Vâ câlisim s-ascultaţ prota parti a interviului cu duruta scriitoari Zoe Papazisi Papateodoru.
Category: Scriitori armân’i
-
Tayiani
Vruţ armâni, vâ câlisim s-ascultaţ emisiunea cu adetea ti Sârbâtoarea di Tayiani.
Sursâ foto: www.cultural.bzi.ro
-
Sorin Anagnoste
Vruţ ascultâtori, vâ câlisim s-ascultaţ ma-ghios emisiunea “Scriitori armâni di ieri ş-di adzâ” – iu easti zborlu di tinirlu Sorin Angnoste.
-
Nida Boga
NIDA BOGA
Nida Boga fu în literatura a noastrâ aţea ţi îşi fu ân literatura românâ George Murnu.
Armânlu George Murnu tradusi magistral pri rumâneaşti mâ rli epopoei Iliada şi Odiseea, a hâ rdzitlui aed a vecl’ilor greţ. Iarâ Nida Boga nâ deadi pri grailu armânescu, prota, capodopera Voshopolea, cum ştiţ, în 150 di soneti şi nica un mânucl’iu di plânguti muşati, cari l’i frângu inima a armânlui di iuţidò.
Boga ma nâ alâsâ şi La Stani, altâ capodoperâ dit universlu diurnu di altoarâ a armâñilor, a armâñilor uiari. Cum şi un altu mari poem di alumtâ , Armâ tulamea a noastrâ veacl’e şi nica Bitulea a noastrâ di aeri, ân cari nâ easti prezentat centrulu di culturâ armâneascâ di pri ningâ avdzâtlu Liceul Român din câsâbâ lu Bitolia, iu ânviţarâ carti nai ma mulţâ l’i scriitori armâñi, ântrâ cari şi Nida Boga işişi. Despri tuti aesti lucrâ ri a scriitorlui Nida Boga voi s-vâ zburâ scu — macar di aesti, publicati ân volumi di autor icâ ân revistili «Deşteptarea» şi «Dimândarea» dupâ anlu 1994, di noi, di la Fundaţia Culturalâ Armâneascâ «Dimândarea Pâ rinteascâ », ânhiinţatâ şi cumândusitâ di Hristu Cândroveanu, cum si ştie.
Voshopolea easti un mari poem — putem s-l’i dzâţem homeric — ţi câ i scris nu baladesc, ma ân soneti şi nu ân hexametri. Ma, ân soneti s-adari un mari poem easti unâ performanţâ , ştiindalui câ sonetlu, poezie cu reguli fixe, dificil, easti un mari tirañiu, a ma şi unâ mari muşuteaţâ , ţi nu u adarâ cariţidò
Trâ aestâ capodoperâ al Nida Boga, — lucrari ţi l’i-u cunuscui a autorlui nica dit manuscris, cum şi ân lectura a lui ân añil’i 1950, anda âñi ghivâsea serili di sâ mbâ ta, cându lu vizitam, ca student ân Bucureşti, va zburâm şi astândzâ , ş-ma multu… Mea, cându âl’i publicai ân volum Voshopolea, ân Editura a Fundaţiil’ei a noastri… ân 1994, scriam ân Postfaţâ (transpun din limba românâ ): «Nai ma valoroasa lucrari al Nida Boga, unâ dialihealui capodoperâ , unicâ ân ansamblul a literaturil’ei a noastri româneşti şi armâneşti, armâni «Voshopolea», epopeea a lui ân soneti şi ân grai armânescu, tipusitâ trâ prota oarâ , aproape ântreagâ ân antologia «Un veac de poezie aromânâ », la Editura Cartea Româneascâ , ân anlu 1985, ân dublâ versiune, dimec ân originalu a marilui poet, cum şi-n versiune româneascâ , a noastrâ , al Hristu Cândroveanu. unâ impresionantâ riconstituiri a banâ l’ei şi a ţivilizaţiil’ei, culturil’ei a armâñilor di Moscopoli, câ sâbâ ţi ânfluri ân sudlu a Albaniil’ei di azâ , ân secolili XVII-XVIII, di-l’i dzâţi poetlu «Voshopolea» ân epopeea a lui, ca s-l’i aspunâ aşi ma ghini latinitatea a zborlui (câ sâbâ lu a oilor), ca localitati thimel’iusitâ di uiarl’i armâñi. Aţea Moscopole avutâ , cari numira ân caplu di secul an XVIII-lea pristi 60.000 di bâ nâtori, cum şi numiroasi instituţii publiţi, palati adrati di marmurâ , a isnâ hilor di lucrâ tori… unâ dialihea citadelâ , a cui cetâ ţeñi aveau ligâ turi comerţiali di naima prosperli cu ântreaga Evropâ , di Constantinopol p`nâ -n Veneţie şi Budapesta, Viana, mea ş-ma diparti, pânâ -n Eghiptu. Câ sâbâ a culturil’ei tutunoarâ , singur ân epocâ dit Peninsula Balcanicâ , iu s-afla pânâ şi unâ Academie di {tiinţi, cumândusitâ un chirò di marili ânviţat armân Theodor Cavalioti (evocat şi-n epopeea a poetlui). ~nhiinţatâ , Academia, di armâñi, ctitori şi ân alţâ câ sâbadz din Balcan di adâ rminti publiţi».
{i cum scria şi criticlu şi eseistlu român Constantin Sorescu: «… Di si Frédéric Mistral fu âncrunat cu Premiul Nobel trâ tiñiili a lui ân ânhiinţarea a ñişcâ rilor di iniţiari şi di restaurari a dialectlui provensal, Nida Boga vrea lu loa aestu Premiu tr-aţea câ nâs avu ndreaptâ restaurarea a grailui armânrescu ân epopeea a lui ªVoshopolea», cari easti, ân dublul orizont clasic şi epopeic, unâ vapodoperâ ».
Puţâñil’i picurari ţi acâţara si-adarâ prota stani, tu un loc cu hari, tu munti vahi, ningâ ţiva izvuri, ş-cu iarbâ multâ şi creftâ trâ oi şi câ pri, prucupsirâ troarâ , cum scrie poetlu ân sonetlu:
CUPIILI CRESCU
Tu an di trei ori canda oili featâ !
Cupiili troarâ acâţarâ s-creascâ ,
}i grasa iarbâ dipriunâ s-pascâ ,
Arâuri s-curâ lapti tu gâ leatâ !
Hâ râ ili groasi, mâ ri şi ândisati
Cu ascrâ câ prinâ ş-moali lânâ —
Di-ayia ca s-nu creapâ pot si s-ţânâ ,
Când pi mulâ ri va s-hibâ âncâ rcati.
{i foclu ardi daima sum câ ldari,
Iar talarli di lapti ma s-gulescu
{i butiñili nu au acumtinari…
L’ia umtul si s-adunâ tru tulumi,
S-adunâ urda, caşlu tumnâ rescu,
}i-l duc di saturâ ântreaga lumi!
Ayoñea, mult ayoñea, picurarl’i armâñi, cari nu ştiu ţi easti arihatea, l’ia di si-mprusteadzâ ! {i aşiţi, ayalea-ayalea… cupiili crescu, crescu… tu an di trei ori canda oiki featâ ! Iarâ Moscopolea, curundu… agiundzi hoarâ , acolo, tu irñiia ân cari trapsirâ maşi nişti picurari , cari tora ş-aduc şi mul’erli, fumel’ili a loru, el’i işişi ţi avurâ vinitâ unoarâ ş-un chirò nâpoi, maşi cu tâmbâ rlli pi anumiri… {i, ia câ —
VOSHOPOLEA AGIUNDZI HOAR|
Pi dzeñiuri şi câ livi s-iasâ loarâ !
Uiarl’i singuri cum nu vor s-armânâ ,
Fumel’ili s-li aducâ nu amânâ , —
Voshopolea s-vidzu câ easti hoarâ …
Ca frândza cresc aclo şi irghiliili
Di cal’i, mulâ ri şi alâ vdati iapi;
~ntreg un ohtu cum nu l’i âncapi —
S-umplurâ di-avâ rliga şi curiili!
Câ munţâ au di caş ş-di lânâ stâ ñili,
Di umt, ţi-aşteaptâ ca s-lu ducâ
Pri câ l’iurl fâ r-di mâ rdziñì câ rvâ ñil.
Tu larga lumi câ rvâ narl’i scherdu,
Iu tihea cathi un va s-lu arucâ ,
{i s-toarnâ hâ rioşi, cu nari ncherdu!
Vahi Nida Boga, anda nyrâ psea aesti stihuri, o-avea tu minti Roma, cari tut aşiţi acriscu, di s-teasi pân’ tu soni, pisti optu oahti! {i, ş-lu-avu tu minti fâ râ di altâ şi Homerlu, câ para pâ rmithuseaşti muşat, unâ soie ca tu Iliada icâ Odiseea! Di… tut si stai şi s-lu asculţâ i s-lu ghivâ seşti! Nu easti nâs un Homerlu a armâñilor…?
Ma, duruţ armâñi, cu… Homerlu a nostru va avem nica nu puţân lucru, cum cu iţi mari scriitor, iarâ Nida Boga easti dialihea un mari scriitor armân, aestâ u ştie iţi ghivâ sitor a lui.
S-dânâ sim ma aoaţi, şi s-nâ avdzâm diznou, cu sâ nâ tati, dumânica yinitoari, vâ oarâ a vostru dipriunâ
Hristu Cândroveanu
NIDA BOGA — 3
Prucuchia ma… dişteaptă ergul — la oamiñil’i cari nu lu-au tu vreari lucrulu şi vor s-bâneadză lişor, s-bâneadză ghini şi fără s-vearsă sudoari. Em, tră ţi să si stuhineadză, anda pot s-l’ia di la alţă, cari au aveari multă? Fără s-minduească ună minută linivoşl’i, că armâñil’i, bună oară au, tamam tr-aţea că nu s-aruşineadză s-lucreadză iţi s-hibă şi iuţidò, la el’i acasă şi până tu Americhie, tu iţi mardzină di lume. Armâñil’i dit Peninsula Balcanică, dit Gărţie, Arbinşie, Machidunie — au bâlăcă`n casili-a lor, ma nu stau dipriună tu-aumbră, tu cirdache, că au fumeal’i s-hrănească… şi-aoa, a`n România tut aşiţi!
Tùrbă arbinişamea al Ali-Păşelu tatălu şi hil’ilu, anda li ved casili a armâñilor muşati, curati, cu ma mulţă udadz, ti tută fumeal’ea, anda ghegañil’i stau tu călivi di stuf (călami), giumitati ângrupati n-troc, di li udă ploiurli ş-li vimtură neurli toamna şi iarna, Dumnidzale! Ma câţe aşi…? Tr-aţea că nu bagă oslu la lucru, vor di la alţă, etimi tuti…! Ş-lă cadi milie, anda li ved cătăndiili armâneşti — ti l’ia haraua s-li mutreşti, cu casi analti, mea ş-cu ună i doauă patomati, ca tu căsăbadz. Ş-atumţea, zilia l’i zurluseaşti pri ftohil’i linivoşl’i! ş-nica ma multu ăl’i turbă palatili di marmură a Noauăl’ei Academie, a Mitrupuliil’ei ş-a aţilor 70 di biseriţ di Muscopole, analti şi pirifani, cu turlili va dzâţ tu niori!
Beiañil’i arbineşi lă fac seamni a ftohilor di-a lor, si s-aleapidă pri avuta multu Moscopole, cari ari di tuti, ş-lă dzâţi:
OBÙRA!
(Pri nâşi!)
Tu măhălă cad ghegañil’i mănucl’i,
Gugoşlu oasili vărtos lă frândzi,
Să-ntăvălescu oamiñi, ş-cal’i tu sândzi
Şi lă agiundzi aproapi di dzinucl’i!
Doi cad, yin alţă s-lă l’ia loclu,
Nu vor ca s-hibă el’i lişor azvimţă, —
S-ved ş-di voshopoleañi âmpadi timţă,
Nu lă si-astindzi ma, di-alumtă, foclu!
Tufechea nu si-aspari di cubura,
S-astal’i un hângear cu yetăyani, —
Aurlă ghegañil’i turbaţ: Obùra!
Ş-ca luchi agiuñi apoia s-himusescu…!
Nu fug a noştri, ma ies tu migdani,
Că agiutoarili şi a lor lă crescu!…
Ghini ma arăil’i sunt multu di mulţă, iara a noştri pàra puţâñi, tr-aţea că ghegañil’i u plănipsiră furtuna aestă pri-ascumtà, şi-l’i loară pri armâñi pri napandiha! Şi geaba, Moscopole, s-alumtă armânamea tută, că arbinişamea yini ca ună furtună ş-di prit horili di arvigra… Alumtă muscupuleañil’i până di un: «Alagă ş-feati, ş-tiniri a`nveasti, Hângeari Ş-yeatayăñi antrucusescu, Bărute aduc tu poală şi tu trasti. / Când ved adusă că-i bărutea tută –ă şi eali, ca lupoañi s-himusescu, Că thimiuxilu ş-cruţea li agiută…».
Pângâñil’i ma, tut yin urdie! «Ca nă cupie di ayriñi, turbaţă S-arucă blăstimaţl’i, dinăoară. / Că ţi şi-lu vor giunaticlu şi ñeati, Când va si s-avdă tu ântreaga etă Că fură-azvimţă di mul’eri şi feati!
Bat toţli tuti ca ti-ngrupăciuni,
Pitrec pădurli plânguti vrăhnoasi;
S-analţ-n ţer alândurli fricoasi,
S-ascapă laili vor, di chirdăciuni.
Luleţl’i nu armân tu-a lor cuibari,
Furtuna ca di tu cireap işită,
Dit patru părţă bati cu turbari!
Niorl’i di cătrani greu s-dirină,
Di oară-oară a lumil’ei chirită
Voshopolea aşteaptă canda s-yină!…
Cataclizmò, chiameti pi armânami! Ntuneariclu yini pristi luñina hărdzită a laolui! Di ţă asună tu minti versurli a unui altu poet armân cu hari, baladistlu Nicolae Velo:
«Doamne, ţi lâeţ au faptă,
Di Armâñil’i ahânti-au traptă!»
S-bătură moscopoleañil’i ca liundarl’i, a ma mulţamea ca frândzli a pădurilor, ş-ca arina a amărilor, a ghegañilor, lă u putură…! Şi, muşata, pirifana Moscopole Voshopole si-aştearsi dit luñina a lumil’ei, iară moscopoleañil’i aruiră ân lume, cătră iu vidzură cu ocl’i, până Beşl’i Şi Pesta, di arăulu a arăilor a laolui, cari Ş-u-aveau că nu-i ananghi s-lucredz ca s-bânedz, ma agiundzi s-li l’iai tuti etimi, lucrati di alţă…
S-dânăsim aoa tora, tiñisiţ armâñi, şi s-nă urăm sănătati şi bună andamusi pri undili-Radio, dumânica ţi urmeadză.
A vostru, cu multă tiñie, Hristu Cândroveanu
NIDA BOGA — 4
A R U I R E A . . .
Surpată şi aspartă eara tora ciudia di Moscopole a armânamil’ei, — Doamne, cum putuşi s-alaşi si s-facă aestă fără di sinur crimă!? Palatili a l’ei agiumsiră ùrvali toati… di canda niţi fură văroară…! Iară armâñil’i… Armâñil’i alăsară cinuşa caldă nica a marilui căsâbă, metropola a noastră, a`ntreagăl’ei armânami, ţi… şi-aveau s-facă? Aruiră diparti, diparti di-aclo, iu dipriună l’i fuvrisea duşmañil’i a lor ş-a crâştinătatil’ei!
CALI GREAUA Ş-LUNGĂ
Prit munţă grei ş-păduri au cali s-facă,
Ţ(Ş)i treambură di-a ghegañilor păvrie,
Voshopoleanlu cărvănar li ştie,
Ş-cu măsturil’e poati ca s-li treacă.
Nu ari loc ascumtu — bun ti hoară,
Ti tihe şi ân cali-lă ca s-iasă,
Iu părmătefţă şi tihniţ s-nu-alasă, —
Ş-Voshopole ma ñiţ s-amintă loară…
Niveasta, Pisuderi i Clisura
Şi Belcameñili, Blaţa ’ţea muşată, —
Nu ştie cum s-li-alavdă gura!
Ş-tu pulitii ca Bitule s-ruiră,
Durazl’i şi-n Săruna ambugată, —
Ni Sear şi Velescu nu li-agărşiră…
Velescul natal, a poetlui!…
Ş-aşiţi, l’iau cali lungă ş-greauă sărahil’i, chervangiil’i cu fluriili-a lor ascumti ghini, sarmacheţl’i, cuiumgeadzl’i, băcăladzl’i, căldărarl’i, tufecciadzl’i şi arafţâl’i, isnăhili tuti pri aradă…. Ş-tuţ cu ânysili a lor şi cu nădia niastimtă că va lă si luñineadză diznou ândzarea! Iară armânamea va prucupsească iara şi iara, ca Puil’ilu Phenix, cum nă aspuni ântreaga a noastră isturie!
ETA VOSHOPOLEANĂ
Di căl’iuri — pangu fără măărdziñi s-teasi,
Vârtos tu mâñili-a lor pân iţi hire,
Tu pulitii iu suntu pănăyire,
Dişcl’id di sărăfliche nali casi.
Di Beşli, Di Cair i di Sărună,
Voshopoleañil’i un cu-alantu s-leagă,
Şi părmătia dit Evropa ntreagă —
Nâşi singuri ma lişor pot s-u adună.
Ca Finiceañil’i aţel’i di nă zămane,
Tu locuri dipărtoase l’iau s-pitreacă
Cărăyile a lor i di mulări cărvane…
Armâñil’i aişţâ di aleaptă fară, —
Ş-tu cărţă xeani numa va ş-u treacă,
Voshopoleană etă că adrară!
Vurzòm di nali hori şi căsabici arsar pri-aoa-pri-aclo, Şi alti veacl’i li ânvârtuşeadză armâñil’i, Şi nu s-cherdu după marea lăeaţă, c-aşi lă-i dată-a lor, s-alumtă şi străbată! Şi lumea avdi di baronlu Sina şi di Gojdu, Dumba… ş-alţă.
Nu cheari armânlu niţi tu furtună, nu cheari armânamea ni tu iţi chiameti, ş-ni va cheară vroară, că i di dămară dumnească, aşi cumu s-veadi ş-dit capodopera al Nida Boga, Voshopolea.
Ţi tablou complex di bană, di alumtă şi di moarti ţi ânyeari iară, amânamea aestă a noastră, di doauă ñil’i di añi ş-ma multu!
Şi ţi spectacol di luñină ş-di alumtă, di sândzi ş-di iară luñină, aestă grandioasă epopee, işită dit cundil’ilu di malămă, al Nida Boga… Pri cari eu avui tiñia, duruţ ascultători, s-lu cunoscu şi s-l’i ascultu, dit işişi gura a lui, acasă la nâs, aestă capodoperă şi alti,– canda tră nipistipseari, ază, la decenii multi după moartea a marilui poet!
Ma, s-vă ghivăsescu aoa, duruţ armâñi, ca ună chintesenţă a marilui poem-epopee:
CIUDIA CU MOSCOPOLEA
Ca nividzută iară nă ciudie,
Voshopolea ‘ţea arsă şi surpată —
L’ia ca s-arsară multu ma muşată,
Tu mintea armâñilor di tu xinitie.
Tu marmar ânviscută — nu-ari seară,
Di pi icoñili adusi s-nu s-dipună,
Ş-tu măyipsiti yisi s-lă si spună,
Că ş-dzuua faţa-l’i nu putea s-lă cheară!
Acaţă dimândă eli s-li aleagă,
Di vruta fară s-lă si-aprindă dorlu,
Di bana di acasă s-lă si-ncl’eagă…
Cu-aistă nividzută nă ciudie —
Ş-Voshopolea ş-pitreaţi agiutorlu,
S-armână fara armânească yie!
Duri tră astândză, tiñisiţl’i a mei armâñi, cu sănătati vă dz`c şi s-nă avdzâm dumânica yinitoari!
A vostru, cu dipriună vreari- Hristu Cândroveanu
NIDA BOGA — 5
LA STANI
Ş-nica, macar, duruţ radio-ascultători armâñi, s-ma dânâsim la ună altă creaţie majoră al Nida Boga, tut cu caracter pastoral, La Stani.
Pri Nida Boga poetlu — şi nu numaşi poetlu, nu-l cunuştem dicât parţial. El easti, cum ştim, autorlu a avdzâtil’ei capodopere Voshopolea, aţea inegalabilă dramă ân soneti, âncl’inată a ţitadelil’ei a armâñilor, Moscopolea, dit eta a XVIII-a.
Boga nă avu alâsată ma dhipli di Caieti, ân cari şi-avu adunată creaţia a lui lirico-epică ân versuri, nu unoară maşi — măyistri. Caieti ţi singuri thimil’iusescu şi legitimeadză un grai şi ună literatură. Cându va him izoti, noi armâñil’i s-li tipusim tuti aesti cărţă, ca s-făţem si s-proiecteadză aşi imaghinea a unui dialihealui mari scriitor naţional, a nostru? Poati că nai ma marli ş-ma handa, creândalui ân multipli reghistri.
Va lipseari s-u adrăm ma troară, revigorânda pri ună ahtari cali un grai para fuvrisit cu astindzirea dip tu locurli di orighine a fraţlor a noştri dit Balcan, cari nu au un stat a lor aclo, tamam pri pimintlu a părinţlor a lor şi a noştri! Di la aestă idee ânchisi şi lucrulu a nostru, dorlu si scutem tu luñină şi s-lă bâgăm ântru-mâñi a aţilor ţi lu zburăscu grailu armânescu, creaţiile fără di preacl’i al Nida Boga, ţi lu avui cunuscută şi l’i-avui tăxită tru giuneaţa-ñi, şi tu auşaticlu a lui, ân añil’i grei şi nerţă a comunizmolui, că va-l’i tipusearim Caietili unoară-ş-unoară! Angajamentu greu cât munţăl’i ali Machidubie ân condiţiili ştiuti di-atumţea, anda, zborlu-a unui cronicar moldav, nu omlu eara pristi chirò, ma lailu chirò eara pristi om!
A ma tiraniţl’i añi a comunizmolui tricură, ca un ânyis urut, di aproape că nu nă yini ta s-pistipsimu că fu dialihea. Tr-aţea că, după cum s-aveau aştirnută, părea că va s-ţână, — Doamne ascapă — cât turţâl’i!
Şi, luñinânda-si ndzarea, iara mi minduii la Nida Boga, şi ni-avum alumtată şi aeri s-lu tipusescu, ufilisinda-mi di ligăturli a meali, ca critic şi istoric literar, cu avdzâţ cărturari şi editori, finanţatori. Şi, putui aşi si scot ân lume, ân 1994, vluyisita Voshopole. După yinyiţ añi, lele, di la treaţirea didindi di ndzari a poetlui, cari nu-apucă s-u veadă cartea-l’i, muşată ca un giuvair. Iara ma ncoa, ân 1996, vini arada a unui alt Caiet bogasian si s-prifacă ş-nâs carte, ciudie faptă posibilă di Dl. Emil Iotta Ghizari, aflat atumţea ca prim-vice-prezident la Banca Naţională a Româniil’ei, a cui l’i aduc (H)firitisirli a meali şi a armânamil’ei ântreagă di aoa di la noi, vâră 200.000, cum şi pisti un milion ş-giumitati dit ântrega Peninsula Balcanică. Aestu alt Caiet bogasian easti iara, un nou giuvair, La Stani, ân registru ludic aestu, un altu prosip a creatorlui. Câ ân La Stani nu mata avem unâ tragedie, aoaţi nâ si dişcl’idi unâ firidâ câtrâ şicadz, cântic, bunâ vreari. Ma ân nu ma puţâni atmosferâ pastoral-homericâ , aşi cum nâ avu nviţatâ autorlu nica dit Voshopolea-l’i.
Ân noulu volum, cum spuneam, nâ aflăm iara ân universlu pastoral, familiar a poetlui. Tora ma, autorlu, nâ dişcl’idi ndzâări ma luñinati, optimisti.
Lumea a picurarilor di-aoa easti unâ sui generis.
Cari suntu aeşti picurari armâñi? Suntu nişti trâñipsiţ, bânândalui diparti di casâ , ân munţâ ma, cu iarbâ multâ şi grasâ trâ ñil’ioari, trâ câpri, muli şi cal’i, cu izvuri cu apâ araţi, cari azvoami dit cheatrâ . Oamiñi, ma, canda arupţâ di lume, ţi câ cu aduchiri umane nu ma puţân caldi… Aclo, la turmili a lor, agârşindalui di sârbâtori, di dumâniţ, di bisearicâ , di adeţli a noastri muşati… Aduţeţ-vâ aminti, tiñisiţ ascultâtori, di… “Chita la bisearicâ ”, picurarlu dit pârâvulia al Batzaria!… Tuti aesti adeţ duruti, ma agârşiti, diparti di casâ , lai picurari mâţinaţ di doruri di acasâ , di vrutili di diparti, di pârinţâ şi pâpâñi , di lume… Bânânda dipriunâ tu unâ soie di xinitie, dialihea câ ma aprucheatâ dicât xinitia-xinitie, ningâ turmili di oi şi ningâ câñil’i picurâreşti alumtânda-si cu ayriñili piricl’ioasi şi nicurmat pândixindalui s-arupâ şi s-aspargâ tutiputa din cutari.
Picurarl’i ma, cara di nu au s-alegâ , fac dipriunâ şicadz, s-agioacâ soie di soie, al’iumtrea cum s-azvingâ corghili singuramea tu munţâ l’i lâhtâroşi…? Di aoa şi arsari, dit hazea a lor multâ , dulţea alumtâ dintrâ bârli di picurari, aflaţ dimpriunâ ningâ ñil’ioari, ân munţâ — bitârñi, ma multu i ma puţân auşi, cari di cari alâvdânda-si câ fârâ nâşi nu s-poati! Iara tinirll’i nu s-alasâ niţi el’i, ducândalui un nicurmat duel cu bitârñil’i, ştiinda-si câ armâñil’i au unâ maxus aplicari câ trâ umor, satirâ , pizuire, arar “groasâ ”, ma multu dulţi, cât s-da yiaţâ şi nerv dâldâsirilor taha… ţi suntu aesti dâldâsiri ântrâ bârnurili di picurari ca dialihea areopaguri-colocvii di tutâ muşuteaţa, “discursuri” pro şi contra… s-ti l’ia haraua, ca un spectacol di arâdeari dipriunâ , proiectândalui imaghinea a unei lumi nipervertitâ , adamicâ , azâ ma puţân vidzutâ pri-aoa-şi-pri-aclo, pânâ şi-n munţl’i a noştri dit Machidunie şi Pindu, di la Kaimac-Cealak la Elimbu! Tr-aţea câ “dâldâ sirli” di cari dzâc, ndase scâpirândalui scânteal’i, ca-n Hirâril’ea al Iocan dit Moromeţl’i al Marin Preda. La Hierâril’ea al Iocan s-bâga pi aradhâ vâsilia, şi la cutarli di oi a picurarilor armâñi si “agiuca” bana a lumil’ei di aoa, a laolui pastroral, ca pri unâ continuâ sţenâ discl’isâ .
La Stani easti un poem ghiurghiuliu şi prit lumili a lui paraleli dit universlu dzâs. Câñil’i di aoa suntu ş-el’i unâ lumi cu cari picurarl’i stau di zbor, amical icâ niamical, ca tu pârâmithi, diterminândalui la aeşti “aduchiri” diversi. Iarâ nâşi, câñil’i lâ caftâ giuiapi a nicuchirilor, a celniţlor, ti nidriptăţli a lor, ţi câ … s-putea al’iumtrea? — suntu conştienţâ câ fârâ nâşi nu s-faţi! A ma, cari l’i da di mânar…? Macâ ni el’i işişi nu si-achicâsescu, âmpârţânda-si òmñiu, dupâ uñizea şi uidia a nicuchirilor, tut ân tagmi, pri bârnuri, mea ş-dupâ gen, mascurll’i avândalui totna amintatic, treaţiri… Easti unâ soie di Ţiganiada a câñilor aoa, ân poem, cu reprezentanţi zburâtori fârâ cusure, şi di curaiu ni mata vidzut, anda i zborlu s-l’i contreadzâ pri nicuchiri, pânâ nu trec aeşti la “fapti” ma, cându, totna… trag mânâ numaşi el’i, ş-li câlescu, cu coada ntrâ cicioari!
Mea… ş-lumea a oilor diapoia, fantasticâ! Oili, cari suntu bana a picurarilor, cu cari zburăscu, ş-nâsi zburânda-lâ a lor… Easti unâ lume di-aradâ homericâ , nu maşi la giumbuşi pantagrueliţi, ma ân toati, ca laolu a zeilor, scandzohirâ lume şi pirifanâ tutunoarâ , bunâ şi arauâ , tiranicâ şi filotimâ . Unâ pândzinâ di ligâturi a lumil’ei zburâtoari şi nizburâtoari, umanâ va dzâţ, transmiţânda-ţâ stărili, aduchirli, cându ntunicati, amplatea, cându curati şi limpidz ca hâryiili şi ca izvurli a munţlor.
La stani ma, nu easti maşi un teatru continuu, numaşi unâ sţenâ dişcl’isâ , iu s-agioacâ , cu hazi multâ tu-mprotus lumea a picurarilor, ân ântreaga a l’ei ambianţâ di faunâ montanâ . Hiindalui, ântreglu poem şi unâ carti di dalihealui poezie, macâ cu aestâ achicâsim zuyrâpsirea a muşuteaţâ l’ei, muşuteaţa a banâ l’ei, a fisil’ei, nicusitâ di ahânti ori. Ma, nu vrem s-lâ lom a ascultâ torilor la aestâ emisiuni radiofonicâ armâneascâ , haraua s-li avdâ el’i işişi aesti muşuteţ. Tr-aţea, va nâ lom iziñe s-vâ ghivâsim aoa, duruţ armâñi, tu bitisitâ , unâ ahtari mostrâ , di multili aflati ân ciudia di carte a autorlui, buni si s-aflâ tru iţi antologie di muşuteţ liriţi. Ia-o:
NOAPTI PICURÂREASCÂ
Oarâ noapti. Luna plinâ —
Pi di-asimi scâ ri s-alinâ .
Şi ayali-ayali s-duţe
Ca s-u treacâ -a ţerlui cruţe.
Pi ghirdâ ñi — ca jar apreasi,
Steali mări şi ñiţ s-ved teasi
Ca arina şi ca spruna,
Ş-cu a lor viţinâ , luna —
Munţâ l’i grei âl’i luñineadzâ
Şi pâdurli li ânyeadzâ —
Izvuri ş-fântâñi dişteaptâ ,
Dzânili cu dor s-li-aşteaptâ ….
S-li ascaldâ tu-a lor apâ
Şi cârşutili s-li-adapâ .
Iar aroaua ca asimi,
Udâ -a ierghilor chilimi —
Ş-ca vulodzli s-li buiseascâ ,
Ţerlu acaţâ s-chindiseascâ
Pri gherghefi cu lilici —
Tindilini şi-angulici!…
Alba noapti mult cântatâ ,
Ca tu pârâmith aflatâ —
Pisti dzeñi şi stâñi s-alasâ
Când vor oili s-pascâ s-iasâ ,
Picurarl’i când s-duc troarâ
Turma s-pascâ di daoarâ …
Nida Boga easti un dialihea mâyistru a zborlui, pri cari lu cântâ şi lu picteadzâ , lu hâ idipseaşti , ca s-nu lu agârşim vâ roarâ !
Prindi ma, s-nâ dispârţâm di el, duruţ armâñi, cu tuti câ i multu greu s-ti diparţâ di izvurli di muşuteaţâ .
Sânâtati şi prucuchie vâ oarâ ,
dipriunâ a vostru, cu tiñie,
Hristu Cândroveanu
-
Gavranlu – di Edgar Allan Poe (armâneaşti di Toma Enache)
Corbul di Edgar Allan Poe
Gavranlu armâneaşti Toma Enache
Tu una şcretă laie noapti , arâmas mutream nă carti
Minduiam la anveţlu vecl’i ţi a lui noimâ fu ta s-chiară
Mi-ancl’inam: ş-avdu cicâtea, tu uşi arada că bâtea;
“Vărnu oaspi” -dzăcu- “triţea, s-agudi di uşi afoară
Vărnu oaspi vru ta s-intră, mizi ciucuti nafoară”.
“S-nu mi-aspar toradioară”.
Mea ţănu minti că era, tu Andreu ţângrimi s-fâţea
Pirili tu ugeag zghilea şi chilimea u-aumbrară;
Aştiptam dzua multu vrutâ ,cărţâli niheam s-agiutâ
S-aflu Lenora chirutâ. Steaua-n ţer Lenor fu s-chiară
S-anghilii u haidipsescu; Lenor numa nu-ari s-chiară
Ma aclo, aoa văroară.
Scretsâl’i di pirdadz aroşi di mitasi şi lâhtâroşi
Mi astâl’iara pân di oasi , inima n’i-iu aspâreară;
Frica s-asgunescu ma ghini dzăşu aşe nâpoi ti mini:
“I, văr oaspi-n casa yini; tu uşi i-di-ahăntă oară
Caftâ amânatlu oaspi ugeag di ahăntă oară”.
“S-nu mi-aspar toradioară”.
Loai curai cama cu silâ cătă uşi fără n’ilâ;
“Domnule” grii “vahi doamna s-mi l’irtats şidzut nafoară”
“Mi-ancl’inam; ş-avdzai ciucutit,cum eram ca adurn’it
Vahi mizi voi ciucutit, nu acăţai ta s-bagu oară
dzaş că i var agudit”; Dishcl’id uşa ş-bagu oară:
“Nâ scutidi ca vărnoară”.
Di ciudii ş-aspâreari,mutrii tu scutidea mari
Anyisam yisi ţi tu yis alţă oamin’i nu-anyisară.
Isihie văr ici nu grea şi scutidea şi ea tâţea;
Maş unu zbor io grii atumţea: “Lenor!” – s-avdză prit zboară-
Airlu n’i-apândisi tut “Lenor”; ân’i turna a meali zboară.
Maş zboară fură afoară.
Tu udă mi aveam turnată, heavra mi-avea acâţată
S-ahurhi nâpoi ta s-bată, ma salami ş-cama troară.
“Siyura s-avdi cum bati, tu firidă pi canati
Vrea sa ştiu ţi ari câbati, vrea s-dizleg ciudia troară
S-inima vrea ta sâ-ştie; va s-vedu tu aestă oară”:
“Vimtu bati ca vărnoară”.
Dau canatea dinaparti ş-vedu nâ aripă cum bati
S-intră cum amirălu, un gavran lai dit eta di altâoară
Ni bună dzua vrea s-dzacă,ni cl’inăciuni ici s-facă
Pirifan acaţă s-treacă, cătă ayalmâ diunoară
Pi ayalma ali Antini, pi ea şidzu diunăoară.
S-sta ca glar toradioară.
Mutrita laie şi sertă an’i si parea multu pseftă
Ma sumarâşi di anvirinari; -“Lai gavran di altoară”-
“Ti cara nu ai cârântari,siyura nu hii ti arcari”
“Ti-amintaş dit chisâ s-pari, ama ţi numa-ţ bâgară
Tu cratlu di pisa Pluton, ţi numa laie-ţ bâgară?”
El apândisi:”Vărnoară”.
Pi şcreta âl’i du apandisea; ni hazi ş-ici nu s-uidisea
Ma chitrusii căndu avdzâi,un gavran s-dzăcă zboară.
Nu s-ari avdzată ici iuva, bana di om sâ ştea ţiva
Că pul’i, prici i altuţiva, s-intrâ tu udă aşetsi troară
Pi ayalma ali Antini sâ şeadă ahăntu troară
Si s-aibă numa: “vărnoară”.
Ma gavranlu ca limnusit, unu zbor aleapsi minduit
Tuş canda tu aţel zbor cripări ş-suflit s-adunară.
Maş unu zbor vru ta sâ spună, vără peană ici nu mină;
Căndu un zbor a-meu asună:”Căţ soţ avui tuţ s-chiară?
Aşe ş-el; va s-fugă cum nădiili vecl’i arada azbuirară”.
Gavranlu dzaţi – “Vărnoară”.
Mi lâhtârsi estă ciudie, zborlu cu mintiminie
Dzăc: “vahi maş aistu zboru aleadzi di alti zboară;
Lu-anviţă nicuchirlu cari avu văr blâstemu mari
Si di-ahăntă jali s-pari, vrură vahi ş-dol’ii cântară
Cântic ţi maş un iho avea, idyiul iho dol’i cântară”:
“Văroară, lele, vărnoară!”
Sumarâşi di-ahantă jali ş-trapşu troară altă cali;
Dinintea ali uşi pi fotel yisli caplu n’i-angrupară.
Minduiam s-acaţ tu pringă, pul’iu lai ca vără strigă
Câftam mintea su dishcl’idă gavranlu di altăoară
Ti va s-dzăcă şcretu, strâmbu, căndu spuni esti zboară:
“Văroara, Cra! Vărnoară”.
Gavranlu cu a lui mutrită pân tu suflit mi avea friptă
Iuva iuva nu-n’i tâcânea ţi vrea spună ţeali zboară?
Mut aşe an’i bâteam caplu ţi s-aibă tu minti draclu;
S-arihati n’i-alas caplu, pi fotelu iu s-virsară-
Lun’in’li ali lambi -, iu caplu feata ţea ambară
Nu va lu aştearnă, vărnoară.
Airlu l’ia s-alâxeaşti nâ n’iurizmâ lu minteaşti
Câţe candilili tu ţer anghilii li ligânară.
“Mârate” -bâgai io boaţi- “Dumidză tea ţâ pitreaţi
Yitrii s-bei nacă ţâ treaţi caimolu ti Lenor ma troară”
“Bea su-agârşeşti Lenor, bea sâ-tă fugâ dorlu troară!”
Dzăsi gavranlu – “Vărnoară”.
“Semn arău”, “vombir” io grii – “Cubil’ii”- “gavran i-ţi s-hii”
“Dheavulu ică tufanea pi aistu meal ti arcară?”
“Tu aistu udă ţi suschiră ţi şcretu şi pondu s-deapiră
Iu lâhtarea-i-nicuchiră; ti pâlâcărsescu dză troară
S-află Iudeea yitria? Dză maş u-aflu dză ma troară?”
Dzaţi gavranlu – “Vărnoară”.
“Semn arău”, “vombir”-io grii- “Cubil’i”- “gavran i-ţi s-hii”
“Pi ţerlu ţi-i supra, pi Dumidzălu vrut; dză troară
Tu Paradis ţi-i naparti, su-stringu tu braţă s-poati,
Feata steauă ţi-i aparti, tu ţer sâmtsâl’i u-aflară
Di ăl’i grescu tora Lenor; va u-stringu tu braţă vloară !?”
Dzăsi gavranlu – “Vărnoară”.
“Tel dit soni s-hibă zborlu”. “Fudz tu chisă ţâ-i laolu”.
“Tufanea ca blâstem s-ti ducă, tel cu un cicior s-ti chiară
S-nu-arâmănă peană scretă di minciuna tauă pseftă;
Singur vream ta s-hiu nâ etă”.”Fudz di aoa tu aistă oară”.
“L’iats dit cheptu-a-meu dintana, zverca l’iaţ tu-aistă oară”.
Dzasi gavranlu -“Vărnoară”.
Di-atumţea lailu gavran sta, supra di uşi ş-tora sta
Niminat pi-ayalma ali Antini; I-si-aprindu troară
Ocl’i di demun ţi au turbată ş-aumbra lui arcată
Câdzu dit lambă virsată, pi chilimi damcă s-moară
Suflitlu n’i-iu lu-acâţară, damca şcretă va s-lu moară
Ti daima ş-ti vărnoară!
____________
The Raven
Edgar Allan Poe
[First published in 1845]
Once upon a midnight dreary, while I pondered weak and weary,
Over many a quaint and curious volume of forgotten lore,
While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping,
As of some one gently rapping, rapping at my chamber door.
`Tis some visitor, I muttered, `tapping at my chamber door –
Only this, and nothing more.
Ah, distinctly I remember it was in the bleak December,
And each separate dying ember wrought its ghost upon the floor.
Eagerly I wished the morrow; – vainly I had sought to borrow
From my books surcease of sorrow – sorrow for the lost Lenore –
For the rare and radiant maiden whom the angels named Lenore –
Nameless here for evermore.
And the silken sad uncertain rustling of each purple curtain
Thrilled me – filled me with fantastic terrors never felt before;
So that now, to still the beating of my heart, I stood repeating
`Tis some visitor entreating entrance at my chamber door –
Some late visitor entreating entrance at my chamber door; –
This it is, and nothing more,
Presently my soul grew stronger; hesitating then no longer,
`Sir, said I, `or Madam, truly your forgiveness I implore;
But the fact is I was napping, and so gently you came rapping,
And so faintly you came tapping, tapping at my chamber door,
That I scarce was sure I heard you – here I opened wide the door; –
Darkness there, and nothing more.
Deep into that darkness peering, long I stood there wondering, fearing,
Doubting, dreaming dreams no mortal ever dared to dream before;
But the silence was unbroken, and the darkness gave no token,
And the only word there spoken was the whispered word, `Lenore!
This I whispered, and an echo murmured back the word,
Lenore!
Merely this and nothing more.
Back into the chamber turning, all my soul within me burning,
Soon again I heard a tapping somewhat louder than before.
`Surely, said I, `surely that is something at my window lattice;
Let me see then, what thereat is, and this mystery explore –
Let my heart be still a moment and this mystery explore; –
Tis the wind and nothing more!
Open here I flung the shutter, when, with many a flirt and flutter,
In there stepped a stately raven of the saintly days of yore.
Not the least obeisance made he; not a minute stopped or stayed he;
But, with mien of lord or lady, perched above my chamber door –
Perched upon a bust of Pallas just above my chamber door –
Perched, and sat, and nothing more.
Then this ebony bird beguiling my sad fancy into smiling,
By the grave and stern decorum of the countenance it wore,
`Though thy crest be shorn and shaven, thou, I said, `art sure no craven.
Ghastly grim and ancient raven wandering from the nightly shore –
Tell me what thy lordly name is on the Nights Plutonian shore!
Quoth the raven, `Nevermore.
Much I marvelled this ungainly fowl to hear discourse so plainly,
Though its answer little meaning – little relevancy bore;
For we cannot help agreeing that no living human being
Ever yet was blessed with seeing bird above his chamber door –
Bird or beast above the sculptured bust above his chamber door,
With such name as `Nevermore.
But the raven, sitting lonely on the placid bust, spoke only,
That one word, as if his soul in that one word he did outpour.
Nothing further then he uttered – not a feather then he fluttered –
Till I scarcely more than muttered `Other friends have flown before –
On the morrow he will leave me, as my hopes have flown before.
Then the bird said, `Nevermore.
Startled at the stillness broken by reply so aptly spoken
Doubtless, said I, `what it utters is its only stock and store,
Caught from some unhappy master whom unmerciful disaster
Followed fast and followed faster till his songs one burden bore –
Till the dirges of his hope that melancholy burden bore
Of “Never-nevermore.”
But the raven still beguiling all my sad soul into smiling,
Straight I wheeled a cushioned seat in front of bird and bust and door;
Then, upon the velvet sinking, I betook myself to linking
Fancy unto fancy, thinking what this ominous bird of yore –
What this grim, ungainly, ghastly, gaunt, and ominous bird of yore
Meant in croaking `Nevermore.
This I sat engaged in guessing, but no syllable expressing
To the fowl whose fiery eyes now burned into my bosoms core;
This and more I sat divining, with my head at ease reclining
On the cushions velvet lining that the lamp-light gloated oer,
But whose velvet violet lining with the lamp-light gloating oer,
She shall press, ah, nevermore!
Then, methought, the air grew denser, perfumed from an unseen censer
Swung by Seraphim whose foot-falls tinkled on the tufted floor.
`Wretch, I cried, `thy God hath lent thee – by these angels he has sent thee
Respite – respite and nepenthe from thy memories of Lenore!
Quaff, oh quaff this kind nepenthe, and forget this lost Lenore!
Quoth the raven, `Nevermore.
`Prophet! said I, `thing of evil! – prophet still, if bird or devil! –
Whether tempter sent, or whether tempest tossed thee here ashore,
Desolate yet all undaunted, on this desert land enchanted –
On this home by horror haunted – tell me truly, I implore –
Is there – is there balm in Gilead? – tell me – tell me, I implore!
Quoth the raven, `Nevermore.
`Prophet! said I, `thing of evil! – prophet still, if bird or devil!
By that Heaven that bends above us – by that God we both adore –
Tell this soul with sorrow laden if, within the distant Aidenn,
It shall clasp a sainted maiden whom the angels named Lenore –
Clasp a rare and radiant maiden, whom the angels named Lenore?
Quoth the raven, `Nevermore.
`Be that word our sign of parting, bird or fiend! I shrieked upstarting –
`Get thee back into the tempest and the Nights Plutonian shore!
Leave no black plume as a token of that lie thy soul hath spoken!
Leave my loneliness unbroken! – quit the bust above my door!
Take thy beak from out my heart, and take thy form from off my door!
Quoth the raven, `Nevermore.
And the raven, never flitting, still is sitting, still is sitting
On the pallid bust of Pallas just above my chamber door;
And his eyes have all the seeming of a demons that is dreaming,
And the lamp-light oer him streaming throws his shadow on the floor;
And my soul from out that shadow that lies floating on the floor
Shall be lifted – nevermore!
Aveţ ma-nghios şi varianta audio a “Gavranlui” di Edgar Allan Poe (pi armâneaşti – Toma Enache)
-
Constantin Belimace
Constantin Belimace
Tin’isiţ ascultători, tru emisiunea a noastră literară di ază va lu-aduţem aminti Constantin Belimace, di la a curi moarti s-umplură nu di multu, tu 21 di mai 80 di an’i. Constantin Belimace easti nai ma vecl’iul scriitor dit literatura armânească cultă şi nai ma avdzâtlu, autorlu ali poezie “Dimândarea părintească”, zghic di dureari dinintea a piricl’iului di chireari a limbăl’ei şi a farăl’ei, blăstem greu ti aţel’I ţi ş-alasă limba ş-fara.
Pârinteasca dimândare
Nâ sprigiurâ cu foc mare,
Fraţ di muma şi di-un tatâ,
Noi Armân’i di eta toatâ.
Di sum plocili di murminţâ
Strigâ a noştri bun’i pârinţâ:
“Blâstem mari s-aibâ-n casâ
Cari di limba lui si-alasâ.
Care-şi lasâ limba lui
S-lu ardă pira focului,
Si s-dirinâ yiu pri loc,
Si-li si frigâ limba-n foc.
El n- vatra-li pârinteascâ
Fumealia s-nu-ş hâriseascâ;
Di fumeli curun’i s-nu başe,
Nat -n leagăn si nu -nfaşe.
Care fudze de-a lui mumâ
Şi di pârinteasca-li numâ,
Fugă-li doara Domnului
Şi dulţeamea somnului
La putân chiuro după ţi fu ângrâpsită , “Dimândarea părintească” agiumse ca un imnu naţional, ţi ti faţi s-ti cutreamburi ş-easti cântat la aproapea tuti adunărli a armân’ilor.
Constantin Belimace s-amintă tu anlu 1848, tru hoara Muluvişte, ază tu R.Machidunia, hoară armânească di ningă muntili Peristera.
MULUVIŞTEA
La-a căşaril’ei călivă,
Cându suflă dulţea livă,
An’iurizma aţea muşată
A lilicilor ti mbeată.
Şi când soarile pitrunde,
Ligănata frundză n unde,
Vedz un trap ca braţ di dzână
Albu, dulţe din fântână.
Ciuciuratic prin cupace
Cu birbil’I cum si ncace.
Şi si ngană canda-I price
Dizn’irdată prit lilice.
O! Muşată Muluvişte,
Maş la tine suntu nişte
Locuri scumpe ş-ahărzite,
Ca paradhis alăncite!
Easti anlu a frimtărlor revoluţionare, cându populili ali Europă căftau s-li arupă
Hearili ţi li tâneau ligati şi s-iasă di sum cumândusearea a mărlor amirării.
Aestu an feaţi să s-amintă ş-tu suflitli a armân’ilor nădia ti un chiro ma bun
Constantin Belimace ahurhi ănveţlu tru hoara iu s-avea amintată ş-dapoia ânviţă la ună şcoala sârbească di Biligrad. Pi ningă aisti, nica di n’ic cunuscu folclorlu armânescu prit cântiţli şi părmitili ţi li asculta cându eara ficiuric, di la parinţâ şi pâpân’I, ţi li cânta ş-li spunea cu mari har.
Di Biligrad Constantin Belimace vini Bucureşti, tu Românie. Aoa, sculia “Sâmţâl’i Apostal’i” avea scoasă proţl’i profesori armân’I cari s-avea turnata tu locurli di acasă, tru sudlu ali Dună, la sculiili adrati cu agiutorlu ali chivernisi dit Românie, nica dit chirolu a principilui Al.I.Cuza.
Constantin Belimace era di 25 di an’i tu anlu 1873 cându ş-feaţi intrarea tru literatură cu poezia :”Cucotlu” , tipusită tu gazeta “România” cu agiutorlu a soţlui a lui, armânlu Andrei Bagav.
Cucoate s-ţă cadă creasta
Ca nu-n’i diştiptaşi niveasta;
Cucoate, s-armân’i agiun
Ş-făr di peane la Crăciun.
Lăsaşi boaţea a-cucului
Di pi dârma-a nucului
S-frângă vruta-n’i tu aştirnut,
Tu, cucoate, niştiut.
Va s-ţa tal’i gălin’ile toate,
Ca s-ti fac cu cuclu frate.
Bucureşti Constantin Belimace s-adună ş-cu alţă armân’i viniţ să nveată şi cari lu tin’isea tră harea a lui di poet.
Cu păradzl’I ţi âl’I avea adunată tru chirolu cât lucra la avigl’iarea a avearil’ei a statlui, Constantin Belimace dişcl’isi ună tavernă pi sucachia Şelari, iu s-aduna armân’il’I di Bucureşti. Eara una tavernă cenaclu, un ţercl’iumpolitic a aţilor ţi s-alumta tră idheea di diştiptari naţională a armân’ilor dit Amirăria Anturtească, ţi ş-eara multu pseftă dupu polimlu româno- aruso-ânturţescu sit 1877-78.
La aestă tavernă al Constantin Belimace yinea di multi ori Andrei Bagav, C.Caeretti, Ştefan Mihăileanu, poeţl’i Taşcu Iliescu, V.Petrescu cum şi Apostol Mărgărit, inspector gheneral a sculiilor româneşti dit Peninsula Balcanică, Ioan Caragiani cu lucrări ângrâpsiti ti grailu şi adeţli a armân’ilor ş-mulţ` alţâ.
Tru idyiul chiro, tu locurli iu bâna armân’il’I , fara a lor triţea dzâli multu greali. Avdzândalui hâbărli lăi adusi di dadă-sa, Constantin Belimace ângrâpsi poezia “Dimândarea părintească”, ţi agiumsi dapoia pi budzăli a tutulor armân’ilor, cari murea cu ea pi budză tru alumtărli dsit sudlu ali Dună.
Tu anlu 1893, Constantin Belimace s-turnă tu Machidunie tra s-l’ia parti la alumtărli ti ascăparea a farăl’ei. Mulovişte avea ună sculie românească şi Bituli un liceu românescu, iu Constantin Belimace lucră ca intendentu. Năs ângrâpsi la gazetili armâneşti ţi eara tipusiti tu aţel chiro: “Macedonia”, “Frăţil’ia”, “Lumina” (revista a liceului di Bituli), “Graiu bun”, “Peninsula Balcanică”.
Poetlu cântă tu versurli a lui bana a picurarlor, hoarăli apărnăsiti, giuneaţa a păpăn’ilor, cu mari sivdaie ş-cu mari dureari, tu cadhuri fârâ multi chindimati, ama cutrimburătoari.
.
Duchindalui că easti aproapea di bitisita a banăl’ei poetlu ş-aspuni tu versuri vrearea âmplină di melancolie să şi afla isihia dupu una bană âmplină di patimati.
AUŞLU CÃRVÃNAR
Olai murgu, frate bun,
Până tora fum deadun;
De-aoa ş-ninte nu va s-him,
C-amândoil’i auşim.
Auşaticlu I greu.
O lai murgu,frate-a n’eu;
Tute oasile mi dor
Şi-aduchescu că va s-mor.
Aide murgu, aide frate,
Aide ş-voi, lilice toate,
Ai s-n’irdzem tu eta-alantă,
Şi s-aflăm nă bană altă.
Poezia a lui di vreari easti discretă, afirită, ca tută lirica erotică armânească. Ună multu muşată poezie di vreari” Picurarlu cătră vruta a lui”, fu băgată pi noti di compozitorlu şi cântătorlu Geotge Marcu ţi-l’I deadi una noaua ănyiliciri.
“ Vrui nă oară, vrui dauă ori
Vrui tru ahâte sărbători
Si tut vrui ta s-yin la voi
Tru turnată di la oi
Ma lo-l’i tată-su ţi li-ari
Căpărli şi oili –a meali
Loară tuti ca s-afeată
Când vrea s-yin la voi, muşată,
Afitară n-ţimurică
Ş-di zulapi n’i-eara frică
Eu mătriţli ta s-li alas
Vrută, singuri la mas.
Astă seară ascăpai
Un fârtat a meu lăsai
Di la noatin’i, di la n’iali
Ca s-aveagl’i ş-oili a meali.
S-ia, că vin’i la voi ân hoară,
Vin’i ca zmeili cându azboară,
Ca di tini n’i-eara dor
Şi di dorlu a tău vrea s-mor.
Constantin Belimace armasi Bituli pănă tu anlu 1914, cându s-turnă tu Românie.
Tu anlu 1916, cându eara di 68 di an’I fu acăţat di ascherea vâryârească ş-tânut tu ahapsi doi an’i, tu Vâryârie. Pi ninga poezii el easti ş-autorlu a unăl’ei autobiografie ş-a unui poem lăryuriu tru cari ş-aspuni caimadzl’i ţi-l’iI tricu tu câmpul di concentrari.
Tu anlu 1918, tu ilichie di 70 di an’I s-turnă Bituliiu liceulu românescu şi sculiili ti armân’I eara âncl’isi. Aoa âncl’isi ocl’I tră totna, tu ilichie di 84 di an’I, tu anlu 1932, ş-fu ângrupat la mirminţâl’I armâneşti di Bituli cum âl’i fu vrearea.
La anlu 1990 ed. Cartea aromână dit SUA tipusi tută opera literară al Constantin Belimace, publicată ică inedită ca un semnu di tin’ie andicra di marli trubadur naţional a armân’ilor.
Bitisim rubrica a noastră cu spusili al Hristu Cândroveanu, cunuscutlu, publicistu, scriitor şi critic literasr armân:
“Constantin Belimace armâni un di aţel’I ţi bâgară thimeilu ali literatură armânească. El easti un di nai ma vruţl’I scriitori armân’i tră căldura a scrierlor a lui ţi s-amintară dit marea hari di trubadur popular ţi u avea ”.
Autor: Irina Paris Naum -
Literatura armâneascâ
“Numirlu a ânvitaţloru a noştri care s-aibâ unâ idhei, ş-nicâ s-dzâtemu, ti literatura dialectalâ, easti dipu n’icu. Aproapea ca poţ sâ-l’i misuri pi dzeadziti.
Ânviţaţ cari cunoscu literatura xeanâ cu tuti minutişurli,nu s-pidipsirâ ici niţi macari s-şuţâ frandzâli la unâ carti ngrapsitâ pi dialectu.Tru tratatili di istorie a literaturâl’iei românâ niţi un zbor ti literatura dialectalâ armâneascâ, ca cum aestâ niţi nu easti”- ngrâpsea la anlu 1940 Sterie Diamandi, tru ahurhita a capitolui mutrinda literatura armâneascâ dit cartea a lui “Oamin’i ş-aspecti dit istoria a armân’iloru”, tipusitâ Bucureşti la anlu 1940.
Di atumţea tricurâ cama di 60 di an’i, iara literatura armâneascâ nica armâni unâ dumeni nimutritâ aproapea ici tru literaturli balcaniţi ş-romaniţi. Prica spiritualâ a unâl’iei farâ ţi va s-intrâ tru patrimoniul european, ş-caţe nu, universal easti nica ş-adzâ alâsatâ diunâparti ş-cu chirolu easti piricl’iu s-nu mata hiba adavgatâ şi s-hibâ agârşitâ ti daima.
Maca literatura folcloricâ armâneascâ fu studiatâ di cercetători andicra di aţea daco-româneascâ ş-balcanicâ, literatura cultâ armâni dipu agârşitâ.
I
Amintarea a literaturâl’iei cultâ armâneascâ fu ândrupatâ di dişcl’idearea a protilor şcoli româneşti tru horli ş-casabadzl’ii armâneşti tru Amirăril’ia Ânturţeasca. Di aoa işirâ proţl’i anviţaţ armân’i , care chiro di ma multu di 50 di an’i tipusira jurnali, revisti, almanahuri ş-calendari ti connaţional’i a lor.Tru frândzâli a lor vidzurâ lun’ina a stampâl’iei pi ninga creaţii folcloriţi ş-creaţii orighinali.
Prota publicaţie di aestâ turlii fu “Fraţila întru dreptate”, a curi prot numir işi la 22 di marţu 1880 Bucureşti.
Tru ahurhitâ literatura armâneascâ avea un caractir didactic ş-di propagandâ naţionalâ`, iara nâscânţâ di aeşti proţ scriitori armasirâ maş tru scara ma n’ica di versificatori ica gazetari, cum furâ Andrei Bagav, I.Arginteanu, Iotta,etc. Protlu autor cari agiumsi cunuscut easti Mihail Nicolescu, autorlu a poeziil’iei “Sclavlu”, cari, bâgatâ pi noti cunuscu unâ mari arâspândeari tru comunitaţli armâneşti cu numa: “Spuni-n’i bre gione”
La anlu 1888, Costa Belemace tipusi tru revista “Macedonia” poezia “Dimândarea pârinteascâ”, cari, tru şcurtu chiro agiumsi unâ alithia “Marseillaise” a armân’iloru. Ea l-feaţi avdzâtu ş-nimuritor pi poet care agiumsi s-hibâ luyursitu trubadurlu naţional a armân’iloru.
Pârinteasca dimândare
Nâ sprigiurâ cu foc mare,
Fraţ di muma şi di-un tatâ,
Noi Armân’i di eta toatâ.
Di sum plocili di murminţâ
Strigâ a noştri bun’i pârinţâ:
“Blâstem mari s-aibâ-n casâ
Cari di limba lui si-alasâ.
Care-şi lasâ limba lui
S-lu ardă pira focului,
Si s-dirinâ yiu pri loc,
Si-li si frigâ limba-n foc.
El n- vatra-li pârinteascâ
Fumealia s-nu-ş hâriseascâ;
Di fumeli curun’i s-nu başe,
Nat -n leagăn si nu -nfaşe.
Care fudze de-a lui mumâ
Şi di pârinteasca-li numâ,
Fugă-li doara Domnului
Şi dulţeamea somnului!”
Prit acriştearea a numirlui di tipuseri armâneşti tru decheniili ţi vinirâ tinira literaturâ armâneascâ cultâ avu câbilea sâ s-arâspândeascâ şi s-agiungâ cunuscutâ tru comunitâţli armâneşti. Alti publicaţii armaneşti dit aţel chiro eara “Gazeta Macedoniei”(1897-1901), “Revista Pindului” (1898-1899), cumândusitâ di marli poet clasic armân Nuşi Tulliu, tru cari ş-tipusi multi di poeziili a lui.Tru ahurhita a secului XX işirâ ş-alti revisti: “Fraţil’iia”, cumândusita di Nicolae Batzaria (1901-1902), “Lumina”, care işi Bituli (1903-1908), tipusitâ di corpul didactic ş-biseriches-cu, “Graiu bun” (1906), cumândusitâ di scriitorlu armân Marcu Beza, “Lilicea Pindului”(1910-1911), “Peninsula Balcanică”, “Flambura”, care s-tipusi Sârunâ (1912-1914) ş-multi alti cari, di nispetea a condiţiilor finaciari slabi, nu puturâ s-iasâ chiro cama lungu.
S-tipusea ma multu ,poezie, ama ş-prozâ şcurtâ. Apostol Carafoli,profesor Ianina are scriatâ ş-dauâ piesi di teatru: “Piruşana” ş-“Furl’ii”, iara C.Cosmescu feaţi ma multi adaptări dupa Moliere, tute aeste producţii dramatiţe hiinda giucati pi sţeni andreapti tru sculiili dit Machidunia istoricâ.
Tru chirolu di la bitisita a secului XIX ş-pân di doilu polim mondial işi tru migdani una pleiadâ di scriitori armân’i luyursitâ ca bârnul a clasiţlor.
Dit aeşti l’i-aduţem aminte Nuşi Tulliu, Marcu Beza, Nicolae Batzaria,Tache Caciona,George Murnu,Nicolae Velo, Zicu Araia,Ion Foti,Vasile Papa Ianuşi ş-George Ceara. Nâşi s-amintarâ ş-tricurâ ficiuramea tru horli armâneşti di la sud di Dunâ, cunuscanda di aproapea folclorlu, bana di cathe dzuuâ, idealurli naţionali ş-evenimentili ligati di istoria a armân’iloru.
Una parti di nâşi: Nuşi Tulliu, Nicolae Batzaria, Marcu Beza,ş-alţâ ngrâpsirâ ş-pi limba româneascâ, fârâ ama s-agiungâ la idyia scarâ artisticâ cu aţeali ngrâpsiti armâneaşti.
Una excepţie fu George Murnu, care amintă un loc ahoria tru literatura româneasca prit striduţerli fârâ pareacl’i tu literatura mondialâ a epopeilor homeriţi “Iliada” ş-“Odisseia”. El easti ş-autorlu a muşatâl’iei poezii “Picurar-lu”, cari nâ aduţi dininti unâ ntreagâ lumi ş-dişteaptâ tru suflitlu a cathi unui armân nostalghia a unui paradhis ţi chiru.
Tu albe, cu palasca-n brân,
Câciula tut pi frâmte,
Eu dit zâmane n’i-escu armân
Şi picurar di munte.
Tâmbarea n’i-easte casa mea,
Fumeal’ie n’i-am cupia,
Tilefi bana-n’i dau trâ ea
Şi ea n’i-da banâ a n’iea.
……………………………….
Perlu-n’i si mutâ, arâd ş-ţân
Câciula mea pi frâmte;
I-un cântic bana-n’i di Armân
Şi picurar di munte.”
Themili a literaturâl’iei armâneascâ cultâ suntu aţeali amintati dit condiţiili speţifiţi di bana, dit istoria frimtatâ a armân’ilor, zugrâpsinda muşuteaţa a locurlor armâneşti, zânăţli di adeti (picurari, cârvânari, tihniţ), alumta trâ pâstrarea a identitatil’iei naţionalâ anamisa di multilii etnii cu sinferuri disuidusiti dit Bal-can’i, acl’imânda la apârarea a limbâl’iei strauşeascâ, icâ plâmsirâ xinitia.
Un loc importantu acaţâ lirica eroticâ ş-poezia di hazi.Tra s-exemplificămu va nâ dânâsimu la Nida Boga, scriitorlu cu nai ma lâryuria operâ ,cari ngrâpsi unâ ntreagâ epopee tru stihuri, cari are la thimel’iu bana ş-zânăţli a armân’iloru. Easti zborlu ti “Voscopolea” tru care autorlu ânyiadzâ, tru ma multu di 150 di soneti imaghinea a pulitiil’iei armâneascâ thimil’iusitâ di picurari ş-cari agiumsi unâ alithia vatrâ di culturâ ş-civilizaţie urbanâ, tru chirolu di nai ma mari dezvoltari, unâ “Ţitati di lun’inâ”.
“Biseariţile şaptidzăţ ş-binăile
Cu frâmtea di mirmer pitrundu norlu;
Lu-ntreaţe canda di carşi Tomorlu
Academia Nauă cu sărăile.
Mitropolea e ş-năsă nă pălate,
Deadun cu aţea ti urfăname casă,
Spitalu-n ţer s-agiungă nu alasă
A pulitiilei uminitate.
Ş-cu stampa pot armân’ili si s-alavdă,
Că soaţă ni Athina nu u are,
Tu xinitie grailu -a lor va s-avdă.
Tuţ emburli când yin dit xeane părţă
Ti a voşopolean’ilor lun’inare
Aduc sfinduchi ămplini şi cu cărţă
Ti jali, multi dit scrierli a autorlor armân’i anamisa di aţeali dauâ polimi mondiali armasirâ tru manuscris, ica fura tipusiti, tru aţel chiro tru revisti cari urdina puţân. Easti chirolu cându Tache Papahagi, cunuscutu lingvistu di farâ armâneascâ tipusi tru Românie pi nâscanţâ di scriitorl’ii armân’i tru colecţia “Biblioteca Naţionalâ a armân’iloru”, dupa ţi, tut elu, tru 1922 avea tipusitâ unâ Antologhie armâneascâ” tru care avea scrierli a nai ma mărlor scriitori armân’i di atumţea.
Daua hopâ a literaturâl’iei armâneascâ cultâ ahurheaşti dupâ doilu polim mondial ş-neadzi nâinti pânâ tru dzua di azâ. Reprezentanţâl’i a nalilor bârni di scriitori armân’i s-toarnâ la vecl’ili themi dit unâ perspectivâ cama avutâ tru metafori ş-cu unâ ma mari tehni a ngrâpsearil’iei, hiinda ma expresivi ş-ma interiorizati.
Tru chirolu di dupâ doilu polim mondial scrierli tru versuri ş-prozâ a multor autori armân’i armasirâ unâ literaturâ di saltari, câţe armân’il’ii agiumţâ s-bâneadzâ tru stati balcaniţi ahoria, nâscânti di eali cu cumânduseri dictatoriali nu puturâ s-li tipuseascâ. Unâ catandisi niheamâ ma bunâ avurâ scriitorl’ii armân’i dit Românie.
Aşi, la anlu 1975 videa lun’ina a stampâl’iei Antologhia di liricâ armâneascâ” ândreaptâ di Hristu Cândroveanu ş-dupâ doi an’i “Antologhia di prozâ armâneascâ, di idyiul autor, iara la anlu 1985, işi marea antologhie “Un secul di poezie armâneascâ”,ândreaptâ di Hristu Cândroveanu ş-Kira Iorgoveanu, tuti aesti avânda ş-transpuneri pi limba românâ. Unâ parti dit autorl’ii armân’i dit Românie ş-tipusira scrierli la Editura LITERA di Bucureşti , pi paradzl’ii a lor.
Tru aesti antologhii, pi ninga autorl’ii clasiţ aflăm ş-reprezentanţâ a literaturâl’iei armâneascâ moderna: Nicolae Caratanâ, Constantin Colimitra, George Perdichi, Atanasie Nasta, Ioan Cutova,Teohar Mihadaş, Costa Guli, Hristu Cândroveanu, Zahu Pana ş-doi tiniri poeţ contemporan’i Kira Iorgoveanu ş-Vasile Tode.
La anlu 1985 , unâ parei di armân’i cari bâneadzâ tru diaspora apufusi s-tipuseascâ prota revistâ armâneascâ di largâ arâspândeari, care avea tru scupo pâstrarea ş-acriştearea a grailui armânescu, darea di curaiu a literaturăl’iei armâneascâ ş-bâgarea a aiştei tru urdinarea a acsiilor culturali europeani. Easti revista ZBORLU A NOSTRU cari iasi Freiburg, tru Ghirmanie,hiindalui editata di prof.univ.V.Barba .
Yinearea la puteari a nalilor democraţii tru aţeali di ma nâinti state comunisti dit Balcan’i, fu ahurhita ali unâ nauâ etapâ tru dezvoltarea a literaturâl’iei armâneascâ prit acriştearea a numirlui di publicaţii pi armâneaşti: DESTEPTAREA, DIMÂNDAREA, ARMÂNAMEA, BANA ARMÂNEASCA, RIVISTA DI LITERATURĂ ŞI STUDII AROMÂNE, MINDUIAREA ARMÂNEASCÂ, tru Românie, FENIX, GRAILU ARMÂNESCU, ARMÂNA MACHEDONA, tru F.R.I.Machidunia, FRAŢILA tru Ar-binişii, ş-LUN’INA tru naua Iugoslavii.
Tru idyiul chiro furâ adrati ş- ma multi edituri speţializate tru literatura armâneasca: CARTEA AROMÂNA tru S.U.A, Editura a Fundaţiil’iei “DIMÂNDAREA PARINTEASCA” tru Românie, Biblioteca Naţionalâ Armâneascâ tu R. Machidunia ş.a.
Tru aesti revisti ş-la aesti edituri fura tipusiti creaţii literari nu maş a scriitorlor clasiţ ş-modern’i ama işira tru migdani ş-numi nali, reprezentanţâ a bârnilor ma tiniri ş-a aţilor cama tricuti, cu mirachi ti acriştearea a grailui armânescu, sa spunâ cari suntu nâşi şi spiritualitatea tru care s-amintarâ.
Ţicara prit tematicâ literatura modernâ ş-contemporanâ armâneascâ nu poati sa s-disfacâ di dip di paradhislu chirut tra daima a banâl’iei picurareascâ, prit forma ş-turlia di ngrâpseari, prit dimensiunea filozoficâ ş-di mutreari cătrâ nuntru, aestâ caftâ s-agiungâ tru idyia scarâ a acsiil’iei cu alanti literaturi a lumil’iei.
Un reprezentantu di frâmti a bârnului di poeţ modern’i armân’i easti Atanasie Nasta,autorlu a poeziil’iei “Antribarea picurareascâ”, unâ di nai ma muşatili ţi furâ scriati pi armâneaşti.
“Nă liarta – Doamne, aestă -ntribare
Ţi nă cărti nă noapte-ntreagăn yis:
Când aruiesc cupiile di n’ilioare-
I ma muşat la tine-n paradis?
Nă avră cu an’iurizme ca di-nveaste ,
Ca nă harauă dulţe nă pitrunde –
S-birbili cântă! O, Doamne,
Paradislu a tău macă nu easte
Un ţer ma limpid ca ună hăryie,
Surin cu izvure ş-cupii di oi,
Cu munţ analţ , ca tru Machidunie –
Ahtare un paradis nu e tră noi!
Scriitorl’i armân’i di azâ ngrâpsescu ma multu poezie, nâscanţâ di nâşi hiinda ş-autori di proza.Dramaturghie armâneasca contemporanâ ngrâpseaşti Ilia Colon’ia dit Arbinişie.
Poezia contemporanâ armâneascâ adunâ ma multi bârni; di la cunuscutlu scriitor Teohar Mihadaş, Matilda Caragiu Marioţeanu, Afrodita Toţili reprezentanţâ a bârnului cama tru ilichie, pân di dip tinira Tania Verioti. Anamisa di aeşti, poeţl’i amintaţ tru daua giumitati a alushtui secul: Kira Iorgoveanu Manţu, Vasile Tode, Sirma Guci, Vanghiu Zega, Vanghea Mihani Steryiu,Clodiana Zguri, Santa Djica, Dina Cuvata, Mihai Prefti, Spiru Fuchi,
Ilia Colonia, George Vrana, poeţ armân’i dit Românie, FRI Machidunia ş-Arbinişie. Videm cumu s-ncl’iagâ alithia şcol’i di poezie tru aesti vâsilii balcaniţi ,cathi unâ di eali agiutânda la amintarea a nâscâtor boţ nali tru lirica armâneascâ. Unâ di nai ma aleaptili boţ easti aţea al George Vrană:
“Portu tu mini nă lumi aleaptă,
Chirută tu hauă di suflit,
Murmint surupatu .
Portu tu mini yisi-ngrupati
Nădiili zgrumati
Zghicuri di jali –
Curmati di apală duêmană!
Portu tu minină lumi ca moartă
U port cum Ðş poartănă mumă
Vleatlu-l’i i la groapă…”
A câ proza easti un ghen literar ma puţânu ufilisitu di scriitorl’i armân’i di azâ ş-aua avem numi care prindi s-hibâ adusi aminti.
Cola Fudulea ngrâpseaşti poezie, texti di cântiţi, memorialisticâ ş-ari mari hari ti proza şcurtâ. Schiţili a lui umoristiţi lu fac s-hibâ luyursit un alithia Caragiale a armân’ilor. Nustimada a dhialoglui, ironia cari nu din’icâ, buna cunuşteari a mentalitatil’iei di adeti a armân’ilor dit bârnili cama tricuti, cari di multi ori acaţa polim cu lumea modernâ da sari ş-pruspiţâmea aluştor schiţi.
Un altu prozator multu interesantu easti Ilie Ceara care ama anvâleaşi ma multi dumenii tru scrierli a lui: microromani, schţi umoristiţi, aduţeri aminti, ama ş-prozâ fantasticâ di multu bunâ calitati.
Lu-alâsămu tru bitisitâ Teohar Mihadaş, poet ş-prozator, scriitor avdzât tru literatura românâ contemporanâ, care scrie ma multu pi limba românâ. Ţicara câ tru nai ma multili dit romanili a lui acţiunea s-dizvârteaşti ma multu tru Românii, mentalitatea armâni aţea armâneascâ, iara nostalghia a locurlor iu s-amintă arupi di ahânda, muşuteaţa a locurlor di aoa diştiptânda daima tru suflitlu a lui imaghini di aclo, dit munţâl’i a Pindului.
Ia, tru puţâni zboarâ ţi easti literatura armâneascâ di aieri ş-di azâ. Ţicara câ pânâ tora maş ândauâ edituri tipusescu literaturâ armâneascâ, iara alti editări s-fac maş prin buna vreare a nâscântor sponsori., literatura armâneascâ nica bâneadzâ, iara scriitorl’i armân’i nica ngrâpsescu. Ş-poati, cari ştii, cariva, iuva va s-ânveaţâ ş-di aestâ literaturâ, fârâ di cari literaturli balcaniţi ş-aţeali romaniţi armân cama oarfăni.
-
Gheorghi Hulianov
Gheorghi Hulianov
Yioryi Hulianov, pi numa armânească Gheorghi al Hulianj Grâmusteanlu, easti faptu tu câsâbălu Samocov, tu Vâryârie, meslu augustu tu dzua 28 anlu 1932. Doi an’i după ţi s-feaţi, familia a lui s-dusi s-bâneadză Peştera. Aclo Ghiorghi scoasi şcoala primară, dapoia nviţă patru an’i la Liceulu Românescu di Sofia. Câţe Liceulu fu ncl’is s-turnă Peştera iu bitisi Liceulu Agricol cu specialitatea tâtumi. Lucră casier ş-prâmâteftu pi tutipută ş-tora iasti tu pensie.
Gheorghi al Hulianj easti fondator a protâl’ei Suţată Armânească Peştera, iu fu prezidentu pân tu anlu 2000 ş-tora easti viceprezidentu. Tu anlu 2007 Bucureşti, la ed. ali Fundaţie Culturalâ Armâneascâ “Sf.Ana”, di Bucuresti alj fu tipusita cartea “Vrearea ti armânami”
Ma nghios va dam andaua poezii dit ciclul “ Bana ficiureascâ” ş-dit alti ândauâ cicluri dit aesta carte di ţi zburăscu ti chirolu di iarnâ cu haraua s-cu caimadzli a lui. Aesti poezii scotu tu migdani marea vreari ţi u ari autorlu ti ficiuriţ ş-ti dulţili grai di dadă.
Vini iarna
Vini iarna tsi u vremu
Sh-fâr di ea tsi nu putemu
Neauâ s-da noi ashtiptămu
Zbuldzari mări di ea s-adrămu
Cu săniili s-archishurămu
Sh-mult cu ea noi s-n-agiucămu
Fatsâli s-nâ arusheascâ
Ca meari s-anghiliceascâ
S-nâ adunămu shi s-nâ agiucămu
Pânâ noaptea s-nâ bâgămu
Noaptea tu yis s-u nyisămu
Di ea s-nu nâ alâsămu.
Neauâ, neauâ, tutu s-da neauâ
S-hibâ iarna multu greauâ
Câ noi njtslji tuts u vremu
Di ea nu nâ sâturâmu.
Iarna tu pâduri
Bunâ neauâ acâtsă
Harauâ multâ-alasă
Pitu pâdurea atsea di chinu
Tuti priciurli s-avinu
Alagâ nu dânâsescu
Di neauâ âshi si hârsescu
Ljipuricilu atselu njicu
S-cutuvâleashti ca himunicu
Vulpea-ansari shi s-hârseashti
Âlj greashti s- toarnâ s-lja punga
S-ducâ la hanea ditu pâduri
Ta s’ancupârâ amuri
Elu arâdi, s-pizuiashti
Vulpea nu u pistipseashti
Câ pi ea –can pisti nu-ari
Sh-easti vulpi urutâ-ahtari
Vivritsa-lj da a lui minti
Ca-lu-ari sots di cama ninti
Fudz, ascundi-ti iuva
S-nu poatâ ta s-ti aflâ ea
Puilu yeatru ditu pâduri
Ciucuteashti.-adarâ guvi
Yitripseashti cafi pomu
Tsi-lj aputursitu di ponu
Ashi-lj ascapâ tuts atselji
Lândzidz ponj shi cu bilei
Di lângori elu lj-arieashti
Sh-di iernjii tsi-lj au lj-aspâstreashti
Iasi sh-luplu-atselu urutu
Tsi easti di tuts nivrutu
Marji dintsâ cârtsâneashti
Varâ s-mâcâ elu mutreashti
Maea ursa ma s-bâgă
Tu casa a ljei s- apridună
Va s-doarmâ multu sh-va s-ashteaptâ
Panâ prumveara va-u dishteaptâ.
SHUIRÂ VIMTUL
Shuirâ vintul ca turbat
Tu pâdurea atsea di brad
Ma sh-un pulju âncârligat
Shadi pi pom ca vâtâmat
Cu peanili-i ancucushat
Di arcoari-i ca ngljitsat
Câ iarna arauâ lu acâtsă
Nu-l njilui el Dumnidză
Neaua ponjlji lj-anvâli
Padea tutâ u alghi
Shadi el singur pi pomu
Ca agârshit di soe omu
Greauâ banâ lu ashteaptâ
Nu sâ shtii mâni ma s- dishteaptâ
Pe lumachea atsea di bradu
Poati s-armânâ ngljitsatu
Vini iarna
Mari neauâ ahurhi
Padea tutâ u alghi
Mari arcoari acâtsă
Loclu tutu lu angljitsă
Pâdurea armasi pustâ tutâ
Sh-easti ea has ca amutâ
Nu-ari boatsi tsiva s-avdâ
Nitsi s-greascâ vârâ pi pravdâ
Mash-puljlu yeatru nsus pi pomu
Ciucuteashti ca vârnâ omu
Loclu lândzid ahuleashti
Sh-di lângori ponjlji yitripseashti
Neaua albâ tsi ahurhi
Sâptâmânâ nu dânâsi
Fciorlji tuts âlj si hârsescu
Sh-pit ea elj s-cutuvâlescu
Fatsâli lâ arushirâ
Canda s-la foc cu mari pirâ
Mânjli lâ anvinitsârâ
Sh-nârli a tutulor la curâ
Ama tsiva nu duchescu
Sh-a neauâljei âlj si hârsescu
Mânj sh-cicioari lâ amurtsârâ
Ti prândzu sh-tsinâ nu s-duchirâ
Ashi dzua s-dipisi
Sh-cum tricu can nu s-duchi
Vini noaptea,vini oara
Tuts ti somnu si apridnarâ
DA NEAUÂ
Pitu ugeacuri fumu tutu easi
Cafi omu chiumbelu-apreasi
Iarnâ arauâ n-acâtsă
Locu fârâ neauâ nu-alâsă
Casili sunu tuti alghiti
Ca-nveasti s-arâdâpsiti
Unâ-alantâ eali s-mutrescu
Sh-câsâbâlu mushutsăscu
Neaua da, nu dânâseashti
Loclu cu-albâ doagâ-ânveashti
Fciori shi-aushi pitu gemuri mtrescu
Sh-di neauâ tuts si hârsescu
Câ tu iarna aestâ-aratsi
Nu va s-aibâ dipu fârmatsi
Va s-doarmâ cu groasâ doagâ
Sh-leamni tu chiumbe va s-bagâ
Fciorlji va s-adarâ omu
Ca-tu pâduri groslu pomu
Va s-adunâ zbuldzâri mări
Ti capu, numiri, sh-pâltări
Iarna, noaptea-i multu mari
Shi-ari chiro ti-azburari
Yinu aroshu bunu ti beari
Sh-cântits multi ti cântari
Poati s-facâ sh-numtâ mari
S-hearbâ mâcâri tu câldari
S-mâcâ s-gioacâ shi s-hârseascâ
S-bea yinu, s-dzâcâ: s-anchirdâseascâ
Ashi iarna cama lishoru
Va u treacâ cu dulsi zboru
Cu cântitsi sh-cu harei
Va s-hibâ ghini sh-hârâcochi elj!
Omu di neauâ
Aidets ficiurits,
Di neauâ omu s-adrămu
Nâ câciulâ laie
Pi capu sâ-lj bâgămu
Meturâ tu mânâ
Noi sâ-lj uidusimu
Sh-oclji, nari sh-gurâ
Noi s-nu li-agârshimu
Bunâ, bunâ dzuua
Noi tuts sâ-lj dzâtsemu
La sculia mari
Tahina cându nidzemu
Noaptea tutâ singuru
Noi va-lu alâsămu
Sh-tu yisli a noastri
Tuts va lu nyisămu.
Iarnâ arauâ
Iarnâ arauâ n-acâtsă
Locu fârâ neauâ nu-alâsă
Pitu ugeacuri fumu tutu easi
Cafi omu chiumbelu apreasi
Casili suntu tuti alghiti
Ca-nveasti s-arâdâpsiti
Unâ-alantâ eali s-mutrescu
Sh-câsâbâlu mushutsăscu
Neaua da, nu dânâseashti
Loclu cu-albâ doagâ-anveashti
Fciori shi-aushi pitu gemuri mutrescu
Sh-di neauâ tuts si hârsescu
Câ tu earna-aestâ-aratsi
Nu va s-aibâ dipu fârmatsi
Va s-doarmâ cu groasa doagâ
Sh-leamni tu chiumbe va s-bagâ
Fciorlji va s-adarâ omu
Ca-tu pâduri groslu pomu
Va s-adunâ zbuldzâri mări
Ti capu, numiri, sh-pâltări
Iarna, noaptea-i multu mari
Shi-ari chiro ti-azburari
Yinlu aroshu bunu i ti beari
Sh-cântits multi ti cântari
Poati s-facâ sh-numtâ mari
S-hearbâ mâcări tu câldari
S-mâcâ s-gioacâ shi s-hârseascâ
S-bea yinu, s-dzâcâ: s-anchirdâseascâ
Ashi iarna cama lishoru
Va u treacâ cu dulsi zboru
Cu cântits sh-cu harei
Va s-hibâ ghini sh-hârâcochi elji!
Autor: Irina Paris
Audio–>
-
N.T Suflaru
Di aclo viniră tu Românie tu anlu 1932, tu hoara Aptaat, comuna Cămilaru, jud. Caliacra.
După ţi Cadrilaterlu fu loat di Vâryărie, tu anlu 1940 taifa agiunsi tu Românie, tu hoara Ivăneşti, jud. Ialomiţa şi di aclo tu hoara armânească, Ceamurlia di Nsus jud. Tulcea.
Anviţă 6 clasi primari la sculia românească tu Cadrilater ş-dapoia nica ună clasă tu hoara Ceamurlia di Nsus.
Tu anlu 1957, cându la puteari eara comuniştili, fură bâgaţ cu zori tu colectiv , ama tu 1958 fură avinaţ di itia că eara luyursiţ para avuţ, ama aveara ţi u avea băgată tu colectiv nu lă fu turnată. .
După aestă s-acăţă salami di picurărlâchi şi s-mută tu Balta di Brăila.
Tu an’il’I 1983- 1986 s-mută cu taifa tu căsăbălu Custanţa, dupu ţi vindu oili ş-căpărli di nispetea ca nipoţl’I lipsea să nveaţa la sculie.
Dhoara ti adrarea a cântiţlor (zboară şi iho) u au treil’I fraţ Suflaru, (Steryiu, Dinchi şi Coli), şi s- tradzi di la dada a lor şi de la lală-su Custara Steryiu, frati a dadă-sai .
Tora Coli al Suflaru easti pensioner ş-bâneadză Constanţa deadun cu ficiorlu ş-cu doil’I nipoţ ânsuraţ ş-cu patru para nipoţ, trei ficiori ş-ună feată.
Prota carti, Puizii ş- cântiţi Armâneşti u scoasi tu anlu 2002 la ed. Cartea Aromână di Constanţa. La ed. Ex Ponto scoasi tu anlu 2006 cartea , Puizii, cântiţi ş-proză, iara tu anlu 2011 scoasi la ed. Boldaş cartea Puizii ş-proză. Ună activitati nicurmata ş-faptă cu mirachi tu câmpul a cânticlui ş-ali literatură armânească.
Tu minutili ţi yin va vă hârsim cu ândauă părăvulii dit aesta dit soni carti.
Autor: Irina Paris Naum
Audio–>
-
ION LUCA CARAGIALE
Cu tuti câ tricurâ ma multu di 160 di cându s-feaţi Caragiale (30.01.1852) nica ş-azâ lu duchim ca un contemporan a nostru. Nâscânţâ vrurâ s-u limbidzascâ arâzga a lui ş-mutrirâ cătrâ vatra a lui străauşeascâ ca unâ cl’iai ţi ari tu scupo sâ scoatâ tu migdani tâpărli a temperamentului a lui, contradicţiili, sirţăl’ia ţi u spusi daima, a caracterlui a lui, sensurli a operâl’ei işişi. Aestu stur ţi lu ndoapirâ cubeulu a literaturăl’ei româneascâ nu poati s-hibâ achicăsit integral, tu tutâ complexitatea a lui, fărâ s-l’i-u limbidzăm arâdâţina, prica gheneticâ, soia, mirăchili, ş-alti aspecti ţi tsăn di esenţa a aţilui ţi ngrâpsi “Unâ carti chirută” ş-ahănti alti capodoperi.
Tu monumentala a lui lucrari , “Istoria a literaturăl’ei româneascâ dit ahurhitâ pănâ tu dzâlili di ază” marli critic român George Călinescu dzâţi câ nai ma vecl’iu ascendentu cunuscut al I.L.Caragiale easti paplu a lui Ştefan, adusu tu Românie di domnul fanariot Ioan Gheorghe Caragea, ţi şidzu pi tronlu a Ţarăl’ei Româneascâ di la 27 di augustu 1812 păn di 29 di yizmăciun 1818. Călinescu , cu tuti câ nu aproachi ici unâ arădătsinâ arbinishească, dzătsi câ scriitorlu eara ”cărtilivos ca un palicar, fătsea halat ca un barcagi, sarcastic, mistificator” sh-adavgâ că: vahi săndzăli a scriitorlui easti misticat, poati sh-dupâ dadă.”
Tu Dicţionarlu a literaturăl’ei românâ dit ahurhitâ pân di 1900, editat la Institutlu di Lingvisticâ, Istorie Literarâ shi Folclor a Universitatil’ei Al.I.Cuza di Iashi, ş-ţi işi Bucureshti , tu 1979, p.157, angrâpseaşti, dupâ Călinescu câ: “I.L.Caragiale … Soie di idriot , paplu al C., un insu cu numa Ştefan , vini tu văsilie deadun cu domnul Ioan.Gh.Caragea, di la cari vahi u lo sh-numa di Caragiale. Di atsel’i trei hil’i Luca, Costache sh-Iorgu, doil’i dit soni agiumsirâ cunuscuţ ca theatrin’i, ş-avurâ mari influenţâ, maxus Costachi Caragiale, andicra di nipot. Tată-su, Luca, fu ş-elu theatrinu un chiro, dapoia fu administrator ali ciuflichi mănăstireascâ Mărgineni, avocat, shi maghistrat Ploieshti. Dada al Caragiale eara Ecaterina, faptâ Karaboas, hil’ia a unui embur dit căsăbălu Brashov.” etc. Unâ mărtirii sigurâ câ paplu a scriitorlui, Ştefan, prămăteftu, mirghigi, icâ om ţi adra dultsen’i, bâna Constantinopol, ninti s-yinâ cu domnul Caragea Bucureşti, easti aţea câ hil’ilu a lui Luca, s-featsi Constantinopol tu 1912, anlu tu cari, dit meslu augustu Ioan Gheorghe Caragea vini domnu tu Ţara Românească. Prezumţia dupâ cari Ştefan ş-u lo numa di la Caragea poati icâ nu s-hibâ alithia. Lipseaşti s-băgăm oarâ ama câ Ştefan eara vrut di dragomanlu Caragea ca un di oamin’ll’i a lui. S-bâgămu oarâ ş-câ numi cum suntu Caragea, Caragiale, Caragiu, Caragiani etc. nu suntu numi gârţeşti, ama suntu armâneşti . Tu shcurta a noastrâ carti Diznou ti arădătsina armâneascâ a nâscântor domn’i di Valahia sh-Moldova, tipusitâ la Ed. Cartea Aromână, Constanţa, 1995, aduşi ca baia argumenti ti arădăţina armâneascâ a numâl’ei Caragea, tu capitolu cu titlu Di la Karadja la Caragea. Va s-aduc aminti maş ândauâ di aesti argumenti. Tu cărtsăli VII sh-VIII a operăl’ei a l’ei Alexiada , scriitoarea bizantinâ Ana Comnena adutsi aminti faptili giuneshti a cumândarlui di orighini schitâ icâ sarmată, dzătsi nâsâ, ama dealihia armâneascâ , Argyros Karatzas icâ Karadja, tu polimli ţi li purtâ Alexios I Comnen (1081-1118) contra a pecenegilor. Aestu Arghir Karadja, Mari Heteriah tu ascherea auxiliarâ (nigărtsească), lo parti la alumta ţi fu amintatâ Lebunion, tu meslu apriir 1091, sh-dapoia fu număsit duce di Dyrachium (Durazzo). Cu multsâ seculi ninti di acătsarea a Constantinopolului tu anlu 1453, di turţăl’i osman’i, numa Caradja, icâ Caragea u aflăm tu izvuri documentari. Dit unâ spuneari a unui pitricut di orighini vlahâ la curtea a hanlui a Crimeil’ei, ânviţămu câ hanlu ăl’i deadi a aiştui pitricut pârnoan’ia karadja, ţi va s-dzăcâ om ţi alagâ lişoru, ca zârcadâ, părnoan’i ţi agiumsi dapoia unâ numâ avdzătă. Un armân, Coste Carachia (Caraşia) easti ngrâpsit tu un documentu veneţian di la 6 di apriir 1402, adus aminti di isoplu Nicolae Iorga tu unâ comunicari dit Revista Istoricâ Română, 1933, p.318., ca nicuchir pisti un velier di Enos. Un comis Caradja, chihâie tu chirolu a domnului a Ţarăl’ei Româneascâ Dan II-lu easti adus aminti câ avea ligături buni cu prămătefţăl’i di Constantinopol. Mirmintul di Zverec, anamisa di Epir ş- Dalmaţia, u pâstreadzâ ş-el aestâ numâ. Numa Karadja eara cunuscutâ tu mâhâlălu Fanar tu 1453, aşi cum dzătsi E.Rigo-Rangabe, tu lucrarea Livre d’Or de la Noblesse Fanariote, tipusitâ Atena, tu 1904, p.75. Un Nicolae Caradja easti adus aminti Arta, tu anlu 1487. Unâ familii Caradja , di origini armâneascâ , s-dusi s-băneadzâ dupâ acâţarea a Constantinopolului, tu 1453, tu Fanar, mâhâlâ tu cari bânarâ mări dragoman’i ş-emburi , ti cari ngrâpseaşti Epaminonda Stamatiadi tu lucrarea a lui Biografiili a mărlor dragoman’i greţ dit Amirăril’ia Nturtsească, tipusitâ Atena tu 1865, adusâ pi româneashti di Constantin Erbiceanu shi-editatâ Bucureşti, tu 1897. Dimi Karadja icâ Caragea , easti unâ numâ armânească, veacl’ie di seculi. Străpăpăn’i cu aestâ numâ lipseaşti s-hibâ nica câftaţ anamisa di Epir ş-Dalmaţia, Arta, pi valea a Meglenăl’ei, ţi avea ş-numa Karadjova, Constantinopol, cum ş-tu Ţărli Româneşti. Câ numa a fraţlor Caragiali, hil’l’i al Ştefan , nu eara gârţeascâ, ma armâneascâ, câ atsel pap a scriitorlui Ştefan eara di Constantinopol, easti tora un lucru limbid. Ama câţe tuţ fac aestâ alatusi di-l’i luyursescu greţ tuţ atsel’i ţi yin dit spaţiul gărtsescu sh-câţe marli prozator ş-dramaturgu I.L.Caragiale nu ş-u spusi susto orighinea armâneascâ, shi feaţi şicai cu arădăţina a lui idriotă, easti ghini s-u duţem ninti argumentaţia a noastră. S-băgăm oarâ maş câ, tu idyia familii onomasticâ, anamisa di Caragea sh-Caragiale, avem numa a profesorlui universitar, membru fondator a Academiil’ei Română, Ioan Caragiani, ţi sâ ştii sigur câ eara armân., icâ numa a marilui actor di teatru, cinema sh-filmu, Toma Caragiu, l’irtatlu frati a aleaptăl’ei doamnâ academician, Matilda Caragiu Marioţeanu, autoari la multi studii ş-a marilui Dicţionar armânescu, DIARO.
S-nâ turnăm tora la tatăl a scriitorlui, Luca Caragiale, ţi tu Ţara Româneascâ fu administrator a ciuflichil’ei mănăstireascâ Mărgineni, dapoia avocat, shi magistrat tu căsăbălu Ploieşti . Faptu Constantinopol tu 1812, easti sigur câ featsi studii juridiţi ş-un izvur zburaşti ti Universităţli di Padova ş-Bologna. Câ Luca, tatăl a scriitorlui nu eara niţi grecu, niţi italianu, unâ mărtirii easti aţea câ s-âncurună cu hil’ia a prâmâteftului braşovean Luca Chiriac Caraboa, ţi eara sigur armân, , cu tuti câ născănţâ istoriţ literari l’i-u ngrăpsescu numa cu K tu ahurhitâ ş-cu s tu bitisită: Karaboas. Sâ ştii dit documenti şi studii câ tu mâhâlălu Schei di Braşov eara unâ colonii di armân’i prucupsiţ cum ş-câ anamisa di membril’i avdzăţ a Casâl’ei di Emburlâchi di Braşov eara ş-mulţâ emburi armân’i ţi avea ligâturi cu atsel’i dit coloniili armâneşti di Viena, Buda, Mishkolcz etc. Dada al I.L.Caragiale, Ecaterina Caraboa, eara hil’ia a prămăteftului cu bumbac, Mişa (Mihai) Alexevici, numâ ţi u aflăm la mulţâ armân’i ţi fătsea emburlâchi tu Sârbii, dupâ aspârdzearea a metropol’ei armâneascâ Moscopole , icâ la atsel’i ţi fţea tugireti cu Rusia. Ti atsel’i ţi nu u ştiu istoria a arâspândearil’ei a armân’ilor, ti ligăturli comerciali ţi li avea el’i tu tutâ Europa, numili ţi li avea prămtefţâl’i armân’i, alâxiti tu vâsiliili iu avea agiumsâ s-bâneadzâ , pot s-agiungâ la alatusi di interpretari. Baron’i a Amirăriil’ei Habsburgicâ, Sina, Dumba, Darvari, Cârja etc. cum shi Moga, Şaguna, Gojdu, Ciurcu etc., suntu numi a nâscâtor personalităţ ţi ştim sigura câ eara di orighini armâneascâ. Sumcundil’iem câ George Călinescu bagâ oarâ câ socrul al Luca, afendu-su al Caragiale, eara armân, câ aestu Caraboa, tsicara câ easti ngrâpsit tu documentili di atsel chiro ca graecus natione , aestâ u spunea maş relighia al Luca Chiriac Caraboa, dimi criştin greco-ortodoxu.. Tu atsea ţi mutreashti originea alithia a a tetăl’ei multu avutâ al I.L.Caragiale, dimi Ecaterina Momolo Cardini, aestâ numâ Cardini eara unâ italenizari al Cara Dina. Aestâ Ecaterina Momolo Cardini eara hil’ia a unui embur armân, , Timotei Gheorghevici, , sh-dupâ dadâ eara hil’ia a idyiului embur brashovean Misha (Mihai) Alexe, icâ Alexevici.. Ashi Ecaterina Momolo Cardini eara protâ cusurinâ cu dadâ-sa al I.L.Caragiale, sh-câţe nu avu taifâ l’i-u alâsă avearea a marilui scriitor… Ashi cum sâ ştii, scriitorlu nica di n’ic bână anvârligat di teatru, cum dzâsi un exeget. Lălăn’il’i a lui, Costache ş-Iorgu Caragiali, eara autori, theatrin’i sh-manageri di parei teatrali. Dupâ liceu, tsi-l featsi Ploieshti sh-Bucureshti, I.L.Caragiale ânchisi studiili la Conservatorlu di Artâ Dramatică. Sţena ţi u avea nai ma aproapea tinirlu cu seati di culturâ eara Teatrul Momolo , icâ Momulo, a tetâ-sai Ecaterina , cu părnoan’ia Momuleasa., un di protili teatri di Bucureshti.Cursurli a Conservatorlui bucureştean, ţi li featsi tu an’il’i 1868 — 1870 ş-iu lu avu profesor la clasa di artâ dramaticâ sh-mimicâ lală-su , dramaturgul Costache Caragiali, suntu maş unâ parti di cilâstâserli ţi li featsi ta sâ-şi facâ unâ culturâ sânâtoasâ. Cu chirolu el agiumsi un bun cunuscâtoru a culturăl’ei universalâ sh-un mari meloman, cu mari mirachi ti muzica clasicâ. S-feaţi cunuscut ca jurnalistu tu revistili umoristitsi ş-polititsi. Easti redactor la jurnalu Timpul , deadun cu Mihai Eminescu, participâ la adunărli a Junimil’ei sh-publicâ tu Convorbiri Literare pincipalili piesi di teatru (Unâ noapti furtunoasâ, tu 1879, Lali Nida s-ampuliseashti cu strânghil’i, tu 1880, “Unâ carti chirută”, tu 1885, “Tu chirolu a Carnavalui”, tut tu 1885, dapoia drama “Taxiratea”, tu 1890). Tu an’il’i 1881-82 easti revizor şcolar, tu 1884 easti funcţionar, la Reghia a Monopolurlor, cându u cunuscu prota a lui nicuchiră, Elena Constantinescu, cu cari avu un hil’iu, poet sh-prozator, ţi s-aleapsi, Mateiu I.Caragiale. Cât multu s-azburâm ti biografia al Caragiale, easti zori s-u spunem personalitatea complexâ a marilui scriitor. Maca, doxâ al Titu Maiorescu , tu stagiunea 1888-89 fu director gheneral a teatrilor, iu işi tu migdani prit iniţiativâ şi sirţâl’ie, intridzli, şuşuturlâchili, calominiili, cum fu stepsul pseftu di plagiat al Caion, l’i-u nfârmâcarâ bana.. Angâldzâtâ di uspitsăl’ia cu Alexandru Vlahutsă, ş-maxus cu Barbu Ştefănescu Delavrancea, (avocat cu anami, un chiro primar a Bucureştilor), bana al Caragiale lipseaşti nica s-hibâ cercetatâ tu memorii ş-alti scrieri. Studii angrâpsiti ma di multu, ama ş-ma aproapea di dzâlili di ază, ândruparâ cu turlii di turlii di argumenti ipoteza a orighinil’ei armâneascâ al I.L.Caragiale. Lipseaşti s-adâvgămu la atseali ţi li dzăsim pânâ tora nica ndauâ mărtirii. Profesorlu armân Sterie Diamandi, tu cartea a lui Oamin’i ş-aspecti dit istoria a armân’ilor , publicatâ tru 1940, angrâpseashti cum lu cunuscu tată-su cu I.L.Caragiale, epigramistul Teleor: “Tu spiritlu a orighinil’ei armâneascâ al I.L.Caragiale yini aestâ sţenâ ţi n’i-u zuyrăpsi tată-n’iu.Unâ dzuâ Teleor ăl’i dzăsi al tati:Yina machidoane s-ti cunoscu cu un compatriot di-a vostru…Ş-mi cunuscu cu Caragiale. Autorlu a “Cartil’ei chirutâ” nu dzăsi ca nu easti armânu…”
Un altu argumentu veritabil easti suţăl’ia al Caragiale cu marli om politic , di orighini armâneascâ Take Ionescu, la a curi partid Conservator-Democrat aderă şi ari participatâ ş-la ma multi turnei electorali , cu tuti că, aşi cum sâ ştii, Caragiale u cutuyursi daima demagogia politică, şi ş-pizui tu scrierli a lui em di liberal’i, em di conservatori. Cercetători cum furâ N.Batzaria, Vasile Diamandi Aminceanlu sh.a., pânâ ş-avdzâtlu critic literar Şerban Cioculescu, autorlu a monografiil’ei Bana al I.L.Caragiale , Ed.Eminescu 1967, aduc argumenti dit bana a lui ţi spun intreslu al Caragiale ti lumea balcanică, ti alumta di diştiptari naţionalâ a român’ilor transilvănen’i etc. Tu unâ prezentari cu titlu Vatra a străpăpăn’ilor al Caragiale, tipusitâ tu Almanahul Luceafărul ti anlu 1983, , p.40-44, autorlu, N.Zarcada, ş-elu armânu dupâ numâ, faţi unâ caldâ prezentari a armân’ilor şi spuni câ aeşti vlahi di la sud di Dună, fură.nu maş mări emburi, câ ş-mări oamin’i di culturâ. N.Zarcada aflâ unâ uiduseari di spirit anamisa di I.L.Caragiale ş-alţâ prozatori ş- dramaturghi di farâ armâneascâ cum furâ Branislav Nuşici, icâ Dragoliub Sotirovici. El aleadzi dit cartea al Sterie Diamandi ţi u adusim ş-noi aminti :lipseashti s-nu agărshim un lucru caracteristic ş-cari spuni multi.Armân’il’i deadirâ a literaturâl’ei sârbeascâ pi nai ma mărl’i scriitori satiriţ :Aleco Branislav Nuşici (Alcibiade Nuşi di Clisura), ş-Dragoliub Sotirovici, dit familia Sotir Şunda di Crushuva. Ş-aţea ţi easti ma interesantu easti câ harea a doilor scriitori easti soie di aproapea cu aţea al Caragiale.Clisureanlu Nuşici s-pizuiaşti cu catandisea di tritseari a popului sârbescu câtâ civilizaţie. Idyia themâ u aflăm sh-la crushuveanlu Dragoliub Sotirovici.Aestâ uiduseari spiritualâ anamisa di treil’i scriitori nu easti un agioc a tihisearil’ei, ama s-tradzi di la idyia arâdâţinâ etnică, dimi armâneascâ. Ti mini aestu lucru ângreacâ ma multu di aşi dzăsili documenti edificatoari…” Putem s-adâvgămu la aestâ uiduseari spirituală, cu thimel’iu etnic, dimi armânescu, atsea câ marli scriitor satiric vâryar , Aleco Kostandinov, autorlu al Bai Ganiu ş-a altor isturii âmplini di hazi sh-pezâ, eara sh-el armânu. Cu aesti zboarâ u bitisim prezentarea, ţi ari tu scupo s-u spunâ tin’ia ţi u avem ti marli scriitor armân-român, I.L.Caragiale. Tu suflitlu a nostru avem umuti câ, di aclo iu easti lali Iancu nâ mutreaşti ocl’i a lui scâpiroşi ş-cu sumarâslu pi budzâ. Tu loc di concluzii voi sâ sumcundil’edzu ş- câ, tu dişcl’idearea a anlui Caragiale, tu 30 di yinar a.c. 2002, prezidentul a Româniil’ei. Ion Iliescu, tu zborlu ţi-l ţânu la Academia Românâ, iu eara adunaţ mulţâ oamin’i di culturâ, scoasi tu migdani câ marli creator român, alidzem, “ari arâdâţina tu romanitatea dit spaţiul balcanic.”
Justin Tambozi
Sursă imagine: http://www.ziarulmetropolis.ro
-
Epopeea “Voscopolea” (di Nida Boga) II
Vruţ oaspiţ, ascultaţ ma-nghios daua parti dit Epopeea “Voscopolea”, di Nida Boga, tu spunearea al Toma Enache.
-
Epopeea “Voscopolea” (di Nida Boga)
Vruţ oaspiţ, puteţ s-ascultaţ aoa prota parti dit Epopeea “Voscopolea”, di Nida Boga, tu unâ spuneari di Toma Enache.
-
Teohar Mihadash
Vruţ ascultători, neaua ţi di ma mulţâ an’i nu para u vidzumu anvâli anlu aestu tutu loclu ş-nă adusi aminti di iern’ili di vâr chiro. Ti aţe tră emisiunea a noastră di ază aleapsim un njc fragmentu dit romanlu a scriitorlui armânu Teohar Mihadash (1918 –1996) “Steaua a cânilui” tsi ishi tru anlu 1991, la Ed, Dacia, ditu Românie, tu cari autorlu u căntă mushuteatsa a chirolui di iarnă, căndu da neauă pisti tut loclu, nispeti di harauă sh-minduiari, di tucheari tu mushuteatsa aratsi a fisiljei ,
Ti Teohar Mihadash iarna easti chirolu a pitrundeariljei tru eternitati, a lunjnărlor vitsini cu amirăriljia a spăstreariljei fără cusure, căndu suflitlu s-dislacseashti di strimtul stranju a truplui tra s-nchisească libir pisti chiro sh-locu ta s-agiungă ună parti dit eternitatea ishishi.
Scrierli al Teohar Mihadas cum ali itsi altui mari scriitor , nu sh-li spun vărnă oară tute sensurle la prota lectură, cătse la năs actsentul cadi ma putsăn pi parmătusearea ishishi sh- ma multu pi zugrăpsearea a nascăntor momenti di mari lirismu, tsi omlu li ăndămuseashti mash una oară tu bana a lui, sh-dit cari iasi ishishi mushuteatsa a banăljei.
Ashi, cădearea a neauăljei agiundze s-hibă ună dealithia amirărilje a ducherlor, tru cari, cu agiutorlu a adutseariljei aminti sh-a măyiilor a ljei fatsi ligătura mistică cu Dumnidzălu tsi li featse tute di pristi loc.
Marea hare di scriitor al Teohar Mihadash nă fatsi s-duchim deadun cu el, tru chirolu ali lectură aesti stări di suflit ămplini di un adiljiat poetic, tsi lă da ună lunjnă măyipsită, ămplină di ună mushuteatsă traghică.
Ia cari suntu ăndauă di minduierli a scriitorlui armân Teohar Mihadash tu chiro di iarnă, un fragmentu dit romanlu ” Steaua a cânilui” .
Fragmentu dit romanlu “Steaua a cânilui” di Teohar Mihadas ( 1918-1996)
Apridutsearea: Irina Paris Naum
Fragmentu dit romanlu “Steaua a cânilui” di Teohar Mihadas ( 1918-1996) Apriduţearea: Irina Paris Naum Iarna, cama spusi Toma, easti ti mini chirolu ali eternizari ş-a lun’inărlor viţini cu amirăria a spăstrearil’ei fără cusuri. Muzică ma mari ş-ma pitrunzător ciciurată, tru nai ma ahândoasa ş- fără trup cutie di rezonanţă, nu s-află. Libirarea easti di dip, işearea dit anvârligare: harao fără numă şi anălţare. Durn’eari ma hârioasă tu lumea di didindi , iara nu s-află ş-niţi andamusi ma dulţi ş-ma ascumtă cu tuti aţeali ţi fură tru un chiro ş-cu tuţ aţel’ ţi bânară vârâoară. Tuti stealili s-ascundu diunăoară cu loclu ş-materia tută s-faţi neauă, tu ună turlie di cântari fârâ boţ, anvâlită cu neauă. Hărli ali triţeari didindi dipun imir şi liturghic pisti suflitli a noastri şi ş-află loclu ţi lu avură tru altu chiro ş-tru alti locuri. Pisti niaduchitili ahândin’ âmplini di chisă dit noi, pisti ahândin’li oarbi iu lucreadză puterli a Harlui, dipuni tâcut cânticlu a neauăl’ei ţi aduţi cu ea un somnu imir, iara prosuplu ahântu fuviros di până atumţea a aţilor ahândin’, s-acoapiră cu sumarâslu a l’ertaril’ei. Paradhislu nă easti dat diznou, iara noi nă adunăm cu aţel’ ţi fum tru chirolu ţi tricu. Apala fuviroasă di la porţăli a avinaril’ei şeadi ş-ea tâcută ca vârâ mumie, anvâlită di neauă. Aducheşti adil’atlu al Dumnidză cum si stricoară pisti tut loclu ca un multu hârios şi l’ertător sumarâs. Bâşearea a aţilor ţi âl’ avem chirută di multu agiundzi haraua fârâ mardzină a tuchearil’ei tru Nâs. Paradhislu easti ună amirărie a căderlor niacumtinari di neauă, dinclo di moarti, turnarea tru nimoartea dit cari chiru iţi tor di bană, ţi tora s-aducheaşti maş ca una culendă albă, ciciurarea a unăl’ei isturie dit zâmani, ţi nu mata s-bitiseaşti. Cându da neaua ân’ aduc aminti di mărl’i bârbaţ dit istorie, di marea a lor singurătati, di aţel’ dit istoria a sândzilui a meu, di irniulu tu cari s-trapsiră, di mărli vreri ţi li bânai tru alti băn’, di cari nu mata n’-aduc aminti — una ân’ pari Sumer, altă Troia, tru ună ţitati di pi pădzli analti a Etăl’ei di Mesi, Ninive, ică tru pâdurli dit patridha a mea aţea di dinclo di eti ş- galaxii. — di mini aţel di ahânti ori muritor, aoa, i cari ştie iu, tru alti locuri, iarnă, alătusitor di alithea hymnu a hiinţăl’ei a noastri. Cât părăpunsiţ suntu aţel’ ţi nu ti cunoscu!Cându ahurheşti s-ti spun’ tru tută armâtusearea isihă a hiinţăl’ei a tauă, tru tută nihiinţa a ta ciuciurător cântătoari, cum fug dit udadzl’i a bănăl’ei tuţ glarl’ a l’ei, ca guzgan’l’i atunţea cându duchescu că va s-neacă cărayea. Tini neauă hii nicarea tu ahândin’li hymniţi di pisti alanti cipiti. Nu mata hiinda el işişi, suflitlu a nostru agiundzi s-hibă işişi eternitatea, ună faţă tricătoari a aiştei. Nu mata armâni altu ţiva di noi, maş stran’ili alăgânda după aumbrili ţi earam unăoară, ca zăvonlu după ună ânveastă noauă dit cari armasi maş aduţearea aminti. ……………………………………………………………………………………
… duhlu dit mini, cari nu ş-află niţi isihie, niţi ampăcari ş-cari ştie ţi easti irniulu alithea — nu aestu ali Sahară, ama aţel a niânduplicatului nisomnu- ş-lu află somnul maş atumţea cându, tru urdinărli a meali, agiungu tru locurli iu da neauă. Şi intrânda tru lumea a lor mâyipsită n’-aduc aminti…Intru diznou tru mitiryiulu a ficiuramil’ei, cu aţeali cântiţi di ciudie a l’ei cari s-pârea că si stricoară dit işişi inima pliguită a Hristolui ândreptru tru inimili a noastri spăstriti. Atumţea, tru măyia a aţilor lumi ca dit pârmithi — ţi maş cădearea a neauăl’ei li aduţi nâpoi tru fantazia a noastră — maş atumţea cându nafoară da neaua ca tru un trap, eali s-amintă dit hiinţăli singuri, ca nâscânţ druiz tru mesea a pâdurilor, ică pi câmpuri şi atumţea ţă yini tru minti aţea ţi nu mata easti, aţel, ică aţea ţi nu mata easti…
Amintu diznou dimensiunea a feericlui ş-duchescu că dealithea duhlu a meu fu suflat tru mini di Duhlu Aţel Marli şi ândreg cu agiutorlu aduţearil’ei aminti ş-a măyiilor a l’ei ligătura mistică, lun’inoasă, feerică şi muscuvulsită cântător cu Prinţipiul dit cari azvoami creaţiunea. Chiro a mutritilor cătră nuntru, “iarna, chiro a artăl’ei sirină, limbida iarnă”. Limbidzămea ca di Paradhis, spăstrită, fără picat, dzâţi poetlu, cându ti neţ ayalea şi lun’inos tru haraua fârâ mărdzin’ ţi ari tru ea cântic şi discântic, ca di muscuvulseri albi ş-albi lun’inări.
Cădearea a neauălei easti amirăria a pitrundeariei didindi, cându him iara ficiuriţ şi ciudiili s-fac ca dinitea a ocl’ilor di ficiuriţ. Cându ahurheaşti s-da neauă, maxus pisti locurli irinii — faţa a loclui âmplină di sufri ca prosuplu a Harlui şi trăn’ipsită, s-alâxeaşti.
Atunţea da neauă canda pisti prosuplu a Hristolui, canda loclu tut easti truplu şi prosuplu a Lui, iara uranoulu âmplin di isiha cântari albă s-pari că easti mărtirisirea a lui fârâ bitisită.
Autor:Irina Paris
Audio–>
Print