Category: Rubriţi di cafi stâmână

Galeria Simeza din București prezintă tru mesulu brumar/ noiembriu expoziția di grup itinerantă: Andezit 10. Expoziția avu un traseu prin mai multe galerii din România, expoziția di la București easti bitisita a li călătorie a lei. 10 artiști vizuali consacraț prezintă lucrări stres ligate di Via Transilvanica – Drumulu/calea care uneaște, traseulu turistic (pri pade, cu bicicleta sau în-călar) di lungă distanță (1400 di kilometri), care traverseadză România pi diagonală, di la Mânăstirea Putna din Moldova (nord-estul ali Românie), până la Drobeta-Turnu Severin (sud-vestul a Româniilei). Unile borne kilometriţe a traseului sunt realizate di cheatra di andezit (rocă magmatică rezultată prin erupție vulcanică) di cătră artiști.

Avem stată di zbor, la vernisaj, cu inițiatorulu a proiectului și unulu di artiștili expozanță, sculptorulu Maxim Dumitraș, dispre cum si născu expoziția di la Galeria Simeza și cum si are formată echipa di sculptori creatori a expozițilei:

Aestă expoziție si născu di la un simpozion de sculptură monumentală Via Transilvanica, iu catheun artistu are faptă/adărată 5-6 borne. Sunt toț membrili participanță la aestu simpozion. Avem ofelisită/folosită ca materie primă andezitulu și catheun artist are propusă proiecte proprii care cred că va hibă în timp fapte/adărate și monumental. Eu am făcută/faptă echipa știinda artiștili că lucreadză în andezit. Easte un material foarte dur, dinclo di granit. Normal că lipseaşte să ai ună experiență tru aestu material și am faptă selecția artiștilor. Am făcută câte 6 borne, cum am spusă, catheun cu câte un proiectu propriu. Aestă expoziție are circulată/urdinată di la Muzeulu di Artă Comparată din Sângeorz-Băi, la Baia Mare, Sighetu Marmației, Bacău, Iași și amu se bitiseaşte/se închlide un ciclu de un an la Galeria Simeza, la București. Lucrările li am lucrată la Via Transilvanica, pi dzeană, după care fură expuse de-a lungul a traseului. Am construită expoziția în funcție di sală.

Maxim Dumitraș nă deade câte-ndoauă detalii dispre cum si lucreadză andezitulu, un material dur, dificil di prelucrat:

Este ună tehnică specială, sunt discuri speciale, nu ti poț agiuca/nu poţ să ti agioţ cu i ţe materiale. Easte dură, ama easte fantastică cându si termină/bitiseaşte aestă sculptură. Tră prima oară o/u am folosită în circuitulu a sculpturilor amuu are vrărnă 10 ani, si are lucrată multu și în simpozioane. Ună cheatră foarte rezistentă la timpu, la intemperii. Și ţi easte interesantu easte că poț să folosești di la structura griului până la structura ultrafinisată, aproapea di nivelul a ghialiilei/ a sticlălei.

Artistul vizual Bogdan Pelmuș, prezentu în expoziție cu lucrări di sculptură, nă zbură di proiectul Andezit 10:

Eu nu am terminată/bitisită sculptură, am terminată pictură, de faptu, ama mi si păru interesantu lucrul cu obiectul. Eu lucredzu cu obiectu, cu video, cu mai multe medii. Și materialul mi si-are părută foarte interesantu, di aformia că easte foarte dur, easte greu, și poț să scoţ di el exactu/tamam inversul. Depinde cum ti agioţ cu el.

Ţi lucrări are expusă Bogdan Pelmuș în cadrul a expozițilei di la Galeria Simeza?

Sunt doauă piese, au numa/ si numescu Azboir și doauă desene, completare vără turlie pi ideea di dualitate, di căftare, interior, viesteare/visterie, copilărie. Cum poț să scoț ca matur idei din eulu a tău personal.

Președintile a Uniunilei a Artiștilor Plastiţ (UAP), artistul Petru Lucaci, prezentu la vernisaj, nă are declarată:

Easte tră mirache ţe si faţe aoaţe. Easte ună provocare și tră sculptori și tră noi să asistăm la ună ahtare desfășurare di forțe, di aformia că putem să zburăm ninca/ ba și di forță aoaţe. Andezitulu easte ună cheatră foarte serta/foarte dură. Eu li-am vidzută sculptorili în simpozioane și mi are impresionată tipulu di efortu la care si supun tră identificare în bloculu di cheatră ună imaghine, ună idee, ună formă, un mesaj. Lucrările sunt interesante, grupulu easte tru eidiul timpu omogen, ama si identifică personalităț multiple aoaţe, di aformia că sunt artiști cu experiență și tru tăburi și în lucrul cu ahtări materiale. Easte un material inedit, cu ună forță expresivă impresionantă.. Him înviţaţ cu tăburile în cheatră di albă de Viștea, în calcar mai moale, mai modelabil, mai lişor tră stăpuire. Cându easte zborulu di andezit, easte ună provocare teribilă și efectul easte absolut impresionantu.

Tră Lucaci nă zburâ și di cum veade aestu proiect din punct di vedeare curatorial, proiectul hiinda curatoriat di cătră ișiși artiștili expozanță:

A mie îmi si pare că expoziția are sensu și easte unitară și are forță, di aformia că, aţeli care si au asociată si cunoscu întră eli, știu potențialul a catheunuia, știu potențialul a materialului cu care lucreadză și cred că au aflată ună formulă foarte bună să bagă în operă ideile a lor.

Cum fu, bun?, arău?, anulu 2023 din perspectiva UAP? Ţi pregăteaște Uniunea Artiștilor Plastiţ tră aţeli cu mirache tră muşat? Președintile Petru Lucaci:

Tora di oară vrem să faţim un bilanțu la Salonulu Național di Artă Contemporană, care eu dzâcu, fu di anvergură. Si desfășură în 15 spații diferite, di care și unile mări, aţeale di la Combinatulu a Fondului Plastic, iu avem 8 galerii care cred că au dimensiuni impresionante. Aclo sunt fostile hale a combinatului, care si are transformată într-un hub cultural, probabil ţel mai mare din România și în care si fac lucruri di altă anvergură dicât putem să desfășurăm în galeriile din căsăbă, care sigura au niște dimensiuni mai domestiţe, mai umane. Pregătim un altu evenimentu tora, în curundu/ tru şcurtu chiro. Avem terminată noaua casă, sediul a Uniunilei a Artiștilor Plastiţ, ţi are și ună galerie di artă la parter. Deci expoziția care u avem organizată aclo mutrim să u dam s-u veadă a lumii într-un contextu mai oficial di inaugurare a unui sediu a Uniunilei. Easte tră prima oară cându Uniunea are casa a lei, aţea ţi easte un lucru extrem di importantu.

Autor : Eugen Cojocariu, Ion Puican

Armânipsire : Hristu Steriu

Tru mesulu octombriu, arta contemporană are finalizată alumpta tră finanțările europeane. Unulu di programile care agiuută și promoveadză arta contemporană easte Programulu Accelerator, Mentorat și Producție tră Artiști Emergență, implementat di Asociația Culturală Eastwards Prospectus (ACEP). Aestu program fu creat ca un incubator, avânda ca misiune propulsarea carierilor a 10 artiști emergență, şi ţi lă oferă instrumentile/hâlăţâle necesare tra să abordeadză strateghic, integrat și sustenabil propria carieră artistică. Unulu di partenerili importanță a programului fu Galeria GAEP, galerie locală la standarde internaționale. Directorulua Galeriilei GAEP, managerulu di proiect și președintele ACEP, Andrei Breahnă, nă declarăă următoarile lucre dispre Proiectul Accelerator:

Proiectul Accelerator, program di mentorat și producție tră artiști emergență si aproache di final. După doi ani di multu lucru și multe aventuri, putem să spunim. Ultima etapă care si desfășurăă pi parcursul a vearălei fu proiectul di artă în spațiul public. După sesiunile di mentorat di la galerie și respectiv expoziția care avu loc la la Galeria G4 timp di meşi di dzâle, care fu multu avută/ bogată și în evenimente conexe, nă avem mobilizat să pregătim/îndridzem aeastă etapă di artă în spațiu public, iu avum șapte dia ţeli dzaţee artiști care au participată cu proiecte. Eli avură ună abordare multu/ baighi flexibilă. Noi nu avem dorită să avem ună abordare rigidă sau să condiționăm lucrări pi ună anumită tematică. Practic, din etapa di scriere a proiectului avem decisă să lă propunim ideea tra să lucreadză cu comunităț și să află, de faptu, spații care sunt locuite di comunităț vără turlie și să mutrească să creadză ună ligătură prin lucrările a lor întră oamenili care locuiescu aţeale spații publiţe și în spațiile respective.

Ţe tipuri di lucrări are generată Proiectul Accelerator?

Andrei Breahnă nă are exemplificată parcursul artistic a Proiectului Accelerator prin exemplul a unei lucrare di grup realizată în București, parcursu coordonat di mentorulu a proiectului, ună artistă contemporană din Islanda, expertă în arta desfășurată în spațiul public:

Avem obțânută ună serie di lucrări foarte diverse, mai deavrapa în zona experimentală. Noi şi li avem încurajată foarte multu să experimenteadză, mai aleptu/ahoria în contextul a proiectului. Avum ună artistă din Islanda care fu mentor în proiectu și are vinită în România tra ţeaele doauă dzâle din programulu di mentorat. Ună artistă care pot să spun că easte specializată în proiecte di artă în spațiu public, ţi nă are prezentată în timpul a călătoriilei di cercetare din Islanda îndauă lucrări extrem, extrem di ambițioase. Avem lucrată în mai mulţă căsăbadz. Fu ună di lucrări care fu prezentată în București, în Timișoara și în Cluj, ună lucrare experimentală di grup, care constaa într-ună bilă di cretă care era cotovolită de-a arocuta și vără turlie parcurdzea și crea ună linie vizibilă sau invizibilă întră diferite zone din căsăbă, ideea hiinda că politiile a noastre sunt, barim tru casăbadzli mări, sunt de faptu spații geografiţe extinse și di foarte multi ori există cartiere întredz care nu au acces la cultură și lipseaşte să parcurgă zone foarte, foarte lundză tra să poată să aibă acces la un spațiu cultural. Și vară turlie, artiștili și-au imaginată aestă ligătură care si desfășură într un mod extrem di concret, di aformia că i ţe artistu ţi are participată are pimtă/ cotovolită arocuta aestă bilă și are creată ună ligătură directă întră spațiile din politii. Va să dzâcă/ dimec fu multu interesantu ași ideea aesta di interacțiune.

Directorulu a Galeriilei GAEP nă spuse și di ună altă lucrare din Proiectul Accelerator, ună lucrare sonoră desfășurată tru căsăbălu Oltenița (sudulu a Româniilei). Mai multu, Andrei Breahnă nă mărturisi şi dificultățâle cu care si are confruntată în băgarea tru practichie a proiectului:

Avum ună lucrare, di exemplu, di sunet în Oltenița. Ună di artistile din proiectu, Alina Ion, easte orighinară din Oltenița. Și-are imaginat un soi di priimblare pi care o/u făţ/ceam cu căștile, şi o/u ascultam pi ea, cum si raporta, să spunem, din perspectiva copilăriilei/chirolu candu eara mică sau uneori şi foarte intimă, la diverse zone din căsăbă. Și căsăbălu easte foarte interesantu, di aformia că easte la Dunăre. Avem ună lucrare foarte interesantă, cu caracter semipermanentu, vără turlie în fața cinema-ului Gloria din București, din sectorul 3, ună lucrare a Mariilei Mandea. În cercetarea pi care o/u are ea di aradă ligată di gioc, di noțiunea di proprietate, di cum locuim, spații. Și avem faptă și aclo un evenimentu în care feaţim așă mai multe giocuri împreună tamam cua ţeli care treţea și care participa tru arada lor la lucrare. Deci fu ună aventură, mai ahoria din perspectiva a faptului că niţeunăoară nu aveam faptă ahtări proiecte, Fu anaghe să interacționăm baighi multu cu autoritățăle locale tră obțânire aprobări și nă avem confruntată, ama, de!, și cu un soi/turlie di gol/vid legislativ, di aformia că nu există în România ună leghislație specifică a artălei în spațiu public, așă cum o/u videm noi la nivel conceptual, nu maşi din perspectiva a monumentului sau din perspectiva a evenimentului. Ama în final avem reușită să produţem aeste lucrări și, vără nă atinsim obiectivu di aformie că avem reușită să atindem mai mulţă căsăbad, avem reușită să interacționăm cu mai multe tipuri di comunităț și avem reușită să implicăm artiștili. Noi avem adăvgată aestu strat, aestă dimensiune di artă în spațiul public în mod voit/ cu vreare, di aformia că vream să dăm ună dimensiune multu mai mare, multu mai accesibilă vără turlie a artălei contemporane.

Proiectul Accelerator continuă? Andrei Breahnă:

Proiectul nu se închlide aoaţe și di foarte multi ori, când discutăm așă dispre proiecte culturale, și di aestă aformie si numesc și proiecte, di aformia că eale au ună arhiusită şi ună bitisită. Muşuteața a luştui proiectu easte că si bazeaadză pi ună nivolie foarte concretă, aţea tra să oferă ună dimensiune strateghică a artiștilor care sunt ieșiț din studii și au ună practică artistică și să lă dăm să veadă care easte sistemulu a artălei contemporană, cum funcționeadză păzarea di artă, cum funcționeadză arta în spațiul public, cum lipseaşte să comuniţ în contextul a practicălei artistice, cum lipseaşte să lucreadză cu un curator.. Proiectul contiinuă și eu îmi dorescu ca aestă serie di acceleratoare să hibă ună identitate, un elementu de identitate a li asociațiea noastră.

Autor: Marius Tiţa, Ion Puican

Armânipsire: Hristu Steriu

Institutulu Cervantes di București are găzduită/ fu loculu iu si ţânu un evenimentu de importanță specială: cheremonia di omagiare în România a lu Mircea Cărtărescu, ţel mai cunoscutulu autor român contemporan în lumea hispanică. Evenimentul fu ocazionat di decernarea Premiului FIL tră Literatură în Limbe Romaniţe, ediția 2022, în cadrulu a ţilui ma marile pânâghir de limbă spaniolă – Panaghirulu Internațional di Carte Guadalajara (FIL) – a scriitorului Mircea Cărtărescu. La evenimentul organizat di FIL Guadalajara și găzduit/ apănghisit de Institutulu Cervantes din București au participată jurnaliști, oameni di litere, arada di cititori fideli a scriitorului român. Dulce María Zúñiga, directoarea Premiului FIL Guadalajara tră Literaturi în Limbe Romaniţe, Carmen Mușat, directoarea revistălei Observator Cultural, și Oana Fotache Dubălaru, critic literar, zburără di opera lu Mircea Cărtărescu, a cure versiune în limba spaniolă easte simnată di traducătoarea Marian Ochoa de Eribe și publicată la Editura Impedimenta din Madrid. Un scriitor plurivalentu, cu un stil maximalistu, care si încadrează pe dimplin în tradiția literaturălei universale, şi ţi-și bagă cititorili din întreaga lume în fața unor interogații oniriţe/ di vis și existențiale, avânda ună operă integratoare, imaginativă și orbitoare, împiltinda elemente fantastiţe și realiste, ficțiuni speculative ţe investigheadză construcția identitară, părninda di la un spațiu liminal și periferic spre un peisaj european. Turlia aesta își motivă juriul a Premiilor FIL 2022 opțiunea tră Mircea Cărtărescu, şi ţi lu aleapse pi scriitorulu român dintră aţeale optdzăţă di candidaturi. Premiul FIL tră Literatură în Limbe Romaniţe easte aţea mai analta distincție a Panaghirului Internațional di Carte di la Guadalajara și recompenseadză ună bană dedicată a creațilei literare. Carmen Mușat zbură di experiența lei ca membră a juriului internațional a Premiului FIL tră Literatură în Limbe Romanicţ și di relevanța literaturălei a lu Mircea Cărtărescu. Ea dzâse:

Familia limbilor romaniţe easte foarte puternică și nu easte lișor să aledzâ atumţea cându în discuție iintră scriitori de primă mărime din Franța, Italia, Spania, de faptu din toate țările cu limbe romaniţe din Europa și, evidentu, dia ţeale din America Latină. Ași încât faptul că România fu di doauă ori aleaptă tră Premiul FIL – prin reprezentanțâli a lei, Norman Manea, tru 2016, și Mircea Cărtărescu, tru 2022 – cred eu că spune foarte multe dispre valoarea literaturălei română și dispre interesulu tră literatura română pi care îl manifestă oameni din părţă diferite a lumilei. Mircea Cărtărescu easte considerat, pe bună ndriptate, ca hiinda unulu di mărili prozatori a lumilei. Din punctul a meu di vedeare, Mircea Cărtărescu easte un poet care u xanamindui poezia română. După volumile a lui Faruri, Vitrine, Fotografii (1980) și Levantul (1990) nu si mata poate să scrii cum si scria înăinte în literatura română. Alăxi limbajulu poetic, totunăoară, alăxi formula poetică. În literatura română cred că sunt maşi patru poeță care au faptă aesta înăintea a lui. Mi bucur, ași ma, că juriul a Premiului FIL si dănăsit la Mircea Cărtărescu, di aformia că prin el, prin opera lui ahât di specială, fereastra cătră literatura română si deşchlide ninca unăoară și cu mare folos, cred, tră toț scriitorili români.

La apruchearea Premiului FIL, în noiembriu 2022, la Guadalajara, Mircea Cărtărescu zbură dispre poezie și poeț: Nu putem să nă imaginăm ună prezență mai absentă, nu putem să nă imaginăm un destin mai dramatic, astăndză, dicât aţel a poetului, care decide să își dedică întreaga bană a artălei. (..)Eu nu fui niţeunăoară altuţiva decât un poet… Poezia mi-are luminată întreaga bană. Ninca și romanile a meale sunt, de faptu, poeme. Am scrisă totâna poezie ca formă a libertatilei, a solidaritatilei, a empatiilei tră toț oamenili. Am scrisă contra a polimilor și a discriminărilor di toate turliile…. La Institutulu Cervantes, Mircea Cărtărescu zbură dispre încântarea/ fascinația ţe o/u tră literatura și lumea latino-americană. El dzâse: Fui cucerit di aestă lume, pi care o/u lughursescu ună lume didip familiară tră români, di aformia că românili aduc, fără înduială, cu latino-americanili. Aduc, în prima rădăriche, evidentu, în ţe mutreaşte limba, ama aduc și ţe mutreaşte istoria. Avem ună istorie comună de dictaturi și, din păcate, avem tot aţeauăși dispărţare/ hauă întră aţeli bogaț și aţeli oarfăni. Și, mai ahoria, avem ună literatură imaginativă, cred că aesta nă uneaște ţel mai multu. Tră noi, explozia din anili 60 a literaturălei latino-americane nu fu ună surpriză ahât di mare, di aformia că aveam și noi ună tradiție a literaturălei fantastică ţe acăţa cu Mihai Eminescu, merdzea ma diparte cu Vasile Voiculescu ș.a.m.d., agiungânda până la unili scriitori a noștri din anili 60. Di aţea aformie nu fu ună surpriză, că fu ună imensă bucurile și ună confirmare că, de faptu, literatura, proza adevărată lipseaşte să aibă un germene di poezie, un strop/ ună chicută di fantastic, ună aură de miraculos. Și aestea li avem descoperită di mplin la Gabriel García Márquez, Mario Vargas Llosa, Alfredo Bryce Echenique, Juan Rulfo, la marile scriitor mexican Carlos Fuentes, și la alță mulță scriitori de ună extraordinară valoare. Noi apoia navem faptă copu tra s-nă aduţem cu eli. Avem învițată multu di mult di la aești autori și feaţim gaierete tra să scriem pi tot aţeauăși linie, vără turlie rămânânda ama noi înșină, filtrânda fantezia, fantasticulu, suprarealismulu aliştei lume, prin propria a noastră istorie, prin propriile a noastre percepții.

Mircea Cărtărescu are publicată piste 30 di cărță, aţeale mai importantile scrieri a lui hiinda: Theodoros, Travesti, Orbitor, Solenoid, Nostalgia, Câţe aghăpisim mulierile, Melancolia, Poeme di amor, Totul, Ici ţiva/ Ne mică, Levantul. Operă- sa, tradusă în piste 25 de limbe, are loată premii prestigioase în România, ama și tru xeane:Premiul Thomas Mann tru Ghermănie (2018), Premiul Formentor în Spania (2018), Premiul Gregor von Rezzori în Italia (2015), Premiulu de Stat a li Austrie tră Literatură (2015), Premiul a căsăbălui Leipzig tră Achicăsire/ Înțeleadzere Europeană (2015), Premiul Euskadi de Plata, Spania (2014), Marile Premiu tră Poezie în Serbia (2013), Premiul Spycher-Leuk“ în Elveția (2013), Premiul Vilenica în Slovenia (2011).

Autor: Corina Sabău

Armânipsire: Hristu Steriu

Tru mesulu mai, la Timișoara (vestul a li Românie), în cadrul a programului cultural Timișoara 2023: Capitală Europeană a Culturălei, si dişclise a 5-a ediție a Bienalălei Art Encounters, My Rhyno in not a Myth. Ediția actuală easte dedicată a intersecțilei dintră artă, știință și ficțiune, explorânda potențialul aluştor tra să recupereadză realitatea ca rețeauă di procese complexe. Bienala si desfășoară tru 15 spații inedite a li Timișoară, activânda un numer di 23 di spații prin evenimente, performance, proiecții și conferințe. În cadrulu a Bienalăleei Art Encounters sunt prezență piste 60 di artiști din-tru 20 state.

Eugen Cojocariu are stată di zbor la dişclidirea a bienalălei cu Ovidiu Șandor, președintile a Fundațilei Art Encounters, antreprenor din Timișoara și unulu dia ţeli mai cunoscuță colecționari di artă contemporană, care dzâse:

Este zborulu dia ţea de-a 5-a ediție a Bienalălei Art Encounters, un proiectu arhiusitu di Fundația Art Encounters ninca din 2015, un proiectu care mutreaşte să-drupasca prota şi prota schena di artă contemporană din România, ahât prin agiutorulu pi care îl da mai ahoria a unor tineri artiști tra să poată să creadză lucrări speciale tră Bienală, a, mai ahoria, tra să creadză aestu cadru în care arta contemporană românească, arta contemporană din Europa di Estu intră într-un dialog directu cu arta internațională. Un set di evenimente care, dinclo di evidentile expoziții, includ conferințe și performance-uri, un foarti densu program di mediare și așa mai diparte. România și în arta contemporană, ca în multe alte domenii culturale, are ună serie di artiști foarti talentaț și creativi, ama aeșţă artiști au nevolie di cât mai multe contexte organizate în care să poată să expună, în care să poată să hibă vizibili, în care să poată să intră în dialog cu artiști internaționali, în care să poată să intră în dialog cu curatori, cu colecționari, cu instituții di artă contemporană din țară și din lume. Și aesta eastea ţea ţi mutrim să faţem, să construim ună ahtare turlie di platformă a dialogului a li artă contemporană.

Ovidiu Șandor nă zburâ dispre echipa curatorială și dispre procesulu di selecție a artiștilor:

Ca la hibă ţi ediție, avem invitată un curator, în cazulu ali iştei ediție, Adrian Notz din Elveția, care, tru arada lui, sugerăă/ spuse să invităm ună echipă de tinire curatoare, care de faptu fură, întră ghilimele, elevile a lui în școala curatorială organizată tot di noi acmu şi doi ani. Ca la catheună bienală, un proces în care, prota oară, încurajăm curatorulu sau curatorili să exploreadză reghiunea, România și țările dian varliga, în vizite iu mutrm ca eli să află/ să veadă artiști tineri, artiști istoriţ, să achicăsească mai ghine ţi se faţe di punctu die vedeare a artălei contemporane tru aestă reghiune, ași încât și selecția lor să reflectă efervescența și diversitatea a pozițiilor artistiţe din reghiune. Easte un proces care, sigura, hiinda deja la a 5-a ediție, easte vără turlie normal și si dezvoltă tut mai ghine. Easte un proces care necesită/ care caftă multu chiro, necesită multu efortu. Easte ună echipă mare, care sta dinăpoia a unei bienală, di la, sigura, curatori la artiști, la oaminili care si ocupă cu partea di producție, oaminili care si ocupă cu partea de instalare expozițiile, toată echipa di mediatori, oameni care fac comunicare, oameni care fac toată partea financiară, juridică și ași mai diparte. Credem că și dezvoltarea aluştor oameni și experiența pi care toțâ u acumulăm la catheună ediție easte și aestă ţiva importantu. România are nevolie di mai mulță manageri culturali, di manager cultural, cu cât mai multă experiență, di aformia că cultura nu poate să hibă maşi produsă, că ea lipseaşte spusă tră videare, ea lipseaşte mediată, ea lipseaşte promovată. Mutrim și noi să nă aduţim contribuția la lucrulu aestu.

Care easte conceptul a Bienalălei Art Encounters 2023? Care easte mesajulu transmis a marilui public? Ovidiu Șandor dzâse:

Artă, știință, ficțiune mi si pare ună temă foarte actuală. În fond, arta și știința nă propun doauă sisteme diferite di cum s-u mutreşti lumea, s-li mutreşti şi s-li vedz problemile a lumilei, să-l vedz vinitorulu potențial a nostru. Și credem că poate aestă separație întră artă și știință, ună separație apărută acmu şi-ndoauă sute di ani, easte poate cu toate aestea artificială și de faptu, modulu a artiștilor di mutreare lumea, modulu a oamenilor di știință di mutreare lumea sunt moduri complementare trâ achicâsire problemile care nă preocupă. Cred că toț duchim că tehnologhia gioacă un rol tot mai importantu în bana a noastră, cu bunile și cu aralile pi care tehnologhia li aduţe. Easte un lucru pi care artiștili lu-au remarcată. Cred că Inteligenţa Artificială easte ază pi budzăle a tutulor și easte ună preocupare. Deci cred că easte ună bienală care lipseaşte să hibă interesantă nu maşt tră publiculu di aradă di artă contemporană, ama tră un public multu mai mare.

Diana Marincu, directorulu artistic Art Encounters nă deade mai multe detalii dispre artiștili participanță și dispre corelarea dintră artă și știință în Bienala Art Encounters 2023:

Easte un puzzle, de fapt, întră artiști, întră diferite instituții și easte foarte importantu ca aestă constelație di parteneri care nă si fac arada unăoară cu hibă ţi ediție, devine tot mai mare și există un interes tot mai mare tră arta contemporană în Timișoara. Easte și ună selecție foarte variată tru anulu aestu. Avem artiști cu lucrări care sunt realizate în diferite medii di expresie, di la instalație, pictură, sculptură, fotografie, video. Easte ună bienală complexă, într-adevăr/ ca di alithea. Curatorulu invitat, Adrian Notz, si mindui la ună turlie di împliteare întră artă și tehnologhie, și artă și știință, tra să oferă aţist mesaj a publicului că, de faptu, aeste domenii își oferă dipriună unulu a alântui modele di înțeleadzere/ achicâsire, di cunoaștire, di transcriire a realitatilei și nu easte niţeunăoară ţiva separat. Arta totâna fu ligată di alte domenii și di bana di cathe dzuuă. Easte ună bienală în care videm mulță artiști experimentânda cua ţeale mai nale tehnologhii și cua ţeale mai orighinale concepte, ama avem tru tot aţeluși chiro și artiști istoriţ care vin cu ună perspectivă care, di ază mutrinda năpoi, poate să hibă reinterpretată. … Cred că easte foarte importantu să ieșim în permanență din sfera a domeniului a nostru și să mutrim să nă conectăm cua ţeli care poate au ună cunoaștire diferită di cunoașterea vizuală, ama care easte în egală misură interesantă.

Autor: Eugen Cojocariu, Ion Puican

Armânipsire: Hristu Steriu

La finalul/ bitisita a mesului mai, în Bucureşti, în incinta a unui hangar aeronautic, la Romaero, avut loc prima ediție a Pânâghirului internațional di artă București – MoBU. Au participată piste 30 di galerii di artă, circa/ vârâ 200 di artiști vizuali, fură evenimente, prezentări, ateliere, performance-uri și proiecții. Şidzum di zbor cu directoarea Pânâghirului dispre aţist evenimentu, Demetra Arapu dzâse:

Sunt mai multu di 200 di artiști, 30 di galerii, spații artist-run care si adavgă piste aestă cifră di 30 standuri tamam și a unor artiști independențâ. Mai avem un chioşcu ţi si numeaște Take off, ună expoziție pi care u avem organizată special trâ aestă primă ediție. Vârâ turlie Take off – Decolare, hiinda așe, di aformia că noi nâ aflăm într-un hangar aeronautic. Di un an di dzâle lucrăm concret. Ideea apăru di mai multu chiro. Sunt multe lucre trâ fâţeare, easte și spațiul foarte mare, deci, vă imaginaț, easte un lucru asiduu în hibâ ţi caz. Nâ propusim să-l organizăm într-ună hală industrială. Aestă fu intenția, ca tra să hibă vără turlie brut, să avem înălțime mare, lumină naturală și libertate di mișcare, să putem să acomodăm multă artă contemporană, că dispre aestă easte zborulu, și în toate mediile a lei di expresie. Nă propusim di la bună arhiusită să faţim și un program di conferințe și workshopuri, ași că aveam nevolie di un spațiu mare în iţe caz. Și Romaero are picată tamam ghine. Easte un spațiu în care s-au organizată concerte înăinte, petreţeri/ ziafeţ, adică easte ofertantu și poț să-l populedz în multe turlii.

Cum apruche publiculu aţist nou pânghir di artă, cum si desfășură organizarea lui și cum si manifestăă interesulu a colecționarilor nă declarăă tot directoarea Demetra Arapu, care dzâse:

Fu aprucheat ași cum îmi doream/ cum mi aveam dor, mi am implicată și nă avem implicată personal. Aţist rezultat nâ-l doream și avem parte di reacții pozitive ahât din partea publicului, cât și din partea a galeriștilor cu care nă avem acăţată suţâle și cu care consider că avem creată ună structură solidă și conlucrăm într-un mod tră mirache. Nu au existată incidente, nu au existată animozităț/ niachicâseri, discuții în contradictoriu. În principiu, lucrurile au mearsă ghine, lucrile di punctu di vedeare colaborare personală și întră galerii și întră tot ţi mai implică organizarea a unui ahtare evenimentu. Avum conferințe și invitaț importanțâ, cum easte scriitorulu francez Pascal Bruckner. Macă si există ună pâzare di colecționari sau ună platformă solidă, aoaţe discuția easte amplă. Părearea mea easte că există puteare di acumpărare, există apetit/ orixe tră artă contemporană. Poate să există și tră altu un tip di artă, ama specializarea a mea easte artă contemporană, ași că mi focusedzu pi aestă. Acmu/ tora, di punctu di videare numeric, nu pot să știu să mi exprim. Există oaminili care vor să acumpără, din motive personale, că easte un cadou, că easte ună investiție. Fum întribaţ cu multe turlii di întribări. Importantu easte să acaţ di iu(ndi)va. Ideea easte că aesta easte ună oportunitate tră videare artă contemporană tru multe turlii, în multe medii, artiștili fură aoaţe, aţeli mai mulțâli, li-aveţ aflată/ vidzută la standuri și aveţ stată di zbor cu eli. Easte excepțional, easte ună platformă și di networking. Avem vidzută, sigur, colecționari pi care li știm tuț, ama nu va/ nu are să faţim ună listă tora, aoaţe la noi și aesta mi hărăseaşte/ mi încântă.

Unulu di evenimentile ţeale mai atractive/ muşate a pânâghirului fu reprezentat di expoziția retrospectivă a celebrului artistu plastic și scriitor elvețian nonagenar, orighinar din România, Daniel Spoerri. Artistul easte inventatorulu a curentului Eat Art și fu unulu di inițiatorili Nouveau Réalisme, curentu artistic prin care obiectile din realitatea di cathe dzuă sunt transpuse artistic. Dispre participarea a celebrului artistu la MoBU, Demetra Arapu declarăă:

Colaborarea cu Daniel Spoerri, în speță cu galeristul a lui di ună bană pi numă Thomas Levy, proprietar a Galeriilei Levy din Hamburg, aestă colaborare are funcționată tot ași, tot ahât di trofic și organic, precum și colaborările cu galeriști, ahât locali, cât și din-tru xeane. Avem mearsă pi calea ţea mai corectă și bătătorită. Pur și simplu avem sunată, nâ avem interesată, noi nâ avem propusă să-l invităm, hiinda un artistu di orighine română nu foarte ghine cunoscut la noi. Avem adusă 120 lucrări di aţeale mai importante serii pi care li avem creată, cum easte seria Sevilla Black Series. Mi hărăsiiu. Tră dişclidire nă pitricu și un filmuleț di salutare și încurajare în care și verbalizeadză faptul că easte absolut onorat și si bucură/hărăseaşte enormu că avem reușită să organizăm aestă.

Criticulu și istoriculu di artă Pavel Șușară vru să completeadză câteva/ îndauă idei dispre retrospectiva Daniel Spoerri:

El easte orighinar din Galați. Are fudzită cându eara copil/ ficiuricu/ mic. Avea 10 ani cându fudzi din România. Easte născut dintr-ună familie evreiască și au emigrată părințâli a lui împreună cu el. El are inițiată unulu di aţeale mai importantile curente și atitudini care țân di ună realitate frustă, di ună realitate imediată, stopânda vâră turlie sticurile di oară comune, sticurile di cathe dzuă/ cotidiane din bana a omului și din bana a colectivitatilei. În instantanee care au devenită vâră turlie martori pi termen lungu tru ţi mutreaște natura umană, în momentile a lei nu exemplare, că tru momentile di aradă. Iar capacitatea lui tra să surprindă aestă realitate prin decupaje, tra să instiituie ună altă realitate, prin colaje di obiecte și prin-tru alâxearea a ligăturălei dintră elemente, prin-tru alăxearea a sintaxălei, creeadză și ună morfologie artistică noauă, creeadză imagini absolut surprinzătoare și obiecte absolut surprinzătoare.

Autor: Eugen Cojocariu, Ion Puican

Armânipsire: Hristu Steriu