Nu armânlu, ma curaua

Nu armânlu, ma curaua

di Nicolae Batzaria

 

Cripă draclu — cum s-dzăţe —

Şi-ună dzuă, mare thamă !

S-duse Greclu la Armânlu

Pri nă ţină ta si-l cl’eamă.

Neardze omlu şi, ca oaspe,

Tut aşteaptă oara s-yină.

Ma nu veade ţiva s-hiarbă;

S-ciuiduseaşte ţi va s-ţină.

Ma livenda nicuchiră

S-dusi-n yie di firmită.

Ş-căndu i-oara tri ţinare,

Ia-ţ-u yini cu ună pită.

Armânlu strămbă narea:

“Ţe mâcare, si-u l’ea neclu!

Ună pită maşi di veardză:

Ţe tri mine ş-ţe tri Greclu”.

Taţe omlu, ţe s-adara?

Vedz, că tu ună xere arauă

Până ş-grindina, bre frate,

Va si-u aştepţă cu harauă.

S-bagă ş-măcă. Ma di prota

Şi ahăt buna nu s-părea,

Că urdzăţle si nu s-veadă,

Tu grumadzu l’i si ţânea.

Măcă ş-Greclu ş-cama troară

Bitiseaşte, tradze mână,

Că, de, omlu minduiaşte

Ş-tri fumeal’e tra si-armănă.

Năulu oaspe, dă-l’i-u ninte,

Dă-l’i-u, lucrulu ş-mutreaşte;

L’i-eara foame ş-cum –ţi s-hibă:

Bună-slabă, arucuteaşte.

Pita fudze, s-hiriseaşte.

Veade Greclu ş-cu tut Greacă:

“S-ţi si-acaţă”, dzăc năşi doil’i;

“Gugoşi Doamne; s-nu ţă treacă!”

S-duse frate, giumitatea,

Căndu s-avde nă oară pac!

“Cripă Armânlu” strigă Greaca:

“Plâscâni un vurcolac!”

 

“Nu Armânlu, ma curaua”,

Dzăţe omlu ca pi-agalea;

“Ş-feaţe ghine di si-arupse,

Că, ved, năsă ţănea calea”.

Ş-dă-l’i-u, măcă şi iara ndeasă;

Nu-avea seamne ca si s-tragă.

“Ore oaspe”, faţe Greclu,

“Va si-u deapińi pita ntreagă?”

 

“Nu ti ntreb, ore criştine,

Că di-iu eşti, dit ţi hoară?

Om cu orixe ahtare

Nu am vidzută vărnăoara”.

 

“Sărmăńeat, ore fârtate,

Ia s-ţă spun, că mi-ntribaşi:

La noi easte mare-arşine

Di mâcare ma si-alaşi”.

 

“Sărmăńeate, Sărmăńeate!

Ma i-aşiţe cum dzăţ tine,

Nu ti-alas si-u deapińi singur;

Ai s-mi satur barim ghine”.

Ş-măcă Greclu, măcă-Armânlu,

Maşi tipsia şi-alasară;

Iar fumeal’ea ş-nicuchira

Ploci pi păntică bâgară.

 

 

Puteț s-ascultaț aoa puizia spusâ di Toma Enache: