Radio România Internațional

Category: Pro Memoria

  • Gazeta Matematica

    Gazeta Matematica

    Easti zborlu di ”Gazeta Matematica”, frândzâ di spețialitati ti miraclleadzlli di matematicâ, ți alânci tu 1895, București, la minduita ali unâ parei di matematicieñi ș-ingineri. Țințilli ți u thilmilliusirâ furâ inginerilli: Victor Balaban, Vasile Cristescu, Ion Ionescu, Mihail Roco și Ioan Zottu.
    Dupâ moartea ninti di vâcâti al Balaban, tu parei vini matematiciana Constanța Pompilian. Ti șcurtu chiro, tu aestâ protâ parei intrarâ ș-inginerilli Tancred Constantinescu, Emanoil Davidescu, Mauriciu Kinbaum și Nicolae Niculescu ș-matematițieñilli Andrei Ioachimescu și Gheorghe Țițeica.
    Tu ațelli 129 di añi di anda yinși tu padi ea s-dusi ninti, ”Gazeta Matematica” fu agora iu anyrâpsirâ nai ma buñilli matematițieñi româñi, xitâxitori, profesori, ingineri, economișțâ, studențâ ș-elevi ș-alțâ miraclleadz tu dumeni.
    Tutnâoarâ, tu frândzâli ali revistâ s-aflâ ș-numi di matematițieñ xeñi. ”Gazeta Matematica” prâxi bârni di miraclleadz ș-andreapsi ș-astrițeri. Tu ahurhitâ, revista alâncea tu 16 frândzâ ș-avea maș unu numiru di 144 di revisti ți s-vindea cu abonamenti. Dapoaia, numirlu a muștiradzloru criscu, nai ma marli fu tu añilli 1980 cându un numâr inșea tu 120.000 di exemplari.

    Cu unâ ahtari tradiție, ”Gazeta Matematica” easti ș-unu izvuru di xitâxeari ali evoluție a praxillei tu Românie. Matematițianlu și scriitorlu Bogdan Suceavâ duchi avuțâllea ți u da ”Gazeta”.
    ”Maca avemu unâ bazâ di dati iu ari multi problemi, chiro di 129 di añi, va s-dzâcâ că putemu s-mutrimu la turlii di straturi istoriți, la ma multi turlii di minduiari a praxillei, ta s-aflămu problemi uidisiti ti tadi i tadi ilichie.
    Aesti modili/paradigmi suntu tu Gazetâ. Cama di unâ etâ, ari cabaia paradigmi, cilâstâseri ta s-aflâ cabaia strategii și, ași, s-vidzu cumu apânâdsescu oamiñilli interesantsâ.
    Maca avemu ahâtu multi paradigmi, ahâtu multi turlii ta s-minduimu Gazeta, va nâ agiutâ s-videmu cumu experiența aesta intereseadzâ unu cadru ma largu.”

    Tu lunga a llei isturie ți s-duți ninti ș-adzâ, ”Gazeta Matematicâ” avu standardi analti ș-angâsâi dipriunâ minduiarea creativâ. Bogdan Suceavâ adusi aminti unu ahtari episodu di minduitâ orighinalâ.
    ”Unu cazu interesantu fu Sebastian Kaufman ți agârși niscânti formuli di trigonometrie la examenlu oralu. Fu câtiyursitu tu editorialu, nu putea s-hibâ alâsatu ashi. Canâ cripari, Kaufman anviță trigonometrie și agiumsi s-adarâ xitâxeari filisindalui tehniț ți au ligâturâ cu coordonatili polari. Lucrarea a lui inși tu padi cu ândoi meși ninti s-intrâ România tu protlu polimu mondialu.
    Ti ți eara zborlu? Ași cum avem putearea a punctului andicra di cerclliu, easti unâ minduitâ scoasâ tu padi di Jakob Steiner tu 1826, idyealui putemu s-avemu putearea a punctului andicra di unâ curbâ alghebricâ planâ. Elu pripuni s-hibâ anyrâpsitâ cu coordonati polari și s-videmu ți s-fați. Fu unâ lucrari ti mirachi anyrâpsitâ di unu elevu di lițeu ti anami. Aestu eara mediul a Gazetâllei. Elu s-andreadzi ti astrițeari, ti concursul a Gazetâllei, s-adunâ cu evaluatorii, easti largu s-hibâ farsi/perfectu.
    Easti câtiyursitu și s-adarâ ma bunu și, pi thimelliu aluștui mediu, iasi tu migdani țiva creativu. Idyea problemâ al Kaufman vrea s-hibâ studiatâ dupâ doilu polimu mondialu, iara tu alti referinți nu minduescu că va s-aflămu atluțiva tipusitu ninti di 1956. Di cara unu elev di lițeu adra București ahtaroi lucru, easti ti anami.”

    Di numa ali ”Gazetâ Matematica” s-leagâ ș-Olimpiada internaționalâ di matematicâ, unâ astrițeari para cânâscutâ. România lo parti la tuti edițiili ți s-feațirâ pânâ tora ș-amintă 78 di nișeñi di malmâ, 146 di asimi, 45 di bâcâri și 6 mențiuni. Ea easti pi loclu 6 tu clasamentul di totna. România fu nicuchira a 6 ediții, tu añilli 1959, 1960, 1969, 1978, 1999 și 2018.
    Bogdan Suceavâ: ”Minduita ti Olimpiadili internaționali u avu Suțietatea di Științi Matematiți și Fiziți ditu Românie, moabețli s-feațirâ anamisa 1956 și 1959. Prota ediție fu tu ‘59. Atumțea, prezidentul ali soțietati eara Grigore Moisil, vițeprezidențâ eara Caius Iacob și Nicolae Teodorescu. Aesta s-feați tu ațelu chiro și, ditu punctu di videari politicu, nu eara lișoru te-andridzeari un evenimentu internaționalu atumțea, avea multi ângrâderi.
    Prota di eali eara s-llei izinea di cari ai ananghi. Daua eara contactili internaționali și livellu di anami ta s-anchiseșțâ unu proiectu internaționalu ahâtu largu. Bârnul a loru avea ti paradigmâ astrițearea a Gazetâllei și, maca va s-fâțemu biani cu formatlu, prota aesta vreamu: s-nu aibâ multi problemi ti adrari tu unu chiro șcurtu, ama problemi ti cari lipseaști s-mindueșțâ multu, vârâ unâ sâhati ș-giumitati ti cathi problemâ. Aestâ eara minduita di prota și ș-aduțea cu ațea ți vrea ta sâ s-facâ ninti di protlu polimu mondial tu Românie. Aeșțâ anchisitori duhea că paradigma a Gazetâllei va s-hibâ câftatâ pi planu internaționalu. Aestu lucru lipseaști sâ-lli bâgămu oarâ și s-fâțemu biani cu alti astrițeri ți s-feațirâ tu ațelu chiro.”

    ”Gazeta Matematica” easti frândza di prota thesi ti matematițieñilli româñi, ti sculia româneascâ di matematicâ. Aclo ari matematicâ, ama ari ș-educație, ari ș-isturie, ari și mentalu colectivu, ari și alâxeari di bârni. Și nai ma multu ari unâ tradiție ți s-duți ninti.

    Autor: Steliu Lambru
    Apriduțearea: Mirela Biolan

  • Americañilli tru România tru a daua giumitate a añilor 1940

    Americañilli tru România tru a daua giumitate a añilor 1940

    Ligăturli româno-americane cunuscură ună slăbinţă iruşi tru kirolu a doilui polimu mondial. Aflate tru taburi ancuntrati, România și SUA erau adversare di itii conjuncturale, nu tră itia că avea un meru ali discordie ti ampărţari. România avea ndrupătă Germania tra s’afirească di fuvirsearea URSS, kiro tu cari SUA era aliate cu URSS di itia că alumta diadunu contra ali Germanie.



    Cu tute aeastea, România și SUA ţănură ligături minimale cari lă agiută să s’aproaki. Un exemplu fu lagărlu tră prizonierlli americani cădzuț tru România ti cari zbură Gheorghe M. Ionescu, americanofil și membru al Partidului Național Țărănesc, intervievat tru anlu 2004 di Centrul di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română. Aproapea di comuna Geamăna ditu giudiţlu Argeș (centru-sud) avea un aerodrom militar german di iu avioanele germane intercepta aviația americană atumţea cându aesta ahurhi s’arucă topi ti zona. “Fu ună alumtă aeriană pisupra a comunăllei. Cădzură americanii, ieşiră ditu niori optu paraşutişti tră atea că un bombardier B-26 avea optu servanţi. Ditu elli, patru cădzură morţă cu paraşutele şi patru pliguiţ. Alli dusi vimtulu pritu ună pădure, largu cătă Cireşu. Apărarea civilă, primăria, trupele militare s-ascumbusiră, aşuira goarna s’nidzemu s’lli-acăţămu. Mini neşu, să-lli acaţă aţelli cari spunea că parașutiștilli făţea arali, că ti aţea s’avea arcată. Elli s’avea arcată, măraţlli, că lă si frămsi avionlu. Americanilli işiră ditu pădure și s-prodiadiră. Lli-alinară tu dauă caroţi şi lli-dusiră Piteşti, la spital, iu eara ghini mutriţ şi vindicaţ.”



    Cu spirit di fair-play, adversarllii ali Românie haristusiră tră umanitatea cu cari fură mutriţ prizonierlli americani. Gheorghe M. Ionescu. “După vără mesu să spusi la Radio Londra: “Haristusimu a yeaturlui Nelecu”, chirurgul şi şeflu a spitalui, “tră atenţia şi turlia cum fură mutriţ askirladzlli americani şi ălli vindicară”. Cadialihea că după ţi s’vindicară ălli dusiră tru lagăr, la Predial, iu româñilli avură un purtaticu tiñisitu cu askirladzlli americani. Avea conferinţe, giucau tenis, era ună turlie di staţiune di arihati, nu ca un lagăr di prizonieri ași cum făţea ruşii. Pe aţelli patru morţă lli-ngrupămu tu mirmiţălli ditu Lăceni, la bisearica al Badia Cârstei. Avea cathi un medalion, cum u avea numa, ţi regiment era, câţi ani avea, tute datile ţivile. Americanilli avea isapa a loru di tamamu şi nu tricu vahi niţi ună săptămână i 10 dzăli după 23 august 1944 şi viniră, ălli dishumară și ălli dusiră pi cathi unu tru Oklahoma, iu avea domiciliul şi familia.”



    Gheorghe Barbul, secretarul personal a mareșalui Ion Antonescu, tru un dialog cu istoriclu Vlad Georgescu ditu 1984 la Radio Europa liberă, spusi că acă inamice, România și SUA păzărăpsea. “Prota ligătură direct cu americanii s-feeaţi Stockholm di cătră Rădulescu, directorul di cabinet al Mihai Antonescu. Interlocutorlu a lui fu un observator personal al Roosevelt tru Europa, observator cari nu avea ună hari ufiţială. Prezidintulu a Statelor Unite ufilisea aestu sistem tra s’nu ufilisească calea diplomatică normală şi neise ta s’nu aibă cutugurseri di partea a aliaţilor a lui că mutreaşti altă turlie andicra di elli. Rezultatlu aliştei ntrividiari fu spus minutişu di Mihai Antonescu aestă turlie: prezidintulu Roosevelt s’ntriba cu gaile cari va shibă linia di joncţiune tru Europa anamisa di armatele americane şi sovietiţi. Aestă comunicari faptă di Rădulescu adusi un efect ahăndosu la Bucureşti. Mareşalu Antonescu s’dukea confirmat tru isapea a lui că rezistănda militar dinintea a aruşilor şi ma lli-ambudyiusea s’intră tru linia Europei, el făţea un serviciu nu maş ali României, ama şi a anglo-americanilor.”



    După azvindzearea ali Germaniei ditu 1945, aputrusită di askerea sovietică, România nu putea dicât s’aibă nădia că diplomația americană va s’poată s-u-ascapă di perspectiva comunizarillei. Atumţea alănceaşti aştiptarea ti dibarcarea a americanilor tru Balcani cari am ava s’hibă ună iluzie. Fruntașlu liberal Radu Câmpeanu mărturisea ama tru anul 2000 că emisarlli americani lă avea spusă a politicienilor români că SUA avea ună influență multu slabă tru România. “Nicolae Penescu ăñi pirmitusi aestă scenă faptă tu bitisita al 1944. PNȚ ş-ţănea dosarele cu niscănti rapoarte secrete ică situații secrete la un domn Melbourne. Era un ofițer di la ună misiune americană cari avea relații cu partidile politiţi. Aestu Melbourne avea apartamentul pi ningă Gărdina Icoanei. Și țărăniștilli avură ananghi di ună carti cari era tru dosar la Melbourne. După ţi vidzură dosarlu şidură oi un café ică ună dulţeami, și lă spusi ași Melbourne: lipseaşti s’vă spun că noi nu avem puteare aoa, puterea u ari Moscova. Căftaț s’vă akicăsiţ cu elli și căftaț să zburăţ cu elli. S’toarnă la Maniu și-lli spun ţi lă avea spsuă Melbourne. Și Maniu lli-apăndăseaşti, anda băgă mâna pi mâna a lui, că va nidzemu ninti cu ţi minduim noi.”



    Cu tuti că istoria li feaţi ahoryea ditu 1945 până tru 1989, România și SUA armasiră cu tiñiseari un alantu. Iar după 1989, ligăturli bilaterale viniră pi aradă, ași cum s’aştipta.




    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala









  • Ditu istoria presăllei ditu România

    Ditu istoria presăllei ditu România

    Presa easti ahât di importantă tră iţi societate aţea turlie că să zburăşţă ti ea ditu iţi vidială easti cât s’poati cu ndriptati, legitim. Presa cotidiană ari tru România ună istorie di aproapea 200 di ani, protili jurnali alăncinda tu bitisita-a añiloru 1820. Ama prima publicație românească easti lugursită “Courier de la Moldavie”. Ea alăncea tru limba franceză la Iași, tru 1790, și publica știri interne ditu Moldova și știri externe. Atumţea s’amintă ună ntreagă istorie și expoziția di la Biblioteca Academiei Române “Presa românească anamisa di tradiție și modernitate” spuni ti publicu cum ahurhi aestă istorie. Instituția ari nai ma importantă colecție di jurnali și periodiţi alănciti pi teritoriul Româniillei și aprukeati ditu xinătati. Ditu totalu di 14 milioane di obiecte evaluate la 3 miliardi di euro, câti ari Biblioteca Academiillei Române tru aestă oară, 8,5 milioane suntu jurnali și periodiţi, dimi ma multu di giumitati.



    Curatorlu ali expoziției Daniela Stanciu spusi a publiclui prezent la inaugurari că presa easti una ditu nai ma buni izvuri tră imaginarea-a aţillei Ti băna oamiñilli di ma ninti. “Cându zburămu di presă, tru general, nu nu zburămu maş ti jurnali și reviste, că și ti alti publicații cu apariție periodică, anuale, jurnale di specialitate pi ma multi domenii, nica și la lucrări ale conferințelor. Aesta faţi ca clirunumia jurnalistică a unei nații s’agiungă , neise și aţea nai ma completă istorie a llei: ună istorie scrisă tamam tru oara anda s’geaţiră evenimentili. Relatările ditu jurnali a reporterilor yilipsescu faptele tamama aşi cum s’feaţiră, oferindalui a publicului informația la prima mână. Ama și relatările martorilor la marli evenimente ale omenirii sunt importante di ituia că ditu eali nviţămu lucri cari pot s’ascapă a mutrităllei retrospective și analitice ulterioari a istoriţlor. Ma multu, reportajele llia pi napandica fiorul inefabil a banăllei di cafi dzuuă a oamenilor ditu aţelu kiro, cu mentalități, arădz, mindueri și valori. Xanaghivăsiti după dekenii ică secole, eale da ună idhee multu limbidă ti aţea ţi francezllii spunu “lair du temps”.”



    Apariția și dizvultaria presei easti ligată di evoluția tehnologiei. Și niţi nu s’putea altă turlie di itia că tehnologia faţi ca tuti lucărli anvărliga a omului s’hibă ma işoari. Tră presă, tiparul fu dicisiv ti alăncearea și rapiditatea arăspândearillei informația. Daniela Stanciu. “Apariția tiparlui feaţi di căuli alăncearea aiştei presă ngrăpsită și arăspândearea cu rapiditate a informațiilor cu agiutorlu a gazetelor. Până tu aţea oară, frăndzăli volantei era goala sursă di informari a populației. Tru expoziția noastră va s’outeţ s’videţ expuse, pi ningă jurnalili și revistele tipărite tru spațiul românesc tru secolul al 19-lea, și ndauă foi volante cum ar fi frăndza volantă cari dimăndă apariția ziarului “Curierul Bucureștilor”, deapoa “Curierul românesc”, frăndza volantă pi cari easti tipărită Proclamația di la Islaz, program ali minari pașoptiste, lugursită prima constituție modernă. Aestă foaie volantă fu ghivăsită tru public di Ioan Heliadi Rădulescu pe 9 cirisaru 1848 tru localitatea Islaz, un ñic port pe Dunăre cari nu s’afla sum controlul turţălor, ti atea și fu aleptu. Deapoa avem ună frăndză volantă cari informează tră thimilliusearea a tipografiei Mitropoliei tru 1859, cum și frăndza volantă cu discursul al Alexandru Ioan Cuza țănut tru Adunarea Electivă tru 1860, ama și aţea cu căndăsearea al Carol I către români ta s’treacă Dunărea.”



    Ti exponate prezintă expoziția? Daniela Stanciu a vini cu detalii. “Ziarile expuse tru expoziție fac parte ditu ași-număsita presă di Sărindar, titluri ca “Adevărul” și “Dimineața” suntu ghini cunoscute. Voi să spunu şi ndauă ditalii inedite ditu ziari și reviste. Ti exemplu, tru revista “Muzeul Național. Gazetă literară și industrială” ditu anul 1836 apari tră prima oară rubrica meteo, pe ultima frăndză la cafi numiru. Tut tru aest ziar semnalez scrisorile anamisa di Constantin Negruzzi și Ion Heliadi Rădulescu, publicate sum titlul generic “Corespondență anamisa di doi români”, unu ditu Țara Românească și alantu ditu Moldova. Avem expusă revista “Claponul. Foiță ti hazi și populară”, redactată acutotalui di Ion Luca Caragiale, ditu cari alănciră maş șase numere tru anul 1877, ama cari conțăne rubrici cum “Gogoși” și “Ultimele gogoși caldi”. Ele reflectă trutr-un mod hazliu și difinitoriu tră Caragiale politica vremii. Avem expus ziarul “Adivărul” a apărut la Iași tru 1871, mutat la București tru 1872, cari conține câteva premiere mai mult sau mai puțin cunoscute di publicul larg. Easti primul ziar românesc cari a introdus caricatura tru paginile sale. Easti primul ziar românesc cari a publicat telegrame ditu străinătate, primul ziar românesc cari a avut un palat redacțional, o bibliotecă proprie, o editură și o arhivă proprie. După cum atestă documentele vremii, easti primul ziar ai cărui ziariști angajați aveau salarii mari și sigure.”



    Presa română ari ună istorie bicentenară și cu siguranța pirmitusearea a llei va s’neagă ma largu. Cu năi tehnologii, cu nă alăxeri, presa și informația va s’hibă simfuni cu căftărli a oamiñiloru și publicațiile cari există tru biblioteţ și muzee va s’hibă la loclu a lor, a tricutlui.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala









  • Tricentenar Dimitrie Cantemir

    Tricentenar Dimitrie Cantemir

    Modelu a liderlui politic intelectual tru istoria a Europei alănci tru anchitatea romană, primlu exemplu hiinda împăratul Marcus Aurelius ditu secolu al doilea a erei criștină. Niccolo Machiavelli tru “Principele”, celebra a lui carti ti buna guvernare, spuni că un principe intelectual va s’află totna cearei buni tră cumăndusearea politică. Tru istoria ali Românie un prinţipe intelectual fu atelu ali Muntenie Neagoe Basarab, di la ahurhita a secolui al 16-lea. Ama nai ma cunuscut fu prinţipili ali Moldova Dimitrie Cantemir di la cari armasi ună lărgurie operă tru ndaua domenii cum easti istoria, geografia, morala, știința politică, muzica.



    Dimitrie Cantemir s-aminta tru 1673 ca hillu a principelui ali Moldova Constantin Cantemir și avu una educație tipică tră un hilliu di prinţipe a atilui kiro. S-educă tru capitala Imperiului otoman, di la 14 până la 37 de ani locuinda şi studiinda pi mealurile a Bosforului. Opera a lui acaţă tru isaapi clasiţili scrieri “Divanul ică Gâlceava a mintimenlui cu lumea”, “Descrierea Moldovei”, “Istoria ieroglifică”, “Istoria creaştirillei şi descreastirillei Imperiului otoman”. Alte cărți nu ma puțan importante suntu “Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor”, “Colecția orientală”, “Prescurtare a sistemului logicii genearale”, “Cercetarea naturii monarhiilor”, “Viața lui Constantin Cantemir poreclit cel Bătrân, domnul Moldovei”, “Sistema religiei mahomedane”, “Cartea științei muzicii”. Ca pricunuşteare a meritelor a lui deosebite aduse la ştiinţa a timpului a lui, tru 1714, la 41 de ani, Cantemir fu aleptu membru al Academiei Regale ditu Berlin. Numa a lui fu aleptă di cunuscutlu istoric englez Edward Gibbon (1737-1794) tru cartea “Istoria declinului şi surparillei Imperiului roman” şi de istoriclu american ali ştiinţă Allen G. Debus (1926-2009) tru ună carti ti chimistul flamand ditu secolu al 16-lea Jan Baptist van Helmont.



    Ca lider politic, carieara al Dimitrie Cantemir nu fu idyealui impresionantă ca aţea di intelectual. Agiundzi prinţipi ali Moldovă cu numa tru 1693, la 20 añi, la moartea alu afendă-su. După 17 di añi, tru 1710, agiundzi prinţipe a daua oară, ama maş tră un an. S’faţi suţată cu Petru cel Mare tru polimlu ruso-turc, ama azvindzearea a rușilor la Stănileşti, tru 1711, fac ca el s’keară tronlu. Fudzi tru exil la curtea al Petru cel Mare tru calitate de consilier a aluştui și tru 1723, la 50 di ani, s’duţi la Aţelu di Analtu.



    Anlu 2023 fu proclamat ca An Cantemir di itia că s’umplu 350 di ani di la amintarea a lui și 300 di ani di la moarte. Cu aestă furñiea, expoziția di manuscrise și cărță di la Biblioteca Academiillei Române ndreaptă ti năs fu un eveniment aștiptat. Academicianlu Răzvan Theodorescu năpoi spusi un averu ti Cantemir, dimi că fu ună personalitate europeană tipică a kirolui di atumţea cari adusi tu un locu dauă lumi culturale, Occidentul și Orientul.


    “Ti Cantemir să știu ahâti lucri și nica alti armân s’hibă aflati. Ni-aduc aminti aoa şi ndoi ani la Academia Națională ditu Bruxelles, Academia belgiană, s-ndreapsi un colocvium ti europenitatea al Cantemir. Tru cazlu aestu, noi deadimu un mari european. Nu liseaşti s’agărşimu că “Descriptio Moldaviae” fu ună comandă cari făţea parti ditu ma multe comendză ali Academie di Berlin, cari căfta diverse “descriptiones” a născăntoru teritorii levantine. Interesul aestu, maxus ali Prusie, tră lumea Levantului eara multu v4rtoasă și di aoa yinea si căftarea cătră Cantemir. Nu lipseaşti s’nă ndirsimu, conjuncturile politice nu lipseaşti s’nă influențeadză dipu multu tru niscănti situații și tora easti ună ahtari situație, cându vas ă spunemu că Dimitrie Cantemir agiumsi membru ali Academie di Berlin tru harea a lui di prințu rus. Tru momentul tru cari regalitatea prusiană vru să-lli facă al Petru cel Mare ună acoladă fu aleptu omlu nai ma cultivat ditu Imperiul Rus, și pi el, pi fostul voievod ali Moldovă, lu pripusiră tu aestă noima. Cantemir u feati ună cultura tradițională a aluştui spațiu, cultura otomană cu cultura rusească. Easti ditu aestă videală un pion ali europenitati tru hăryia anda s’dişcllidea una nouă Europă, Europa premodernă.”


    Constantin Barbu, editor a operăllei al Dimitrie Cantemir, spusi ti manuscrisele cari andregu ună parte ditu expoziția dedicată savantului.


    “De la Cantemir armasiră aproapea 200 di volume. Până tora tipusimu 104 volume. Putum di li ndreapsimu dauă manuscrise al Cantemir, eali suntu tora manuscrise Cantemir antredz și la Moscova și suntu și aoa, București. Tutunaoara, adusimu multi manuscrise inedite di Cantemir di nu să ştea niţi titlul a lor. Aoa suntu ma multi manuscrise, inclusiv dauă capitole ditu “Descriptio Moldaviae”, scrisul easti al sinologului german Gottlieb Siegfried Bayer, profesor la Universitatea ditu Petersburg. Ama manuscrisele a lui nu s’află maş tru Rusia, eale s’află și la Academia ditu Berlin. Aadusimu și ateali 15 manuscrise di la Academia di Berlin.”



    Triplul centenar Cantemir ditu 2023 năpoi aduţi tu menga a publiclui român un4 personalitate culturală remarcabilă. Năsu fu ama şi ună una europeană.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala









  • Tricentenar Dimitrie Cantemir

    Tricentenar Dimitrie Cantemir

    Modelu a liderlui politic intelectual tru istoria a Europei alănci tru anchitatea romană, primlu exemplu hiinda împăratul Marcus Aurelius ditu secolu al doilea a erei criștină. Niccolo Machiavelli tru “Principele”, celebra a lui carti ti buna guvernare, spuni că un principe intelectual va s’află totna cearei buni tră cumăndusearea politică. Tru istoria ali Românie un prinţipe intelectual fu atelu ali Muntenie Neagoe Basarab, di la ahurhita a secolui al 16-lea. Ama nai ma cunuscut fu prinţipili ali Moldova Dimitrie Cantemir di la cari armasi ună lărgurie operă tru ndaua domenii cum easti istoria, geografia, morala, știința politică, muzica.



    Dimitrie Cantemir s-aminta tru 1673 ca hillu a principelui ali Moldova Constantin Cantemir și avu una educație tipică tră un hilliu di prinţipe a atilui kiro. S-educă tru capitala Imperiului otoman, di la 14 până la 37 de ani locuinda şi studiinda pi mealurile a Bosforului. Opera a lui acaţă tru isaapi clasiţili scrieri “Divanul ică Gâlceava a mintimenlui cu lumea”, “Descrierea Moldovei”, “Istoria ieroglifică”, “Istoria creaştirillei şi descreastirillei Imperiului otoman”. Alte cărți nu ma puțan importante suntu “Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor”, “Colecția orientală”, “Prescurtare a sistemului logicii genearale”, “Cercetarea naturii monarhiilor”, “Viața lui Constantin Cantemir poreclit cel Bătrân, domnul Moldovei”, “Sistema religiei mahomedane”, “Cartea științei muzicii”. Ca pricunuşteare a meritelor a lui deosebite aduse la ştiinţa a timpului a lui, tru 1714, la 41 de ani, Cantemir fu aleptu membru al Academiei Regale ditu Berlin. Numa a lui fu aleptă di cunuscutlu istoric englez Edward Gibbon (1737-1794) tru cartea “Istoria declinului şi surparillei Imperiului roman” şi de istoriclu american ali ştiinţă Allen G. Debus (1926-2009) tru ună carti ti chimistul flamand ditu secolu al 16-lea Jan Baptist van Helmont.



    Ca lider politic, carieara al Dimitrie Cantemir nu fu idyealui impresionantă ca aţea di intelectual. Agiundzi prinţipi ali Moldovă cu numa tru 1693, la 20 añi, la moartea alu afendă-su. După 17 di añi, tru 1710, agiundzi prinţipe a daua oară, ama maş tră un an. S’faţi suţată cu Petru cel Mare tru polimlu ruso-turc, ama azvindzearea a rușilor la Stănileşti, tru 1711, fac ca el s’keară tronlu. Fudzi tru exil la curtea al Petru cel Mare tru calitate de consilier a aluştui și tru 1723, la 50 di ani, s’duţi la Aţelu di Analtu.



    Anlu 2023 fu proclamat ca An Cantemir di itia că s’umplu 350 di ani di la amintarea a lui și 300 di ani di la moarte. Cu aestă furñiea, expoziția di manuscrise și cărță di la Biblioteca Academiillei Române ndreaptă ti năs fu un eveniment aștiptat. Academicianlu Răzvan Theodorescu năpoi spusi un averu ti Cantemir, dimi că fu ună personalitate europeană tipică a kirolui di atumţea cari adusi tu un locu dauă lumi culturale, Occidentul și Orientul.


    “Ti Cantemir să știu ahâti lucri și nica alti armân s’hibă aflati. Ni-aduc aminti aoa şi ndoi ani la Academia Națională ditu Bruxelles, Academia belgiană, s-ndreapsi un colocvium ti europenitatea al Cantemir. Tru cazlu aestu, noi deadimu un mari european. Nu liseaşti s’agărşimu că “Descriptio Moldaviae” fu ună comandă cari făţea parti ditu ma multe comendză ali Academie di Berlin, cari căfta diverse “descriptiones” a născăntoru teritorii levantine. Interesul aestu, maxus ali Prusie, tră lumea Levantului eara multu v4rtoasă și di aoa yinea si căftarea cătră Cantemir. Nu lipseaşti s’nă ndirsimu, conjuncturile politice nu lipseaşti s’nă influențeadză dipu multu tru niscănti situații și tora easti ună ahtari situație, cându vas ă spunemu că Dimitrie Cantemir agiumsi membru ali Academie di Berlin tru harea a lui di prințu rus. Tru momentul tru cari regalitatea prusiană vru să-lli facă al Petru cel Mare ună acoladă fu aleptu omlu nai ma cultivat ditu Imperiul Rus, și pi el, pi fostul voievod ali Moldovă, lu pripusiră tu aestă noima. Cantemir u feati ună cultura tradițională a aluştui spațiu, cultura otomană cu cultura rusească. Easti ditu aestă videală un pion ali europenitati tru hăryia anda s’dişcllidea una nouă Europă, Europa premodernă.”


    Constantin Barbu, editor a operăllei al Dimitrie Cantemir, spusi ti manuscrisele cari andregu ună parte ditu expoziția dedicată savantului.


    “De la Cantemir armasiră aproapea 200 di volume. Până tora tipusimu 104 volume. Putum di li ndreapsimu dauă manuscrise al Cantemir, eali suntu tora manuscrise Cantemir antredz și la Moscova și suntu și aoa, București. Tutunaoara, adusimu multi manuscrise inedite di Cantemir di nu să ştea niţi titlul a lor. Aoa suntu ma multi manuscrise, inclusiv dauă capitole ditu “Descriptio Moldaviae”, scrisul easti al sinologului german Gottlieb Siegfried Bayer, profesor la Universitatea ditu Petersburg. Ama manuscrisele a lui nu s’află maş tru Rusia, eale s’află și la Academia ditu Berlin. Aadusimu și ateali 15 manuscrise di la Academia di Berlin.”



    Triplul centenar Cantemir ditu 2023 năpoi aduţi tu menga a publiclui român un4 personalitate culturală remarcabilă. Năsu fu ama şi ună una europeană.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala









  • Opearațiunea Villages Roumains

    Opearațiunea Villages Roumains

    Regimul comunist al Nicolae Ceaușescu ș-pripusi să s’alăxească urbanistic România ahănda, proiectu număsitu, ipocrit, “sistematizarea a căsăbadzloru și a horloru”. Aesta nsimnă dimolarea a niscăntoru importante cartiere ditu căsăbadzlli ali Românie și ditu capitala București, marea majoritate a aţilor dimolări hiinda inutilă. Teasă și pritu hori, sistematizarea al Ceaușescu eara idyealui inutilă: ambiția a lui eara tra s’aspargă aproximativ 7-8.000 di hori ditu ateali pisti 13.000, furñia ufiţială hiinda tra s’da ti agricultură ma multi agri ti siminari. Atea ţi tru teorie aşuira ghini, dimecu şi tră dizvoltare echilibrată a teritoriului, tru practică eara un fănico. Regimlu avea spusă că nu eara axi s’kivernisească ună economie hipercentralizată hori avea mari kireari ttru lucru. Cu ahât ma mult el nu avea axia tra s’ducă pănu tru capu un proiect ahâtu livendu.


    Cara românii ditu văsilie nu reacționară la sistematizare di itia a aparatlui represiv, atelli ditu diaspora nu alăsară că lucărli să s’dizvărtească aşi cum vrea Ceaușescu. Sistematizarea eara atea ditu soni kicută cari avea umplută kelkea a uruteloru. Ase, tru sătămâñilli ditu soni a anului 1988, tru Belgia s’thimilliusea asociația Opearațiunea Villages Roumains cari ş-pripunea s’ascapă di la kireari aţeali pisti 13.000 di hori românești. Tru un kiro multu şcurtu fitrusea filiale ale asociație tru Franța, Olanda, Elveția, Suedia, Marea Britanie, Italia, Spania, Norvegia, Danemarca. S’feaţi ună solidaritate la nivel european formidabilă ti apărarea tradițiillei și a ndrepturlor a omlui. Personalitățli române nai ma activi ale Villages Roumains eara avocatul și hăpsinaticlu politic Dinu Zamfirescu, jurnalista, traducătoarea și activista tră ndrepturile a omului Ariadna Combes, hillea a opozantei anticomuniste Doina Cornea, și istoricul Mihnea Berindei. Ama elli eara niacumtinatu ndrupăţ di un nucleu multu cilăstisitoru adratu ditu jurnalisti, fotografi, avocați, arhitecți, graficieni belgieni și francezi, aţelli cari băgară thimellilu a Operațiunillei Villages Roumains, pi şcurtu OVR.



    Tentrul di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română lu intervievă pi Dinu Zamfirescu tru 2003, refugiat tru Franța tru 1975, fost membru al Partidului Național Libearal, jurnalist al secției române di la BBC. Anamisa di subiectele abordate fu și implicarea a lui tru Opearațiunea Villages Roumains. “Earam angrenaţi di doi ani tru chestiunea a horilor, tru chestiunea Villages Roumains. Nă videam tru cadrul a grupului românilor liberi cu petiţii, cu memorii, că altceva nu s’făţea. Noi, trei români, Mihnea Berindii, Ariadna Combes şi cu mine, alăgămu pritu Franţa şi Europa kiro di doi ani maş cu aeastă chestiune. Vinimu şi tru Ungaria şi lom parti, tamam tru 89, tru cirisaru, la renhumarea al Imre Nagy şi a soţloru a lui, cari fură asasinaţi di comunişti. Tru Franţa earau căsăbadz iu tăneamu cata șase conferinţe tru ună dzuă, dimi tru lenu turlii di foruri: tru şcoli, tru public, pisti tut. Nă duţeam ditu Franţa tru Anglia, tru Belgia, tru Italia. Şi arăspăndimu aestă acţiune piste tut. Ariadna ştiu că eara şi tru Norvegia, tru Danemarca earamu mini. Earam multu di multu căftaţ. Eara un centru la Paris, tru jurul unui organism francez, Médicins du Mondi, hori eara sprijinit di unii oameni ditu guvernul francez di atunci, socialist. Ei ne-au sprijinit şi cu acest sprijin ne şi puteam diplasa și reprezentam şi Liga tră Apărarea Drepturilor Omului ditu România.”



    Dinu Zamfirescu fu dedicat ti minarea di contestare a aspărdzearillei hoara românesc până tru aţeali ditu soni momente di bana a regimului comunist, tru andreu 1989. Nica neasimu ma largu și după cădearea a regimului, anda yineamu tru România cu agiutoare nică ditu primele dzăli di libertate. “Tru văsilie, tru cadrul alistei acţiuni Village Roumain, ne-am angrenat imediat tru măsuri di ajutorare a românilor. Şi nkisimu cu un prim lot di agiutoare cu Ariadna Combes şi Mihnea Berindii cu un avion militar francez, cari ateriză tru Bulgaria pi 26 ili 27 di andreu. Şi mini viñiu tru 28 ili 29 di andreu, cu protlu avion Air France cari a putu s’dipună pi Otopeni, că aeroportul eara ncllisu. Earam deadunu cu ună ziaristă franceză cari făţea parte şi ea ditu Liga tră Apărarea Drepturilor tru România cari eara specialistă tru probleme româneşti. Agiumşu, tatăl a meu eara tru văsilie, lu hbărisiiu pritu un telefon tra s’nu facă ună criză di inimă cara vrea s’agiundzeamu pi napandica. Ștea că yin şi nersu cu ziarista aesta ndreptu la el. Nu şteam ţiva yineamu după ahănţa ani tru România. Aveam paşaport franţuzesc, tră atea că am dublă cetăţenie. Aesta discllidea tuti cordoanele cari eara atumţea, paşaportul băgatu dininti. Lumea eara tru urale, eara suţăllea româno-franceză, lucruri di aestă turlie.”



    Operațiunea Vilages Roumains fu un exemplu di solidaritate europeană dinintea a abuzurilor unui regim politic abuziv tru tute arkili. Horle românești fură apărati tru añilli ditu soni a tiraniei comuniste, cu vocație și perseverență, di ună mână di oameni cari, tu bitisita amintara.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala









  • Misiunile militari francezi tru România

    Misiunile militari francezi tru România

    România di adză easti ună creație ali Franță, tră iţi cunuscător a istoriillei ali Românie ahuhrinda cu añilli 1800 aestă spuneari nu poate s’hibă contestată.


    Forța a modernizarillei oferită di Franța a lumilleii fu stuhinătoari, iara spațiul românesc nu putea s’arămână indiferentu. Influența Hexagonlui tru România fu totală, di la ahurhita tru măyirgirie, modi vestimentare, buni praxi și până la limba zburătă. Tru mărli momente ali istoriei ama eara ananghi nica ma multu andicra di modi și împrumuturi, eara ananghi di prezențe fizice și di autoritate. “Franțuzirea” românilor s-feaţi și pritu misiunile militare franceze vinite tru spațiul românesc tră asigurarea a stabilitatillei. Prezența misiunilor fu tiñîsită la Muzeul Național di Istorie a României pritu ună expoziție ndreaptă di instituție.



    Ernest Oberländer-Târnoveanu, managerlu a muzeului, adusi aminti ti arolu di mari simasie a agiutorlui ţi ălu deadi Franța ti România tru ateali ditu soni două secole.


    “Di arada, noi spunem că ună imagine, faţi cât 1000 di zboară. Mini di arada sounu că ună faptă faţi cât ună miliuni di zboară și aestă expoziție easti ahărdzită ti faptili a Franțăllei, un veclliu, statornic și importantu soţu ali României. Practic, di tu giumitatea a secolului al 19-lea, nu ari niţi un eveniment important tru cari Franța s’nu fu deadunu cu statul și națiunea română. Acă himu Acă himu soţ, acă himu aprukeat, cându ş-căndu easti ananghi s’aduţemu aminte și a concetățenilor a noștri, și a soţloru și partenerilor a noștri francezi și ditu Europa că aestă suţată ari la thimelliu fapti. Aestă expoziție aduti dinintea a publicului și a specialiștilor faptili a misiunilor militare franceze. Ahurhinda cu 1855, dimi aoa şi aproapea 150 di ani, armata franceză fu prezentă aoa și tru unu ditu nai ma dramatiţi momente ditu istoria noastră 1916, diznău tru 1918, misiunea militară franceză avu un rol esențial tru reorganizarea armatăllei române și tru ascăparea a existenței statului național independent și suvearan român. Raporturile a noastre cu Franța nu dănăsiră tru kirolu a primului polimu mondial că s’dusiră ninti tru añilli 1920-1930 pi ună bază nauă. România fu unu di aliațlli importanți ali Franță tru Europa di Sud-Est și di Est, deadunu cu Polonia reprezenta sturlli a unei structuri și a unei arhitecturi europene antirevizionistă și contra a subminarillei societățlor democratice di către subversiunea totalitară.”



    Tru kirolu a polimlui Crimeillei, tru 1855, Franța pitriţea ună misiune tru Dobrogea tră construcția a unăllei cali di la Constanța la Rasova. Misiunea eara cumăndusită di inginerlu di călliuri Léon Lallan, iara ditu ea nica fătea parti inginerlu Jules Michel, geologilli Blondiau și Gaudetu, yeaturlu Camille Allard, topograflu român Aninoșeanu și ună gardă di opt militari. Tru anlu 1857, proţlli ofițeri francezi ahurhea instrucția armatăllei tru Moldova.



    Prima misiune militară franceză propriu-dzăsă yinea tru România tru anlu 1860, pitricută di amirălu Napoleon al III-lea, cu căftarea a prinţipelui român Alexandru Ioan Cuza. Misiunea eara adrată ditu ofițeri și subofițeri di intendență și administrație și eara cumăndusită di subintendentul Guy Le Clerc. Tru 1861 yinea ca șef a misiunillei colonelu di cavalerie Zenon Eugène Lamy cari, deadunu cu ofițeri și subofițeri di stat major, di trupă, di artilerie și geniu, lucre ti instrucția armatăllei române dotată cu armamentu francez. Prima misiune militară franceză armasi tru România până tru 1869. Iara nomlu di organizare a armatăllei române ditu 1867 fu di inspirație franceză.



    Multu ma cunoscută fu a daua misiune militară franceză agiumtă tru toamna anlui 1916, tru un moment multu greu tră România, anăkisită tru proporție di dauă cirecuri di Puterli Centrale. Cumăndusită di generalu Henri Mathias Berthelot, misiunea avu rolul tra s’da hăsti a militarilor români, ama și tra s’li instruiasca năile divizii române dotate cu armament pitricutu di Antanta. Axia a ghenearalui Berthelot fu decisivă și ea s-vidzu tru mărli victorii amintati di askerea română tru vaara anlui 1917 la Mărăști, Mărășești și Oituz. Pi ningă misiunea militară franceză eara tru lucru și misiunea sanitară franceză.


    A treia misiune militară franceză easti misiunea AIGLE și ea ahurhi tru veara anului 2022 la Cincu, aproapea di Brașov. Miza a aţillei di-a treia misiuni militare franceze tru România fu punctată di Ernest Oberländer-Târnoveanu.


    “Tru aest moment critic, după invazia și după nkisita a unui polimu di agresiune contra ali Ucraina, Franța să spusi diznău aţel partener, aliat și soţ di mari besă. Pitricu askirladz și resurse militare importante tru ună misiune tru Europa di Răsărit, tru zona ali Amarea Lae, tra s’veaglle nu maş țara noastră di posibilele consecințe a unlui act preşcavu ditu partea Rusiei, ama tra s’veaglle Europa și lumea tută democratică. Misiunea franceză îlli apără pi români, îlli apără pe europenii ditu Europa di Răsărit, ama apără, pănu tru soni, arada mondială ţi ari la thimelliu reguli, pi drept și apără democrația.”


    Misiunile militare franceze tru România sunt capitoli esențiale ditu istoria ali Românie tru aţeali ditu soni dauă secole. Și sunt seamni a unei suţată cari di tut ahântea secole easti nizdrunţinată.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala










  • Minări di znueari ali ortodoxie română: Oastea-a Domnului

    Minări di znueari ali ortodoxie română: Oastea-a Domnului

    Tru bitisita a protlui polimu mondial, Regatlu ali Românie s’făţea ună cu provinţii bănati di români ditu Rusia țaristă și Austro-Ungaria și alăncea România Mare. Naua construcție politică aduţea ună vărtoasă emulație pritu cari tuț cetățeanilli vrea s’aibă contributu la democrație și prucukie. Znuearea religioasă eara și ea prezentă, minărli spirituale evangheliţi s’manifesta cilăstisitoru activ tru cadrul ali societati. Și năuntrul ali ortodoxie, confesiunea majoritară, s’dukea tendinți znuitoari. Ună ditu aesti tendinți fu Oastea a Domnului, alăncită tru 1923 la inițiativa preftului ortodoxu Iosif Trifa.



    Amintatu tru 1888 tru comitatlu Turda, tru nord-vestul ali Românie di adză, Trifa studiadză teologia ortodoxă la Sibiu și agiunzi preftu. Este activ tru presă și tru apărarea a interesilor suţiali a moțlor, bănători ditu Munțălli Apuseni. După primlu polimu mondial, influențat di climatlu multiconfesional ali Transilvanie și di minărli di znueari spirituală, Trifa imagineadză și ună minari di znueari spirituală năuntrulu ali Băserică Ortodoxă Română pi cari u spusi cu num Oastea a Domnului. Ea ș-pripunea s’năstreacă bigotismul și formalismul di până atumţea, cari domina ortodoxia, și să s’dişcllidă cătă influențele modirne aţilui kiro.



    Preftulu Zosim Oancea di Sibiu u cunuscu minarea Oastea a Domnului tu kirolu anda eara studintu, tru anlli 1930. Intervievat di Centrul di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română tru 2001, spusi că nu avea niţi ună dgheafurauă doctrinară anamisa di aţelli cari era cu aprukearea ti Oastea Domnului și aţelli a curi lă eara indiferentă:


    ”Oastea Domnului easti ună minari religioasă tru cadrul a Bisericăllei. Născănţă prefţă nu avură sinferu ti ea, vărnu nu lă băgă zori. Erau parohii tru cari avea parei di Oastea a Domnului şi prefţălli nu eara simfuñi ică nu eara cu elli, nu-lli agiuta, neise vărnu nu lă băgă zori niţi a prefţăloru niţi a oamiñiloru. Oamiñill ş-făţea programlu a lor; cu cântări cu bana criștină. Mini am aoa cărţăli a meali cari suntu ca iţi predică, nu ari niţi un adgheafuru.”



    După 10 añi s’cama di suspiciuni, thimilliusitorlu a Oastillei a Domnului easti excomunicat tru 1936 dupu unu proces ecleziastic. Iar după doi añi, Iosif Trifa moari dupu unu infarctu. Adipțăllii a lui nai multili ori agiungu tru conflict cu autoritățli biserikeşţă și cu embistimeñilli ortodocși iara minarea ş-keari cabaia multu ditu influență. Ama Oastea a Domnului continuă s’există. După polimu, mulță adipță fugu tru Occidintu și s’aproaki di alti Băseriţ neoprotestante.



    Madileine Hodoroabă fu nicukira a pastorlui evanghelic Ieremia Hodoroabă, vgatu tru Franța tru 1940, atumţea cându sovietiţlli aputrusiră Bucovina di Nord. Ea ș’aduţea aminti tru anlu 2000 di atmosfera di mintireaşi tru cari avea bănată familia a nicukirlui a llei: ”Ieremia, ţi eara dzaţilu cilimeanu ditu familie, avu ună tinireaţă greauă di itia că băsearica ofiţială di stat, neise bisearica ortodoxă, persecută evangheliţ români cari s’dizvulta atumtea. El lu-avea vidzută multi ori pi afendă-su bătut şi pliguitu. Aestă amară aduţeari aminti nu u agărşi ici, asi că ma amănatu andamasea cu ebistimeñilli totna eara eara penibilă ti năsu. Ama vini Dumidzălu ahtari turlie că Ieremia, cari era un pistimenu ahăndosu, când cama diapoa putu di andămusi ma mulţă pistimeñi ortodocşi, baş nica mulţă prefţă, armasi multu haristusitu şi lli-adusi mari harauă.”



    Aflaț tru Franța, nicukirlli Hodoroabă au feaţiră misionariat emu la biseqrica română evanghelică, emu la postul di radio “Glasul căndisitorlui criştin” di la Monte Carlo: ”Noi dişcllisimu bisearică baptistă di limba germană la Strasbourg pi cari u păsturimu până tru 1959. Paris avea nica ditu 1925 o bisericuţă baptistă română fără pastor și cari nă gri la elli. Pastorlu Ieremia Hodoroabă eara sigurul pastor di limbă română tru Europa Occidintală. Tru 1961 nă află directorul di la France World aflat la Monte Carlo, cari spusi că radioul easte multu ma importantu andicra di ună ñică bisearică. Aşi ahurhimu aestă emisiune tru 1961, ama bisearica nu u alăsămu.”



    Bisearica și microfonlu fu agiutoru ti aţelli persecutați, iara Madileine și Ieremia Hodoroabă adrară tutu ţi putură tra s’lă facă ma lişoară trăñipsearea: ”Mulţă di elli cari eara multu persecutaţ atumţea aflară un loc tru bisericile baptiste maxus. Fu casa a lor. Di itia că zburămu di elli, nicukirlu a meu adră cama amănatu ună carti di cântări cari fu căftată di tuţ ascultători cari spunea că nu avea cărţă cu note după cari s’cântă. Aesta feaţi elu, ună carte cu note muzicale cu giumitate ditu cântărli a unlui di la Oastea Domnului, multu cunuscut tru văsilie, avea numa Nicolae Moldoveanu. Era un cântăreţ ditu Sibiu cari compusi multi și ti miraki cântări cu caracter român.”



    Ama prezentul află putearea s’ndreagă alatusili a tricutului. Pi 28 di yismăciuni 1990, Sinodlu ali Băsearică Ortodoxă Română apufusi curmarea a excomunicarillei ti preftulu Iosif Trifa, fondatorul minarillei Oastea Domnului. Adză, minarea easti aprukeată di Bisearica Ortodoxă Română și u duţi ma largu tradiția fondatorlui a llei.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala











  • Stalin și Regiunea Autonomă Maghiară

    Stalin și Regiunea Autonomă Maghiară

    Pe 1 di andreu 1918, la bitisita a protui polim mondial, prin votlu exprimat la Alba Iulia, Transilvania, teritoriu ditu Austro-Ungaria bănatu tru majoritate di români ma cu ună vărtoasă populație maghiară, intră tru componența a Regatlui a Româniillei. Polimul anamisa ditu Regatul României și Ripublica Sovietică Ungară cari s’ţănu tru kirolu a anlui 1919 și cari s-bitisi cu aputrusearea a Budapestăllei di armata română anvărtuşi actul di pe 1 di andreu. Tratatlu di la Trianon simnat pe 4 cirişaru 1920 consfinți surparea ali Ungarie. Ea kirea dauă cirecuri ditu teritoriu: Slovacia, Transilvania, Maramureșul, Banatul și Croația, nai ma marea parte a aluştui teritoriu intrânda tru componența Româniillei. Tru simfunie cu angajamentele loati dinintea a mărlor puteri și cu politica di viglleari a minoritățlor naționale dusă di Liga Națiunilor, România asiguripsi aluştoru ndrepturile pruvidzute tru tratatele internaționale.



    Tru perioada interbelică, anamisa di 1918 și 1940, ligăturli bilaterale româno-maghiare fură aproapea nglliţati. Revizionismul promovat di Ungaria agiumsi tu kipită tru 1940 când dupu arbitrajlu di Viena ditu 30 agustu 1940, Germania și Italia băgară zori ali Românie s’da ali Ungarie Transilvania di Nord, apropea giumitate ditu teritoriul a provinciilei. Soaţă di circumstanță tru doilu polim mondial cu Germania, România și Ungaria mutrea ama la yinitorul a ligăturloru bilaterale. Pe 23 august 1944, România ieșea ditu alianța cu Germania și andrupa coaliția a Națiunilor Unite, principalul motiv hiinda recuperarea Transilvaniei di Nord, ași cum u spun documentele diplomatice. Stefano Bottoni, profesor la Universitatea ditu Firenze, easti autorlu a volumului “Moștenirea lui Stalin tru România. Regiunea Autonomă Maghiară 1952-1960”.


    Tru ună conferință publică țănută la Atheneul Român ditu București, Bottoni spusi cum raționă Stalin tru diferendul româno-maghiar mutrinda Transilvania di Nord:


    “Stalin avea aestă idie nică ditu 1944, că anamisa di România și Ungaria nu lipsea s’li premiadză pi niţi ună. Dauli avură purtaticu nitiñisitu. Dizvărtearea a polimului tră aţeali dauă văsilii fu alătusită, tră s’nu spunu ma arău, tru confruntarea cu Uniunea Sovietică. România avea un mari avantaj di itia că aprăftăsi s’iasă ditu polim atumţea cându alăxi tăburili. 23 di agust alăxi situația tru ună turlie obiectivă. Nu easti un merit moral, easti un merit a axiillei politică pritu tută clasa politică și militară române conducătoare, cari akicăsi catandisea. Era idyilli militari care avea faptă fănicadz pi frontul ditu apirită și cari tiñisea tora, disciplinaț, năulu cursu a alianțăllei cu sovietiţlli.”



    La tratatlu di irini di la Paris ditu scurtu 1947, România nidzea cu nai ma pţănu un avantaj major: dănăsearea a alumtăllei contra a sovietiţloru și andruparea a lor tru ofensiva contra a armatelor germano-maghiare. Eliberată pe 25 sumedru 1944 di armata română, Transilvania di Nord avea armasă sum ocupație sovietică. A autoritățlor române lă si diadi izini s’toarnă tru zonă maş după ţi văsillelu Mihai trapsi mănă a șantajului sovietic și lu număsi pi Petru Groza, un aprukeat ali Moscovă, s’adară un nău guvern controlat di comuniști. Ama situația nu era ici limbidă. Naua diplomație română făţea mări eforturi pi ningă sovietici tră pledarea a cauzăllei işiş, la concurență acerbă cu aţea maghiară.



    La bitisita a doilui polim mondial, sinurlu româno-maghiară s’turana pi idyili repere pe cari eara tru 1920. Ama epopeea Transilvaniillei di Nord nu s’avea bitisită. URSS fu simfună cu argumentele a Româniillei, ama vrea s’da haristuseari și comuniștilor maghiari. Ase, tru centrul României, alăncea Regiunea Autonomă Maghiară adrată ditu trei judițe: Covasna, Harghita și Mureș. Stefano Bottoni exighisi cama minutişu noua formulă al Stalin ta s’curmă conflictul româno-maghiar:


    “Stalin, nica ditu anilli 1944-1945, raționează tru logica a unei mari puteari și tru logica a unui bloc. Ti paradigmă, ștea că maca Ungaria va shibă constreasă s’aproaki 2-2,5 milioane di persoane ditu statili viţini, dituvidială socială, politică și economică vrea s’plăscănea. Și aesta vrea s’auibă un impact multu negativ tră Partidului Comunist Ungar, neise ti Matyas Rakosi. Ungurlli vrea să spunea că elu nu eara axi, că el era responsabil di tuti aestea, că era uvreu, că poati s’nă agiută. Diapoa s’băga problema tra s-nu premiadza România. România lipsea s’hibă compensată cu Transilvania tră kirearea ali Basarabiei și a Bucovinăllei. Alli si diadi Transilvania, ama nu acutotalui. Aoa putemu s’vidimu un indiciu cari nă duţi cătă Regiunea Autonomă Maghiară. A ungurilor lă si spusi: puteț s’armâneţ aoa, ama s’aveţ unu purtaticu tiñisitu. Duri cu revizionismul, duri cu Horthy, duri cu arbitrajul di la Viena, duri cu ajutorul ditu altă parte, epoca țării-mamă cari va vă agiută s’bitisi! A românilor lă spusiră: știm ţi purtaticu avut tru aţeali dauă polimi mondiale și nu fu ghini. Nu feaţitu ici ţiva ti integrarea a minorităților. Ma multu, ălli feaţitu s’băneadză cata cum niscănţă cetățeni di rangul doi.”



    Regiunea Autonomă Maghiară funcționă până tru 1956 cându revoluția anticomunistă ditu Ungaria dusi la kirearea a andrupămintului pi cari lu avea Moscova. Reformată tru 1961, Regiunea Autonomă Maghiară fu disființată tru 1968 unăoară cu reforma administrativă al Nicolae Ceaușescu.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala











  • Stalin și Regiunea Autonomă Maghiară

    Stalin și Regiunea Autonomă Maghiară

    Pe 1 di andreu 1918, la bitisita a protui polim mondial, prin votlu exprimat la Alba Iulia, Transilvania, teritoriu ditu Austro-Ungaria bănatu tru majoritate di români ma cu ună vărtoasă populație maghiară, intră tru componența a Regatlui a Româniillei. Polimul anamisa ditu Regatul României și Ripublica Sovietică Ungară cari s’ţănu tru kirolu a anlui 1919 și cari s-bitisi cu aputrusearea a Budapestăllei di armata română anvărtuşi actul di pe 1 di andreu. Tratatlu di la Trianon simnat pe 4 cirişaru 1920 consfinți surparea ali Ungarie. Ea kirea dauă cirecuri ditu teritoriu: Slovacia, Transilvania, Maramureșul, Banatul și Croația, nai ma marea parte a aluştui teritoriu intrânda tru componența Româniillei. Tru simfunie cu angajamentele loati dinintea a mărlor puteri și cu politica di viglleari a minoritățlor naționale dusă di Liga Națiunilor, România asiguripsi aluştoru ndrepturile pruvidzute tru tratatele internaționale.



    Tru perioada interbelică, anamisa di 1918 și 1940, ligăturli bilaterale româno-maghiare fură aproapea nglliţati. Revizionismul promovat di Ungaria agiumsi tu kipită tru 1940 când dupu arbitrajlu di Viena ditu 30 agustu 1940, Germania și Italia băgară zori ali Românie s’da ali Ungarie Transilvania di Nord, apropea giumitate ditu teritoriul a provinciilei. Soaţă di circumstanță tru doilu polim mondial cu Germania, România și Ungaria mutrea ama la yinitorul a ligăturloru bilaterale. Pe 23 august 1944, România ieșea ditu alianța cu Germania și andrupa coaliția a Națiunilor Unite, principalul motiv hiinda recuperarea Transilvaniei di Nord, ași cum u spun documentele diplomatice. Stefano Bottoni, profesor la Universitatea ditu Firenze, easti autorlu a volumului “Moștenirea lui Stalin tru România. Regiunea Autonomă Maghiară 1952-1960”.


    Tru ună conferință publică țănută la Atheneul Român ditu București, Bottoni spusi cum raționă Stalin tru diferendul româno-maghiar mutrinda Transilvania di Nord:


    “Stalin avea aestă idie nică ditu 1944, că anamisa di România și Ungaria nu lipsea s’li premiadză pi niţi ună. Dauli avură purtaticu nitiñisitu. Dizvărtearea a polimului tră aţeali dauă văsilii fu alătusită, tră s’nu spunu ma arău, tru confruntarea cu Uniunea Sovietică. România avea un mari avantaj di itia că aprăftăsi s’iasă ditu polim atumţea cându alăxi tăburili. 23 di agust alăxi situația tru ună turlie obiectivă. Nu easti un merit moral, easti un merit a axiillei politică pritu tută clasa politică și militară române conducătoare, cari akicăsi catandisea. Era idyilli militari care avea faptă fănicadz pi frontul ditu apirită și cari tiñisea tora, disciplinaț, năulu cursu a alianțăllei cu sovietiţlli.”



    La tratatlu di irini di la Paris ditu scurtu 1947, România nidzea cu nai ma pţănu un avantaj major: dănăsearea a alumtăllei contra a sovietiţloru și andruparea a lor tru ofensiva contra a armatelor germano-maghiare. Eliberată pe 25 sumedru 1944 di armata română, Transilvania di Nord avea armasă sum ocupație sovietică. A autoritățlor române lă si diadi izini s’toarnă tru zonă maş după ţi văsillelu Mihai trapsi mănă a șantajului sovietic și lu număsi pi Petru Groza, un aprukeat ali Moscovă, s’adară un nău guvern controlat di comuniști. Ama situația nu era ici limbidă. Naua diplomație română făţea mări eforturi pi ningă sovietici tră pledarea a cauzăllei işiş, la concurență acerbă cu aţea maghiară.



    La bitisita a doilui polim mondial, sinurlu româno-maghiară s’turana pi idyili repere pe cari eara tru 1920. Ama epopeea Transilvaniillei di Nord nu s’avea bitisită. URSS fu simfună cu argumentele a Româniillei, ama vrea s’da haristuseari și comuniștilor maghiari. Ase, tru centrul României, alăncea Regiunea Autonomă Maghiară adrată ditu trei judițe: Covasna, Harghita și Mureș. Stefano Bottoni exighisi cama minutişu noua formulă al Stalin ta s’curmă conflictul româno-maghiar:


    “Stalin, nica ditu anilli 1944-1945, raționează tru logica a unei mari puteari și tru logica a unui bloc. Ti paradigmă, ștea că maca Ungaria va shibă constreasă s’aproaki 2-2,5 milioane di persoane ditu statili viţini, dituvidială socială, politică și economică vrea s’plăscănea. Și aesta vrea s’auibă un impact multu negativ tră Partidului Comunist Ungar, neise ti Matyas Rakosi. Ungurlli vrea să spunea că elu nu eara axi, că el era responsabil di tuti aestea, că era uvreu, că poati s’nă agiută. Diapoa s’băga problema tra s-nu premiadza România. România lipsea s’hibă compensată cu Transilvania tră kirearea ali Basarabiei și a Bucovinăllei. Alli si diadi Transilvania, ama nu acutotalui. Aoa putemu s’vidimu un indiciu cari nă duţi cătă Regiunea Autonomă Maghiară. A ungurilor lă si spusi: puteț s’armâneţ aoa, ama s’aveţ unu purtaticu tiñisitu. Duri cu revizionismul, duri cu Horthy, duri cu arbitrajul di la Viena, duri cu ajutorul ditu altă parte, epoca țării-mamă cari va vă agiută s’bitisi! A românilor lă spusiră: știm ţi purtaticu avut tru aţeali dauă polimi mondiale și nu fu ghini. Nu feaţitu ici ţiva ti integrarea a minorităților. Ma multu, ălli feaţitu s’băneadză cata cum niscănţă cetățeni di rangul doi.”



    Regiunea Autonomă Maghiară funcționă până tru 1956 cându revoluția anticomunistă ditu Ungaria dusi la kirearea a andrupămintului pi cari lu avea Moscova. Reformată tru 1961, Regiunea Autonomă Maghiară fu disființată tru 1968 unăoară cu reforma administrativă al Nicolae Ceaușescu.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala











  • Pacientul Eminescu

    Pacientul Eminescu

    Easti nai ma populară personalitate culturală ditu România, dzua sa lui di amintari, 15 di yinaru, hiinda dzuua a culturăllei române. Tu cadrul a concursului “Mari Români”, organizat di postul public di televiziune ditu România tru 2006, Eminescu amintă locul 3. Majoritatea referințelor la el suntu, cu ndreptate, super-alăvdative, ama ari și un mit Mihai Eminescu, ași cum u spusi cu numa a lui carti istoricul Lucian Boia cartea ti poet. Ti am4rtie, eara și un pacient Eminescu nu maş un poet di geniu Eminescu. Tru scurta a lui bană, di maş 39 di ani, poetul s-alumtă cu ună lăngoari mintală a curi cauze sunt disputate tru lumea medicală, și fu pacientu a năndauă ospicii.



    Eminescu bănă anamisa di añilli 1850 și 1889. S-amintă Botoșani ca șaptilu cilimeanu ditu aţelli unsprădzaţi ai unui perceptor. Dibuteadză tru literatură la 16 ani, când era elev di liceu. Easti studint tru drept și filosofie la Viena și Berlin ama nu-și bitiseaşti studiile. Turnatu tu văsilietru 1874, la 24 di ani, kindureaşti la Iași iu lucreadză ca bibliotecar, profesor suplinitor, revizor școlar și jurnalistu la cotidianul “Timpul” di orientari conservatoari. Tru paralel, ari ună niacumtinată activitate literară și publicistică dănăsită, ti amărtie, tru anul 1883, la 33 di ani, di itia că lu aputrusi lăngoaria. Anamisa di multe poezii di mari impact tru cultura române, Eminescu scrisi poemul “Luceafărul”, anamisa di 1873 și 1883, cari ari 98 di strofe.



    Istoricii literari vrură s’află furñiili a lăngoarillei di cari trădzea Eminescu și cari, păn tru soni, ălli curmă bana. Majoritatea suntu sinfuñi că sursele indică ună afecțiune mintală, ama tru epocă nu s-putu si s’bagă un diagnostic limbidu. Yeaturlu Octavian Buda, profesor la Universitatea di Medicină și Farmacie “Carol Davila” și psihiatru la Institutul Medico-Legal “Mina Minovici” ditu București feaţi parti ditu unu colectiv di specialiști cari lu xana mutri cazul a pacientului Eminescu.


    “Profesorul Irinel Popescu și acadimicianul Eugen Simion adunară ună parei di yeaţră cari zburără și ti aestu caz. Tru aeastă echipă avea neurologi și psihiatri. Mini feciu ună introduteri ti aţea ţi s’clleamă tru cultură “patografie”, dimi idiea di biografie medicalizată și turlia tru cari ună lăngoari di turlie psihică poate ică nu să-și bagă amprenta indiscutabil tru biografia a unui personaj. Di aoa alănci ntribarea disi anamisa di operă și biografie, ma s’acăţămu aestea tu isapi, putem s’făţemu niscănti relații.”



    Tru veara anului 1883, Eminescu easti internat tru spital cu diagnosticul di “manie acută”. Fu prima internari, el hiinda yitripsitu și tru renumitul spital di lăngori nervoase “Mărcuța”. Octavian Buda lugurseaşti că, tru aestu kiro, diagnosticul cari poate s’hibă băgatu al Eminescu easti aţelu di bipolaritate.


    “Ari un diagnostic di cari s-au ocupat unii, mă refer aici și la doctorul Ion Nica, el a scris o carte prin anii 70 “Eminescu, structura somato-psihică”. Mai ari un anatomo-patolog, Ovidiu Vuia, cari s-a ocupat di aceasta. Eu aș merge pe ultimele puneri la zi clinice și diagnostice. Cred că acolo a fost vorba di o tulburari bipolară. Dici, tru speță, a fost vorba di episoadi di creativitate cu totul neobișnuită, cu elemente di agitație, trusoțite di episoadi dipresive, cari au un anume gen di comportament. Reperele biografice și tot ce s-a putut aduna dispre el sugereadză o instabilitate di orditu mental. Ca dovezi sunt acele internări cari au avut loc la spitalul “Mărcuța” și apoi la ospiciul privat al doctorului Suțu, ospiciul “Caritatea” di pe geadeia a Plantelor, aclo iu dusi la Aţelu di Analtu. Eale sunt di natură să spună existența a născ4ntoru aspecte di turlie psihiatrică.”



    Doctorul Buda sumlinie că namisa di maladia mintală di cari trădzea Eminescu și tratamentul cari ălli si administră avea ună niuiduseari, una cari ama nu easti imputabilă aţiloru cari lu yitripsiră.


    “Alăxeasti aesta genialitatea operei a lui? Ici nu u alăxeaşti! Ana, vas ă spunu. Ari oameni cu ună creativitate dibordantă, ieșită ditu aradă. Unu ditu aspectele cari sigura va s’arămână ca ună mari problemă easti că legătura anamisa di Eminescu, ca pacient, și medicii cari lu yitripsiră, neise Suțu și alanţă, lipseaşti mutreari andicra di ţi si ştea atumţea și s-akicăsi tu aţelu momentu tru psihiatrie. Cara sum aspectu diagnostic pot s’aibă niscănti echivalențe tru limbajul di astădz, problema dramatică, după părerea mea, u reprezintă tratamentul. Eu lugursescu că fu realmente yitripsitu cu yearyiru, cari fu minduit ca ună turlie di sedatie. Ama nu să ștea la momentul respectiv exact cam cari era aspectele legate di intoxicația cu yearyiru și minduescu că ea lli-agudi cabaia sănătatea. Multu amanatu s-akicăsi că ufilisearea a cantităților mări di heariru suntu multu toxice și produc leziuni neurologhiţi.”



    Mihai Eminescu easti, fără s’himu pi dauă, un mari creator a literaturăllei române moderne. Iara circumstanțele a mortillei a lui multu ayoñea s’vedu, ti amărtie, și tru alte cazuri celebre.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala











  • Pacientul Eminescu

    Pacientul Eminescu

    Easti nai ma populară personalitate culturală ditu România, dzua sa lui di amintari, 15 di yinaru, hiinda dzuua a culturăllei române. Tu cadrul a concursului “Mari Români”, organizat di postul public di televiziune ditu România tru 2006, Eminescu amintă locul 3. Majoritatea referințelor la el suntu, cu ndreptate, super-alăvdative, ama ari și un mit Mihai Eminescu, ași cum u spusi cu numa a lui carti istoricul Lucian Boia cartea ti poet. Ti am4rtie, eara și un pacient Eminescu nu maş un poet di geniu Eminescu. Tru scurta a lui bană, di maş 39 di ani, poetul s-alumtă cu ună lăngoari mintală a curi cauze sunt disputate tru lumea medicală, și fu pacientu a năndauă ospicii.



    Eminescu bănă anamisa di añilli 1850 și 1889. S-amintă Botoșani ca șaptilu cilimeanu ditu aţelli unsprădzaţi ai unui perceptor. Dibuteadză tru literatură la 16 ani, când era elev di liceu. Easti studint tru drept și filosofie la Viena și Berlin ama nu-și bitiseaşti studiile. Turnatu tu văsilietru 1874, la 24 di ani, kindureaşti la Iași iu lucreadză ca bibliotecar, profesor suplinitor, revizor școlar și jurnalistu la cotidianul “Timpul” di orientari conservatoari. Tru paralel, ari ună niacumtinată activitate literară și publicistică dănăsită, ti amărtie, tru anul 1883, la 33 di ani, di itia că lu aputrusi lăngoaria. Anamisa di multe poezii di mari impact tru cultura române, Eminescu scrisi poemul “Luceafărul”, anamisa di 1873 și 1883, cari ari 98 di strofe.



    Istoricii literari vrură s’află furñiili a lăngoarillei di cari trădzea Eminescu și cari, păn tru soni, ălli curmă bana. Majoritatea suntu sinfuñi că sursele indică ună afecțiune mintală, ama tru epocă nu s-putu si s’bagă un diagnostic limbidu. Yeaturlu Octavian Buda, profesor la Universitatea di Medicină și Farmacie “Carol Davila” și psihiatru la Institutul Medico-Legal “Mina Minovici” ditu București feaţi parti ditu unu colectiv di specialiști cari lu xana mutri cazul a pacientului Eminescu.


    “Profesorul Irinel Popescu și acadimicianul Eugen Simion adunară ună parei di yeaţră cari zburără și ti aestu caz. Tru aeastă echipă avea neurologi și psihiatri. Mini feciu ună introduteri ti aţea ţi s’clleamă tru cultură “patografie”, dimi idiea di biografie medicalizată și turlia tru cari ună lăngoari di turlie psihică poate ică nu să-și bagă amprenta indiscutabil tru biografia a unui personaj. Di aoa alănci ntribarea disi anamisa di operă și biografie, ma s’acăţămu aestea tu isapi, putem s’făţemu niscănti relații.”



    Tru veara anului 1883, Eminescu easti internat tru spital cu diagnosticul di “manie acută”. Fu prima internari, el hiinda yitripsitu și tru renumitul spital di lăngori nervoase “Mărcuța”. Octavian Buda lugurseaşti că, tru aestu kiro, diagnosticul cari poate s’hibă băgatu al Eminescu easti aţelu di bipolaritate.


    “Ari un diagnostic di cari s-au ocupat unii, mă refer aici și la doctorul Ion Nica, el a scris o carte prin anii 70 “Eminescu, structura somato-psihică”. Mai ari un anatomo-patolog, Ovidiu Vuia, cari s-a ocupat di aceasta. Eu aș merge pe ultimele puneri la zi clinice și diagnostice. Cred că acolo a fost vorba di o tulburari bipolară. Dici, tru speță, a fost vorba di episoadi di creativitate cu totul neobișnuită, cu elemente di agitație, trusoțite di episoadi dipresive, cari au un anume gen di comportament. Reperele biografice și tot ce s-a putut aduna dispre el sugereadză o instabilitate di orditu mental. Ca dovezi sunt acele internări cari au avut loc la spitalul “Mărcuța” și apoi la ospiciul privat al doctorului Suțu, ospiciul “Caritatea” di pe geadeia a Plantelor, aclo iu dusi la Aţelu di Analtu. Eale sunt di natură să spună existența a născ4ntoru aspecte di turlie psihiatrică.”



    Doctorul Buda sumlinie că namisa di maladia mintală di cari trădzea Eminescu și tratamentul cari ălli si administră avea ună niuiduseari, una cari ama nu easti imputabilă aţiloru cari lu yitripsiră.


    “Alăxeasti aesta genialitatea operei a lui? Ici nu u alăxeaşti! Ana, vas ă spunu. Ari oameni cu ună creativitate dibordantă, ieșită ditu aradă. Unu ditu aspectele cari sigura va s’arămână ca ună mari problemă easti că legătura anamisa di Eminescu, ca pacient, și medicii cari lu yitripsiră, neise Suțu și alanţă, lipseaşti mutreari andicra di ţi si ştea atumţea și s-akicăsi tu aţelu momentu tru psihiatrie. Cara sum aspectu diagnostic pot s’aibă niscănti echivalențe tru limbajul di astădz, problema dramatică, după părerea mea, u reprezintă tratamentul. Eu lugursescu că fu realmente yitripsitu cu yearyiru, cari fu minduit ca ună turlie di sedatie. Ama nu să ștea la momentul respectiv exact cam cari era aspectele legate di intoxicația cu yearyiru și minduescu că ea lli-agudi cabaia sănătatea. Multu amanatu s-akicăsi că ufilisearea a cantităților mări di heariru suntu multu toxice și produc leziuni neurologhiţi.”



    Mihai Eminescu easti, fără s’himu pi dauă, un mari creator a literaturăllei române moderne. Iara circumstanțele a mortillei a lui multu ayoñea s’vedu, ti amărtie, și tru alte cazuri celebre.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala











  • Rezistența pritu radio

    Rezistența pritu radio




    Vărnăoară tru istorie nu fu unu regimu politic perfectu. Niţi totalitarismele, cari avură ambiția ta s’aibă sumu control total societățli, cu ahât ma puțăn alti turlii di dictatură și tiranie nu putură s’hibă ermetiţi.


    Pisti, pritu și pri sum gardurle și mururli pe cari regimurile dictatoriale le construiesc, oamenii aprăftăsescu s’comunică cu exteriorul. Ici ţiva nu poate s’dănăsească individul tra ş’grească ponurli atumţea când eale suntu fapti di ună puteare abuzivă și criminală. Pisti mururli anălţati di regimul comunist după 1945, undile hertziene fură purtătoarele a mesajilor di nădie tră oamiñilli cari eara trăñipsiţ dinăpoia a loru. Radio Europa Liberă fu aţea cari ş’lo misiunea s’ţănă yie ideia di libertate și normalitate fără di cari hiința umană nu easti ea işişi.



    Traducătorul și jurnalistul Liviu Tofan emigră tru Republica Federală Germania tu ahurhita a anilor 1970 și ahurhi s’lucreadză la Radio Europa Liberă. Tru kirolu a pandemiillei di covid 19, el publică volumul “Nă ţănură tu bană. Radio Europa Liberă 1970-1990” tru cari dimăndă a publicului memoriile a lui, ama și fragmente ditu arhivele a fostăllei Securități ti instituția la cari lucră. Tofan mindueaşti că Radio Europa Liberă fu ţiva unic, arămas tru memoria colectivă a românilor tru aţeali dauă dekenii ditu soni a regimlui comunistu.



    “Multă lume spusi ti Radio Europa Liberă ca easti un fenomen mediatic i ca la principalul fenomen mediatic românesc ditu perioada comunismului. Nkisinda di la aestă formulă spusă că ma s’hibă aşi, atumţea Noel Bernard și Cornel Chiriac fură fenomenele personificate a Europăllei Libere. Cathi unu avu ună contribuție acutotalui specială la succesul Europei Libere, la audiența pe cari noi u avum, nai ma mare audiență ditu tuti departamentele Europei Libere. Secția română, acă eara a daua nai ma ñică, avu nai ma mare performanță, nai ma mari audiență tru țara target.”



    Jurnaliștii Europei Libere nu fură maşi profesioniști, elli fură nica şi eroi. Iara aestu calificativ nu easti exagearat di itia că născănţă păltiră cu bana vrearea ta să zburască liber. “Cornel Chiriac easti cadialoihea unu di aeşţă. Tru carte am un capitol consistent ti raporturile a Securitatillei cu Europa Liberă. Noi fum lugursiţ di regimul comunist și di Securitate ca protlu pericol și protlu adversar a regimului ntră români. Noi earam la 1500 di kilometri di București și Euopa Liberă nu avu misuri active contra a regimului di la București. Ama aveam un numir cabaia mari di ascultători. Aveam ună secție specială la Munchen cari misura constant audiența a emisiunilor și aveam ună idie multu bună ti impactulu a emisiunilor a noastre. Tru aţel capitol minduiiu s’adaru ună treaţiri tru revistă a prinţipalelor acțiuni a Securitatillei contra Europăllei Libere, inclusiv atentatul ditu 21 şcurtu 1981. Victime directe a Securitatillei fură Emil Georgescu, tru veara anului 1981, cându fu atacat di doi interlopi francezi și ascăpă ca ună thamă cu bana, acă fu atacat multu greu. Tru ţi-lu mutreaşti pi Noel Bernard, cari muri di harkinu tru andreu 1981, și alţă soţ cari muriră idyea di harkinu, eu am a mea minduită. Tuţ lli-amu cunuscută, cunuscui și cazurile a lor, și cilăstăsiiu s’limbidzăscu aestă spuneari a directorilor iradiați I vătămaţ di Securitate, teorie pi cari mini nu u mbărţătedzu.”



    Lu ntribămu Liviu Tofan disi a lui și a soţloru a lui nu lă fu frică s’critică dişcllisu un regim cu un mare potențial criminal. “Tră noi, lucurlu di cafi dzua, ne eara tu prota thesi şi nă loa ahătu kiro că niţi nu aveamu oară s’minduimu că lipseaşti s’nă hibă frică. Tru idyiulu kirouvirserli cura la Europa Liberă. Nica yinea ahătu multi că ună aiami s’avea dimonetizată, nu mata eara mare lucru cara yinea cafi mesu câte ună carti I un telefon di fuvirseari. Noel Bernard nu li băgă tu minti, acă el eara ținta principală. Niţi cându fu vătămatu Cornel Chiriac nu s-mindui că vahi easti ună acțiune a Securitatillei. Tăş după atacul contra a Monicălleii Lovinescu ditu brumaru 1977, cu ună dzuă niti ta s’agiungă Paul Goma la Paris, tăş atumţea Noel ahurhi s’hibă niheamă găilipsitu di aestu lucru. Tamam aesta minduia Securitatea s’facă, s’nă intimidiadză, s’nă aspară aţea turlie ta s’nu himu irbapi s’lucrămu și s’nă lom lumea ncap. Emu niţi nu eara zborlu ti ahtari lucru! Regimul vrea s’hibă ma hăirlăticu tra s’scombată Europa LIberă nu pritu fuvirseri la adresa a noastră că maş cara vrea s’adară cata cumu ungurii: cara vrea u apriduna hala cu bănaticlu a românilor. Vrea s’eara goala cale di dizarmosari a pericoluli Europăllei Libere.“



    Radio Europa Liberă ălli ţănu româñilli tru bană tru anii 70 și 80. Fură aproapea di elli tru tuti momentele greale ca și tru momentili istorice a libertatillei ditu andreu 1989.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala




    Sigla rri









  • Ditu istoria ti adrari energhiea electrică tru România

    Ditu istoria ti adrari energhiea electrică tru România

    Subiectu di mari simasie pi agenda comunitatillei internaționale di adză, energia electrică easti indispinsabilă ti bana a omului di adză. Di la avansul a llei spictaculos di la ahurhita a secolului al 19-lea, electricitatillei ălli si aflară tutu ma multi ufiliseri agiungânda s’hibă lugursită ună ananghi a banăllei. Produţerea a llei ama adusi multi ntribari și controverse, atea ditu soni dicenii mutrinda la protecția fisillei hiinda aţea cari promoveadză noile tehnologhii alternative. Nu easti ama fără di interes s’vidimu că tehnologiile noi di produţiri a electricitatillei nkisira mână tru mână cu ateali veclli. Toradioară, tehnologhiile alternative nu suntu acutotalui haristusitoari tră s’traga mana di la aţeali veclli.



    Și tru România producția di energie cunscu tute fazele tehnologiei modirne. Di la ţentralili pi cătrani și gaz la aţeali pi cărbune, di la hidrocentrale la ţentralili nucleare, tru aesti ditu soni 140 di ani România adra unități tehnologice tră asigurarea necesarlui di electricitate tră economie și tră consumatorllii casniţ. Extindirea rețelei di electricitate pi tut teritoriului național fu ună prioritate a tutulor regimurilor politiţi di itia că un ahtari proiect eara pisti puterile entităților private. Tu partea ditu soni a secolului al 19-lea datează apariția termocentralelor și hidrocentralelor. Prima ţentralăelectrică s-construi la București tru 1882 și funcționa pi gaz. Doi ani ma amanatu, tru 1884, s’construia prima hidroţentralăla Pileș, la un an di la inaugurarea a castelului regal. Ea eara ndreaptă ti alimentarea cu electricitate a reședințăllei monarhului român. Di atumţea, rețeaua di termocentrale și di hidrocentrale s-teasi constant.



    După 1945 și instalarea regimului comunist, planlu tră extindirea electrificarillei a României fu diclanșat. Tru 1950, patrulu baraj ali Europă ahurhea s’hibă construit la Bicaz, tru nordul României, pi cupañea arâului Bistrița. După 10 ani di mari eforturi, tru 1960 centrala fu băgată tru lucru. Tu bitisita a anilor 1960, pondirea energiei electrice produsă di hidrocentrale tru România eara di maş 1%, iar dupu politica energetice la giumitatea anilor 1970 avea criscută la 12%. Maxim Berghianu fu prezidintulu a Comitetului di Stat al Planificării, instituție cari lucre ti planificaria economiei României după modil marxist-leninist. Berghianu avu rangu di ministru și lo parti, la giumitatea a anilor 1960, la dizbaterile mutrinda investițiile cari lipsea sa s’facă tru construirea hidrocentralelor. Tru 2002, el spunea Centrului di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română că energia hidro eara profitabilă pi lungu kiro.


    “S-tricu la ună valorificari a potenţialului hidroenergetic, tră aţea că investiţia easti ma mare iniţial, ama energia easti multu ieftină. Nu caftă efortul di combustibili. Ea se amortizeadză tru un kiro ma lungu, ama cu custuseri mult mai ñiţ, tră atea că aclo ţi ai ma multu? Turnări betoane. Ti custuseaşti ma multu suntu utilajul, turbinele, agregatele, transformatoarele.”



    Tru paralel, statul român continua s’bagă besă și pi energia electrică produsă di cărbune. Exploatările miniere românești, la suprafață și tru sumutearan, eara multi și construirea di termocentrale apropia a lor eara un calcul rațional.



    Maxim Berghianu: “Fură discuţii multu mari ti putearea calorică, ti transportul cătă centrale a cărbunelui. Tră aestă furñie s-adrară şi termoţentralili tru viţinata di Rovinari, tru Oltenia, la Işalniţa, ta s’nu s-poartă ahăntu cărbune. Earau rezerve mări şi neasimu pi capacităţi enorme cari ñicura ditu costuri. Excavarea s’făţea la dzuuă, fără s’adrămu mine, eara exploatare la suprafaţă. Excavatoarele custusescu, ama s’nu mata hibă ananghi s’adari ună mină.”



    Alănciră marile șantiere di hidrocentrale di la barajele Porțile di Her și aţeali di pi arâurile Argeș și Olt. Aţeali ma spictaculoase eara di pi Dunăre ale hidrocentralelor Porțile di Heru I și Porțile di Heru II. Prima, aţea di la Porțile di Heru I, a fost construită di România diadunu cu Iugoslavia ahurhinda cu anlu 1964 și fu inaugurată tru 1972. Easti una ditu aţeali ma mari construcții hidrotehniţi ditu Europa și nai ma mare di pi Dunăre. Ea ama avu ca efecte secundare kirearea a vaclliuluio căsăbă românesc Orșova prit nicari și ahăndusearea a hamunisiillei Ada Kaleh ditu nolgica a Dunării. Hidrocentrala di la Porțile di Heru II fu construită tut di România și Iugoslavia la giumitatea anilor 1980.



    Tut la ahurhita a anilor 1970, România avea tru scupo și tehnologia nucleară di produţiri a energiei electrice. Ama tăs tu ahurhita a anilor 1980, centrala atomică di la Cernavodă, căsăbă la Dunăre tru Dobrogea, avea planurile schițate. Eara pruvidzută construcția a 5 reactoare nucleare cu tehnologie franco-canadiană. Tru aistu kiro, la Cernavodă funcționeadză dauă reactoare nucleare cari diadunu produc 20% ditu energia electrică a României. Primul fu construit anamisa di 1982 și 1996, iara doilu anamisa di 1983 și 2007. Alti dauă reactoare ahurhiră s’hibă adrati tru 1984 și 1985, ama proiectul easti tru dirulare. Lucrările la ţinţilu reactor, a curi construcție ahuhri tru 1987, fură toradioară curmati.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala












  • Tribunalili a popului

    Tribunalili a popului

    Doilu polimu mondial s’bitisea tru 1945 și justiția ahurhea să-și intră tru atribuții după ani mulţă tru cari s’avea faptă tuti turliili di infracțiuni. Polimuul duţi la digradarea la tut aţea ţi easti omenesc și victimele au ananghi totna di justiție, acă ea easti faptă ma amanatu. Nai ma lăhtăroasă crimă faptă eara genocidul și dreptul internațional u băga tru jurisprudența la tută umanitatea, pasibilă di nai ma greali pidepse.



    Ama justiția, atumţea când easti faptă nu di un regim dimocratic că di unu totalitar, ași cum fu regimul comunist, lipseaşti separată di abuzul idiologic a atilui regim. Fu cazlu a tribunalelor a popului ditu Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România și Ungaria, țări aputrusiti di armatele sovietice. Instanțe speciale fură nhiinţati și tru Europa iu sovietiţllii nu avea pitrumtă, ași cum fură ateali ditu Franța, Belgia, Olanda, Grecia. Tru România, eale alănciră tu ligatură cu nomlu nr. 312/1945 tră urmărirea şi sancţionarea aţiloru stipsiţ di fănicolu a văsiliillei ică ti crime di polimu. Instanțe di giudicată populist număsiti aşi, eale realizară, cadealihea, acte di justiție pritu aţea că mulță criminali di polimu fură aduși dinintea a tribunalelor a popului și condamnaț. Eara pi lucru dauă ahtări instanțe, aţea di București și aţea di Cluj tră crimele fapti di regimul hortyistu tru Transilvania di Nord. Per total, fură cercetate aproximativ 2700 di persoane stipsiti di crime di polimu, ditu cari fură condamnate 668 di persoane. Tribunalu di București condamnă 187 di persoane, artimaia di 481 di sentințe hiinda pronunțate di Tribunalul a popului di Cluj.


    Nai ma cunuscut proţes giudicat di Tribunalu a Popului di București fu atelu tru cari, tu 17 di mai 1946, pareia di inculpați adrată ditu Ion Antonescu, fostu conducător a statului român anamisa di 1940 și 1944, Mihai Antonescu, Piky Vasiliu și Gheorghe Alexianu fu condamnată la moarte tră crime di polimu și executaț. Alță 19 inculpaț fură condamnați, ditu cari 6 condamnări la moarte tru contumacie, și alti 3 condamnări la moarti fură alăxiti tu hăpsani pi tută bana. Regimul Antonescu eara stipsitu di diportarea și moartea aţiloru aproximativ 280.000 di uvrei și atelli aproximativ 25.000 di romi tru lagăre ditu Transnistria. Tribunalu a popului ditu Cluj pidipsi 370 unguri, 83 germani, 26 români și 2 evrei și pronunță 100 di condamnări la moarte, 163 di condamnări cu hăpsani pi bana și alte sentințe cu vadiadz mări. Aţelli criminali di polimu cari bănară până tru 1964 s’hărsiră di amnistia dată di regim.



    Ghini ma practicile tribunalelor popului fură copiate di furñii idiologice. Regimul comunist ş-avea loată borgea s’nkisească cu acte di justiție și s’ufilisea di circumstanțele a polimuului ta s’lărdzească stepsurli și tra aţelli cari lli-eara adversari. Actele di justiție tradițională ahurhea s’hibă contaminate di turliili di justiție sovietică. Easti aţea ţi spunea prftulu Constantin Hodoroagă tru 1999 Centrului di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română atumţea cându pirmitusea cum lli’andrupaşti alumtătorlli anticomuniști ditu zona Argeș. Hodoroagă observa cum pareili a partidului comunist ufilisea formele di justiție di clasă tră s’alumtă contra a veacllilljei aradă.


    “Pe Valea Topologului ahurhi aestă organizare a comuniştilor, di alumtă contra oamenilor simpli, a moşierilor, chiaburilor. Și eara unu pi Valea Topologului aoa, un avocat Petrescu, cari triţea ditu comună tru comună tru comună şi avea ună turlie di tribunal a popului. Îlli loa oamiñilli, ălli cllima pi aeşţa la Şuici iu avumu un centru di moşieri, pe colonelul Canarie, număsita familie Minculescu, cu profesorul Minculescu. Pi tuţ ăeştia ahurhiră s’lli giudică. Feaţiră ună turlie di tribunal al popului.”



    Tru lumea culturală, ună turlie di andridzeari a antipatiilor personale avea alancită cu ocazia ocupației sovietice. Scriitorul Pan Vizirescu tru 1997 spunea cum avea vidzută alaxerli babageani ditu mediile culturale. Cu agiutorul a intuițiillei işişi ascăpă di un simulacru di proces cari vrea lu aduca dinintea a unei instanțe di di tulia a tribunal a popului. “Vidiam cum s’dizvărtescu lucrurile, vidiam ţi s’faţi, Victor Eftimiu avea loată Societatea a Scriitorilor Români sum conducerea lui. Eftimiu ţă căfta un articol și pirmitusea că avea şidzută la masă cu niscanţă ofiţeri sovietici, cari eara muşutiţ, și avea şidzută cu elli şi avură ună lungă muabeti, s’avea tiñisită unu alantu. Și diapoa calisira scriitorlli, ntra cari earamu ş’mini, s’nă justificăm purtaticlu ţi lu avumu tu kirolu a polimlui. Dukiiu că eara ună princă, nu neşu. Cei cari s-dusiră s-fripsiră, că ună ş-ună ălli diadiră tu mana a Tribunalului popului.”



    Tribunalelea popului ditu România fură instanțe cari giudicara lucri incompatibile cu namuzea umană. Crimele tru masă ditu kirolu a doilui polimu mondial contra populațiillei ţivile și a născăntoru mări grupuri etniţi feaţiră că eale s’hibă investite cu puteri mpline tră giudiecarea a aţiloru cari feaţiră genocid.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala