Radio România Internațional

Category: Pro Memoria

  • Triţearea-a sovietiţlor pritu România

    Triţearea-a sovietiţlor pritu România

    România intră tru doilu polimu mondial tru cirişaru 1941, diadunu cu Germania, tra s’llia năpoi teritoriile arăkiti di URSS cu un an ma ninti. După ma multu di 3 ani di alumti, pe 23 august 1944, România ișea ditu alianța cu Germania și andrupa intra tu coaliţia a Națiunilor Unite. Contactul ună ş-ună cu armata sovietică fu fuvirosu faptă și alăsă mări emoții tu societatea româneasca. Ahurhinda di la ñiţli nţăpături și până la omucidiri, sovietiţlli feaţiră lenu turlii di infracțiuni: furlăki, aspărdzeri, arăkeari, nitiñisearea a mllerloru și asasinate. Multi mărturii orale și documente scrise atestă prişcăviili fapti di elli ahuhrhinda cu giumitatea anilor 1940. Iar Centrul di Istorie Orală din Radiodifuziunea Română ari multe mărturii ti abuzurile fapti atumţea di ocupantul sovietic.



    Tru 1944, scriitorul Dan Lucinescu eara tinir ofițer și tru 2000 ș-aduţea aminte cum fu nitiñisitu di un subofițer sovietic tru centrul Bucureștiului. “La un moment mi andamusiiu cu un rus care añi băgă aruvelea tu keptu. După ti lli spusu că nu akicăseamu ţi va, akicăsiiu după gesturile a lui că mi afla căbati că nu lu salutaiu. Allis pus că earamu elev-ofițer și el eara subofițer, dimi el lipsea s’mi salută. Ni spusi s’mi facu napoi sumu fuvirsearea a aruvelallei, și tru pas di difilare să-lu salut. Ni spusu că lipseaşti s’lu alasu nibunlu, mi feciu trei jgllioati napoi și lu salutaiu. Îlli eara multu lişoru s’amină cu aruvelea tu mini.”



    Șicana ţi u tricu Lucinescu eara lucru minuţişu andicra di ţi-lli vidzură ocllili ti ndaua dzali diapoa tutu tru centrul Bucureștiului. “Triţea ună feată pe geadii, eara elevă di liceu, cata adolescentă. Anvărliga, eara camioane di ruși. Și la un moment vidzui cum u arakescu și u trag anamisa di elli, cu servieta a llei di școală cu tut, și ea ahurhi s’aurlă ca ditu gura di napartica. Fudzira cu ea, mini armaş pi loc, cadialihea ca varnu nu putu s’adara tiva. Earau armatusiţ până tru dinți.”



    Colonelul Gheorghe Lăcătușu alumtă tru armata română diadunu cu sovietiţlli contra a germanilor. Tru 2002 ș-aduţea aminte ţi purtaticu avea sovietiţlli cu tut ţi lă cădia tru mână. “Sovietiţlli avea di tuti, trenuri, mijloace di transport confiscate di la populaţie, confiscate di la armata germană, confiscate di la noi, armata română. Ma s’nu aveai aşi-dzăsele aprobări, până şi callii cara nu earau cu serie pe petali, până şi aști ne eara loaţ di ruşi. Nă spunea că eara loati di la nemţi. Eara pradă di polimu şi noi n-aveam ndreptul la ea.”



    Colonelul di jandarmi Ion Banu pirmitusea tru 1995 cum un militar sovietic alli lo sihatea, pi ună geadii a[proapea di sediulu di adză al Radio România. Tut aclo s’vidia pe trotuar cadavrul unui militar român executat di sovietici. “Când s-turnară ditu Germania eara ahât di ridicoli! Tuţ aveau câte două-trei sahăţ la mână. Nica vidzui, fără să exagerez, un rus cu ună sahati di masă aspindzurata di guşi! Earam la ună tutungerie, vreamu s’lliau plic ta s’ngrăpsescu a părinților. Aveam ună sahati multu muşeata ţi u aveamu aprukeata ca dhoară. Când teşu, un rus, că tritea ună coloană di cazaţ cu niscănţă calli extraordinari di grei şi vartoşi yini lângă mine. Mi-a văzut ceasul şi mi-a spus să i-l dau, “davai, davai!” Băi frate, aveam şi eu pistol. Îi zic: “Easti al meu!” Dar el se repedi şi mi-l smulge. Avea un pistol mitralieră, i l-am dat și am rămas fără ceas. Nu stăteau la tocmeală, te împuşcau imediat. Am văzut atâtea! Am văzut pe strada Cobălcescu, mă doare când îmi amintesc, un colonel român împuşcat şi cu soţia lângă el. Zăcea pe trotuar împuşcat di ruşi. Se dădiau la tot felul di acte din astea: luau femeia di lângă om, ca sălbaticii. O luau, o batjocoreau şi pe el îl împuşcau.”



    Dascalu Vasile Gotea din Șieuț, Bistrița-Năsăud, fu ofițer tru armata română. Tru anul 2000 mărturisea cum eara ta s’hibă tufikisitu una ş-una di sovietici di trei ori. “Atumţea eara s’mi tufikisească di trei ori. Yinea askeri di aestea dizorganizate, după ti tricură prima linie, şi alaga pritu hori. Aflara aoa, ma ndzeana di casa a mea, tru ună şură, niscantu yinu. Eara ama niscanti auua bagati tu talaru. Şi caftara yinu, s-lă dau yinu. Lă apandasiiu că nu aveam di di iu s-lă dau. Şi ei au vrut să mă împuşte. Altă dată m-au dus tru dosul şcolii, mi-au pus revolverul tru piept, mi-au făcut semn să ridic mâinile: m-au buzunărit, mi-au luat ceasul și tot ce-au găsit. Altă dată, un cetăţean trecea cu carul di la câmp cu boi şi tru car s-au urcat 16 rusoaice. Tru centrul satului m-am opus să le ducă undi voiau. Şi atunci, toate rusoaicele au trudreptat armele spre mine, gata să mă împuşte. Dacă făceam o mişcare earam mort. Am tăcut şi am lăsat să se ducă carul cu ele.”



    Andamusea a sovietiţlor cu România fu preşcavă cari alăsă aduţeri aminti multu dureroase și resentimente. Cari nai ma pţănu ditu istorie nu va s’aşteargă.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala









  • Alăxerli urbanistiţi a Călărașlui

    Alăxerli urbanistiţi a Călărașlui

    Istoria locală easti idyealui atractivă ca iţi altă di itia că u llia pi napandica bana-a oamiñiloru ditu ună tadi zonă, emu ditu videala-a mentalului colectivu gheneralu, emu a specificlui aţilui locu. La 120 kilometri tu notu-data di București easti căsăbălu Călărași, reședința a giudeţlui cu idyea numă, tru cari băneadză apropea 65.000 di oamiñi. Călărași easti pe mealu di nastânga a brațlui Borcea cari s’amparti di Dunaru ndreptulu a căsăbălui vărgaru Silistra. Oamiñi cu anami cari s-amintară aoa fură yeaturlu și istoriclu Pompei Samarian, scritorlu Ștefan Bănulescu, istoriclu Nicolae Bănescu, actorlu Ștefan Bănică, politicianlu Mircea Ciumara, criticlu di artă Mircea Deac.



    Loclu avu ună simasie tu tricutlu kiro, ninti di secolu 19-ţi. Tru kirolu a prinţiplui Mircea atelu Auşlu, tu bitisita-a secolui 14-ţi și ahurhita-a secolui 15-ţi, Călărașlu easti adusu aminti ca loc di pupasu a poștăllei cari triţea Dunrlu cătă ţitatea Durostorum, Silistra di adză. Documentili medievale zburăscu ti dauă numi pi cari căsăbălu di adză vahi li avu. Unu easti Lichirești, cari tru kirolu a dumniillei al Mihali Livendulu ditu bitisita a secolui 16-ţi lli-aspunea aţelli cari băna nhoară. Doilu, aestu di tora, ari ună pitriţeari militară la căvălarlli cari vigllea yimbrukea pisti Dunaru și cari lucra ti corespondența cu capitala. Tru 1734 hoara creaşti ca importanță și easti spusă tu documenti ca pănăyiru, bănătorlli lucra tu agricultură și emburlăki.



    Anamisa di 1812 și 1828, Călărașlu cănoaști fănicadzllia a polimiloru aruso-nturţeşti și dauă epidemii vărtoasi di ciumă și huleră. Tru 1833, Călărașlu agiundzi capitala giudeţlui Ialomița a deapoa aestă alăxeari di statut lli-aduţi creaştiri icunomică. Tru 1852, tru kirolu al Barbu Știrbey, căsăbălu xanancupără ciuflikea iu eara aştirnută di agiundzi căsăbă eleferisitu. Di numa al Știrbey easti ligată planimetria-a căsăbălundridzearea di călliuri ndreapti, paraleli, păzări și un bulevardu. Idyea cumu tuţ căsăbadzlli românești, Călărașlu va s’cănoasc4 ună dizvultari accelearată după thimilliusearia-a statlui român tru 1859, după amintarea independințăllei di stat a Româniillei tru 1877 și după protlu polimu mondial.



    Tru istoria alăxerlilor succesive a căsăbălui, secolu 20 ari și el contribuția a lui. Nai ma importantă alăxeari easti aţea faptă di demolărli fapti tu añilli 80 anda s’kiru tută misuhorea veaclle, ma pţănu ună casă, veacllea dimarhie, cari adză apănghiseaşti Muzeulu Municipalu Călărași. Ti aspărdzearea a veclliului Călărași feaţimu muabeti cu muzeugraflu Florin Rădulescu. “Fu un fenomen complexu, el ahurhi tu kirolu a pactului Ribbentrop-Molotov. Atumţea ahurhi nai ma limbidu urghia contra-a uvreiloru. Emu, misuhorea-a Călărașlui tu aţelu kiro u avea tu mănă mulță uvrei. Eara dukeñi cu casi, mpadi eara dukeñilli la patomatlu di ndzeană eara casili. Născănti eara dati cu niki, alti eara a nicukirloru. Aşi ahurhi prota dalgă di emigrari, di fudziră uvreilli. Tru “Cartea lae” a fănicadzloru ţi s’feaţiră cu uvreilli, alăncită tru 1946, s’pirmituseaşti ti contractili zñiipsitoari ţi li adra aţelli cari eara la puteari, neise cu uvreilli și agiundzea nicukiri, proţentul ma mari ditu nicukirată nihiinda a uvreilor. Ma fudziră uvreilli, coproprietarlli agiumsiră nicukiri cu tuti di anvărliga.”



    După 1945 catandisea s’alăxeaşti di itia că politica şi s’alăxeaşti . Florin Rădulescu. “Vini alăxearea di regimu, viniră comuniștilli. Casili fură naționalizati, ună parti di eali. Alti fură confiscate fără acti. Protili instituții a statlui kinduriră tru aesti casi tu ma marea cali ditu căsăbă iu easti și muzeulu a nostru. Aflămu tu Biblioteca a Congreslui American ună carti di tilefunu a Călărașlui ditu 1959 iu calea avea numa “7 brumaru” și tu ea avea tricuti tuti instituțiile. Dupu unu kiro, cathi instituție ș-anălţă unu altu scamnu, alţu sediu și aesti casi armasiră ca pondi neise nimirimitisiti. Avem dimecu ună nimirimitiseari ditu añilli 1941-1941, ună nimirimitiseari ditu 1947-1948, aţea ditu 1959-1960, și tuti aesti casi s-asparsiră aoa şi aclo cu treaţirea-a kirolui, tu născănti locări.”



    Misuhorea istorică a Călărașlui s’azvurnuea dinintea-a ocliloru și di itia că avea ună cabaia ftuhie tu aţelu kiro. Deapoa ceareia ti aspărdzeari a căsăbălui va s’hibă ayuñiusită di itia a unăllei taxirati tu fisi: cutreamburlu di locu ditu 4 di marţu 1977. Florin Rădulescu. “Spunerli a născăntoru oamiñi cari bănară atumţea spun că multi eara cu citia guvisită nica şi arudzinată di ploaie, cu şoariţ tru eali, nu s’băna tu eali, ti niufiliseari eara. Ma ghini spusă, lipsea investiț păradz tră s’poată s’hibă ufilisiti. Nkisinda di la aesta și di la vrearea-a regimului ta s’analţă ţiva nău nu putu s’hibă di căuli demolarea ică aspărdzearea. Aoa, tu misuhori, alănciră ti prota oară dauă blocuri tră specialiștilli englezi cari viniră s’bagă pi cicioru di lucru dauă combinati, unu di celuloză și carti, alantu ti părmătii di construcții. Multu kiro, pi loclu a magazinlui universal, avea ună casă veaclle cari atumţea eara cănăscută cu numa “Clublu englez” di itia că eara urdinată ma multu di englezi. Vini deapoa cutrimburarea-a loclui ditu 1977 cari li stulţină aproapea tuti casili veclli și aestă eara oara anda s’nkisi cu demolărli, neise aspărdzearea a casiloru. Și ași s’agiumsi că maş aestă casă tru cari himu tora s’hibă anvărtuşită şi s’armănă ncicoari.”



    Alăxearea urbanistică a Călărașlui tricu pritu ndauă sticuri di oară di ma marea simasie. Aţeali cari avură impactul nai cama mari eara ditu secolu 20.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala










  • 75 di an’i di la simnarea a tratatilor di pace/di irine di la Paris

    75 di an’i di la simnarea a tratatilor di pace/di irine di la Paris

    Marile carnagiu/funico a ţilui de-al doilea polim mondial si bitisi tru 1945. În veara anului 1946 se dişchl’idea conferința di pace din capitala Franțâlei, care țânu până tru mesulu octombriu. După îndoi meşi, pi 10 februarie 1947, si semnaa la Paris tratatile di pace/irine cu țările care fură aliatile europeane ale Ghermăniie nazistă: Italia, România, Ungaria, Bulgaria și Finlanda. Catheună di aeste țări azvimte/bătute căftăă/mutri să obțână ună ieșire cât mai bună din greaua situație în care si afla. Ama toate chirură teritorii, cu excepția a Bulgarilei, și toate fură obligate să păltească dezim’isiri di polim.


    România fu reprezentată la conferința di pace și la simnarea tratatilor di un guvernu controlat di partidulu comunistu, impus di ocupantul sovietic. Lobby-ulu român și personalulu care lucră la elaborarea pozițilei ofiţiale căftară/mutriră să aducă argumente puterniţe în favoarea a propriil’ei cauză. Gheorghe Apostol avu ună poziție/tese importantă în ierarhia a Partidului Comunistu Român și tru 1995, intervievat di Chentrulu de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, dzâse/afirmă că nu comuniștil’i din guvernu lu dusiră greulu bătăliilei pi care România o/u didea tră apărarea a propriilor simferuri/interese.


    ”Tru delegaţia Româniilei fu inclus şi Pătrăşcanu, nu maşi ca ministru de justiţie, ama şi ca om politic cunoscut în ţară. Discuţiile fură tru mai multe reprize, Pătrăşcanu nu avu poziţie ahoria. Principalul rol în discuţiile cu ţările occidentale lu avu Tătărăscu, eara ministru di externe şi un om politic cunoscut şi tru xeane. După ţe si discutăă/si feaţe isape tratatul di pace di la Paris tru 1947 delegația si turnă nâpoi și fu aprucheată cu multu entuziasmu/harauă, ţi car că amintaticul principal fu maşi problema Transilvanilei. Cu toatea aestea, cu greutate fu obţânut aestu ndreptu a Româniilei asupra a Transilvanilei.”


    Gheorghe Barbul fu șefulu di cabinet a mareșalului Ion Antonescu, șefulu a guvernului întră 1940 și 1944. A lui îl’i si deadet sarţina să facă/adară doauă rapoarte, unulu tră diferendulu româno-maghiar, alantu/ţel de-al doilea referitor la situația a minoritatilei evreiască din România.


    ”Îm’i câftă să facu aeste rapoarte comisia care fu adrată/înhiinţată în vedearea a documentilor care să hibă prezentate la Conferinţa di pace. Preşedinta a liştei comisie eara Ana Pauker. Sigura/Ghine si achicăseaşte, tră mine eara foarte dificil/multu greu să li fac. Raportul în ţe mutreaşte România şi Ungaria nu bâga ună problemă. Lu adraiu aşi cum crezuiu/cum minduiiu şi niţeunom/vărnă nu mi contradzâse. În ţe mutreaşte problema evreiască, tră mine situaţia eara mult mai greauă di aform’ia că, eu, ca fostu colaborator a lu Ion Antonescu şi Mihai Antonescu, îm’i eara greu să scriu lucruri aşee cum lipsea în/tru aţeastă epocă să se scriie. Îm’i dzâşu: macă si-l scriu aşee cum dorescu/ică au dor el’i, escu fără caracter. Iar macă lu scriu aşee cum cred eu, agiungu într-ună situaţie greauă/laie. Şi atumţea avui ună tihe multu/foarte mare: aprucheai ună documentaţie di la American Jewish Joint Distribution Committee, organizaţia internaţională evreiască, ţe zbura atumţea dispri România. Aflaiu că evreil’i care avea rămasă în România, după cedarea a Basarabilei, Transilvanilei di Nordu şi a Cadrilaterului, eara aproapea di 400.000. Aşee că feciu un raport din care si vide/reieşea că în România situaţia evreilor, comparativ cu ţealealnte state de sum dominaţia ghrmană fu aţea mai bună. Aţist raportu fu prezentat a li Ană Pauker, care lu aprobăă, ţea ţe tră mine fu ună m’irare/ciudie.”


    Paul Niculescu-Mizil fu demnitar comunistu și tru 1997 mărturisea că niacordarea a cobeligeranțăl’ei a li Românie la tratatulu di pace fu ună nindreptate.


    ”Ţea mai evidentă problemă în care si exprimară fu problema cobeligeranţălei. Noi susţânum ideea di cobeligeranţă. Lucrurile m’earsiră până acloo încât ţel’i mări modificară până şi data intrarilei tru polim contra Ghermaniilei. În tratatulu di pace nu easte pruvedzută data di 23 sau 24 augustu 1944 când noi avem arhiusită alumptile contra a nemţălor, că easte pruvedzută data di 12 septembriu/agheasmăciune. Va să dzâcă si m’earse până acloo cu mistificarea a realităţâlor! Aesta convenea/lă v’inea ghine şi a ruşilor, aesta convenea şi american’ilor. A ruşilor di ţe lă convenea? Di aform’ia că el’i dorea/vrea să apară/să si veadă ca eliberatori a Bucureştiului, a teritoriului a li Românie. Eu amu spusă întru -unulu di articolile a meale, cându viine/vinii mareşalulu Konev, prin-tru 1959, să nă înmâneadză un drapel/flamborion di alumptă a unui regimentu di tancuri care avea eliberată Bucureştiul. Eu îl’i pregătii/feciu etime a lu Bodnăraş, ministrulu a apăraril’ei, materiale documentare. Ţe eara mai bun di ahât, colecţia de ziare din-tru 29-30-31 augustu 1944, cându trupile sovietiţe intra în Bucureşti cu flori şi cându, di la balcoanile a multor instituţii, comuniştil’i îl’i saluta? Și soţial-democraţăl’i salutaa trupile române. Deci trupile sovietiţe intrară în România în formaţiune di paradă, di defilare, nu intrară în formaţiune di alumptă.”


    Amu şi 75 di an’i, semnarea a tratatilor di pace di la Paris consâmtusea bitisita a doilui polim mondial. Țările azvimte urmară cursuri istoriţe diferite, tră Italia și Finlanda urmară/viniră prosperitatea și democrația. Ama tră România, Ungaria și Bulgaria viniră/urmară tirania și urfăneaţa aduse di regimulu comunistu.


    Autor: Steliu Lambru


    Armânipsire: Hristu Steriu

  • Aderarea a Românil’ei la Uniunea Europeană

    Aderarea a Românil’ei la Uniunea Europeană

    Pi 1 ianuar 2022 si-au împlinită 15 an’i di cându România atinse/lu agiumse un obiectiv major a li politică a l’ei di după anulu di grație 1989 și poate să si zburască deja di ună evaluare istorică. Fură 15 an’i di progrese semnificative, ama care feaţiră să si veadă că proiectul european easte unulu fezabil. Aventura europeană a țărilor din Europa Chentrală și di Est arhiusea după anulu 2001. În prima chimată a aderărilor di-tru 2004 eara acceptate 10 state, Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria. Iar tru 2007 ninca doauă, România și Bulgaria.


    Tru analiza a unui trecut ahât di aproapea di prezentu, istoria easte concurată di percepții care nu totăna sunt obiective, mai ahoria percepțiile politiţe. Di aţea aform’ie, să mutreşti realist la ţel’i 15 ani care au trecută di la aderarea Românilei la bloculu european easte obligatoriu tra sa putem să comparăm situații trecute cu aţeale prezente, ama și să comparăm situații alternative, cum easte schenariul în care România si nu eara parte a Uniunilei Europeană. Mihai Sebe di la Institutulu European din București easte expert în chestiun’i europeane și împreună avem căftată să videm ţi au însemnată ţel’i 15 ani de istorie comună, România-Uniunea Europeană. Mihai Sebe dzâse: ”Apartenența la Uniunea Europeană avut și are în continuare un impactu pozitiv, pota oară tru bana di cathe dzuuă a cetățean’ilor, hibă că zburâm di un impactu direct, avem cazurile a proiectelor finanțate prin fonduri europeane, hibă prin exercitarea liberă a drepturilor di liberă circulație, di lucrare și di bânare iuţi-ndo tru Uniunea Europeană. Există și avantaje indirecte borge/ică datorate a conectarilei europeane, a modernizarilei a li societate și a economiilei românească pri-tru participarea la procesile europeane. Totunăoară, beneficiile aduse di statutulu di membru a Uniunilei Europeană sunt și beneficii intangibile, hibă că zburâm di apartenența Româniilei la un spațiu a li domnil’e a leadzilei și al democrațiilei, în care drepturile și libertățâle fundamentale sunt respectate, hibă că zburâm di oportunităț di dezvoltare personală și soţială fără egal tru ultimulu secol.”


    Economia nă interesează pi toț, nivelul di bană nă preocupă pi catheun di noi. Ţi are amintată România di punctu de videare economic tru aţel’i 15 ani di cându easte în blocul comunitar? Mihai Sebe nă spue: ”La 15 ani di la aderarea la Uniunea Europeană, principalulu avantaj concret, întră multe alte, easte dat di fondurile europeane care au intrată în România. Estimările economiţe da să si veadă că în România au intrată piste 60 di miliarde di euro tru ultimil’i 15 an’i. România înreghistrează în continuare un sold pozitiv, în sensul că fondurile europeane viniite sunt piste pâradzâl’i cu care România contribuie la bugetulu a Uniunii Europeană. Totunăoară, produsulu internu brut are criscută mai mult dicât dublu, aproapea si triplăa tru ultimil’i 15 an’i. Avem în curs de implementare fondurile care va v’ină prin PNRR tră un program di reforme la nivelul a întreagălei societate.”


    Pandemia din ultimil’i doi an’i care stuhiină lumea are și ună abordare europeană. Di abordarea comună si leagă și gestionarea a l’ei di catheun stat în parte, deci și di România. Mihai Sebe nă spune: ”Sunt aspecte și avantaje care țân nu nepărat di partea economică cât di solidaritate. Ţel mai recentul exemplu easte dat di actuala pandemie în care România are beneficiată direct di agiutorulu a Uniunilei Europeană, hibă că zburâm di un acces privilegiat la vaccinuri și la echipamente medicale și medicamente, hibă că fu un stat-chl’eaie implicat în soluționarea pandemiilei la nivel european. Să nu agreşim faptul că România pitricu echipe medicale tru agiutorulu a Italil’ei sau că România devenii, prti-tru seriozitatea ţi si vidzu, primulu stat membru care găzduii rezerva strateghică medicală a Uniunilei Europeană.”


    Ţi are amintată România di punctu de videare politic din prezența în forurile ţeale mai importante ale Europă? Mihai Sebe creade că aare amintată di aform’ia că avu ţiva di oferit. El dzâse: ”România deade dovadă, deade să si veadă tru ultimil’i 15 ani di seriozitate și credibilitate la nivel european. Reușii să contribuie în mod directu ca stat membru la consolidarea a Uniunilei Europeană, hibă că zburâm di implicarea activă în aspectile care țân di alăxerile climatiţe, digitalizare și reziliență, hibă că zburâm di susțânirea spusă a Uniunilei Europeană ca un furnizor di garanție și di securitate în reghiune și nu maşi. Nu lipseaşte să agărşim faptul că România reuși să treacă proba a maturitatilei europeană, și anume dețânirea a președințiilei rotativă a Consiliului a Uniunilei Europeană întră 1 ianuar și 30 cirişar 2019. Fu un moment foarte importantu la nivel european în contextul a Brexitului și a aleadzerilor tră Parlamentul european, ama și din perspectiva a v’initorului ale Uniune Europeană. Să nu agărşim că în timpul a li președințil’e a li Românie fu adoptată ună declarație, pi 9 mai 2019, iu si zburââ dispre spiritulu di la Sibiu, de implicarea a Româniilei în dezvoltarea a Uniunilei Europeană și consolidarea a solidaritatilei și valorilor europeane.”


    Istoria Româniilei în Uniunea Europeană di 15 an’i easte ună pozitivă, în ciudia a percepțiilor care pot să spună contrariul. Easte ună istorie a opțiunilei asumată, a proiectilor dişchl’ise și a respectarilei a angajamentilor.


    Autor: Steliu Lambru


    Armânipsire: Hristu Steriu

  • Simboluri feminini ditu istoria ali Românie

    Simboluri feminini ditu istoria ali Românie

    Tu 1 di andreu 2021, Banca Națională a Româniillei feaţi s’alăncească ună bancnotă cu valoarea di 20 lei, aproapea 4 euro, cu prosuplu a sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, eroină cădzută pi frontul a protlui polimu mondial. Tu idyiulu mesu a anlui 2021, guvenul ali Românie pripusi unu nomu pritu cari anlu 2022 s’hibă ahărdzitu ti Smaranda Brăescu, prota mulleari parașutistă ditu România. Aţeali dauă figuri reprezintă ună scuteari tu videală a patrimoniului istoric feminin românesc și a tributlui pi cari mullerle lu păltiră pi ningă bărbaț tru kirolu di ma ninti. Ecaterina Teodoroiu și Smaranda Brăescu fură dauă mulleri ţi tricură unu greu kiro, ama eali nu ș-alăsară mirakea și vocația.



    Ecaterina Teodoroiu fu, pritu exemplu a curbanillei personală, eroina-simbol a primlui polimu mondial. Fu mullearea-askirlă cari nu vru s-ărmână dinăpoia a liniilor iu s-dădea alumtili, ama aleapsi s’hibă aclo iu eara ma zori tu alumtă. Amintată tru1894 tru giudeţlu Gorj tu ună familie di huryeaţ, Ecaterina Teodoroiu fu ună elevă silitoare şi, ninti s’agiungă la liceu Bucureşti ta s’agiungă dascaliţă, fu eleva a şcolăllei germană di Târgu Jiu. Feaţi şi ună sculie ti surări medicale. Intrarea ali Românie tru polimu tru agustu 1916 fu aprukeată cu harauă di populaţie şi mulţă tiniri intrară voluntari. Ecaterina Teodoroiu fu şi ea una ditu aţelli tiniri şi aleapsi varianta sertă a experienţăllei a polimlui. Ti participarea a llei la alumti, Ecaterina i Cătălina va s’hibă decorată şi va-lli si da gradlu di sublocotenentu. Pi 22 agust 1917, la oara 21.15, regimentul a llei easti atacat di armata germană, româñilli hiinda anănghisiţ să s-tragă năpoi. Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu fu agudită tru zona a caplui di dauă găgoaşi di mitralieră cari u vătămară.


    Istoriclu Ioan Scurtu spuni că ea agiumsi nica di atumtea nai ma vărtoslu simbol feminin a Marilui Polimu:


    “Niă ditu 1917-1918 Ecaterina Teodoroiu agiumsi ună legendă, aţelli cari eara ningă ea şi alumtară tru idyili unităţi yilipsiră purtaticlu, curayilu şi eroismul a llei. Di itia că ună feată, ună mulleari, s-arcă susto tu alumtă agiumsi s’hibă ună valoare di simbol. După ţi işi ditu spital, ea fu plăcărsită s’armână s-lucreadză la Cruţea Aroşe deadunu cu alti doamne, ncapu cu văsiloañea Maria, ama ea nu apruke. Spusi că loclu a llei eara pi frontu, s-alumtă au arma tru mână. Tru1921, cându s-umplea 100 di ani di la revoluţia al Tudor Vladimirescu, s-organiză purtarea a oasiloru a llei ditu murmintul a alumtelor di la Mărăşeşti la Târgu Jiu iu s-adră şi un sarcofag ti ea di sculptoarea Miliţa Pătraşcu. Şi văsillelu Ferdinand, şi văsiloañea Maria, şi istoriclu Nicolae Iorga, şi mareşalu Alexandru Averescu cum şi tuţ atelli cari avea un rol tru cumăndusearea-a Româniillei tru construirea a simbolui ostaşilor români, a aţiloru 800.000 di ostaşi români morţ tru polimu căftară să scoată tu videală personalitatea a Ecaterinăllei Teodoroiu.”



    Smaranda Brăescu s-amintă tru 1897 tru giudețlu Tecuci, tru estul a Româniillei. Fu prota mulleari-pilot, mulleari-paraşutistu şi prota mulleari-instructor di piloţ militari ditu România. Işi tu migdani cu unu haracteru multu vărtosu şi ş-feaţi mirakea cu ună ascumbuseari extraordinară. Fu campioană europeană la paraşutism tru 1931, la ilikia di 34 di ani, când ansări di la 6000 di metri şi adră un recordu european, şi campioană mondială tru1932, cându ansări di la 7400 di metri tru concursul di la Sacramento ditu SUA şi adră un record mondial cari armasi nu ma puţănu di 20 añi. Fu tiñisită cu Ordinlu Virtutea Aeronautică, clasa Cruţea di malămă. Pi câtu di ascumbusită fu tru hobby-ul a llei, pi ahât di ndilicată eara formarea a llei intelectuală. Smaranda feaţi studii la Academia di Belle-Arte ditu Bucureşti, secţia di artă decorativă şi ceramică.



    Ana Maria Sireteanu, strănipoata a marillei campioană, ş-adusi aminti că tăria di haractiru a Smarandăllei Brăescu nu putu s’hibă curmată niţi di un accidentu multu greu.


    “La Satu Mare, după ună ansăreari, fu traptă di paraşută şi s-accidenta la dauli cicioari. Şi aesta poati s’hibă unu semnu ti aţelli cari vrea s’află oasili a llei. Poati s’hibă vidzutu greulu a llei accident di la cicioari. Sidzu 5 meşi tru spital şi un providenţial yeatru u operă şi s’feaţi bună. După alţă 7 meşi, un om cari fu accidentat ahât greu amintă dauă recorduri, unu european şi alantu mondial, tru1931 şi 1932. Aesta ta s’veadă ţi motivaţie, ţi livindeată şi vreari spusi ta s’aducă performanţă ti regina şi ăsilia a llei.”



    Tru kirolu a polimului, Smaranda fu activă ca pilot tru anămusita “escadrilă albă” di avioane sanitare, pi frontul ditu apirită şi deapoa pi frontul ditu ascăpitată truTransilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. Simnă, deadunu cu alti 11 di personalităţ, un memoriu pritu cari s’condamna falsificarea a alidzerloru ditu brumaru 1946. Alăgată di autorităţile comuniste, Smaranda Brăescu s’feaţi nividzută. S’pare că fu apănghisită tu unu mănăstiru di călugăreali cari u ngrupară cu ună altă numă atumţea cându muri, tu 2 di şcurtu 1948, la 51 di añi.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala







  • Bradlu di Cărciun

    Bradlu di Cărciun

    Unu di nai ma importanti ritualuri di Cărciun, deadunu cu tăllearea-a porcului, cântatlu a colindiloru și durusearea a dhoarăloru easti armătusearea a bradlui. Easti un ritualu ahât ghini intrat tru sinidisea a românilor căţe easti aproapea imposibil ca sărbătoarea a Cărciunlui s’hibă minduită fără brad. Bradlu di Cărciun intră ama nu di multu kiro tru bana a românilor și el easti un semnu a năului pi cari occidentalizarea lu-feaţi tru secolu al 19-lea.



    Modernizarea a spațiului românesc, ahurhinda cu anul 1800, nsimnă thimilliusearea-a statlui român tru 1859 pritu unirea a Moldovăllei cu Muntenia, ndridzearea-a economiillei pi baze capitaliste și importul di idei și urneki ditu Occidentu. Eale fură lugursiti repere a znuearillei. Iara unu ditu vehiculele ti znuearea a societatillei românești fu monarhia constituțională reprezentată di dinastia di Hohenzollern-Sigmaringen. Bradlu di Cărciun ș’feaţi apariția la București tru anul 1866, adus di protlu văsille ali Românie, Carol I di Hohenzollern-Sigmaringen.



    Deadunu cu Ștefania Dinu, muzeograf la Muzeul Național Cotroceni di București, feaţimu ună şcurtă istorie a bradluui di Cărciun tru România.


    “Unăoară cu yinearea a domnitorului Carol I, lucrurile s’alăxescu puțăn și ahurhescu s’mpiltească tradițiile locale cu ateali germane. Ma amănatu, pritu apariția la Curte a prinţipesăllei Maria di Edinburgh și Saxa-Coburg-Gotha, ahurhescu s’hibă promovate și tradițiile englezești. Bradlu di Cărciun yine ditu spațiul scandituav, sunt ma multe legendi anvărliga a lui, tru spațiul german. Emu, Carol I hiinda ditu spațiul german, ditu Sigmaringen, aleapsi s’armătusească protlu brad di Cărciun tru iarna anlui 1866, atumţea cându avea priloată tronlu a Principatelor Unite, tru meslu mai.”



    Prinţipele și ma amanatu văsillelu Carol I agiundzi București și, deadunu cu elitele române și cu societatea, ahurheaşti construirea grandioslui proiect a Româniillei moderne. Tru proiectul Româniillei moderne, bradlu di Cărciun ditu Germania a lui natală avea un loc multu importantu.


    “Sunt ma multi pirmituseri ligate di armătusearea a aluştui brad, desi el fu armătusitu la Cotroceni ică la Pălatea Regală ditu Calea Victoriillei. Eara casili Golescu tu aţea oară, aclo dănăsi domnitorul atumţea când vini. Moda ti armătusearea a bradluui fu priloată di mărle familii boierești ditu București și tru casili aluştoru ahurhi s’alăncească bradlu armătusitu. Tutunăoară, bradlu armătusitu ahurhi s’alăncească și tru locurile publiţi. Armătusitlu a bradlui ahurheaşti s’hibă ună adeti di measă multu ma amănatu, anamisa di ateali dauă polimi mondiale, tru añilli 1930.”



    Globuri di tuti turliili, kipita, beteala și tuti dicorațiunile s’vedu tru bradlu di Cărciun di adză. Ama cum eara unu brad di Cărciun aoa şi 155 di ani? Eara tuti aesti lucre prezenti și atumţea?


    Ștefania Dinu: “Tu ahurhită, eara zborlu ma puțăn di ahtări lucri. Eara ma multu bamboani, yimişi, culaţ, eale eara principalele armăsături. Nu eara agărşiti luminițele ică ţerli originale. Preayalea ayalea, bomboanele, yimişili și culaţlli fură alăxiţ cu obiecte artizanale gen globuri, anghilli, steluți, ași cum s’făţea la curtea principilui Ferdinand, la Cotroceni. Aesti podoabe ti brad eara adusi di Nuremberg, ditu Germania. Șeflu ali cancelarie a palatlui Cotroceni Eugen Buchman scria tru memoriile a lui că eara nai ma muşeati ţi li avea vidzută vărăoară.”



    U ntribămu Ștefania Dinu cum apruke societatea românească năutatea a bradluui di Cărciun pe cari dinastia germană u avea adusa tru România:


    “Eara ună haraua ti tută lumea, daima Casa Regală fu ună urneki. Automat, atelli cari eara tru anturajlu a familiillei regale minduia ss’imite ică s’aducă tru prim-plan aţeali lucruri cari eara niheamă altă luyie andicra di atea ţi avea bănată până la aţel moment. Haraua ti adunarea a familiillei anvărliga a bradlui easti tut ună priloari ti atea ţi s’făţea la Curtea Regală. La Cotroceni și la Pălatea Regală ditu Calea Victoriillei familia regală aduna anvărliga a bradluui tut personalu. Eara membrilli a familiillei regale tru prota arădăriki, personalu superior și inferior a palatelor, membrilli a suitălleei, deadunu cu casili ţivile și militare, născănti ori și membri a guvernului și ai parlamentului. Eara ună adunare tu ahurhită niheamă oficială, după cari oaspiţlli s’trădzea și anvărliga a bradlui armânea familia regală și atea princiară. Daima aesta s’făţea aprindu Cărciunlu, iara dupu ţeremonia ti ampărțarea a dhoarăloru di sumu bradlu di Cărciun s’ţănea unu dineu di gală.”



    Bradlu di Cărciun fu ună prezență ahât di uidisită a spiritlui românesc căţe fu adoptat și di ţerclliurli conservatoare a Bisericăllei și lumillei di pritu hori.


    Ștefania Dinu: “Easti adoptat di itia că nica ditu perioada secolelor 17-18 avea tru societate ritualuri mutrinda prezența bradluui. Eara bradlu di numtă și bradlu di ngrupari, existând și bradlu di Cărciun el nu altu ţiva că maş aţea ţi s’adăvgă aluştoru ritualuri. Ritualu a bradlui avea semnificație di pom a banăllei hiinda totna veardi. Easti ună simbolistică ligată di prezența a bradlui tru cadrul a comunitățlor. Tru zona a hoarăllei, bradlu ma largu eara prezentu ditu secolu al 17-ea, tru zona urbană prezența lui s’nregistra aproapea di Cărciunu.”



    Bradlu di Cărciun moderniză mentalu românesc și s-andămusi cu ună ma veaclle adeti românească. Fu ună ditu naia ma hărăcoapi andamusi di cari s’hărseaşti iţi insu adză.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala





  • Revoluția română și xanamintarea ali dimocrație

    Revoluția română și xanamintarea ali dimocrație

    Revoluția ditu andreu 1989 va rămâne cel mai important eveniment al istoriei României ditu a doua jumătate a secolului XX. Atât di mari au fost transformările produse di energiile discătușate atunci trucât nimic n-a mai fost ca truainte. Și nici nu avea cum să fie altfel dioarece tru trutreaga Europă Centrală și di Est evenimentele au dicurs la fel, tru gradi diferite di violență și di tranziție di la tirania comunistă la dimocrație.



    Regimlu comunist s-kinduri tru Europa Centrală și di Est, dimi și tru România, tru un kiro multu şcurtu, di aproapia 3 ani. Până tru 1948, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria eara sum controlu a născăntoru guverne a partidiloru comuniste, tuti hiinda fapti di prezența ali askeri sovietică tru ofensivă contra nazismului. Istoriţllii spusiră că doilu polimu mondial fu ună șansă fără nădie tră regimlu sovietic ta s’llia silă după ţi, ahurhinda cu anlu 1918, avea faptă politici economico-sociale catastrofale. Ma s’nu eara doilu polimu mondial, nai ma probabil, după moartea al Stalin ditu 1953 Uniunea Sovietică vrea s’acaţă calea a născăntoru reforme. Ama cum giudicarea a tricutlui nu s’faţi cu “ţi vrea s’facă cara..”, putem s’aprukemu tricutlu ţi fu. Dimi instalarea a unui regim extrem di sertu cari curmă ndrepturile și libertățile di thimelliu a omlui anamisa di 1945/48 și 1989. Ama lipseaşti să spunemu că tirania comunistă avu ună predecesoari, dictatura fascistă ditu kirolu a polimlui. Ti amărtie ti ună giumitati ditu Europă, bitisita-a polimuui nu nsimnă bitisita-a regimurilor brutale că maş duţearea ninti a lor.



    Tru România, regimlu al Nicolae Ceaușescu avea adusă la lăhtărseari ateali 22 di miliuni di români. La criza di sistem a regimlui s’adăvga ambiția irațională al Ceaușescu ta s’păltească borgeaa externă a Româniillei. Aesta avea dusă la ună fortumă nica ma mari a populației, la ună aspărdzeari nica ma mari a bănaticlui. Evenimentele ditu a doua giumitate a meslui andreu 1989 sunt ghini cunuscute. Pi 16 di andreu 1989 Timișoara, bănătorlli căsăbălui ișiiră pi geadei tra s’mută capu căţe eara avinatu pastorlu Laszlo Tokes. Protestile criscură, iara forțele di repisiune apăndăsiră pritu aminarea tufeki di vătămară ndauă sute di dimonstranți. Pi 21 andreu, la București, dupu unu miting organizat di Nicolae Ceaușescu, participanțălli hurhescu s’lu aurlă și duñeaua s’ar4spăndeaşti. Seara, dimonstranțălli armași pi geadei organizeadză baricadi iara forțile di represiune intervin idyea ca la Timișoara și tufikisescu oamini. Pi 22 andreu, un miting babageanu di protest organizat di mărle platforme industriale duţi la fuga al Nicolae Ceaușescu cu elicopterul di pi casa a Comitetului Central al PCR. Acăţatu, Ceaușescu și nicukira a lui sunt giudicați tru regim di urgență și tufikisiţ tu 25 andreu 1989. Aproapea 1200 di români s’feaţiră curbani ti xanaamintarea a democrațiillei române.



    Petru Creția fu filosof, eseist, traducător și editor al Platon tru limba română. Marcat di evenimenti, el ngrăpsi un manifest tru dzuua di 21 andreu 1989, ninti di cădearea al Ceaușescu, difuzat la Radio Europa liberă. Manifestul al Petru Creția easti yilipsitoru tră tragediile secolului XX, tră nivelu nai ma di nghiosu pi cari subumanlu lu agiumsi maxusu tu comunism. Zboarăli al Creția, adză vahi dipu emoționale, ciudusescu ună tragedie a curi efecte si estompeadză unăoară cu treaţirea a kirolui. Ama eale nu va s’keară vărnăoară ditu memoria documentelor căţe easti imposibil să s’așteargă ditu istorie ună ahtari grozăvie. Boaţea al Creția u avemu ditu arhiva Centrului di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română și spusili a lui suntu yilipsitoari tră mira bănată di ndauă bărnuri di români, ama și ună timbihi tră yinitor.


    “Easti bitisită di veac tru România și, unăoară cu el, bitisita-a inevitabilă a unlui greu kiro românescu. Purtă numi ahît di mincinoase căţe easti duri s’li aşuţ ta s’greştă averlu. S-bitisi cu kindinlu și tru sândzulu a aluştui bitisită di etă demoniţili regnuri cari zdrunţinară nu maş planeta, că și difiniția a umanluui. Marea criză a speciillei umane, cari ș’află expresia tru hitlerism, stalinism și maoism, seadi tora s’treacă, cumu ţi s’hibă cilăstăsearea a loru clirunumsită ta s’arămână tru tut ma puțăni locuri a lumillei. Și oricât di mulți ar mai fi imitatorii și epigonii asiatiţ, africani, sud-americani baş europeni a marilor urnecki blăstimati. Elli tuț s’aducu unu alantu, spun și fac idyili lucri, tuț sunt caricaturi fără hazi, mizearabile marioneti ti mira a națiunilor. Iara tora, tru locurile iu s’apufuseaşti mira a planetei, și ceasul a lor aşuiră. Aești autocrați di mâna a dzatea, acești pontifi a născăntoru false religii, agiumsiră anacronici. Val li ţănemu minti maş tru numa a morților, al trăñipsiţloru și anaţiloru pi foamiti ţi eara cari trapsiră sumu sceptrul a lor di tiniche și tru slava lor găunoasă.”



    Tru 1989 s-bitisi un secol greu,nai mai greu ditu istorie tamam tră atea că ș- pripusi s’hibă nai ma bun. Cadealihea arăiaţa nu va s’keară. Ama idyea a unui vaccin, cari nu vindică, matima a tricutului barimu poate s’veaglle vără turlie ună nauă lăngoari ideologică.




    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala




  • Greva ditu 13 di andreu 1918

    Greva ditu 13 di andreu 1918

    Tu bitisita-a protlui polimu mondial, lumea spunea multi căftări. Spunea căftări ti irini, eara tru căftarea a unăllei altă lumi ma bună, ama tru idyiulu kiro eara cu căftarea ti znuearea a aradăllei veaclle.


    S’mintea vecllili idei cu nali idei și alathusea cu minduirea limbidă. Tru aţea hearbiri, minărli suţial-politiţi revendicative la mulţă lă si părea că easti ceareaia nai ma buna. Polimlu avea adusă mări ixiki și ceareili radicali avea amintată mulță adepță și revoluțiili bolșeviţi ditu Rusia, Ungaria, Germania avea scoasă tu migdani nădii. Tu aestă hăvaie, tru 13 andreu 1918 tru misuhorea-a Bucureștiului, pi Calea Victoriei, avea loc ună dimonstrație a lucrătorloru tipografi cari va s’bitisească tragic. 6 morţă și 15 pliguiţ va s’nreghistreadză atumţea căndu askerea loa meatri contra a aţiloru cari vrea ta ş’caftă ndrepturile.



    Ghi ma aestă zuyrăpseari minutişu ari ananghi di exighiseri. Istoriclu Ioan Scurtu zuyrăpsi cumu s’dusiră lucărli atumţea. “București eara sediul a Partidului Socialist, dinăpoia a băsearicăllei Kretzulescu, tru ţentrul a căsăbălui. Di aclo, di la sediul a partidului și al sindicatelor, huryeaţlli nkisiră cu scupolu ta s’ducă cătă Palatul Regal. Ama anvărligară niheamă pritu calea Câmpineanu, ta s’ibtră diapoa pi Calea Victoriillei. Și căndu agiumsiră aproapea di Teatrul Național, atumţea nu exista Palatul Telefoanelor, armata feaţi unu baraj. S-feaţi căftarea că huryeaţlli să s’arăspăndiască, ama elli avea naeti ta ş’grească căftărli dinintea a pălatillei. Huryeaţlli nu diadiră năpoi si ahurhiră s’grească lozinci, “Libirtate!”, “Vrem pâni!”, “Vrem chirii ieftine!”. Și atumţea armata amină tufeki. Tru comunicatlu cari s-diadi a publicitatillei a daua dzuuă, guvernul spunea că fu ună manifestație, că huryeaţlli avea aminată contra ali askeri și că aesta vini cu apandisea. Dupu aestă atacă s’nreghistraseră 6 morță și 15 pliguiţ, tuț ditu arada-a huryeaţloru. Comunicatul eara căsut cu hiru albu, dimecu, politicianlu liberal I. G. Duca, tru memoriile a lui, spune limpidu că armata fu maş ea aţea cari amină tufeki și că fu multu di multu preşcavă.”



    Manifestația fu di amploari ñicuratăă, ama ea acăţă proporții tru epocă și după 1945. Regimllu comunist instalat di armata sovietică exageră cu multu andicra di cum u avea faptă guvernul cari avea reprimată demonstrația. Ioan Scurtu. “Tru ligătură cu numirlu di morță ari ună muabeti. Când mini viñiu București, tru 1957 și până tru 1990, ningă casa znuită parțial a Teatrului Național eara un monument pi cari angrăpsea că la 13 di andreu 1918 102 di lucrători fură vătămaţ ditu la cumandulu a guvernului burghezo-moșieresc. Tru 1967 avui furñia să-lli fac ună vizită al Gheorghe Cristescu, cari fu secretarul a Partidului Socialist și avea agiumtă secretarlu a Partidului Comunist ditu România. Ntră altili, ăñi pirmitusi și cum eara cu aţelu numiru di morță di pi monument. Spusi că avea zburătă cu soţlli a lui s’ducă la cathi sector și s’misură morțăllii ditu atea dzuuă di 13 di andreu 1918. Eara nregistraț 102 morță, ama eara cadealihea că nai ma mulţă nu avură niţi ună ligătură cu minarea respectivă.”



    Lu ntribămu Ioan Scurtu desi organizatorlli a demonstrațiillei fură inspiraț di urnekea a revoluțiillei bolșevică. Aesta fu ună căbati greauă arcată pi zverca a demonstranțălor. “Partidlu Socialistu, tu aţelu kiro, avea căftări politiţi. Căfta avinarea-a burgheziillei, a exploatarillei, ună Românie republicană. Ama manifestația n’sine nu s-disvărti sumu aesti lozinţă. Cadealihea că guvernul căftă ta s’da aliştei minari exclusivu un caracteru politicu. Tru comunicattlu datu tru publicitati să spunea că, tru ligătură cu bolșevicilli di Moscova și cu comuniștilli di Budapesta, huryeaţlli acționară cu scupolu ti arăsturnarea, alăxearea dimecu ali aradă socială existentă. Tamamu a daua dzuuă, tru 14 di andreu 1918, guvernul deadi tru publicitati decretlu-nomu tră exproprierea a mărlor moșii di pisti 100 di ictări cu scupolu ta s’da nicukirati a huryeaţloru. Decretlu eara dat ta s’nu ţiva di s’faţi ună cumitie şipritu hori. Huryeaţlli fură haristusiţ, s-deadi nicukirati şi s’feeaţi reforma agrară.”



    Memoria a purtaticlui ţi lu spusi askerea arusească ditu România tru iarna-a anlui 1917-1918 fu ună urută tră români, autorități și populație. Anarhia și prişcăviili ţi li feaţiră arușlli ambitaț di bolșevismu fură di mari piriclliu tră stabilitatea di atumţea. Lo meatri di primansusu guvernul tră atea că avea un potențial exploziv? Ioan Scurtu.:“Apelăm tut la I. G. Duca. El relateadză că avu pisti vără 7 ani ună muabeti cu generalu cari cumăndusi represiunea și aestu s’alăvda, ditu inițiativă işiş, apufusi cu aminarea tufeki. El, generalu Mărgineanu, lli-ari data telefon a primlui ministru Ion I. C. Brătianu cari tamam lli-avea spusă s’nu ţiva di amină tufeki. Lipsea s’află misura di arăspăndreari, ama fără prişcăville pănu di mardzină. Mărgineanu spunea că el ş’avea loată borgea și că avea aprăftăsită s’curmă atea evoluție cătă bolșevismu a Româniillei. Dealihea easti că guvernul nu trapsimăna di la acțiune și că generalu Mărgineanu fu decorat di văsillelu Ferdinand.”



    Greva huryeaţloru tipografi ditu 13 di andreu 1918 fu un episod m4rdzinalu tră societatea românească di atumţea. Ea easti ama importantă tră noi tra s’avemu ună imagine completă tu bitisita a unei epocă.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala




  • Tratatlu di Adrianopolu 1829

    Tratatlu di Adrianopolu 1829

    Lumea sud-est europeană ditu prota giumitati a secolui al 19-lea s’alăxea efervescentu ditu videala-a ideilor moderne și maxusu a ideiillei națională. Europa eara tru perioada postnapoleoniană, Sâmta Alianță adrată ditu Rusia, Austria și Prusia apufusea ună nauă aradă conservatoare pi continentu. Liberalismulu a secolui 18 s’aşţa cătră darea curayiu a capitalismului naționalu și tru Europa di sud-est discursulu antiotoman agiundzea s’hibă tutu ma vărtosu.



    Prota puteari ditu zona a spațiului românesc agiundzea ta s’hibă Rusia și istoria amintarillei a Româniillei moderne nu vrea s’hibă akicăsită acutotalui fără prezența și acțiunile ali Rusie. Eara ună puteare ultraconservatoare cari avea minduită s’bagă tru practico născănti idei reformatoare europene. Adetea arusă a reformelor avea ahurhită cu țarlu Petru I cel Mare (1672-1725), la ahurhita-a secolului al 18-lea. Țarlu Alexandru I (1777-1825) cilăstăsi s-reformeadză Rusia după urnekea franceză ama instabilitatea și teroarea ţi li avea scoasă tu migdani revoluția franceză ditu 1789 până tru 1795 ălu dănăsiră s-u facă. Sâmta Alianță adrată ditu aţeali trei puteri europene azvingătoari contra al Napoleon ş-avea loată borgea s’curmă iţi mindueari di cumitie şi di arăsturnari a aradăllei apufusită.



    Di altă parte, spațiul românesc eara aputrusitu di secole di influența exercitată di ună altă puteari imperială idyealui ultraconservatoari, dimi di Imperiul otoman. Aoa, reformili europene acăţară nica ma greu andicra di Rusia cari avea ună elită conducătoari europenizată. Imperiul otoman avea băgată tru lucru tru Prinţipatele Române dumnii fanariote ditu fumelli gărţeşti și aesti administrații agiumsiră s’hibă tu lucru cu aruşfeti ama eara şi eara nihăirlătiţi. Elitili europeane române va s’hărnească ună retorică antiotomană sertă tu kirolu anda căfta andrupămintulu a unei Rusii aparent libearale.



    Tru 1826, Rusia și Imperiul otoman avea simnată Convenția di Akkerman pritu cari eara confirmat di cătră otomani bitisita a etăllei fanariote. Ioniță Sandu Sturdza tru Moldova și Grigore al IV-lea Ghica tru Muntenia agiundzea ta s’hibă atelli doi prinţipi di orighine română cari eara tru aţeali dauă scamnuri di Iași și București. S’băga tu practico dumnillea cu mandat di 7 ani iara prinţipllii eara alepţă di adunarea a kihăeadzloru. Convenția dădea ndreptul a aţiloru dauă prinţipate române s’aibă ndreptulu ti s’facă elefteru comerț internațional. Ama tru 1828, anamisa di Rusia și Imperiul otoman nkisea polimlu dupu apofasea a otomanilor ta s’denunță convenția și ta s’nu da izini s’treacă pamporili arusi pritu strimtorli Bosfor și Dardanele. Eara un nău polimu ditu lunga succesiune di niakicăseri aruso-nturţeşti cari va s’debuteadză tru ahurhita a secolului al 18-lea. Dupu operațiunili militare, tru 1829 arușllii ies azvingători și impun a turţăloru simnarea a tratatlui di irini la Adrianopol, adzăi Edirne, cu mari implicații tră istoria a românilor. Istoriclu Constantin Ardeleanu easti profesor la Universitatea “Dunărea de Jos” ditu Galați și ngrăpsi pi largu ti importanța a fluviului Dunărea tru istoria a românilor ditu secolul al 19-lea. Și tru minduita al năsu, tratatlu di Adrianopol easti borna kilometrică 0 tru simbolistica amintarillei a statlui român modern.



    “Nsimnă multu di multu tră dezvoltarea a spațiului românesc. Easti un moment di mari simasie tru istoria ali Românie, ama nu avemu tu mengă, totna, ahătu cătu ălli si cadi. Aesta tră aţea că easti momentul tru cari, di itia a akicăsearillei anamisa di aţeali dauă puteri semnatare, di itia că Principatele amintă ună libertate comercială, di itia a simarillei ti atea ţi avea numa “monopolul economic otoman”, tru spațiul românesc pitrunde capitalismul occidental. Tratatlu di Adrianopol easti un punct simbolic important tră ahurhita a modernizarillei economiţi a Prinţipatilor pritu ligarea a lor la piața globală. Fără di alta că avea ligături capitaliste și tu kirolu di ma ninti, ama ditu aesta oara, ditu 1829, Principatele Române agiungu s’hibă pi harta economică a lumillei un reper important tră comerțul cu biriketi, nu maş tră piața a Istanbulului, că ş-tră tută economie globală. Easti un momentu tru cari modernizarea economică faţi ca tută societatea să s’alăxească tru ateali dauă prinţipate, Muntenia și Moldova.”



    După polimu, tratatlu di Adrianopol făţea prota mari breșă tru monopolu otoman ti earabăgatu tru Ţărilor române. Simnatu pi 14 yismăciuni 1829, tratatlu dădea ali Rusie statut di puteare protectoare ti Moldova și Muntenia. Imperiul otoman ș-ţănea ma largu statutlu di puteari suzearană, ama numata putea s’llia apofasi maş elu golu. Sinurlu di sud ali Muntenie eara apufusitu pi șenalu navigabil a Dunăllei și, multu important, porturli dunărene Turnu, Giurgiu și Brăila, aflate sumu control otoman, agiundzea diznău sumu control ali Muntenie. Libertatea nagivațiillei pi Dunăre fu pricunoscută și tră vasele comerciale muntene, iar Moldova primea ndreptul ti dezvoltari a portului Galați. Ase, comerțul cu biriketi agiundzea protlu izvuru di fonduri tră aţeali dauă stati românești.



    Tratatlu di Adrianopol confirma prezența militară pi teritoriul românesc a armatăllei arusă. Până tru 1834, administrația rusă cilăstăsi s’reformeadză ateali dauă principate pripunânda un mănuclliu di reforme liberale, cu mult ma liberale andicra di Rusia propriu-dzăsă. Tru aestă noimă, primlu proiectu di constituție a Prinţipatelor fu Regulamentul organic ditu kirolu a guvernatorlui Pavel Kiseleff. Istoriţlli suntu simfuñi adză că reformili băgati tu lucru di aruși tru Muntenia și Moldova fură, pănu tu soni, maş experimenti, tra s’facă isapi ti alăxerli mutrinda ună populație. Ghini ma după 1834, românii va s4scoată tu videală că maş unu aplo experimentu poati s’hibă materializatu tru un proiect coerentu.




    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala






  • Cu pamporea di Viena pănă Constantinopolu

    Cu pamporea di Viena pănă Constantinopolu

    Aflati tră ndauă secole sum influența otomană, Țările Române își căfta și afla ună nauă cali tru prota giumitati a secolui al 19-lea. Eara calea a modirnizarillei și al europenizarillei.


    Istoria geopolitică a Europăllei tru prima giumitate a secolului a 19-lea feaţi ca idiile occidintali și diterminarea-a elitelor s’ducă la aalăncearea-a statlui român. Una ditu idiile-forță băgarea a arăului Dunărea nolgica ali comuniuni europeană și expansiunea a Occidintului cătră Orientu. Călătoriili cu pamporea pi Dunăre anamisa di Viena și Constantinopol tră persoane feaţi ca orizontul spațial s’agiungă tutu ma larguriu după ţi transporturile comerciale pi marli arău avea adusă amintatiţi.



    Istoriclu Constantin Ardileanu easti autorlu a volumului “Ună voltă di Viena pănă Constantinopol. Călători, spații, imagini, 1830-1860”. Easti ună carte di istorie pritu ocllili a aţiloru cari urdinară pi calea anamisa di aţeali dauă mări imperii, aţelu habsburgic și aţelu otoman.


    Cum aproaki societatea românească alăxerli vinite ditu Occidintu, inovațiile tehnologice, easti prota ntribare la cari Constantin Ardileanu apandasi:


    “Aproaki cu multă dişcllidiari va sa spunu. Și cu frixi, ca ti prota, ama și cu ună bună akicăseari a hăirlăticlui cu aţeali tehnologhii modirne. Spațiul românesc s’ndzimineadză cu călliurli di urdinari ditu Europa după băgarea tru practico a navigațiillei cu aburi pi fluviu. Aesta s’faţi ahurhinda cu anii 1830 și momentul simbolic easti apriiuru 1834, atumţea cându prima pampori cu aburi, protlu piroscaf ţi eara a protăllei companii austrieacă di navigație, agiundzi tru porturli românești. Ari loc ună recepție, elitili românești îmbărtiteadză ntrăoară inovația pi cari u cunuștea ditu urdinărli a loru tru xinătati și u ufilisescu acutotalui isa isa cătă Vest, ti Viena, și di-aclo cătă alantă parti a Europăllei occidintale, pritu Contantinopol, cătră est și cătră locurle sămti, cătră Egipt și spațiul Meditearanei orientale.


    Di altă parte, normal că tră oamiñilli aplo aţea invenție teribilă eara una pi cari nu u akicăsea cathi oară, ama ţi u scoati tu vidială. Aesta tră atea că pamporea și tehnologhia a llei modirnă ari ună formă specifică di teritorialitate. Îlu vedz, ama idyealui va lu-avdză tutu aşi, îlli dukeşţă nurizma, îlli dukesţă prezența tru ună turlie cari nu ti alasă s’lu agărşeşţă.”



    Dunărea fu, orlea zorlea, axa di modirnizari a românilor. Ași fu lugursită atumţea și acă tricură aproapea dauă secoli di atumţea, importanța a llei actuală armasi intactă.



    Constantin Ardileanu: “Easti multu importantă aestă ligătură cu Dunărea, fu prima autostradă naturală cari nă ligă cu lumea. Fără di alta că ea avu ananghi di alăxeri. Eale s-feaţiră isa isa tru zona a Porților di Heru și tru zona a Diltei tră aţea ca funcția di arteră di transport paneuropeană s’hibă ndreaptă. Lipsea ta s’yină compania austriacă DDSG (Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft) cari s’bagă aesti cursi anamisa di Viena și Constantinopol ca parte a unei investiții tra s’leagă sud-estul a Europei. Spuneam că Dunărea easti magistrala cari îlli leagă pi români di lumi și di aoa și numili cari va lă si da, dimecu aţelu di Principatele Dunărene. A Tru ahurhita aluştui termen și Sărbia eara inclusă, tră aţea că, ma amănatu, tru kirolu a polimlui a Crimeillei ditu 1853-1856, numili Principatele Dunărene s’hibă ufilisitu aproape exclusiv tră Muntenia și Moldova.”



    1830-1860 easti interval di kiro aleptu di Constantin Ardileanu tră s’ducă cu mintea ti călătoria pi Dunăre di Viena ti Constantinopol.


    Lu ntribămu căţe aleapsi aesti añi: “Alidzearea țăni di momentele di ahurhită și di apogeu a aliştei cali dunăreană anamisa di Viena și Constantinopol. 1830 easti anlu tru cari compania austriacă, tru parteneriat britanic, bagă ună cursă pi Dunăre anamisa di Viena și Budapesta. Ase ahurheaşti ligarea a spațiului habsburgic pritu autostrada Dunării. Atumţea s’bagă tru lucru navigația cu aburi pi Dunăre, cari va s’agiungă tru spațiul românesc tru 1834, cum spuneam. 1860 easti un an tru cari concurența a călliurloru di heru agiundzi tutu ma importantă. Ruta agiundzi pi declin unăoară cu băgarea tru lucru a călliurloru di heru tru spațiul habsburgic prota ti prota. Ahurhinda cu aestu dekeniu a añiloru 1860 și tru spațiul românesc s’faţi idyea. Tru 1860 s’adară prima cali di heru ditu spațiul românesc tru zona a Gurilor Dunării. Eara zborlu ti calea di heru di la Cernavodă la Constanța, aţea cari ună turlie u scurtcircuiteadză ruta dunăreană. Numata eara ananghi di ocolul pritu Brăila și Galați, s’economisea ase ndauă dzăli. Ahurheaşti ună nauă cuşie tră dari sila a kirolui, după ñicurarea a durat4llei di călătorie anamisa di Viena și Constantinopol și alti destinații.”



    Cari călăturea pi Dunări? Eara ma multi turlii di călători. Prota ş’prota prămătefţălli și militarllii, nai ma veclli călători, spiritili nai cama aventuroasi di daima. Deapoa hăgilăkearlli spirituali, și elli ţi căfta mărdziñilli a lumillei, cătă muntili Athos și cătă locurli sămti di Ierusalim și ditu Palestina. Ama alănceaşti și ună nauă categorie, turiștilli. Oamiñilli ditu clasili avuti ţi voru s’u află lumea și s’ambarcă pi pampori cari îlli poartă pi Dunăre cătră lumea largă. Ună croazieră pi Dunăre di Viena la Constantinopol tru secolu al 19-lea îlli poartă și pi la români. Cari aproaki ună ş’ună urnekea a aţilui kiro.




    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala








  • Radiodifuziunea română la 93 di añi

    Radiodifuziunea română la 93 di añi


    Tru 1 di brumaru 1928 ahurhea emisia nidănăsită a postului național român di radio. Lugursitu nai ma nău și ma hăirlătică cali ti dimănamai arăspăndeari hăbarea, radioulu s’hărsi di atenție ditu partea a statlui și s-hărsi di succes tru arada-a ascultătorilor. Radio România cunuscu perioadi di libertate, ama și perioadi di cenzură, ași cum ari curată istoria-a Româniillei tru secolul 20. Momente importante ale istorie națională și universală fură prezente pi undili hertziene di București și ndaua ditu aduţerli aminti ti eali fură loati pi napandica di arhiva-a Centrului di Istorie Orală a Radiodifuziunillei Române.



    Paul Berstein lucră ca traducător la Radio România și mărturiile a lui minutişu suntu scumpi ti turlia cumu lucra instituția năuntru și cum eara dukimăsită nafoară. Berstein ș-aduţea aminti di andamusea cu un mari actor sovietic. “Ninti di 1990, la Radio s-arădăpsiră mulţă reporteri, personalităţ ditu bana culturală. Vini unăoară ună delegaţie sovietică cumăndusită di un ministru adjunct a Culturăllei ditu Uniunea Sovietică, fu aştiptată di cumăndusearea-a Radioului. Lucraiu ca interpret. Unu ditu membrilli dilegaţiillei interpretă un rol important tru “Ivan cel Groaznic”, eara Nikolai Cerkasov. Nu easti ună ixiki di modestie, lu arisi limba rusă pi cari u zburamu, mi ntribă di iu ştiu şi ţi dhoară să-ñi pitreacă ditu Moscova. Dzăcu: “Limba rusă u ştiu di acasă, iara cându va s-yinu Moscova va vă plăcărsescu să-ñi daţ aestă dhoară”. Şi când agiumşu Moscova ălli căftaiu izini al Bujor, prezidentulu a Radioului, să-lli dau un telefon. Alli dedu telefon şi Cerkasov dzăsi că yini la hotel. Ama mini lli-apăndăsiiu: “Añi tăxitu ună dhoară”, “E, ţi s-ţă lliau?”. Alli căftaiu “interpretaţ dumănică, tru bisearica ditu Piaţa Roşie, ună secvență ditu rolu a filmului Ivan cel Groaznic”. Şi Cerkasov vini cu mine şi interpretă. Nu va s-agărşescu câtu va s-băneadzu ateali 10 minute cându interpretă rolul ditu Ivan cel Groaznic. Eara un mari actor, un multu mari actor.”



    Tu ahurhita-a anilor 1960 s’dukea ună dişcllideari către Occidentu, după ngllețlu ditu anii 1950. Ună jgllioată fu festivalul di muzică ușoară “Cerbul di Aur” di Brașov. Paul Berstein. “Am mai cunoscut fireşte o serie di mari artişti cari au venit la festivalul di la Braşov Cerbul di Aur, Connie Francis, Juliette Greco, Amalia Rodriguez şi aşa mai diparte. Primesc un telefon la Băneasa, la aeroportul Băneasa, și avdu: “Vine Connie Francis, primiţi-o tru mod diosebit!”. Am invitat-o la restaurant şi am aflat după aceea că făcea parte ditu anturajul familiei Kennedy. Connie Francis, retrutoarsă acasă, mi-a trimis o fotografie cu didicaţie: “Doctorului Paul ditu partea lui Connie Francis”. Au mai fost mulţi, foarte mulţi ziarişti. Am cunoscut şi foarte mulţi ziarişti di la Radio France, ditu Statele Unite, di la Vocea Americii mai puţin. Ama di la fiecari truvăţam câte ceva.”



    Paul Berstein ș-aduţea aminte și di cutreamburlu di locu ditu 4 martie 1977, un moment di criză tru funcționarea radioului public. “După ce mi-am dat seama că la noi tru casă nu s-a trutâmplat nimic diosebit, cu fata mea am venit la Radio. La etajul 3 eara celebrul preşeditute al Radioului, Muşat, stătea acolo. Se dischidi uşa şi apar Preda şi cu Negru. Şi Preda spune: “Să facem truregistrări!” Negru zice “Pe stradă oamenii au ieşit, să truregistrăm, pe stradă oamenii stau cu aparate di radio şi ascultă alte posturi, Radio România nu transmite nimic”. Se tot telefona la agenția Agerpres. Tru sfârşit, după o oră sau două a venit aprobarea să se facă truregistrări pe stradă.”



    Jurnalistul cultural Magdalena Boiangiu lucră la Radio România. Tru 1998 ea pirmitusea cum alănci vruta emisiune di teatru. “Milioane di oameni cari merg la teatru şi-au făcut educaţia teatrală prin “Teatru la microfon” sau “Teatru radiofonic”. Cum toată lumea ştie, “Teatru la microfon” eara la truceput când radioul nu-şi construise clădirea tru cari vorbim noi acuma, se făcea la Sf. Sava. Veneau actorii pe scenă, se puneau nişte microfoane şi se capta spectacolul, eara un teatru la microfon. Treptat, condiţiile tehnice au evoluat: s-au făcut studiouri, au truceput să se facă adaptări. Nu se mai capta spectacolul di teatru, se capta un text scurtat, făcut special pentru radio. Tru anii 60, când am ajuns eu tru acest colectiv, noi toţi ne-am dat seama că suntem tru faţa unei cotituri, tru faţa unei etape cari s-a terminat şi trebuia truceput altfel. “Teatru la microfon”, adică un teatru cu o existenţă cari se disfăşoară tru faţa unui obiect tehnic, s-a terminat şi că trucepea “teatru radiofonic”. Incepea un teatru cari easti scris special pentru radio, tru cari autorul ştie di la bun truceput că nu are di a face cu vizualul, că tot ceea ce trebuie el să facă se face prin cuvânt şi prin imagini sonore. Au fost eforturi, trucununate uneori şi cu succese internaţionale, di a face asemenea tipuri di scenarii, di a construi această categorie aparte.”



    Radio România umpli tu 1 di brumaru 93 di ani. Iara la ţentenarlu di pisti 7 ani va s’aibă ucazea s’yiurtusească, ași cum să spuni, prima sută di ani di bană.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala





  • Ṭentenaru Mihai I di România

    Ṭentenaru Mihai I di România

    Anlu 2021 avu ma multi ţentenari andicra di cumu eara arada, unu di aestea easti aţel anda s’amintă aţelu ditu soni văsille ali Românie Mihai I. Fu unu suvearan cari agiumsi la anălțimea a căftărloru a unei ahtari ipotisi tru oclli a contemporanilor a lui. U cumăndusi România tru añi multu grei, añilli a regimlui fascistu, añilli a doilui polimu mondial, añilli di yineari la puteari a regimului comunist.



    Mihai I s-amintă tru 25 di sumedru 1921 tru castelu Peleș, di Sinaia, reședința rea văsilleadzloru ali României. Fu hillilu a văsillelui Carol al II-lea și al principesăllei Elena di Gărţie și Danemarca. Tru clirunumia a lui genetică avea nai cama mări dinastii ale Europă, a Hohenzollernilor și Romanovilor, ama Mihai I daima spusi “escu român pritu amintari şi miră”. Numa di pătigiuni lliu băgară ti aduţeari aminti al Mihai Viteazul, prinţipili ali Muntenie ditu secolul al 17-lea, cari mindui ună uniune personală anamisa di Muntenia, Moldova și Transilvania. Mihai agiumsi prima oară văsille la ilikia di 6 ani, tru1927, la moartea a paplui a lui Ferdinand I. Afendi a lui, yinitorlu văsille Carol al II-lea, avea traptă măna di la ndreptul di prinţipi clirunumsitoru cu un an ninti, tru1926. Tru1930, după trei ani di văsilleanță, afendi a lui Carol aproaki s’hibă diznău prinţipe clirunom și s’hibă încoronat ca văsille ali României. Al Mihai ălli si duruseaşti titlul onorific di “Mari voievod di Alba Iulia”, titlu purtat di prinţipili clirunomu.



    Dupu 10 añi, tru 1940, ahurhea a doua dumnille după ţi tatăl a lui trădzeamana di la prerogativele a lui di suvearan. Tru meslu yismăciuni 1940, Mihai agiundzea pi tronlu ali Românie a daua oară, ama tora tru unu kiro multu ndilicatu: fănicolu a kirerloru teritoriale și ascensiunea a extremăllei dreaptă. Generalu Ion Antonescu agiundzea cumăndarlu a statlui, ligăturlir cu aestu hiinda un altu capitol a aduţerloru aminti uruti a suveranului pi cari li mărturisea tru 2008, atumţea cându deadi un interviu ti Centrului di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română.


    “El tutu mi lugursea ună turlie di părmătie neglijabilă, bună tră simnat nascanti lucruri, şeflu ali armată, uniforme, parădz, maşi lucre di ahtari turlie, ama alanti. Aveamu ma multă tiñie tră mama mea, di itia că, haristusită a lui ea s-turnă după yismăciuni 1940 şi tră aesta mini ălli daima ălli pricunuscui. Ama deapoa ahurhiră măcăturli. Fu unu di mesajele a noastre di Anlu Nău, ăni si spari, ică ti Cărciun 1943, cându spuşu ţiva negative ti polimu. Mutară capu şi nemţăllii, ama nu fu niţi ună zñie dupu aesta.”



    A văsillelui Mihai I ălli si reproşa tratamentul la cari fu băgatu Ion Antonescu după arestarea di pi 23 di agustu 1944, cându România tricu tru tăburea a aliațlor: nivrearea a văsillelui ta s’lu graţiadză fostul conducător a statlui. Tră aţea alăxeari a taberelor, România fu recompensată cu darea năpoi ali Transilvanie di Nord ţi u avea kirută tru agustu 1940. Tru 2008, suvearanlu avu exighiseri tră atea ţi s’feaţi atumţea. “Fu tru caplu a mulţăloru ideea că eu puteam să-lu graţiedzu i să-lli comutu pedeapsa. Elli nu ştiu sistemlu constituţional cari eara la noi atumţea, că niţi un act, baş simnat di mine, nu eara valabil cara nu eara contrasimnatu di un ministru. Tru iţi nomu eara aesta. Emu, tru cazul aestu, ministrul di justiţie eara Pătrăşcanu, el nu vrea s’bagă semnulu. Şi aesta nu akicăsi vărnu. Tru cazlu aestu, ruşllii şi anglo-americañillii vărnăoară nu vrea s’aproaki.”



    După polimu, PCR u loa tută putearea tru stat cu agiutorlu a Armatăllei Roșii di ocupație. Văsillele Mihai I și anturajlu a lui s-ncuntrară la tăvăluglu sovietic pritu tuti călliurli legale ti li avea. Ama ixikea a agiutorlui ditu Occidentu democrat u feaţi dgheafuraua. Tu 30 di andreu 1947, cu tuti instituțiile a statlui sumu control a guvernului comunist, văsillelu Mihai I eara forțatu s’abdică și s’fugă deadunu cu dada a lui. La 26 di ani el avea s’ahurhească ună bană nauă și să-și thimilliusească ună familie bazată pi rigorile ali morală embistimenă.



    Tru tuț añilli a dictatur4llei comunistă boaţea a văsillelui s-feaţi avdzătă la posturli libire di radio condamnânda abuzurli și crimili a regimlui comunist. După 1989, suveranlu avinatu s’turnă tu văsilie diznău și românii nviţa di ună parti a istoriillei a loru işiş ţi lă fu furată. Tru interviul adusu aminti ditu arhiva Radiodifuziunii Române, el dădia ndaua urminii ti bărnurli yinitoari, urminii aplo, di bană. “S’aipurtaticu uminescu cu alanţă, cât s’poate s’tiñiseştăă tuţ alanţă. Să spuñi buneată, ngenearal, ama nu buneată până la infinit, câtivărăoară lipseaşti şi apridunari, cum să spune. Vidzui ahăti lucri teribile cari s’făţea tru v4silie cu oamenii şi când vedz că autoritţli nu apleacă ureacllea şi aproapea că îlli arucă pri padi, ţă si faţi aynosu cându vedz ahtari lucru. Mini escu înviţatu altuţiva: tamamu aesta, uminillea, şi să spuñi tiñie şi a oarfănlui că tutu oamiñi himu. Easti multu greu câtivărăoară când îlli andămusescu niscănţă cari nu au aestă mentalitate şi agudescu pi oamiñilli aeşţa oarfăñi, îlli arucă aclo ca vără cuprie, easti ţiva infernal aesta!“



    Ṭentenarul ti aminttarea a văsillelui Mihai I însimneadză adza, întră multe altele, dzuua armatăllei române cari, tru 25 sumedru 1944, elibera tutu teritoriulu ali Românie di sumu ocupația xeană.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Ṭentenarlu a ligăturloru România-Polonia

    Ṭentenarlu a ligăturloru România-Polonia

    Tu bitisita-a protlui polimu mondial, harta Europăllei Ṭentrale și di Est eara altă turlie andicra di cum eara ma ninti. Imperiile otoman, rus și austro-ungar aavea kirută și statele naționale lă avea loată loclu. Primlu polimu mondial avea alăsată dituăpoi 10 miliuñi di morță și cu tuti aestea, acă eara un polimu nivrutu, azvimtălli minduea politiţ di amintari a teritoriilor kiruti tutu pi calea a armatloru. Azvingătorlli, di altă parti, minduea s’ndreagă politiţ di alianță cari s’nkeadică fitrusearea diznău a polimlui. Cari nu putu s’hibă evitatu el s’avea purtată, cu ndauă excepții, anamisa di idyilli dușmani ditu prima conflagrație mondială.



    România și Polonia avea interese comune după 1918. Eale s-aprukeară nica ș-ma multu, maxusu că alăncearea diznău a sinurlui comunu u făţea ma lişoară ahurhearea a ligăturloru cari eara ditu Eta di Mesi. Istoriclu Ioan Scurtu pirmitusi cum s-feaţi aprukearea ahurhinda cu anlu 1921. “Convenția ditu marţu 1921 eara ună convenție militară și ea pruvidea agiutorlu unu alantu tru cazul a unăllei atacă niprovocată la sinurlu ditu apirită di partea ali Rusie sovietică. Polonia s’avea ampulisită cu trupili aruseşti sovietiţi și cu aţeali ucrainene și avea ananghi di unu ahtari tratat cu România tra s’asiguripsească unu ndrupămintu, di una parte. Di alta, vrea s’aibă unu soţu la sinurlu di sud, a deapoa România unu la sinurlu di nordu. Ari un interesu comun a aţiloru dauă state. Tradițional, Moldova și Polonia fură state viţini.”



    România și Polonia avea ananghi di pricunușteare și aesta s’fătea pritu ună politică di cooperare regională. Doilu sturu a pricunuștearillei eara promovarea a principiilor Societății Națiunilor pi plan european cari băga eliminarea a polimului nolgica di anvărtuşearea-a irinillei. Ași cum să spuni că irinea s’asiguripseaşti pritu adrarea ndridzeri di polimu, și aprukearea româno-polonă s’ndridzea anvărliga a cooperarillei militară, concretizată pritu adusa aminti convenție militară, znuita tru 1926. Ioan Scurtu spusi tu şcurti zboară conținutlu a actului. “Convenția pruvidea elaborarea a unui document mutrinda colaborarea militară anamisa di ateali dauă state. S’ţănură ma multi andamusi anamisa di statili majore ditu ateali dauă văsilii, s-apufusiră turlii concrete di colaborare. Ama, tru aestu kiro, tru 1926 aestă convenție fu znuită tru una formulă cari spunea că aţeali două state va s’agiută ună alantă tru cazlu a unui atac niprovocat ditu partea altui stat. Nu mata avea pruveadirea expresă “la sinurlu ditu apirită”, dimi aţelu cu Uniunea Sovietică. Muabeţli niintară tru noima ti s’află ună colaborari anamisa di ateali dauă armate la alanti sinuri.”



    Tăxita coopearare militară româno-polonă avea ama s’agiungă ndilicată. Ioan Scurtu nă spuni cum. “Polonia eara tu ună dispută teritorială cu Cehoslovacia cari avea agiumtă aliata ali Românie pritu Nica Akicăseari. Și atumţea, planurile militare numata putură s’hibă bitisiti, să s’agiungă la elemente concrete, la exerciții militare comune și ași ma nclo. Polonia și Cehoslovacia xanaamintati, anamisa di liderllii politici a aţiloru două state avea disuiduseri di minduită cari țănea di ambiția a cathi unăllei ta s’hibă tru protathesi ca aliat. Cându ministrul di externe ali României Take Ionescu pripusi nica ditu 1919 a conducătorilor aţiloru doauă state una alianță di la Marea Baltică la Marea Neagră, niţi Polonia și niţi Cehoslovacia nu aprukeară. Regiunea Teșin aflată tru niakicăseari eara multu avută tru minereu di cărbuni. Eara kirolu anda cărbunili giuca un rol multu importantu. Cehoslovacia nica avea şi probleme di sinuru și cu Ungaria, kiro tu cari Polonia nu avea. Și atumţea, nu avea harauua ti ună colaborare cu Cehoslovacia pe un teren cari vrea s’duţea la ostilizarea ali Ungarie.”



    Reorientarea diplomatică europeană ditu mesea a anilor 30, cilastaserlir ali Franță și Marii Britanii, garantele a cundratiloru di irini di după primlu polimu mondial, ta s’u facă cama apridunată ună Germanie nazistă ţi eara tutu ma fuviroasă dusiră la alăxeri di percepție. Aflată anamisa di Germania nazistă și Uniunea Sovietică, clirunomlu ali Rusiei țariste, aţeali două mări puteri cu cari s’ampulisea multu kiro nica ditu Evul Mediu și cari u kisară tru 1795, Polonia vrea ta ş’asiguripsească isihia a sinurloru. Ioan Scurtu. “Diplomația poloneză navigă și la un moment dat aprăftăsi s’agiungă la relații aprukeati cu Uniunea Sovietică, s’ndreagă ună turlie di pactu di nifuvirseari. Deapoa și cu Germania aprăftăsi s’adară ună turlie di pactu di nifuvirseari tru 1934. Aţeali două state, Polonia și Germania, s’angaja s’bagă tru lucru Convenția di la Paris ditu 1928 cari pruvidea excludirea a polimlui ca hălati di ndridzeari a diferendilor anamisa di state. Pi aestu teren, colonelul Beck, ministrul di externe ali Poloniei, disvărti ună yie campanie contra al Nicolae Titulescu, prezidentulu a Societății Națiunilor, cari mutrea realizarea unui sistem di securitate colectivă cari viza Germania. Până tu soni, istoria scoasi tu videală că aţea politică fu falimentară. Polonia fu atacată di Germania tru 1 di yismăciuni 1939, iar tru 17 di yismăciunie 1939 și di Uniunea Sovietică.”



    Ti amărtie, emu Polonia emu Români,a va s’cadă curbani a pactului Ribbetrop-Molotov, prima tru 1939, la scurtu kiro după akicăsearea germano-sovietică, a deapoa România va’li yina arada tru veara-a anlui 1940. Ti aduţeari aminti veacllea suţălle, România putu nica s’u agiută Polonia pritu alăsarea a cumăndusearillei politiţi, a armatăllei și a tezaurului polonez s’treacă pritu teritoriul românesc și s’agiungă tru Occidentu.




    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala


  • Muzeulu di Istorie cotidiană

    Muzeulu di Istorie cotidiană

    Muzeele suntu locuri culturale publiţi ică private iu oamiňilli mutrescu cu miraki lucãrli și canda suntu cu bănaticlu tu kirolu di ma ninti. Muzeul easti, vără turlie, ună amaxi a kirolui, un refugiu ditu lumea di cathi dzuuă, ditu rutină și ditu borgili ţi li ari cathi insu. Easti și un loc cari ş’aduţi cu locurli di hăgilăki iu oamiňilli caftă apandisi la trutribărli ma multu ică ma puțănu năi pi cari ș-li bagă.



    Himu nviţaţ ca tu unu muzeu s-videmu masti cu anami, mări comandanță di askeri, mări lideri politiţ, personalităț culturali, momente di giunaticu, excepționale. Ama muzeele suntu și depozitarili a banăllei cotidiene, a aţiloru lucre ţi canda nu au simasie di cari oamiňilli suntu nolgica di eali. Iara aestu univers a lucărlui di arada nu easti ma puțănu importantu andicra di lucărli ţi nu au preaclle ică suntu speţiale. Obiectili di arada agiungu s’hibă speţiali di itia că treaţirea a kirolui li faţi aesstă turlie ta s-hibă. Muzeele suntu specializate ama tamam muzeele mări, yilipsitoari ti memoria a unei comunităț, a unei națiuni, pot s’apânghisescă colecții di obiecti personale, familiali. Și Muzeulu Național di Istorie ali Românie faţi aestu lucru.



    Thimilliusitu tru 1970, Muzeulu Național di Istorie ali Românie easti continuatorlu a unei tradiții muzeale românești di istorie și arheologhie cari alănceaşti tru a daua giumitati a secolului al 19-lea. La Muzeulu Național di Istorie ali Românie fură adusi nai cama cu anami tezaure, prota ş-prota ateali di metali scumpi, tru un loc public iu securitatea şi vizibilitatea putea s’hibă asiguripsiti. Scamnulu a muzeului, tru una ditu nai ma reprezentative casi ditu misuhorea a Bucureștiului, dimecu Pălatea a Poștilor, avantajeadză instituția ti angăldzari oclliulu a vizitatorlor.



    Ghini ma politica a Muzeului Național di Istorie ari tu scupo şi adăvgarea di colecții particulare la patrimoniul ţi easti aclo adunatu. Tora ma ninti, Corina Chiriac, una ditu nai ma vruti artiste di muzică pop ditu România, feaţi dhoară ti Muzeulu Național di Istorie obiecte ditu colecția personală. Corina Chiriac, amintată tru 1949, easti hillea a niscăntoru muzicieni, afendi a llei hiinda compozitor și profesor la Universitatea Națională di Muzică ditu București iara mama a llei pianistă și profesoară la idyea instituție. La simnarea-a actului di donație, Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorlu a Muzeului, cundille că istoria easti isa isa adrată și di oamiňilli di arada și di obiectele a lor ama și di personalităț.


    “Istoria, până tu soni, easti bana a noastră, a tutulor. Bana noastră, di cathi dzuuă, neadzi şi s-alăxeaşti tru istorie. Sigura că nu tută lumea easti conștientă di aest lucru, ama escu căndăsitu că pritu atea ţi faţi, doamna Corina Chiriac ari aestu sentiment, că țăne di istorie. Și pot s’aprokiu tu ma multi ipostaze: aţea di ascultător a cântiţloru ţi li interpretă kiro di ma multi dekenii. Tru peisajlu a muzicăllei lișoară românească ditu aňilli 70-80-90, doamna Corina Chiriac s’aleadzi multu lişoru ca un personaju niconvențional.”



    Donația faptă di Corina Chiriac ari nica ună simasie dimecu anamea a artistăllei-donatoare, cari poate s’hibă un exemplu și tră alți diținători di patrimoniu. Ernest Oberlander-Târnoveanu:


    “Doamna Corina Chiriac faţi parti ditu unu bărnu cari adră multe tru kiro greu și ndilicatu. Și anaparti, di harea, dilucurlu ţi ălu feaţi, doamna Corina Chiriac ari nica ună vidzută multu importantă pi cari lipseaşti s-u aprukemu cu vreari tuţ: easti și un cetățean conștientu. Atea ţi s’faţi ază easti spunearea a borgillei a llei andicra di familia a llei, andicra di atelli di ma nănti di năsă, ama și amdicra di lucărlu a llei işiş. Și lugursescu că nu easti un loc ma bun iu s’hibă prezentate, păstrate, băgati tu valoare aesti documente pi cari li doneadză ti Muzeulu Național dicât aestă instituție. Aoa easti casa a lor și va mi hărsescu cara multu ma mulță concetățeni va s-calcă pi torlu a llei, a doamnăllei Corina Chiriac. Aoa avem spunearea că avem dininti un mare artistu, un om eleferu, un om responsabil andicra di clirunumia ţi u avu și luursi că tru ună instituție cum, easti Muzeul Național easti loclu nai cama bun tră s’hibă ţănuti și prezentate.”



    Corina Chiriac mărturisi că aduţerli aminti ditu ficiurami ligate di muzee și vrearea tra s-da şi la altălli ditu tezaurlu personal u feaţiră s’aleagă donația:


    “Un an ntreg mi ndrepşu, s’mi minduescu ţi adaru cu aesti lucri cari suntu multu importanti tră mine. Și dukiiu, după ună bană urdinănda cu părințăllii a mei ică singură pritu muzeele a lumillei, că loclu a lor nu easti acasă, tru ună mapă, că easti iuva tru un muzeu. Mini bătui la ușa a muzeului și ntribaiu desi lipsea unu actu di donație datânda ditu 1915 cu timbru sec și cu portretlu a văsillelui FerdinandSpuşu că aveam nica și ună diplomă di bacalaureat a maiillei a mea armencă ditu 1901 ditu Adapazari ditu Turchie. Și preayalea-ayalea, tu căňina di astă-veară, echipa a muzeului vini la mine acasă și ahurhimu s’alidzemu. Escu multu hărsită că maxusu actili a părințăloru a mei, a păpăňiloru nica și a meale di-aoa ş-ninti pot s’hibă mutriti și di alţălli fără s’hibă ananghi să-lu călisescu acasă.”


    Muzeul Național di Istorie a României easti și un muzeu di istorie cotidiană nu mas di anvergură națională. Iara Corina Chiriac avu contribut și ea la patrimoniul aistui.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala





  • Rezistența franceză tru România tru doilu polimu mondialu

    Rezistența franceză tru România tru doilu polimu mondialu

    România intră tru doilu polimu mondialu tru veara-a anlui 1941 după ţi tru 1940 avea traptă ună triplo arăkeari teritorială. Tru cirişaru 1940,Uniunea Sovietică arăkea Moldova anamisa di Prut și Nistru număsită Basarabia și Bucovina di Nordu. Tru august 1940, eara arada ali Ungarie s’arăkească ună parte a teritoriului românescu, giumitatea di nordu ali Transilvanie și Maramureșlu. Diapoa tru yismăciuni 1940 yinea treia dalgă a goadăllei cu arăkerli, Vărgăria aputrusea Dobrogea di sud i Cadrilaterlu. Criza ahăndusită cari vini diapoa dusi la avinarea di pi tronu a văsillelui Carol al II-lea și la instaurarea a dictaturăllii legionaro-antonescieană. Năulu regim u aşţă România cătă alianța cumăndusită di Germania nazisă și cătră polimlu contra ali SUA, Marii Britanii și Uniunillei Sovietiţi.



    Surparea-a sistemului di tratati di irini di la bitisita-a primlui polimu mondial avu căbili si s’facă maş după ţi Franța, prota artizană a sistemlui di Versailles, avea cădzută tru cirişaru 1940. Surparea ali Franță nsimna arcarea ali Europă tru nai cama zñiipsitu polimu di până atumţea ţi avu dzăţ di miliuñi di mort și mări zñii materiale. Europa intra sumu control ali Germaniei naziste și va s’hiba ananghi di aproape 5 ani di eforturi militare susțănuti aţea turlie că regimul hitleristu s’hibă azvimtu.



    Tru aţelli ani grei, născănţă oamini nu s-alăsara azvimţă. Cu tuti că tuti canda eara kiruti și alumta fără hăiri dinintea a unui adversar multu ma vărtosu, elli scoasiră tu migdani că ñiţli acțiuni pot s’agiungă s’hibă importante. Pirmitusearea a trei cetățeañi francezi mpliñi di curayiu, rezidență tru România, cari nu s-alăsară aputrusiţ di vitregia timpurilor nă easti spusă di istoriclu Oana Demetriadi di la Consiliul Național ti Studierea Arhivilor a aţillei di ma ninti Securitati. “Easti zborlu ti ună parei di cetățeni francezi cari tru România ţi s’ndridzea ti polimu apufusiră cu multu curayiu s’facă spionaj. Făţea spionaj tră Franța liberă, făţea spionaj tră englezi. Tru ţentrul a pirmitusearillei easti ună doamnă, Henriette Sümpt, ună franțuzoaică agiumtă cetățean român dupu ţi s’mărtă cu doi cetățeañi români, succesivu, stabilită tru România tru 1928. Ea vru s’facă ţiva tră văsilia allei cari avea simnată armistițiul cu Germania. Ea află un izvuru di legătură cu Special Opearations Executive di Istanbul și ahurheaşti s’lă pitreacă hăbări a englezilor di aclo. Nu ștea că aţelu izvuru eara viglleatu di Serviciul Special di Informații român.”



    Henriette Sümpt eara secretară la biroulu ditu București a cunuscutăllei agenții di hăbări franceze Havas. Aproapea di ahurhita a polimlui, ahurhinda cu anlu 1940, ea ahurhi s’ufilisească bazili di date ali agenție tră s’da informații ti Franța și Marea Britanii. Ahurhi pritu aţea tra s’da informații ti minărli ali askeri germane ditu România: seamni militari, numiri di anmatriculare a vehiculiloru militare, tiplu di armament ţi ălu videa, traseele pi cari urdina trupele germane, numirlu a lor. Henriette Sümpt s’priimna pritu măhălălu Floreasca ditu București di iu putea s’veadă minărli a avioanilor germane di pe aeroportul Băneasa. Tutunăoară, ea urdină și tru altţă căsăbadz cum Galați, Râmnicu Sărat, Focșani, Bacău, Iași, Botoșani, tuti către sinurlu ditu apirita ali României.


    Oana Demetriadi. “Ea, deadunu cu un ziaristu francez, Maurice Négre, aprăftăseaşti s’adară unu ñicu şingiru di spioni și s’pitreaca niscanti diseamni. Canda eara ti hazi. Eara niscănti frăndză, niscănti zărcădz, unu căţălacu, ună prici cari eara pănu tru soni seamnili ascumti a unitățloru militare germane dănăsiti tru România cari s’duţea pi frontul ditu Balcani și s’ndridzea s’ducă și cătă URSS.”



    Ghini ma acțiunile a llei și a pareiillei nu arămân nividzuti. Va s’hiba ncllisa ti şcurtu kiro am ava s-aibă clemență. Oana Dimetriadi. “Tutăpareia fu aflată, membrilli a llei fura ncllişi, la insistențele a germanilor. Henriette fu prima arestată. La percheziție lli-aflară un material informativ. Agentul SSI cari u aresteadză u zuyrăpseaşti cu unu zboru: eara una mlleari mşeata , mintimena, cu un spirit di observație extraordinar, cu harea ti desenu, cari să spusi multu isihă tu oara tru cari fu ncllisa. S-feati ntrăoară un procesu, tru unu mesu tută afacerea fu bitisită. Maurice Négre fu eliberat tru ndoi meşi pritu intervenția a statlui francez, Henriette armas tru hăpsani. Tricu pritu ma multi hăpsăñi, maxusu prituhapsanea di mulleri di Mislea. Nicukirlli a llei, cari ma largu u tiñisea cu vrearea-lă u agiutarăs’adara memorii către conducătorul statlui și, pritu aestu, cătră văsillelu Mihai tră s’hiba grațiată. Ditu 10 ani di lucru cu zorea ălli si alăxi pideapsa ti unu anu di hăpsani și fu elibearată tu 22 di august 1944, fără niti ună ligătură cu ţi vrea s’faca a daua dzuua , tru 23 august 1944.”



    Pirmitusearea a Henriettăllei Sümpt va s’ducă ma largu și după polimu. Agiumsi soră di caritate și maseuză la ţentrele di recuperari a sportivilor. Fu alăgată di Securitatea comunistă și caracterizărli fapti tie a di informatori suntu tru general pozitive. Tru 1959, la intervenția a treilui nicukiru român cari avea aprăftăsită s’fugă tru Franța și a soiillei a llei di aclo, ălli si deadi pașaportul și s-turna tu patridă. Pi ningă Henriette Sümpt și Maurice Négre lipseaşti s’hibă adusă aminti şi numa al Jean Paul Lenseigne, treilu jurnalistu francez ditu pareia mplina di curayiu cari ș-apără văsilia și căndăserli pănu di mardzină.




    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala