Category: Carnet cultural

Îndauă premiere a Teatrului Naţional Radu Stanca” din Sibiu, prezentate dzâlile aestea într-ună microstagiune, si aaflă şi tru programulu a ţil,ei de-a 24-a ediţie a Festivalului Internaţional di Teatru di la Sibiu.

Reghizorulu Cristian Juncu easte cunoscut pi schena românească trâ predilecţia, vrearea cama multu trâ piese contemporane, putânda sâ hibă considerat, printră alte, un specialist tru textile a lu Neil LaBute. Trei di aestea — “Furiile”, “Helter Skelter”, “Happy Hour” — sunt reunite tru spectacolul “Sărbători fericite”, montat la Sibiu. Trei schenarii şcurte, care problematizeadză conceptul di fidelitate. Actriţa Ofelia Popii gioacă tru dauă di aţeale trei paramithe a spectacolului:

“Textile si bagă în tine. Li simţâ dip apropiate. Au şi profunzime, ama tru aţeluşi chiro sunt foarte lejere. Lâ zburăşţâ foarte lişor. În prima istorimâ, personajulu easte provocator la nivelul a unui altu tip di limbaj. Tru ţea mai marea parte a timpului nu zburascu, maşi încasedzu şi am reacţii. Ama lipseaşte să hiu extrem di v’ie, prezentă, atentă, incisivă başi, până la final, cându e aţel monolog. Iar ultima parte e altuţiva. Easte cu unâ ca mâgh’ie, solicitantă, ună Medeea contemporană. Deci fu ună provocare şi e în continuare una provocare spectacolul. Cred că easte un spectacol multu bun, foarte ghine minduit, foarte ghine încl’egat di punctul di videare a tutulor actorilor şi toţ nâ simţim extraordinar cându îl giucăm”.

Reghizorulu Eugen Jebeleanu locuiaşte la Paris şi îşi împarte timpul profesional întră Franţa şi România. Tru spectacolile a lui, îl intereseadză să analizeadză construcţia identitară a individului în raport cu societatea, cu el insuşi şi cu oamin’il’i din varliga lui. Faţe avdzâte boţâle minoritare, paramitile aţilor oamen’i care, di aradă, nu suntu avdzâţ. Spectacolul Familii”, fu creat la Sibiu cu studenţâ la actorie şi la master şi apărni di la intenţia să faţim ţiva care să zburască dispre actori. Eugen Jebeleanu: Mi decişu să scriu un textu trâ el’i şi aestua agiumse Familii”. Vruiu să chestionedzu conceptul di familie, ţi înseamnă el azâ trâ el’i, în societate, care sunt mecanismile şi cum si construiaeşte identitatea unui individ în raport cu aţeastă microsocietate, familia. Şi atumţea apărura mai multe paramite. Evident că nu am cum să v’in cu soluţii şi niţe nu vream să dau verdicte. Bagu maşi în lum’ină nişte întribări, nişte probleme şi nişte realităţi a dzâlilor a noastre”.

Printră premierile a Naţionalului sibian şi-are faptă loc şi un musical, Rocky Horror Show”, bâgat în schenă di Cosmin Chivu, director a departamentului di actorie şi reghie di la Pace University, New York. Rocky Horror Show” easte un musical celebru, creat di Richard OBrien, care avu premiera tru 1973, la Londra. Doi tineri proaspit căsătoriţ, aflaţ pi calea spri profesorulu a lor, si cher şi agiung la un castel. Aoa pitrundu în lumea doctorului Frank N. Further, un extraterestru vinit di pi Planeta Transsexuală di-tru Galaxia Transilvania. Cosmin Chivu preferăă trâ distribuţia spectacolului nu actori profesionişti, că studenţâ tru anulu trei şi la master, dispre care spune că “au zurleaa să facă lucre inedite” şi au un potenţial extraordinar trâ giucare într-un musical. Cosmin Chivu zburaşte dispre provocările în lucrul la Rocky Horror Show”:

Să afl’i ună cale di mese, di m’iolgica, s-afl’i ună soluţie creativă, sa ţân’i zona sofisticată a spectacolului fără să agiundzâ la un anumit stil care si poate să hibă considerat tendenţios. Cred că istorima easte multu interesantă. Easte ună comedie. Cred că di la arhiusită lipseaşte să dăm permisiunea a spectatorilor să arâdă, să nu l’ia lucrurile foarte în serios. Aestu fu unulu di aţeale mai importantile lucre pi care fu ananghe să li descoperim şi să li bâgăm împreună în repetiţii. Nu m’earsim cu putearea maşi pi cum vea sâ si fâţea tru altă parte — în America sau în Londra, di iu aţist musical provine. Vrum să creăm un stil autohton, să-l aduţim nâheam la noi, fără să na compromitim şi fără sa bâgăm în discuţie tru niţiunâ turlie valoarea artistică”.

Zburâţ tăţeare? / Sprechen Sie Schweigen?” di Gianina Cărbunariu, easte un spectacol co-produs di secţiile Română şi Ghirmană a Teatrului Naţional Radu Stanca”, în cadrul Human Trade Network. Easte zborulu di un proiectu realizat în colaborare cu alţâ artişti din Ghirmănie, India şi Burkina Faso, la invitaţia reghizorului ghirman Clemens Bechtel. Gianina Cărbunariu aleapse tema a internaţionalizarilei a forţâlei di lucru, apărninda di la protestul di-tru 2014 a lucrătorilor român’i la Mall of Berlin — Mall of Shame, intens mediatizat în presă. Răspunsul a autorităţâlor fu tăţeare. Gianina Cărbunariu:

Aţist mecanismu a tăţearilei mi interesă multu di multu. Pi di ună parte, e zborulu di tăţearea ţi care au tricută pri-tru ahtări situaţii, ama nu zburascu di eale – mi refer la lucrători – , di aform’ia că ştiu că nu-l’i agiută niţiunom, niţe statulu român, niţe statulu ghirman. Pi di altă parte, aţeastă tăţeare asurdzâtoare, ahât a autorităţâlor române, cât şi a ţilor ghirmane. În plus, foarte importantu, lucrânda cu aţeastă echipă di la Sibiu, agiumse un spectacol multu personal. Cathiun di noi, român’il’i din echipă, avem soie, rude, plasme care lucradză tru xinătate. Pi di altă parte, aveam aţel’i doil’i actori nemţâ din spectacol, vieniţ din Ghirmănie să lucreadză la Sibiu. Şi atumţea, subiectul si contopi cu experienţa aesta a lucrului împreună, în română — ghirmană — maghiară. Şi aesta m’i si pare multu importantu. Nu easte un spectacol maşi di internaţionalizarea forţâlei di lucru, că easte un spectacol dispre v’isile pi care li avem athiun, dispre ţi datorăm, ţi him borge aluştor oamini care îşi riscă bana şi sănătatea ca să lucreze tru xinătate. Easte un momentu dip emoţionantu, în care ună actriţă spune: Mama mea are lucrată în Ghirmănie ca îngrijitoare la domiciliu a vârstniţâlor şi, cu pâradzâl’i amintaţ, nâ agiutăă pi mine şi pi fratile a meu să faţim facultatea. Faptul că mi aflu în seara aesta pi schenă îl’i si datoreadză şi a l’ei”.

Spectacolul Zburâţ tăţeare? / Sprechen Sie Schweigen?” va hiba prezentat tru mesulu cirişar, la Freiburg. (Şt.B)

Autor: Luana Pleşea

Armânipsire: Hristu Steriu

Ninte cu 10 ani, Teatrulu Maghiar di Stat din Cluj lansa Festivalul Internaţional di Teatru Interferenţe, cu scipolu sâ preziinta a publicului şi specialiştilor unile di aţeale ma nalile tendinţe din teatrul mondial. Organizat ună oară la doi ani, deci agiumtu la a ţinţea ediţie, festivalul reuşeaşte să si situeadză printră aţeale mai importantile din România.

Reggizorulu Gabor Tompa, directorulu a Teatrului Maghiar din Cluj, dispre impactul a Festivalului Interferenţe asupra comunitatil’ei locale:

Ninte cu 10 ani, nu era teatru internaţional la Cluj. În afoară di ndauă spectacole vinite din ţări viţine, aestu fenomen nu are existată. Publiculu clujean, în general, fu un public multu conservator, care vrea, pi di ună parte, să veadă mările drame naţionale”, pi di altă parte, genurile di teatru di divertismentu, di la operetă până la comediile muzicale sau piesile populare. Aesta revendica. Unâoară confruntaţ cu fenomenile a teatrului european şi mondial, cred că lucrile si mai alâxiră. Tora, faptul că teatrulu internaţional easte prezentu la Cluj easte un lucru hirescu. Si-au mai născută şi alte festivaluri care îmbugăţescu paleta teatrală clujeană, care nâ inspiiră şi nâ pindze tra să nă autodefinim continuu, ca festivalul să îşi ţână un profil aparte, ama care easte dişcl’is a tutulor tendinţilor. Şi atumţea, cred că ţel ma importantul impactu easte faptul că, tru chirolu şi ninca şi după bitisita festivalului, si discuută, si creeadză dispute, dialoguri, evocări, amintiri… Cred că ţel mai importantul lucru easte aţeastă adunare a oamin’ilor, di aform’ia că, fără dialogulu direct, nu putem să soluţionăm ici ţiva. Teatrulu poate să nă agiuută să ascăpăm di prigiudicăţ. Ieşim di la teatru şi spunim şi ţiva si alâxeaşte”.

Aţale 22 di spectacole invitate la ediţia 2016 a festivalului au abordată, din diverse perspective, tema propusă anulu aestua: “Odiseea a xenului”. Breaking the waves”, ună producţie a Teatrului Maghiar din Cluj, în regia a lu Tom Dugdale, di-tru SUA, are la bază schenariul a celebrului film cu tut aţelu-şi titlu, reghizat di Lars von Trier tru 1996. Ma că la arhiusită xenulu easte Jan, nou vinit într-ună m’icuză comunitate scoţiană, câte nâheamâ Bess, membră a aţil’ei comunitate, agiundze xeana, şi aţist lucru si faţe din vreare, naivitate şi credinţă. Bess easte interpretată di Anikó Pethő, care amintăă trâ aestu rol premiulu trâ interpretare feminină la Festivalul a Teatrilor Maghiare di-tru Kisvárda. Anikó Pethő declaară că speră că reuşi să adavgă ţiva din ea a personajului Bess:

Bess are o credinţă foarte putearnică. Ea creade multu serios că nu are altă posibilitate şi si salveadză tru turlia a l’ei. M’i-easte multu pi vreare personajulu şi e multu personal. Am aflată multe puncte comune întră Anikó şi Bess şi easte greu după spectacol. Ies di pi schenă, ama nu pot să ies imediat din personaj. Easte interesantu, di aform’ia că noi him preocupaţ cum să intrăm într-un rol, ama niţiun nu spune cum să ieşi. Ţi am în comun cu Bess easte credinţa. Şi nu mi minduiescu la relighie, că credinţa tru vreare, într-ună relaţie cu vârâ… Aesta are ună forţă enormă trâ mine. Credinţa easte ţiva foarte personal trâ mine şi, ninte di spectacolul Breaking the waves” nu mi-am minduită la posibilitatea să comunic cu Dumnidzău, cum faţe Bess, di aform’ia că-m’i si pare puţân schizofrenic. Deci, m’i-am bâgată întribarea aesta, di si poate să exiistă comunicarea cu divinitatea. Şi altă întribare: di si vrearea şi poate să hibă ahât di putearnică şi di serioasă încât ea moare ca să îl salveadză pi Jan”.

Invitat la Interferenţe fu şi Omulu aţel bunulu di-tru Seciuan”, ună producţie a Teatrului Bulandra, în reghia lu Andrei Şerban, care avu patru nominalizări la Premiile UNITER şi un amintâtor, Vlad Ivanov, la categoria Ţel ma bunulu actor în rol principal. Vlad Ivanov, dispre propunerea reghizorală inedită, ţi are provocată şi controverse printră oamin’il’i di teatru şi spectatori:

Ţân minte că Andrei Şerban tatona stilul în care să hibă piesa. Şi nu nă bâgăm di acord. La un moment dat, fu dip apofăsit să m’eargă pi ţiva absurdu vârâ turlie din punctul di videare a spectatorului, şi anume, ca actorulu să mutrească direct spre public, multu rar spri partener şi maşi atumţea cându reghizorulu indica aesta. Practic stai di zbor, ama nu mutreşţâ la partener, mutreaşţâ ninte. Pri-tru aasta vru să scoată în evidenţă mesajulu a piesâl’ei a lu Brecht. Piesa are pitreaţiri multu clare spri aţea ţi si faţe în dzuua di ază. Andrei Şerban, hiinda fudzit, easte foarte conectat la tot ţi si faţe în România. Şi, în general, aesta si faţe cu toţ artiştil’i care sunt fudziţ. Şi, cathe oară cându v’in în România şi au ocazia să îndreaptă printr-un actu artistic aţea ţki si faţe rău la noi, u fac. Aesta are faptă şi Andrei. Are bâgatâ tru aestă piesă toate părerile, ideile di alâxire care vizează societatea românească di astădzâ”.

În opinia a lu Vlad Ivanov, personajulu principal din piesă reflectă ţel mai ghine tema festivalului, Odiseea a xenului”:

Shen Te si transfoormă în Shui Ta tamam tra să reuşească să exiistă, să bâneadză normal într-ună societate lândzidă. Ea si dedublează, si xinitipseaşte di sufletulu a l’ei, di aţea ţi easte cu di aver, iintră într-un altu personaj ca să poată să îşi salveadză copilul, cilimeanulu, să îşi salveadză existenţa. Ea nu poate să bneadză aşi cum arhiuseaşte, cu toţ aţel’i oamin’i care v’in în casă, îl’i invadeadză universul. Şi atumţea recurdze la aestă metodă di dedublare, giucânda un altu personaj, ca să poată să ducă până la capăt aţea ţi simte. Nu reuşeaşte. În final, ea si dizveaşte di stran’ilu a ţilui de-al doilea personaj şi spune clar câţe feaţe lucrulu aestua, într-un monolog multu muşat. Şi zeil’i îşi ved opera împlinită. Viniră pi pămintu şi aflară un om bun”.

A ţinţea ediţie a Festivalului Internaţional di Teatru Interferenţe si adresă a unui public care devine tut cama mare, spune directorulu Gabor Tompa:

Prota oară, festivalul are dor să hibă, aşi cum fu ninca di la arhiusită, festivalul a tutulor clujean’ilor. Easte ună ocazie ca la aţist festival să si adună aţeale comunităţ care, di regulă, în Cluj sunt separate. Easte un fenomen care si faţe şi dispre care nu se zburaşte dostul: izolarea sau separarea comunităţâlor, nu neapărat etniţe, că şi culturale, diferitele generaţii, straturi soţiale. Cred că aţist lucru easte lângoarea cronică a Clujului. Apoia, sigura, festivalul easte şi a oamin’ilor di teatru — invitaţ din ţară şi xeni, artişti care v’in cu spectacole şi au dor să mai veadă şi alante spectacole prezentate în festival. Tutunoară, mutrim ca iţe spectacol prezentu aoaţe să poată să hibă vidzut, să nu exiistă suprapuneri în program. Nu vrem să agiundzim un festival supradimensionat, în care lumea prinde să aleagă şi apoia să regreetă că si duse la un spectacol şi nu la altu. Deci, festivalul arămâne dişcl’is a tutulor”. (Şt.B)

Autop: Luana Plesea

Armanipsire: Hristu Steriu

Iniţial si-are numită Teatrul “Muncitoresc C.F.R.” şi şi-are dişcl’isă porţâle în cartierulu Giuleşti, tru agh’izmăciune 1946. Şi-are alâxită ulterior numa în Teatrul Giuleşti şi s-are mutată tru 1974 în celebra casă di pi Calea Victoriei — Complexul Comedia-Majestic. Tru 1990, devine/agiundze Teatrul Odeon, la iniţiativa reghizorului Vlad Mugur, atumţea directorulu a teatrului. Uidisit a istoricului Maria-Magdalena Ioniţă, numa nu fu aleaptă cum ţi s-hibă, di aform’ia că, iniţial, arhitectul a casâlei, Grigore Cerchez, si-are inspirată din arhitectura Teatrului Odeon din Paris. Apoia, şi repertoriul fu inspirat di-tru repertoriul a Odeonului parizian.

Teatrul Odeon din Bucureşti are sărbătorită recent aţel’i 70 di an’i di la înhiinţare, aform’ia cu care fură dizvălite busturile a Elenâlei Deleanu, directoarea a luştui teatru chiro di 38 di an’i, şi a actorului Ştefan Bănică, care feaţe parte din trupa Teatrului Giuleşti şi fu considerat vedeta cartierului. Elena Deleanu fu aţea care feaţe toate demersurile tra să obţână trâ Teatrulu Giuleşti ună a daua sală, în centru, aţeastă Sală Majestic.

La marcarea ţilor şapte dechenii fu lansat şi volumul aniversar Odeon 70. Aventură istoric-omagială”, simnat di criticulu Miruna Runcan, secretar literar a teatrului întră 1991 şi 1994. Aventură istoric-omagială” – un titlu pri-tru care autoarea vru să-l provoacă pi cititor:

Vrui să aruc ună nadă/mâcare ca trâ peşti di aform’ia că nu easte pur şi simplu ună bază di date comentată, hiinda un volum dedicat a unei vârstă venerabilă a Teatrului Odeon, fostu Giuleşti. Pi di altă parte, trâ mine procesulu di cercetare reprezentă ună adevărată aventură. Sunt foarte puţâne materiale. Unile di eale, ma multu croniţi, există în arhiva Teatrului Odeon, alte, nu. Ţea ma stranie perioadă easte perioada 1950-1960, exact după înhiinţarea di-tru ’46. Dispri perioada ’46 — ’50 aproapea că nu există ţiva şi atumţea fu ananghe trâ guzgunisire adâncu. Ama titlul cred că mutreaşte şi să transfere vârâ turlie I altă tonulu pi care feciu copus să-l aflu, un ton dostul di implicat emoţional, di aform’ia că eu mi-am născută vizavi di Teatrulu Giuleşti. Mi-are interesată cum si născu teatrulu aclo şi mi-are interesată şi toată istorima a combinaţiei dintră ideologhia comunistă, care lu feaţe să si nască piste noapte, şi nivol’ile reale a spaţiului în care el si născu, care are ună tradiţie pi care lumea u agârşi complet în dzuua di ază şi care fu ananghe să hibă recuperată”.

Volumulu are ună structură cronologhică, sigura, ama autoarea si raportă, pi di ună parte, la situaţia politică a momentului — diferitile perioade di comunism di aţel’i 45 di an’i, ahtare turlie încât cititorulu să bagă tru aţist contextu activitatea teatrului. Pi di altă parte, fură punctate dezbaterile estetiţe, turlia în care are evoluată minduita dispre reghie în România. Aşi, ţeale mai reprezentativile momente di-tru istoria Teatrului Odeon, aşi cum apar eale în carte fură următoarile, uidisit a Mirunâl’ei Runcan:

Exiistă un moment multu important — momentul 1956. Easte un moment di şuţâtură a calil’ei tru ţi mutreaşte minduita estetică şi nu maşi estetică, referitoare la reghie. Şi, Teatrul Giuleşti fu atumţea cipit di lance a reteatralizarilei, di aform’ia că doi di tineril’i reghizori multu vocali şi multu ghine instrumentaţ estetic lucra aclo. Easte zborulu di Lucian Giurchescu şi Horea Popescu. Apoia, v’ine un momentu, în varliga an’ilor 70, ună perioadă foarte substanţială trâ întregulu teatru românescu, ama care, trâ Giuleşti, fu epoca Dinu Cernescu. Tru an’il’i 80, cu toate că fură ndauă spectacole foarte bune, trâ tot teatrulu românescu fu rău, ca şi trâ întreg poporulu român. An’il’i 80 fură nişte an’i multu grei. Şi, sigura, perioada Alexandru Dabija, care arămase în istoria teatrului din România cu nişte spectacole absolut extraordinare — Au bâgată biligiţ di hâpsin’iat a florilor”, care marcăt v’inearea lu Hausvater în România, Richard III”, a lu Măniuţiu, La ţigănci”, tot a lu Hausvater, ndauă di spectacolile a lu Dragoş Galgoţiu… Apoia, m’i-e ma greu să aleg, di aform’ia că teatrul avu ună traiectorie multu constantă. Easte unul di foarte puţânile teatre din România care avură ună traiectorie foarte constantă după 1996. Aproapea că nu exiistă stagiune în care teatrulu să nu si aibă păstrată macarim, ma că nu să si aibă mutată la un nivel mai analtu dicât tru anul anterior”.

Uidisit a Mirunâl’ei Runcan, Odeon fu primulu teatru care, după 1990, are diversificată multu di multu paleta di oferte, şi nu si limităă strictu la oferta repertorială simplă — si ocupăă di dramaturghie cotidiană sau di dramaturghie cât ma recentă ţi să si poată, feaţe cicluri di spectacole-lectură, avu tot timpul expoziţii, programe dedicate a copiilor/cilimean’ilor.

Teatrul Odeon easte condus di 20 an’i di actriţa Dorina Lazăr, care faţe parte din echipa di artişti ninca di-tru 1969. Întră 1996 şi 2002 fu director artistic, iar di-tru 2003 easte directorulu a instituţil’ei. Dorina Lazăr zburaşte di relaţia teatrului Giuleşti/ odeon cu publiculu de-a lungul a luştor an’i:

Şi aclo în Giuleşti, şi aoaţe publiculu easte aleptu di aţel’i care au tru mirache teatrulu. Şi aclo, la Giuleşti, nu eara ahât publiculu di cartier care v’inea, v’inea oaminil’i din chentru. Di aţea, doamna Deleanu şi reuşi să obţână ună staţie di autobuz, care exiistă şi ază la Podul Grant, ca oaminil’i să poată să dipună şi să v’ină la teatru. Easte un public fidel. Oaminil’i care tora sunt în vârstă v’in di cându eara tineri, îşi aduc nipoţâl’i. Din fericire, noi avem spectacole trâ toate vârstele, şi atumţea videm că v’in cu nepoţâl’i di mână la spectacolele di educaţie muzicală, di exemplu. Sunt foarte mulţâ tineri. Teatrulu easte dipriună dişcl’s trâ tineri. Niţe preţurile la bilet noi nu li-avem mărită, cu scuoplu ca lumea să poată să v’ină la teatru”. (Şt.B)

Autor: Luana Pleşea

Armânipsire: Hristu Steriu

Chiro di patru dzâle, la Pavilionulu Expoziţional Chentral din Bucureşti si desfăşură aţea de-a 23-a ediţie a Panairului di Carte Gaudeamus“, ţea mai importanta manifestare di ghen la nivel naţional. Aproximativ patrudzăţ di edituri din întreaga ţară l’i-au invitată pi pasionaţâl’i di lectură, în perioada 16-20 brumar, la Romexpo, oferindu-le m’il’e di titluri nale, adunări cu autori celebri, sesiuni di autografe, ama şi reduţiri substanţiale di preţ şi oferte personalizate trâ catheună categorie di cititor. Ndauă instantanee din cadrul a Panairulu di Carte Gaudeamus“, ţea de-a 23-a ediţie, ază, la Club Cultura.

Cercetător a fenomenului concentraţionar cu substrat politic, Ruxandra Cesereanu încl’ide pri-tru volumulu Fugaril’i. Evadări di-tru încl’isori şi lagăre tru secolul XX” (Polirom, Iaşi, 2016) ciclul dedicat a luştui fenomen, ciclu din care fac parte şi studiile “Călătorie spri chentrul a infernului. Gulagulu în conştiinţa românească” şi “Panopticum. Tortura politică tru secolul XX” — daule apărute, pînă în prezent, tru cîte dauă ediţii. “Fugaril’i. Evadări di-tru încl’isori şi lagăre tru secolul XX”, studiul care încl’ide ciclul, easte ună carte a ieşirilei, a evadarilei, acţiune care, ma multu în secolul XX, are stată sum semnul a sfidaril’ei a unor sisteme politiţe aberante, criminale. Poate să si spună, aşi ma, că eseulu dispre evadare a Ruxandrâlei Cesereanu easte un episod optimistu în serialul a ororilor concentraţionare surprinse tru volumile anterioare. Ruxandra Cesereanu dzâse:

În România di-tru spaţiul comunistu foarte puţân’i oamin’i au reuşită să ascapă, pi majoritatea di aeştia l’i-am menţionată în volum, ama si poate să aibă existată ma mulţă ţi vrură să evadeadză. Cu tute aeste, mi-am dânâsită la dauă ahtări cazuri în mod special, başi la autorul-muză, ţel care m’i-are inspirată aestă carte. Easte zborulu di Ion Ioanid şi di cartea lui “Încl’isoarea noastră ţea di toate dzâlile”, di aform’ia că, în primulu volum a liştei carte — capitală trâ memorialistica di detenţie – autorulu spune cum fură aţeale 100 di dzâle în care fu liber, probabil unulu di aţel’i ma liberi oamin’i tru anulu di nigraţie 1953, când Ioan Ioanid evadeadză di-tru lagărulu di lucrare/tirăn’ipseare di la Cavnic. Evadarea lui mi-are interesată şi într-un sens antropologhic, am specificată aţist lucru, di aform’ia că pri-tru intermediul a lui poate să hibă radiografiată tamam dimensiunea ominescului care treaţe pri-tru varii tirăn’i psihiţe, fiziţe, sociale, mentalitare. Evadarea a lu Ion Ioanid marcheadză şi ună treaţire di la omulu deţânut, încl’is ahapse, omulu pi care sistemulu are intenţia să-l lobotomizeadză, la un om liber, la un om aghru, aghrimea a lui hiinda de fapt ună formă maximă di libertate.”

Momente comiţe sau de-a ndreptul traghiţe, ieşiri ingenioase di-tru situaţii critiţe sau autodenunţuri involuntare, pi toate li aflaţ în volumulu Scriitori la poliţie”, ună carte care reuneaşte declaraţii pi proprie răspundire a oamin’ilor di litire dispre aguderile/alumtile a lor cu oaminil’i a leadzilei. Ună antologhie apărnită din iniţiativa scriitorului şi jurnalistului Robert Şerban, ţi reuneaşte texte scrise di piste 30 scritori, di care Lavinia Branişte, Ruxandra Cesereanu, Sorin Gherguţ, Nora Iuga, Ştefan Manasia, Veronica D. Niculescu, Radu Paraschivescu, Bogdan O. Popescu, Simona Sora, Robert Şerban, Radu Vancu. Autorulu a antologhiilei, scriitorulu Robert Şerban dzâse:

Mi-am minduită că iţe scriitor si-are adunată vâră turlie cu Poliţia. Sau, în cazulu a scriitorilor mai în vârstă, cu Miliţia. Aşi că nu si poate să nu există în biografia cathunui scriitor câte un lucru hazliu, di haze, sau poate ma puţân hazlie cu oaminil’i a leadzilei. Şi atumţea, cum eara veară şi si apruchea concediile, mi-am minduită că nu va hiba rău să-l’i activez” pi soţâl’i, priiatinil’i a mei scriitori. Aşi că lâ scriş a ţilor 34 di scriitori care eara tru aţel momentu activi pi FB şi l’i-am întribată desi suntu dispuşi să facă aesta. Nu şteam iu va publicăm textile, ama mi-am minduită că în mod sigur va aflăm ună editură care să hibă interesată. Cert easte că are ieşită ună carte multu interesantă, unâ turlie di manual di utilizare a adunaril’ei cu oaminil’i a leadzilei. Majoritatea a paramitilor sunt haioase, di peză şi şicaie, mpline di umor, ama exiistă ndauă şi cama altă turlie, di aform’ia că tru chirolu în care existaa miliţie şi aţel sistem constrândzea nu maşi la ună bană mult mai dură, că fâţea constrândzire şi a creierului, a mâduâl’ei. Aşi că aţel care va citească cartea va detecteadză diferenţile întră adunările cu miliţian’i şi aţeale cu poliţişti, adunări din care poliţiştil’i ies multu ghine, di aform’ia că di aţeale ma multile ori sunt oamini care îşi cunosc datoria, şi-u ştiu borgea, oamini ma amabili în momentul în care află că eşti scriitor, adică ună turlie di om cu capulu tru nori. În momentul aţela alasă şi el’i garda ma nghios.”

Sum deviza Mările boţ da cortina la nâ parte”, Editura Casa Radio nâ propuse, la aţeastă ediţie a Panairului di Carte Gaudeamus, în Colecţia Biblioteca Radio, un nou audiobook (carte+CD): Alice Voinescu, Din cauzele a crizâl’ei sufletească di azâ. Conferinţe la Radio (1933-1943) . Prima mul’iare doctor în filosofie din România, excepţională profesoară di estetică şi istoria dramaturghiilei, îndrumătoare spirituală la Asociaţia Creştină a Mul’erilor, Alice Voinescu reprezintă una boaţe actuală şi hiperlucidă. Editura Casa Radio are şi ună serie di colecţiile consacrate a publicului tinir, Radio-Prichindel şi Noapte bună, copii!. Bendzâ desenate, ilustraţii di carte orighinale, montări radiofoniţe dedicate a copiilor, a cilimean’ilor. Daria Ghiu di la Editura Casa Radio nâ spune detalii:

”Di totâna, în cadrul a Panairului, easte ună dzuuâ dedicată a cilimean’ilor. Di aform’ia că şi ndauă di colecţiile a noastre dedicate a copiilor suntu aţeale mai avinatile, aţeale mai căftatile di cătră cititori, easte zborulu di colecţiile Noapte bună, copii” şi Radio Prichindel” tru care mutrim să valorificăm piese di teatru radiofonic trâ cilimean’i, cu mări boţ di actori. Şi li bâgăm în circulaţie cu bendzâ desenate, cu ilustraţii nalei. Aşi că oara aesta am pregătită, la standul a Editurâl’ei Casa Radio din cadrul a Panairului Gaudeamus, un workshop, un atelier bâgat pi cale împreună cu artiştil’i care nâ sunt colaboratori aprucheaţ. Ună prezenţă di care va nâ bucurăm tuţ easte actriţa Alexandrina Halic care nâ are încântată copilăria, an’il’I di ficiurame, pri-tru boaţea l’ei trâ mirache. Va-l avem arada şi pi Alexandru Ciubotariu, ţel care si ocuupă di bendzâle desenate la Editura Casa Radio şi coordoneadză colecţia Radio Prichindel. Provocarea, în cazulu a bendzâlor desenate, easte cum să reuşeşti să badz intr-un circuit contemporan ună piesă di-tru anil’i 60, 70, pri-tru nale ilustraţii. Şi pot să spun că avem mulţâ fani a luştui tip di audiobook, fani care başi au criscută cu aţist tip di carte.”

Autor: Corina Sabău

Armânipsire: Hristu Steriu

Alantu/ Migraţie”, temă deja a existenţâlei a noastră di cathe dzuă, fu şi propunirea a ţilei de-a treia ediţie a Platformâlei Internaţională di Teatru Bucureşti, evenimentu organizat di ARPAS şi di Primăria Municipiului Bucureşti, pri-tru ARCUB — Chentrul Cultural a Municipiului Bucureşti.

Uidisit a curatoaril’ei a li platformăi, criticulu di teatru Cristina Modreanu, pri-tru spectacolile invitate di-tru Ghirmanie, Marea Britanie, Statile Unite şi România, publiculu avu ocazia să cunoască modalităţ pri-tru care poate să si negociadză relaţia cu Alantu. Cum îl’i acceptăm la noi acasă pi aţel’i xen’il’i di noi şi cum faţim să him noi înşină acceptaţ aclo iu him xen’i trâ alţâ — aţistea sunt teme provocate di naua chimată migratoare generată di escaladarea a conflictilor armate di-tru Orientul di Mese”, spune Cristina Modreanu. Ea dzâse:

“Dalga migratoare easte compusă di oamin’i multu diferiţ, care agiungu într-un teritoriu, Ghirmania, Marea Britanie, alte ţări europeane. Tru cathiun di aeste locuri problemile sunt diferite. Şi sistemile în care el’i apliică, ică fac câftare trâ azil sau mutrescu să si integreadză vârâ turlie sunt multu diferite şi sigura că di cathioară problemile sunt cu totul alte. Eale sunt ama semnificative şi trâ noi, di aform’ia că şi noi, ca iţe ţară europeană, avem ună cotă di refugiaţ. Avem aţişti oamin’i care arămân şi la noi, chiruţ într-un sistem care nu para ştie ţi să facă cu el’i. Aleapsim spectacolile tamam tra să prezentăm cât ma multe di aţiste paramithe, di aţiste cazuri ahtare turlie încât să videm că suntu tuţ oamin’i ca noi, oamin’i care trec prin situaţii critiţe di bană, care trec printr-ună suferinţă di un tip sau altu şi pi care lipseaşte să îl’i achicâsim ma ghine”.

Aeste paramithe furâ spuse în timpul a Platformâlei tru turlii diferite: prin boaţe, ritmu şi muzică, prin teatru fizic, fără zboară, printr-un discursu multu ţi ş-u aduţe cu aţel a politician’ilor, printr-un tur ghidat performativ pi strădzâle a Bucureştiului sau prin teatru radiofonic.

Evenimentul fu dişcl’is di spectacolul di-tru Ghirmanie, Monoloadze din azil”, textu şi reghie Michael Ruf, care prezintă, într-ună formă minimalistă, treie paramithe extrem di impresionante. Producţia a unei structură teatrale specială: Bühne für Menschenrechte” / Actors for Human Rights”, un teatru di proiectu care funcţioneadză ca ună reţeauă. Lara Chahal, asistent di reghie dzâţe: Avem ună reţeauă di actori şi muzician’i di-tru Ghirmanie şi faţim spectacole tru diferite politii. Di exemplu, ma că faţim un spectacol în München, atumţea căftăm actori care locuiesc tru .locurile di nvarliga a Münchenului, ca să poată să participă la proiectu. Deci, totâna sunt actori diferiţi. Textile si bazeadză pi interviurile pi care li feaţim cu refugiaţâl’i care au vinită tru Ghirmanie. Tru aeste interviuri, zburascu dispre experienţile a lor cu sistemulu european di azil. Vrem să arăspândim boţâle a rifugiaţâlor, ahtare turlie încât tut ma mulţâ oamin’i să agiungă, să catandisească conştienţâ di problemile cu care aeştia si confruntă în Europa. Di aradă, după spectacol stăm di zbor cu publiculu şi îl provocăm la ună discuţie dispre ţi putem sa faţim în ligătură cu aţiste situaţii. Unil’i oamin’i sunt şocaţ di aeste paramithe, di aform’ia că nu ştiu că si fac ahtări lucre, alţâ sunt deja implicaţ şi vor să facă ma multu. Ne dorim, avem dor multu di multu să implicăm oaminil’i în discuţie şi, tutunâoară, să îl’i convindzim să zburască dispre aţea ţi au avdzâtâ, să răspândească informaţiile şi să discute unil’i cu alţâ dispre cum pot să ndrupască refugiaţâl’i la nivel local, în comunităţâle a lor”.

Ună analiză a problemâlei a li migraţie, a posibilelor efecte tru v’initor a luştui fenomen realizeadză dramaturgul Matei Vişniec în textul Migraaaanţâ sau Para him mulţâ tru tut aţeauăşi barcă”, prezentat ca spectacol-lectură în cadrul a Platformâlei. Spectacolul are prefaţată premiera di teatru radiofonic pi care Teatrul Naţional Radiofonic va u producă la înţeputulu a anului 2017, în reghia artistică a lu Mihai Lungeanu. În opinia a lu Mihai Lungeanu, problema a migraţilei easte zburătă cu obiectivitate di cătră autorulu a textului Migraaaanţâ…” El dzâse:

Matei Vişniec aleadze unâ descriire a evenimentilor, nu ună implicare. Ună descriire a raporturilor care si creadză întră aţel’i care ghestioneadză aestă v’ineare a araghilor, aţel’i care fac comerţu, aţel’i care fac afaceri, aţel’i care fac politică … la toate nivelurile — cultural, politic, administrativ, uman… Are ndauă schene foarte sensibile ligate di universalitatea a moartilei, când trupurile scoase pi uscat nu mata au niţe etnie, niţe sex, niţe vârstă… Şi atumţea, pi nângă capacitatea a noastră tra să-l’i apruchem pi aţel’i v’iil’i, si bagă şi problema a morţâlor care lipseaşte sa hibă arădăpsiţ într-ună anumită turlie. Mutreaşte cu umor, cum faţe di aradă Matei Vişniec, cu sensibilitate, cu poezie şi cu foarte multă luciditate”.

În ultima perioadă, în Bucureşti, artiştil’i arhiusiră să manifeste interes trâ crearea di proiecte di explorare urbană. Unulu di aţistea easte Harta senzorială a Bucureştiului, un tur ghidat performativ, tru care sunt ufilisiţ actori, invitaţ speciali care sunt ligaţ di case cu paramithe memorabile şi instalaţii video şi audio. Harta senzorială a Bucureştiului feaţe parte din programulu a Platformâlei Internaţională di Teatru Bucureşti. Cristina Modreanu, curatoarea a proiectului dzâţe:

Harta senzorială a Bucureştiului” easte un proiectu care nâ faţe să nă adunăm cu foarte multe faţe a câsâbălui Bucureşti, di-tru diferite epoţ a lui. Lu-avem integrată şi în Platformă di aform’ia că noţiunea di alantu” easte ună noţiune cu care nâ avem confruntată de-a lungul a istorilei. Easte surprinzător să vedz că oamin’i care au participată la aţest tur, până tora nu ştea că există un cartier evreiescu tru câsâblu Bucureşti, că mai arămase foarte puţân di el, nu ştea că există un cartier armenescu şi multe alte tipuri di populaţie care au existată aoaţe, care există în continuare şi care fac diversitatea a câsâbălui Bucureşti”.

În cazulu a companiilei din Marea Britanie, problema a migraţilei fu abordată dinspre psihologhie. Amintâtor a premiului Ţel ma bunulu spectacol Fringe 2014, Confirmare” caftă să nă facă să minduim: ama ma că argumentele alante, care nâ si par ahât di opuse a discursului a nostru şi a prigiudicăţâlor a noastre sunt şi eale tut ahât di adevărate?”.

Autor: Luana Pleşea

Armânipsi: Hristu Steriu

În perioada 20 agustu — 4 sâmedru, Asociaţia PostModernism Museum expuse la Bruxelles proiectul di cercetare “Minorităţ etniţe în cultura vizuală — focus România”. Iniţiativa v’ine în contextul a existenţâlei a 18 minorităţ cu reprezentare parlamentară, în prezentu, în România şi a discuţiilor europeane ligate di integrarea dalgâlei di imigranţâ. Proiectul evocă 100 di ani di la formarea Româniilei mare — ţi va hiba sărbătoriţ la 1 Decembrie 2018 -, şi să bagă în discuţie conceptile di identitate etnică, diversitate culturală şi naţionalitate.

Cosmin Năsui, curatorulu a proiectului dzâţe:

“Interesulu a nostru, ca cercetători, nu fu să identificăm nale etichete care să si da, că fu s-aflămi factorulu multicultural şi contribuţia extrem di importantă la ună naţiune tiniră. Interesulu fu sa citim ţi turlie aţeastă contribuţie fu decisivă tru momentile extrem di importante a crearilei a li identitate românească. Un altu factor di interes a nostru fu să videm ţi minorităţ au parcursă teritoriul a Româniilei tru ultima sută di ani şi care di eale sunt minorităţ transnaţionale”, adică aparţân a li Europă, nu nâ aparţân neapărat a nauă. Di exemplu, ţigan’il’i şi evreil’i… Fu interesantu să videm şi minorităţâle di viţinată, minorităţ care sunt create în raporturile a listei contracţie sau dilatări a teritoriului românescu, care faptă ca, la un moment dat, teritorii din România să înglobeadză populaţii viţine sau populaţiile viţine să arămână cu comunităţ importante în teritoriul a ţarâlei a noastră. Aoaţe nâ referim şi la maghiari, şi la ghirmanil’i din Dobrogea, şi la saşil’i din Banat, comunităţ multu interesante, cu un aport multu interesant tru ţi mutreaşte cultura vizuală”.

Expoziţia rezultată după aestă cercetare şi organizată la Bruxelles easte structurată pi reprezentările în cultura vizuală românească a minorităţâlor “vecl’i”, istoriţe, pricum evrei, greţ, lipovean’i, maghiari, turţ, tătari, romi şi a minorităţâlor “nalei”, di după Revoluţia di-tru 1989 — chinezi, englezi, francezi, indieni, libanezi.

Cosmin Năsui dzâţe:

“Are, tru isa misură, lucrări originale di pictură, grafică, sculptură şi fotografie, ama, tru tut aţeluşi chiro, expoziţia easte construită pi ună serie di infografiţe. Adică, vrum să g`găm tru un loc toată cercetarea într-un mod vizual, adică să transferăm tru aţeale 14 infografiţe catheună subtemă — exotismu, discriminare, autonomie, exil, colonizare. Easte zborulu di imaghine, textu, suprapuse tra să hibă cât mai lişor di parcurs şi trâ achicâsire ună problemă urmărită pi parcursul a 100 di ani”.

Minorităţile “vecl’i”, istoriţe fură dip interesantu reprezentate în pictura românească, di cătră artişti pricum Iosif Iser, Nicolae Tonitza, Octav Băncilă, Nicolae Grigorescu, ama eale apar reprezentate şi în fotografii şi tru cărţâle poştale care circula în epocă. Când v’ine zborulu dispre minorităţâle nale, di după 1990, situaţia easte diferită. Cosmin Năsui dzâţe:

“Aţiste minorităţ sunt reflectate ma multu în cultura vizuală, în zona chinematografică. Easte baighi interesantu di urmărit naua dalgă a chinematografiilei românească, cu diferite teme vinite di-tru zona minorităţâlor etniţe. Pi minoritatea chineză exiistă filmul “Anulu a dragonului” (film documentar, reghia Adina Popescu şi Iulian Manuel Ghervas), pi minoritatea saşilor exiistă ma multe filme fapte di Radu Gabrea — “Mănuşi aroşii”, “Cucotulu decapitat”, exiistă filme, unile di ficţiune, altile documentare sau docu-fiction, cum easte ţel a lu Alexander Nanau, “Toto şi surorile a lui”, care reflectă problema a unei minoritate veacl’e în Bucureşti, aţea a unei familie di romi. Fu şi ună serie di expoziţii organizate în Bucureşti, care zburâră dispre discriminare. Iara-şi, ună serie interesantă di monumente care au fură anâlţate după momentul a recunoaşterilei a Holocaustului. Si aaflă la Cluj, la Bucureşti. Primile semnale vizuale care au marcată imnatulu di recunoaştire a Holocaustului pi teritoriulu a Româniilei fură tăbliţele bâgate în gările di cale ferată în care si-au constituită aţeale trenuri a moartilei”.

Proiectul “Minorităţ etniţe în cultura vizuală — focus România” are şi ună componentă di cercetare continuă. Comentariile şi mărturiile a vizitatorilor va hibă integrate tru expunerile v’initoare şi în catalogulu a expoziţilei. Di la Bruxelles, expoziţia are vinită la Bucureşti, iu poate să hiba vizitată în perioada 9 sâmedru — 3 brumar la Muzeulu a Municipiului Bucureşti, Vila Minovici. Di aoa va fugă la Braşov, Cluj şi Craiova, urmânda ca anulu v’initor să agiungă în ţările Benelux. (Şt.B)

Autor: Andrei Popov/ Luana Pleşea

Armânipsi: Hristu Steriu

Muzeulu Naţional a Literaturâlei Română di Bucureşti împreună cu Fundaţia Gellu Naum” au organizată anulu aestua prima ediţie a Festivalului ”Gellu Naum”. Chiro di dauă dzâle, ţel’i ma importanţâli poeţ români contemporani, aprucheaţ vârâ sau altă di Gellu Naum, si-au reunită la Bucureşti şi la Comana tra sa-l omagiadză pi ultimulu mare suprarealistu european. Pri-tru aţeale dauă adunări, organizatoril’i şi-au propusă realizarea unui dialog întră spaţii şi timpuri di creaţie diferite, cu scupolu a valorificarilei a patrimoniului a literaturâlei română şi a culturâlei scrisă recentă. Pi nângă lecturile din poeziile recente simnate di el’i, poeţâl’i invitaţ vrură să răspundă cât mai personal la întribarea Cum am agiumtă eu la Gellu Naum?”, restituinda memorii, amintiri, crochiuri, idei, toate ligate di marile poet suprarealistu Gellu Naum. Gazda a evenimentilor, scriitoarea Simona Popescu, easte autoarea volumilor “Dispre suprarealism si Gellu Naum”, şi “Clava. Critificţiune cu Gellu Naum”, ţel de-al doilea volum, publicat la ndoi ani distanţă faţă di primulu, hiinda îmbogăţit cu ună serie di eseuri. “Stîndalui arada di Gellu Naum ani di dzâle, si-are limpidzâtă tut ma multu trâ mine aţel sensu a demnitatilei existenţiale care easte principiul vital a poeziilei. Avea ună viscerală nivol’ie di puritate şi, trâ aesta, eara di ună feroce intransigenţă cu el însuşi, ma apoia cu alanţâ, mutrea să nu si ameastică cu el’i, cu greşelile a lor. Propriile a lui erori îl’i provoca ună mare suferinţă. (…)Greşea, lathosea, adică si dipărta di chentrul” a existenţâlei poetică. Ţea mai m’ică îndipărtare di la aţea ţi el numea principii aduţea cu sine, cu ea işişi dizarmonia, opacitatea, ostilitatea.” Simona Popescu, a cure îl’i aparţân arădărichile citate, spune că l’i vine ideea trâ organizare Festivalul la bitisita anului centenar Gellu Naum (care si născu pe 1 agustu 1915), ma multu că scrierile a lu Gellu Naum “creeadză solidaritate”. Avânda în videare că mare parte a criticâlei îl consideră pi Gellu Naum ultimulu mare suprarealistu european, u avem întrebată pi Simona Popescu: poate să si mata zburască tru dzua di ază dispre suprarealismu?:

” Suprarealismul exiistă, are poeţ suprarealişti care scriu şi în dzua di ază, exiistă grupuri multu interesante în toată lumea. Va-m’i aveare hare, va-m’i placă să-l’i aduc la următoarile ediţii a festivalului pi aţel’i din grupulu suprarealistu din Londra, pi aţel’i din grupulu suedez, pi suprarealiştil’i din Praga. Exiistă pi lumea aesta poeţ care si autoprezintă ca hiinda supraprealişti. Aşi că suprarealismul exiistă în continuare şi în literatură. Alta turlie, dinclo di literatură şi di prigiudicăţi, suprarealismul easte nimuritor, cum nimuritor easte şi romantismul, cum nimuritoarele sunt toate curentile literare. Toţ him suprarealişti tru turlia a noastră, măcar atumţea cându nv’isăm. Cându nv’isăm, toţ him suprarealişti, ama toţ him –vrem, nu vrem- şi romantiţ, şi postmoderni, şi clasiţ. Şi aţiste lucre l’ia, di cându ş-cându, ună numă. Suprarealismul are existată ditotna, ama el apruche ună numă mizi tru an’il’i ’30 când lu-au teoretizată suprarealiştil’i francezi, care preluară termenulu di la Apollinaire. Şi iatu că şi ază zburâm di suprarealismu şi va zburâm până la bitisita lumilei”.

“Poezia easte ună formă a nemulţan’ipsiiril’ei superioară. Ea li alasă fârâ timeal’e principiile, sistemile, ierarhiile şi, tutunâoară, refuuză cu eroismu vulgaritatea cu faţa l’ei tot mai umană, chiro tru care nemulţan’ipsiiţâl’i a lumil’ei caftă aţeale furtun’i zurle” în care să-şi misură putearea, alanţâ apela la reconfortantul sentimentu di încreadire oferit di sentinele şi-şi supralicita perspectivile şi si hrănea convenabil” — ca să citedzu un fragmentu din Tatăl a meu apustusit”, scriie Simona Popescu. Printră poeţâl’i invitaţ la Festivalul Gellu Naum fu şi Nora Iuga, considerată ninca di la primul a lei volum că easte gh’enos cu suprarealismul. Nora Iuga dzâse:

“Eo escu absolut convinsă că suprarealiştil’i si nascu turlia aestă, suprarealişti, adică eo nu cred că un poet suprarealistu poate să apară pri-tru nişte cursuri di creative writing. Easte adevărat, di alethea, poetulu Miron Radu Paraschivescu easte ţel care scrise prefaţa volumului meu di debut, afirmânda că exiistă ună aprucheare întră mine şi Gellu Naum. Di atumţea, în România, nu para si mai feaţiră ahtări aduţeri. Eo niţe nu am faptă parte din grupulu multu ghine cunoscut a soţâlor -literari sau nu- a lu Gellu Naum. Eo lu-am cunoscută ma târdzâu pi Gellu Naum, di aform’ia că scrierile a lui nu circula în perioada stalinistă. Eo am aflată că exiistă aţistu zbor, suprarealismu, foarte târdzâu, pi la giumitatea an’ilor 60. Atumţea, de fapt, am citită şi prima poezie simnată di Gellu Naum, intulată Athanor. U am citită şi am simţită un turlie di electrocutare, di perplexitate di aform’ia că nu am achicâsită mare lucru, ama îm’i plăcu, m’I-avu hare, la nebunil’e. Di aform’ia că nu mata aveam citită în bana mea aşi ţiva şi nu şteam că poate sa si minduiasca sau să si scrie turlia aestă, fără să achicâseşti ici ţiva, ama simţinda ună ahtare vibraţie di muşuteaţă, aţel niaştiptat permanentu. Fu, trâ mine, momentul în care agiumşu conştientă că, di multe ori, prefer ininteligibilul, adică aţea ţi nu aduţe cu ici ţiva altuţiva şi aţea ţi arămâne niachicâsit, di aform’ia că aclo arămâne marile mistirgh’iu. Şi marile mistirgh’iu easte aţel care nâ domină bana.”

Autor: Corina Sabău

Armânipsire: Hristu Steriu

Di-tru 2007 încoaţe, la Bistriţa, bitisita di cirişar aduţe pi strădz cavaleri şi domniţe care xanaînv’eadză atmosfera medievală şi reconstituie istoria di opt secole a câsâbălui. Easte zborulu di Serbările a li Bistriţă Medievală, festival agiumtu la a X-a ediţie şi organizat di Asociaţia Culturală Bistriţa Medievală.

Florin Săsărman, preşedintile executiv a li Asociaţie Bistriţa Medievală, spune cu ţi aştiptări fu creat festivalul:

Tru anulu 2007, am organizată prima ediţie a Serbărilor a li Bistriţă Medievală, pri-tru care am conectată burgul bistriţean la Siebenbürgen, veacl’ea reţeauă a câsâbadzlor-ţitate medievali din Transilvania. Exista festivaluri medievale tru alanţâ câsâbadz. Primulu arhiusi imediat după 1990 la Sighişoara. Noi nâ propusim să iaraînv’iem istoria ţitatil’ei. Ninca di la prima ediţie am schenarizată în stradă, tru m’iedzulu a câsâbălui şi întră oamie’ni, momente di-tru istoria ţitatil’ei a noastră. Aşi scoasim la lum’ină personaje dispre care bistriţeanil’i a dzâlilor a noastre nu ştea absolut ici ţiva, cum fu, di exemplu, Pfaffenbruder fierarulu, care lucreadză herulu, un personaj fabulos, care la 1602, aproape el maşi unulu singur respinse ună invazie di mercenari a gheneralului Basta. Aeştia asediară Ţitatea a Bistriţâl’ei chiro di doi meşi. La un moment dat reuşiră să frângă murulu. Şi vine aţist Pfaffenbruder fierarulu, care alăsă diunăparte halebarda şi lo aţel ma marile ciucan baros din atelierulu a lui, intră m’iolgica, tru mesea di duşman’i şi simină panica întră el’i. Iar alanţâ bistriţean’i si-au xanaînsufliţâtă şi au respinsă aţel atac. Aţistă secvenţă easte maşi unulu di momentile istoriţe pi care li am schenarizată tru aţeale dzaţe ediţii di până tora. Di aform’ia că aţist efect di xanaînsufliţâre lu-am urmărită. Tru niţiunulu di-tru alante politii-ţitate din Transilvania iu are festivaluri medievale nu si schenarizeadză momente di-tru istoria medievală concretă a câsâbălui respectiv”.

După dzaţe ediţii di Serbări a li Bistriţă Medievală, Florin Săsărman spune că au reuşită să îşi agiungă scupolu. Mulţâ bistriţeani urmărescu în mod special aţiste secvenţe istoriţe şi mulţâ copii participă cu trup şi suflet la eale. Iatu un altu paramith di festival spus di Florin Săsărman:

Di regulă, noi avem organizată asedieri şi apărări a li ţitate. Copiil’i, cilimean’il’i, invariabil, v’in să apără ţitatea. Unăoară, vârâ di cavaleril’i, oşteanil’i a oastil’ei care nâ asedia intră tru câsâbă, întră dauă secvenţe a li schenarizare, tra să-şi acumpără ţigări. Şi vine un grup di vără ţinţe copii, cilimean’i, foarti revoltaţ să nâ întreabă desi poate duşmanulu să intră în ţitate cându va. Di-tru locul tru care eara aşezată tăburea lor, aţel om avea faptă ninca 200 di metri până să intre în m’iedzulu a ţitatil’ei a noastră. Copiil’i eara indignaţ. Eo atumţea, didip amuzat în sinea mea, ama spunânda gâilipsire pi faţă, pitrimcuiu garda să îl acaţa. Lâ ded satisfacţie a copiilor, salvânda ună eroare făcută di aţel om. Efectul aţista di xanaînsufliţâre a locuitorilor di astăndzâ a câsâbălui Bistriţa trâ istoria medievală a ţitatil’ei a lor easte ţea ma marea mulţan’ipsiire pi care puteam să u bânedzu după dzaţe ediţii di festival”.

Când v’ine zborulu di programulu a unei ediţii a Serbărilor a Bistriţâl’ei Medievală, Florin Săsărman explică faptul că organizatoril’i mutrescu să hibă naturali şi si afirescu di festivisme:

Apărn’inda di la aţea ţi puteam să faţim noi, minduim şi programulu. Include la pasa ediţie animaţie stradală cu cavaleri şi arme medievale — a cilimean’ilor lâ place, lâ are hare ţel ma multu să îl’i veadă pi cavaleri că si alumtă. Eo him castelan ninca di la prima ediţie. Unăoară, am avută ună replică pentru nu mai ştiu ţi observaţie faptă din public şi dzâşu că nu vrea să aibă existată cavaleri ma că si nu exista domniţe. Cavaleril’i si alumtă, cavaleril’i suntu canda işişi onoarea, giuneaţa, sacrificiul, ama toate aţistea urmăresc cucerirea a inimâl’ei a unei domniţă. Am faptă ligătura aesta cu animaţia stradală cu cavaleri şi domniţe şi cavaleril’i dipriună lipseaşte să-şi îndreaptă toate eforturile spre cucerire sumarâsulu şi apreciarea a uneia di domniţile aflate aclo. Apoia, avem teatru stradal, di aform’ia că în România există ma multe trupe care şi cântă, şi fac animaţie stradală cu teatru medieval. La cathe ediţie avem invitate câte ndauă formaţii di muzică medievală care cântă şi tru measea, m’iolgica di oamin’i, la schena m’ică, şi la schena mare, la spectacolile di seară. Ama avem şi menestreli a secolului 21. Cu aestu ghen di programe avem reuşită să atradzim publiculu, să îl ţânim nângă noi şi tora him convinsu că avem un public cunoscător, fidel. Anulu aestua, la ediţia a dzaţea, avumt şi un moment în premieră tru bana culturală a ţitatil’ei, avum ună proiecţie videomapping, tru care inclusim secvenţe din toate ediţiile anterioare a festivalului, secvenţe cu monumente istoriţe a li Bistriţă, cu istoria câsâbălui a nostru. Aestă proiecţie poate să hibă vidzută şi pi youtube”.

Ună altă premieră la ţea de-a X-a ediţie a Serbărilor a Bistriţâl’ei Medievală u reprezentăă prezenţa a trupâl’ei ghirmană Farfarello, cunoscută în România trâ aţea că unulu di fondatoril’i a l’ei, violonistul Mani Neumann, fu membru a celebrâl’ei trupă rock Phoenix, în perioada l’ei ghirmană, iar chitaristul Ulli Brand, tot din Farfarello, are colaborată, tru arada a lui, cu trupa a lu Nicu Covaci. La Bistriţa, formaţia Farfarello şi-are lansată ţel ma noulu material discografic, albumulu “ZeitZone”. (Şt.B)

Autor: Luana Pleşea

Armanipsi: Hristu Steriu

Construinda încreadire” fu tema ţil’ei de-a 23-a ediţie a Festivalului Internaţional di Teatru di la Sibiu… încreadire fără care aţist festival nu vrea să agiundzea la ahtări dimensiuni — 472 di evenimente şi nume multu importante din spaţiul teatral românescu şi mondial. Toate aţiste spectacole, desfăşurate tru săl’iuri di teatru sau pi stradă sau în alte spaţii neconvenţionale, concerte, filme, conferinţe, lansări di carte, toate aţiste personalităţ pi care aproape poţ să li atindzâ, s-dai cu mâna di eale, cu care ai ocazia să stai muabete, toate parteneriatele şi priiatiniile, suţatile, care si leagă tru aţeale dzaţe dzâle di festival … înseamnă un multu mare amintatic trâ tuţ aţel’i aflaţ la Sibiu tru aestă perioadă, trâ comunitate, trâ cultura română.

Organizator şi gazdă a evenimentului, Teatrul Naţional Radu Stanca” fu prezentu în festival cu treie spectacole la secţiunea Patrimoniu: Faust”, Lulu” şi Metamorfoze”, tute purtânda simnătura lu Silviu Purcărete. El îşi prezentăă premierile a stagiunil’e, di care zburâm chiola, şi vine cu unâ nauă premieră, ţi reprezintă partea a daua a triloghiil’ei CâtDiDeparteHimDiPiştireileDinCareAvemIeşită?”, ună coproducţie a Teatrului Naţional Sibiu — Universitatea Lucian BLaga”. Spectacolul #minor”, di Bogdan Georgescu, abordeadză, ca şi prima parte a triloghiil’ei, Antisocial”, probleme ligate di educaţie. Reghizorulu Bogdan Georgescu dzâţe: Cred că multu important easte ca aţiste spectacole să provoacă discuţii, să bâgăm nişte întribări şi să explorăm ţi înseamnă educaţie, cum faţim educaţie, iu si dânâsesc nişte lucre şi acaţă alte… Ma că în cazulu Antisocial”, discuţiile eara anamisa di părinţâ, profesori şi elevi, în cazulu #minor” discuţia agiundze puţân ma personală şi easte între părinte şi copil. Toată istorima si axeadză în varliga aluştor mentalităţ româneşti împământenite, intrate tru aradă, de tipul eo te-am făcut, eo ti vatăm”, bătaia eate ruptă din rai”, iu da tata, creaşte”. Şi faptul că ninca, tru 2016, în România, abuzulu fizic asupra copiilor, ciliman’ilor, este tolerat şi easte considerat ună problemă minoră, başi easte considerat ună metodă di educaţie şi corecţie, easte scandalos”.

Cum si feaţe şi cu spectacolul Antisocial”, a cui reprezentaţii fură urmate di discuţii cu publiculu, tut aşi, şi #minor” cu discuţii cu aţel’i prezenţâl’i. Şi, tut aşi ca Antisocial”, va să hibă prezentat într-un turneu naţional. Bogdan Georgescu dzâţe: Oara aesta va să avem invitat un psiholog, di aform’ia că unile di subiectile zburâte suntu ndilicate. Duchim un turlie di tensiune la discuţia cu publicul, după premiera din cadrul a festivalului. Si ducheaşte, simte că majoritatea easte afectată directu şi că hibă are abuzată, hibă fu abuzat la un moment dat. Şi atumţea, cred că easte nivol’e di mai multă delicateţe tru moderarea discuţil’ei, di aform’ia că rişti să declanşedzi nişte lucre ţi prinde să hibă gestionate cu profesionalism”.

Tru 2013, în cadrul a Festivalului Internaţional di Teatru di la Sibiu apăru un nou proiect: Aleea a Celebrităţilor. Inspirată di Walk of Fame, Aleea Celebrităţâlor easte minduită ca un loc permanentu di celebrare şi d recunoaştere a contribuţil’ei a unor personalităţ la dezvoltarea Sibiului. Nume pricum Klaus Maria Brandauer, Neil LaBute, Tim Robbins — care lo anulu aestua steaua – sunt priitin’i, soi a festivalului şi a teatrului sibian. După George Banu, Silviu Purcărete, Gigi Căciuleanu, vine aranda lu Victor Rebengiuc să aibă ună steauă pi Aleea din Parcul a Ţitatil’ei, di Sibiu. Actorulu fu extrem di emoţionat di aplauzile ţi canda nu si mata dânâsea. Victor Rebengiuc dzâse: Nu mi consider unâ celebritate, mi consider un actor cunoscut pri-tru activitatea lui. Concluzia aesta pot s-u trage din faptul că aoaţe, în Sibiu, m’erg pi stradă şi oamin’i pi nângă care trec m’i spun Respect, domnule Rebengiuc!”. Aesta easte un lucru care mi emoţionează. Îm’i da unâ satisfacţie ahoria faptul că lucrulu a meu nu treaţe niobservat.

În afoară di alanţâ român’i care sunt pi Aleea Celebrităţilor — Silviu Purcărete, George Banu şi Gigi Căciuleanu, pi care îl’i cunosc — cu Silviu Purcărete am lucrată multe spectacole, cu George Banu esc priiatin, nâ ştim di mult chiro, cu Gigi Căciuleanu, tut aşi, alanţâ sunt personaje leghendare a teatrului. Pi toţ l’i stimedzu, iar doi din el’i sunt doi mări reghizori a cure lâ am vidzută spectacolile — Christoph Marthaler şi Thomas Ostermeier. Mi minduiam, când zbura Evgeny Mironov cât di hărăsit easte — şi îl cred — di aform’ia că are lucrată cu ţel’i mai măril’i reghizori din lumea aesta, eo nu va să am posibilitatea aesta, ama am avută tihea să lucredzu cu aţel’i mai măril’ reghizori din România: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Silviu Purcărete, Yuri Kordonsky, Andrei Şerban, di care aduţea aminte şi Tim Robbins… Şi el’i fură universităţâle a meale. La steaua care-arăsări/ I-nâ cale-ahtânt di lungă/ 60 di-ani-l’i fură ananghe/ Lum’inâlei s-mi-agiungă”. Lu parafrazaiu eo pi Eminescu. Easte unâ steauă care îm’i faţe mare plăcere!”.

Profesor di studii teatrale la Sorbonne Nouvelle-Paris, amintâtor, di treie ori, a Premiului tra Ţea ma buna carte di teatru în Franţa, George Banu easte di foarte multu chiro soţulu şi priiatinulu FITS. Şi-a lui l’i si datoreadză, l’i si easte borge aduţirea, la Sibiu, a unor nume care marcheadză istoria teatrului european contemporan. Iar cartea lansată anulu aestua în festival, Muabeţ teatrale. Festivalul Internaţional di Teatru di la Sibiu”, editată di Nemira, da ună idee dispre ţi spaţiu a adunărilor şi a lăximintilor di idei îl reprezintă festivalul şi dezvăluie puţân di minduita teatrală a unor artişti pricum Peter Stein, Wajdi Mouawad, Silviu Purcărete sau Dragoş Buhagiar. George Banu dzâţe: Aţistă carte fu concepută după ună discuţie cu Constantin Chiriac, care spunea că există un capital di minduită teatrală adunat tru înreghistrările di la Sibiu. Şi atumţea îm’i dzâşu că easte interesant să videm ţi dzâsiră oamin’i ca Peter Stein sau Krystian Lupa aoaţe, la Sibiu, nu în general. Nu am zburâtă dicât cu creatoril’i a cui operă easte considerată esenţială trâ schena europeană. Situaţia mea eara situaţia ţilui care îl’i cunoştea pi tuţ dinainte. Aţist prealabil easte important, în misura în care există unâ anumită încreadire reciprocă. Ştii cu care zburăşţâ. Eo esc foarte interesat di aţea ţi spun oaminil’i şi oaminil’i simt interesulu pi care îl am trâ ţi spun. Di aţea aform’ie, cred că fură discuţii multu îmbogăţitoare. Aţistă carte easte născută şi di-tru ideea că oaminil’i di teatru zburăscu mai ghine dicât scriu”.

La final, impresii di festival împărtăşite, ică spuse a nauă di George Banu: Putem să salutăm programatoril’i a festivalului trâ spectacolile din Piaţa Mare, care sunt spectacole dip şi didip niaşteptate, pi care nu li ved în Occident. Aoaţe easte şi strateghia didip profundă şi ghinevinită a lu Constantin Chiriac, dispre care reghizorulu Eugenio Barba spunea că reuneaşte teritoriul ecologhic a teatrului, în sensul în care videm şi spectacole care nu au ună mare calitate artistică, ama au ună mare calitate di animaţie, şi creeadză şi forme pure şi perfecte pricum teatrulu japonez Noh, deci, aţist conglomerat contradictoriu easte specificulu a poziţil’ei pi care u adooptă Constantin Chiriac şi care îl’i permite, tru tut aţeluşi chiro, să si adreseadză a publicurilor a Sibiului.”

Autor: Luana Pleşea

Armânipsire: Hristu Steriu