Un veac de poezie aromână, introducerea editorului, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Kira Iorgoveanu);


    · Erori de calcul. Poeţi români în grai aromân, Bucureşti, 2000.


    Ediţii


    · Nida Boga, Voshopolea, prefaţa editorului , Bucureşti, 1994; La stâni, postfaţa editorului, Bucureşti, 1996.



    Vrut ascultatori va dam s-avdzat ma largu In Memoriam Hristu Candroveanu angrapsitu di poetlu George Vrana tamam tu dzuua anda tricu tu alanta eta:



    In Memoria Hristu Cândroveanu, unâ numâ simbolu — Yioryi Vrana



    Tora seara mi lo pri tilifoni Florin Cândroveanu. Inima apârńi si-ńi batâ cu puteari. Aduchii unâ şi-unâ câ va-ńi dzâcâ hâbarea lae. Şi acşi fu: “Tata si ľirtă!” lu avdzâi Florin cu boaţea trimburatâ.


    Şcreta scriatâ! Unâ şi-unâ, îńi yinu tu minti stihurli alu lala Hristu Cândroveanu:



    “Arâeaşti pâdurea,


    Cupaciľi auşi dipunâ,


    Dipunâ —


    Ş-ceatia


    I-mpadi…



    Eu singuru,


    Cu cheptu-ńi,


    Aţia —


    Iu uranolu archişurâ,


    Cadi!



    Corba-ńi scriatâ, —


    Cumu s-ti-arâdu,


    S-ti dipunu?



    Câ tini hii oarbâ,


    Iara noi —


    Unu câti unu!…



    (Scriata/ Destin)



    Nu va u agrâşescu vârnâoarâ prota andamusi cu lala Hrista. Ama cându lu cunuscui io di-alithea lala Hrista? Tu anlu 1990, cându neş tu apartamentulu a lui mplinu di cărţâ şi-adrămu unâ cuvendâ nicumtinatâ di canda nâ şteamu di daima? I atumţea cându earamu dipu ńicu şi-u aflai pri unâ puliţâ di bibliotecâ la lali Fotu acasâ, “Antologie lirică aromână”? Anda u disfeciu aestâ antoloyie adratâ di lala Hrista îńi câdzu milie, lumea di nafoarâ chiru dipu, duchearea a meauâ lo voltâ, yisili a meali loarâ pirâ. Ti-apurie fu aestâ andamusi! Intrai di-alithea tu unâ pâduri di zboarâ, ńi si curmă adiľeaticlu, apârńii si-adiľiu altâ luyie, canda ńi lu-aflai duhlu, duhlu ali mae şi-alu pap’.


    Suntu lucri ţi nu si-agrâşescu vroarâ putè.



    “Luńinâ scumpâ — câtâ hari


    Pitreţ nicumtinatu tru fisi!


    Hârdzita a ta luńinari


    Acreaşti ahânti vruti yisi”


    (Poema Imnu alu lala Hrista — prota strofâ)



    Lala Hrista fu di-alithea unu lampadoforu ta s-ufilisescu zborlu ahântu vrutu a poetlui Nicola Caratanâ. Adrâ luńinâ tu chisa culturalâ tu cari bâna mâraţľi Armâńi tu comunismo. Antoloyiili tipusiti di lala Hrista tu comunismo, “Antologie Lirică aromână”, “Antologie de proză aromână” ş-maxusu “Un veac de poezie aromână/ Unâ etâ di poezie armâneascâ” ţi u tipusi deadunu cu Kira Iorgoveanu Mantsu, marea poetâ a Armâńiloru, trunduirâ has un sfulgu duchearea armâneascâ a tiniriloru.


    Lampadoforie ş-curbani trâ Armânami, mirachi ti zborlu armânescu, aesti suntu zboarâli ţi-ńi yinu tora tu minti.


    Maşi unu omu ţi-avea unâ ahtari mirachi putea si-nyrâpseascâ unâ ahtari poemâ:



    “Ţi vrutâ i ma vrutâ di nâ farâ,


    Oh, fara-nâ ţi cheari fârâ toru?


    Milie-ţ cadi, ti ľia dorlu azvarâ


    Ti grailu a ľei, ş-a tău ş-a tutuloru!



    Ş-pri alti graiuri s-poati s-dzâţ dada.


    I tati, maie ş-pap… Ma nu-i tot unâ


    S-li avdz ahântu muşati ş-cu aradhâ


    Cumu noi maşi li-avemu dzâsâ dipriunâ.



    Câ ş-pânea — câtu-i bunâ ş-nâ lipseaşti —


    S-avdadzi ş-nâsâ, cându pi-a noastrâ greşti,


    Şi iţi zboru, ma-l dzâţ pi armâneaşti —


    Avutu lu-aducheşti, ş-lu-acreşti!



    I cânticu grailu a nostru di-acasâ,


    Şi-n cathi zboru di-a lui i unu caimo …


    Cari poati s-lu agârşeascâ şi-s-lu-alasâ —


    Mea ş-iuţido si si-aflâ tu lao!



    Turnaţ-vâ, ş-adunaţ-vâ iar diadun,


    În câtândia — grailu ţi nâ easti!


    Câ di si n-adârămu unu câti unu —


    Cu elu maşi nu chiremu, cari n-afireaşti!


    *


    S-dipu singuru s-ti-afli iuva tru irńie,


    S-dzâţ dipriunâ armâneşti zboarâ…



    S-nu chearâ limba-nâ — yişteari yie, —


    Câ nu-ari, cumu nă-i grailu, ahtari dhoarâ!



    (Ş-Dipu Singuru S-Ti-Afli)


    Di-alithea lampadoforu fu lala Hrista tu chisa ţi nâ-avea aplucusitâ, ama fu şi conştiinţa/ sinidhisea criticâ a literaturâľei armâneascâ.


    Elu easti protlu criticu literaru Armânu ţi adră unâ criticâ literarâ maxusu estheticâ şi salami estheticâ. Hristu Cândroveanu fu protlu criticu di-alithea modernu ţi lu-avu Armânamea ş-vârnu nu va poatâ si-adarâ isturie literarâ ş-culturâ armâneascâ fârâ si-u bagâ tu isapi opera-ľi. Şi-opera-ľi easti lumbrusitâ ş-poliedricâ.


    Criticu impresionistu tu opera-ľi criticâ, Hristu Cândroveanu fu unu creatoru modernu ş-tu poezia armâneascâ. Tu poezia armâneascâ Cândroveanu u-adusi heavra modernâ, heavra a idheiľei, duchearea filosoficâ, ama şi-absurdulu a lumiľei contemporani.


    Unu creatoru multu complex fu lala Hrista. Modernu şi-autohtonizantu. Elu lu-armânipsi Luţeafirlu alu Eminescu şi-armânipsi unâ ntreagâ literaturâ universalâ ş-maxusu poezia a lumiľei.


    Macâ Dina Cuvata lu xanascrie spiritlu epopeicu a lumiľei ş-li armânipsi tuti epopeili a lumiľei ţi-angreacâ tu literatura universalâ, Hristu Cândroveanu u xanascrie poezia liricâ a lumiľei tu limba armâneascâ. Acşi cumu George Murnu fu unu alithea creatoru tu traduţerli a lui ţi li-ari adratâ dupâ Homer ş-nu maşi, Hristu Cândroveanu adră şi-elu creaţie tu yilie ş-thimiľiusi unâ limbâ ahoryea armâneascâ. Tu Antoloyia a poeziiľei xeani tu grailu armânescu, Cândroveanu sufseaşti unâ alithea tradiţie armâneascâ. Ma si-adari unâ statisticâ nchisindalui di la aestâ antoloyie ti-acatâ andrala. Tu-aestâ antoloyie, Cândroveanu armânipsi 206 poeţ ş-tradusi di-tu 14 literaturi. Tradusi poezie di-tu literatura grâţeascâ ş-latineascâ clasicâ, di-tu literaturili moderni luyursiti canoniţi: yalicheascâ, anglicheascâ, yirmanicheascâ, italicheascâ, ispanicheascâ, aruseascâ, ama ş-di-tu literaturili: ebraicâ, persianâ, indianâ ş-maghiarâ.


    Ma s-li bâgămu tu isapi şi Antoloyia a poeziiľei româneascâ clasicâ ş-modernâ şi Antoloyia a poeziiľei româneascâ contemporanâ si-adunâ 1442 di frândzâ tradusi tu limba armâneascâ.


    Ama aţea ţi-angreacâ nai ma multu easti carpolu ţi iasi tu padi dupâ unâ ahtari cilistiseari. Ş-carpolu easti limba armâneascâ işişi ţi iasi tu miydani cama avutâ ş-cu prosupi nali. Limba armâneascâ alu Cândroveanu s-dispeaturâ dinintea a noastrâ tu polimorfia a ľei. Easti unâ limbâ tu cari putemu si-u-adrămu siryeańi materia a zboarâloru tu minari, easti unâ limbâ yie, cu unâ muzicâ noauâ. Ş-muzica nu easti unâ luyie… U-aflămu tu opera alu Cândroveanu ş-muzica eleyiacâ ţi u scoati tu padi ahântu undzitu anda îľi armânipseaşti poeţiľi aruşi, ama şi-atumţea cându îľi armânipseaşti yaliľi Francois Villon, Pierre De Ronsard, Gerard De Nerval. U aflămu ş-muzica di dipu modernâ al Paul Verlaine, ama ş-muzica aţea di dipu ahoryea cu unu ritmo di metronomu, alu Federico Garcia Lorca, sobrâ ş-trayicâ dipriunâ, di-tu Plânguti trâ Ignacio Sanchez Mejias.


    Aventura a poeziiľei universali, Cândroveanu u-adarâ aventurâ a poeziiľei armâneascâ. Poezia a lumiľei s-dispeaturâ dinintea a noastrâ, alâxitâ tu strańi armâneşti ti mirachi.


    Li-aflămu tuti tu poezia alâxitâ ş-muşuţatâ la faţâ: yinatea alu Homeru, forma clasicâ anticâ, duchearea eleyiacâ, spiritlu romanticistu, muzica simbolistâ, experimentulu avangardistu ş-maxusu mirachea ti concretlu a limbâľei, erotica ti zboarâli armâneşti. Zboarâ armâneşti cu cari poetlu Cândroveanu nyeadzâ unâ limbâ armâneascâ yie ş-fanuminâ.


    Poezia originalâ ş-traduţerili prindi s-li mutrimu deadunu câ ţe, Cândroveanu u luyursi traduţearea, creaţie.


    Elu easti aţelu ţi-ari adratâ apoloyia ti autonomia estheticâ a poeziiľei şi a literaturâľei armâneşti. Aestu lucru iasi tu padi di dipu limpidu tu theoria ţi-u-adarâ tu antoloyiaUnâ etâ di poezie armâneascâ.


    Artistulu Cândroveanu aproapea câ nu alâthusi. Şi hiu di dipu asiguripsitu câ artistulu va dânâseascâ tu etâ. Zori va hibâ ti-aţeľi ţi vai yinâ anda va lu-adhyivâseascâ idheoloylu Cândroveanu.


    Idheoloyia easti moartea a culturâľei. Idheoloyia prindi s-hibâ mutritâ criticu acşi cumu criticu prindi s-hibâ mutritâ ş-opera. Aestâ easti aradha a isturiiľei ş-tuţ aţeľi ţi-angreacâ ti isturia a unlui populu va intrâ tu fatala moarâ criticâ.


    Idheoloyiili trecu, arta armâni ş-maxusu armâni suflitlu şi suflitlu alu lala Hrista fu muşatu. Mira îľi fu trayicâ. Acşi fu duchitu ş-tu literatura româneascâ contemporanâ.


    Balcanologulu ş-criticlu literaru Mircea Muthu dzâsi ti Hristu Cândroveanu câ adusi tu literatura româneascâ contemporanâ spiritlu trayicu. Idhyea dzâsi ş-ti alantulu prozatoru Armânu, ti Theohar Mihadaş.


    Idhyiulu Mircea Muthu scoasi tu padi tu unâ di cărţâli a lui di-tu soni câ aestu spiritu trayicu Româńiľi nu lu au.


    Cându Mircea Muthu zburâ ti contribuţia armâneascâ a aiştoru doi Armâńi la literatura româneascâ contemporanâ, ufilisi unâ sintaymâ di dipu undzitâ tu limba româneascâ: “rezistenţă şi înstrăinare/ dânâseari şi xinitipsiri” ama aestâ easti mira armâneascâ işişi. Şi romanlu fanuminu, di-alithea monumentalu Marea Serenităţii alu Hristu Cândroveanueasti unu romanu maxusu armânescu, nviscutu tu strańi româneşti.


    Hristu Cândroveanu avu mirachi si-u higâ literatura armâneascâ tu literatura româneascâ. Apruftusi? Nu! Ama alumta a lui avu hâiri câ ţe cu opera-ľi tu limba româneascâ, ş-cu traduţerli ţi li-adră, scoasi tu miydani suflitlu a nostru armânescu şi suflitlu a nostru, dipu ca iţi altu suflitu, u-adarâ lumea cama avutâ.


    Lala Hrista pistipsi câ va u-ascapâ Armânamea cu agiutorlu ali Românie şi si-alumtă si-u ascapâ acşi. Alumta a lui tora easti isturie.


    Suflitlu a lui armânescu, sândzineadzâ ninga. Nu va-ľi agrâşescu vroarâ lăcrińili ţi li-avea ntrocľi anda lu vidzui tu sońea oarâ. Lu durea mira Armânamiľei şi-aestâ s-veadi tu poezia-ľi:



    “Homer —


    taha li giudică lucrili ghini,


    handa,


    ş-li yicsea diapoia aşi:



    Ahâtu al Hector,


    ahîtu al Ahile, —


    ş-alântoru di Troia,


    cari si-alumta eľi aclo:



    aestâ-al Ulise,


    al Agamemnon, al Paris…


    si aibâ cathiunlu harei,


    si-aibâ înyisi…



    Ca unu altu Dumnidză,


    Ca unu Zevslu dialihea, Homerlu!



    Ghini, ma —


    Cumu îşi avu Elu lucratâ,


    Dumnidză-işişi,


    di-ľi işi corba di lumi,


    anapudha,


    anapudha dipu?!



    Voi, greţiľi…


    voi, sârghiľi,


    arbineşiľi…


    voi, vuryariľi…”



    Am, Noi?


    Trâ noi, Dumnidzale,


    nu ţi-avu armasâ ţiva?!…



    Ţi li fâţeşi hareili,


    yisili a noastri?



    Noi armâńiľi,


    ţi Ţi-avumu cârtitâ,


    di nu nâ ai, lele,


    iuva?…



    (Homer, Dumnidză…)


    Aduchii câ lala Hrista muri conştientu şi-aţelu di-tu soni dhialoyu lu-avu cu pârinţâľi.


    Vahi undzeaşti s-bitisescu aestâ aduţeari aminti alu lala Hrista cu poezia-ľi: La murminţâ, gugucili:



    “Primveara vini, muşatâ,


    Cu lilici, cu frândzâ veardi,


    Cu soari…


    Ma, ţi mi muşcâ nastânga,


    Ţi prici mi mursicâ


    Ş-mi-nţapâ,


    Ş-mi doari?



    Oh, primveara aestâ avutâ,


    Cu gazepea di frândzâ


    Ş-di floari!…


    Ma câ ţe dzuua îńi pari urutâ,


    Ş-mi mursicâ


    Ş-mi-nţapâ


    Ş-mi doari?



    La murminţâ cruţili veacľi


    Si-afundarâ


    Sumu lilici,


    Sumu arburi


    tru soari…


    Ma inima mea liundarâ,


    Nu cumtinâ


    S-mi-nţapâ


    s-mi doarâ!



    Oh, ş-cumu ma cântâ


    La murminţâľi di-ndzeanâ


    Gugucili aoa-aţia, gu-guuu, lăili,


    Boaţi cu hari ş-dulţeami, daileanâ —


    Ma eu


    Câ ţe ńi li avdu


    ca găili…?



    Cântâ gugucili, s-hârseascâ


    Dada mea,


    Tatâ-ńiu,


    Paplu a meu,


    Ş-maia, lirtaţiľi,


    Şi-i avrâ aoa, la murminţâ —


    Ş-ľi arisea di totna


    S-li-avdâ


    Duruţiľi,


    Maraţiľi…



    Oh, canticle-aestu, gu-guuu,


    La murminţâ


    Tru soarili-analtu, cumu luńineadzâ!


    Ş-hârsescu buńiľi, duşľi pârinţâ,


    Di canda


    Cânticlu dulţi


    Ľi-nyiadzâ…


    Mâni, vahi mâni — ş-ti mini vai cântâ,


    S-ńi dizńiardâ suflitlu tut.


    Sumu luńina soarilui, sâmtâ,


    S-nu-ńi yinâ aţia,


    Sumu dzeanâ,


    Urutu…



    Vai calcâ alţâ aumbratili cârări,


    Cumu mini azâ li calcu —


    Pri sumu pońi înfluraţ.


    Ficioriľi, nipoţiľi, aumbri pri dzări,


    Lilici aducânda


    a morţâloru


    maraţi!


    Gugucili, gugucili —


    Ľi-u dzâcu dipriunâ,


    gu-guuu — sumu soarili analtu,


    Luńinosu…


    A ńia ma, câ ţe îńi asunâ


    Boţili a loru


    Ahântu lâhtârosu?



    Cari mi-acľiamâ, cari mi pindzi


    Sumu dedzli analti di-aoa, la murminţâ?


    Câtrâ iuva dzarea si-astindzi,


    Căľiurili


    Poartâ


    Câtrâ pârinţâ…


    George Vrana



    RRI Sectia armaneasca


    Rubrica ndreapta di Tascu Lala

  • In Memoriam GEORGE PERDICHI (22.05.1912/1913 Perivole, Grecia – 1957/1964/1

    George Perdichi s-amintă tu 1913 (H. C. şi K.I.) ică la 22 di mai 1912 (RLSA 1996) tu hoara Perivole dit munţăl’i a Pindului, tu nordul ali Gărţie di ază.


    Anviţă la şcoala finanţată di statlu român tru hoara iu s‘amintă. Tricu deapoa la gimnaziul di Grebena ţi agiumsi ma amănatu liceu, la revista a curi – Lumina – coloboră. Bucureşti bitiseaşti cursurli a Facultatil’ei di Literi şi Filosofie.

    Emigreadză tru SUA, New York, iu va s’moară oarfănu şi lăndzidu tu 1957 (H. C. şi K. I.) ică tru 1964 (N. S. Balamaci: Farşărotul) ică la 10 di andreu 1966 (RLSA 1996), cu nostalgia a locurloru I s’amintă şi a aţiloru româneşti.




    Poeziile Dupu cumu s-veadi (După cum se vedi), Mulţî gioni tri tini s-da (Mulţi flăcăi tru jurul tău), Icoana vislui murărrescu (Icoana visului morăresc), Căndila vrearilei (Căndila iubirii), Xeanili (Străinătăţile), O, vulture! (O, vulture!) alănciră ti prota oară tru 1939, tru tomlu Grailu a gianlui.Grai di moarti (Graiul fiinţei.Grai di moarte).

    Tut tru chirolu a banăl’ei tru România l’i-alănci tomlu di poezii Luţeafirlu şi numta al Şumbă.

    Idyili poezii şi fragmenti dit poezia Ciceroana (Ciceroana) alănciră tru 1985, tru antologia al Hristu Cândroveanu şi a Kirăl’ei Iorgoveanu, cu transpuneari tru română di KIRA IORGOVEANU.

    Tru SUA edită pi păradzl’I a lui tomlu di poezii Poemili a Hoară-ljiei di Pri-Vali.


    Tru 1991, Pascal Marcu, ccusurinlu ver a lui a curi l’i-avea alăsată manuscrisili, publică tomlu Poezii alepti. După moartea al Pascal Marcu, sora aiştui, Chira Marcu Mihai va s’aflâ şi va sâ scoată tu videală tru manuiscris piesa di teatru tru trei acti Shula picurarlu.


    Tru anlu 2000 l’i-alănceaşti Izvuri di bană tru trei tomuri.




    Nick S.Balamace îl’i postă pi saitul Farşărotul poezia Dipărtarea, cu ună apriduţeari tru engleză.

    Site-lu Aromânii ălu acaţă tu isapi tru categoria a poeţlor aromân’i modern’i.


    Hristu Cândroveanu îlu caracteriza ca temperamental, entuziast şi chiar exaltat, di dukea că avea mirakea şi nâdia s-agiungă un altu Eminescu – tru grai aromân şi că aprăftăsi “s-hibă maşi ţiva dit Coşbuc şi Alecsandri. Influenţi dit aţel’I trei mări clasiţ români s’vedu tru Icoana vislui murărescu (o idilă adolescentină), Dupu cumu s-veadi (un gazel tru intenţie) şi Mulţî gioni tri tine s-da (accente erotiţi coşbuţieani) şi, respectiv, Ciceroana (poem lung di exaltare patriotică di tiplu a Gintei latine).

    Hristu Cândroveanu veadi tru opera al George Perdichi adivărate texte di substanţă, cum easti Xeanile, poezie di instrăinare, tru cari poetlu ştie să da boaţi/ glas a unui complexu şi nfiorat sentimentu di frustrare a aţiloru ţi sunt utu ananghi s’fugă tu xinitie alargu di casă şi familie.


    Hristu Cândroveanu lugurseaşti că George Perdichi ari dukearea a limbălei şi ună mari axie ti adrari stihurli tipică al Alecsandri, fără s’ascăpa ama di ună tadi licşurari a scrislui, poemili a lui tru aromână hiinda dukiti la lectură ca imperfecţiuni di expresie.

    Idyiul Hristu Cândroveanu aprecia că tru transpunerli tru aromână dit Eminescu, George Perdichi si năstreaţi pi elu işişi, di agiundzi s-adară admirabile echivalenţe ca tru Luceafărul, O, rămâi, Sara pe deal, Lacul, Pe lângă plopii fără soţ, La steaua, Cu mine zilele ţi-adaugi, Mortua est, Melancolie, O, mamă…, Şi dacă…. Mai am un singur dor, Glossă, Scrisoarea I. Ghivăsitorlu aromân li treaţi aesti poeme eminesciene cu sentimentul că easti dinintea a născăntor creaţii dit caplu a loclui scrise tru dialectu.



    Armãnipsearea: Taşcu Lala