Radio România Internațional

Tag: Alba Iulia

  • Nationalfeiertag im In- und Ausland begangen

    Nationalfeiertag im In- und Ausland begangen

    Am 1. Dezember 1918 fand in Alba Iulia die Vereinigung Siebenbürgens mit Rumänien statt und dieser Tag wurde nach der Revolution von 1989 zum Nationalfeiertag Rumäniens erklärt. Gestern, 103 Jahre später, begingen die rumänischen Bürgerinnen und Bürger ihren Nationalfeiertag unter Einhaltung der Corona-Einschränkungen. In seiner Rede erklärte Landespräsident Klaus Iohannis, dass die wichtigsten Ziele des Landes die Demokratie, eine europäische Zukunft und die Stärkung der Rechtsstaatlichkeit seien, um den Wohlstand der Bevölkerung sicherzustellen. Wir begehen den Nationalfeiertag in einer Zeit der Sorge und des Leides. Die Corona-Pandemie ist immer noch eine schmerzliche Realität unserer Tage – sagte Klaus Iohannis. Der Staatschef ermutigte die Leidenden und dankte dem medizinischen Personal. Klaus Iohannis: Die Lektion der Solidarität ist lebendiger und aktueller denn je. Die Geschichte hat uns immer wieder gezeigt, dass wir uns jeder Situation und jeder Entwicklung stellen können, wenn wir zusammenhalten, und dass es an unserem Willen als Nation liegt, alle Herausforderungen zu meistern. Wie in so vielen entscheidenden Augenblicken in der Vergangenheit haben wir noch immer Mittel, Wege und Willen zum Erfolg. Ich fordere Sie also auf, hoffnungsvoll in die Zukunft zu blicken!“



    In Bukarest marschierten rund 1.500 Militärs samt Fahrzeugen bei der üblichen Militärparade am Triumphbogen auf. Fast 30 Flugzeuge überflogen die Stadt. Es war die zweite Parade in der Pandemie, aber die erste, an der, unter Auflagen, Zuschauer zugelassen waren. Tausende verfolgten auch die Militärparade in der zentral-rumänischen Stadt Alba Iulia, an der mehr als 500 Soldaten mit Boden- und Luftkampfausrüstung teilnahmen. Die Feierlichkeiten wurden mit einer Reihe von Folkloredarbietungen und einer Drohnen-Show fortgesetzt. In der westrumänischen Stadt Timișoara wurde der Nationalfeiertag mit einer militärischen und religiösen Zeremonie begangen, bei der Kränze und Blumensträuße niedergelegt wurden, gefolgt von einer kurzen Parade des Ehrenkommandos.




    Am Nationalfeiertag Rumäniens danken wir für die Freundschaft und für all das Gute, das wir gemeinsam geleistet haben und noch auf den Weg bringen werden, sagte die Präsidentin der benachbarten Republik Moldau, Maia Sandu. Weltweit fanden feierliche Veranstaltungen statt – entweder in den diplomatischen Vertretungen Rumäniens oder in den Gemeinschaften der im Ausland lebenden Rumäninnen und Rumänen. In Israel wurde der Nationalfeiertag in Tel Aviv in Anwesenheit von rumänischen und israelischen Vertretern begangen, die die beidseitigen Beziehungen und die Entwicklung der Zusammenarbeit zwischen den beiden Ländern begrüßten. Die rumänische Botschaft in Italien organisierte ein Konzert in Anwesenheit von mehr als 600 Rumäninnen und Rumänen, Italienern und Italienerinnen, politischen und diplomatischen Vertretern. Der rumänische Nationalfeiertag erinnert vorrangig an den Geist unserer Vorväter, der kulturellen, politischen und diplomatischen Eliten, die für das Ideal der Einheit gekämpft haben – so die rumänische Botschafterin in London, Laura Popescu, in einer Rede an die Rumänen und Rumäninnen am 1. Dezember.

  • Rudimentorum cosmographicorum Ioan Honteri Coronensis libri

    Rudimentorum cosmographicorum Ioan Honteri Coronensis libri

    La collection de livres anciens du Musée national
    de l’Union d’Alba Iulia, dans le centre-ouest de la Roumanie, s’est enrichie
    d’une pièce d’une très grande valeur. Il s’agit du volume « Rudimentorum
    cosmographicorum Ioan Honteri Coronensis libri » écrit par l’érudit transylvain
    Johannes Honterus, figure centrale de l’humanisme et de la Réforme luthérienne
    de Transylvanie au 16e siècle. Le volume a été publié pour la
    première fois en 1546 et a été republié de nombreuses fois.






    Johannes Honterus est né en 1498 à Kronstadt, soit
    l’ancien nom saxon de la ville de Braşov, dans le centre de la Roumanie,
    et s’est éteint en 1549, à 51 ans. Il a eu une activité intellectuelle et
    éditoriale intense, outre son activité didactique. Honterus a obtenu le titre
    de magister artium, soit maitre des arts, en 1522 à l’Université de Vienne, et
    en 1530 il commence à enseigner à l’Université de Cracovie, où il allait d’ailleurs
    publier ses premiers textes : une description du monde et une grammaire du
    latin. Il déménage ensuite à Bâle pour apprendre la gravure en bois et
    l’imprimerie. En Suisse il fait imprimer le célèbre atlas de la Transylvanie « Chorographia
    Transylvaniae Sybembürgen. En 1533, Honterus rentre dans sa ville natale
    où il est élu au conseil municipal. A Braşov, il est le fondateur d’une des
    premières imprimeries transylvaines, qui publie « Le Petit livre de la Réforme pour Braşov et le Pays de
    Bârsa », « L’Apologie » et « Le Règlement des églises de
    tous les Allemands de Transylvanie ». Ces trois volumes réunissaient
    les principales thèses de la Réforme évangélique de l’église des Saxons de
    Transylvanie sous l’influence du luthéranisme. Ce fut également suite à ses
    efforts que la première fabrique de papier de la région a été fondée à Braşov en
    1546.






    L’aventure du volume « Rudimentorum
    cosmographicorum Ioan Honteri Coronensis libri » entre un antiquaire de la
    capitale de la Nouvelle Zélande et Alba Iulia nous est expliquée par Florin
    Bogdan, muséographe et spécialiste en livre ancien et rare.






    Florin Bogdan: « Ce
    livre est en fait un atlas de poche. La géographie comptait, entre autres, parmi
    les préoccupations de Honterus. La première édition est parue à Cracovie en
    1530. C’est une variante du livre qui a été sensiblement améliorée par Honterus
    qui lui a ajouté plusieurs plans à travers le temps. En fait, nous avons un
    livre de 30 pages non numérotées, ce qui signifie en fait 60 pages, qui
    présentent le texte de l’ouvrage. Honterus décrit le monde, tel que celui-ci
    était connu à l’époque, en vers. La dernière partie de l’ouvrage contient 14
    pages avec des cartes. Le point de départ, c’est la présentation de la Terre
    telle qu’elle était connue par les cartographes et les géographes au milieu du
    16e siècle, et puis il y a différentes régions, notamment d’Europe,
    puisque c’était la partie du globe la mieux connue à l’époque. »






    « Rudimentorum cosmographicorum » est un
    livre publié en plusieurs éditions et pour ce qui est des conséquences de cette
    situation, c’est Florin Bogdan qui explique : « Etant donné qu’il existe un grand nombre d’éditions après celle
    de Cracovie, de 1530, nous pouvons estimer que les tirages ont été assez
    limités parce que le livre est sorti en de nombreuses éditions et rééditions.
    Il fut imprimé aussi à Bâle, à Zurich, à Braşov, à Bratislava et cela prouve en
    fait qu’il était très recherché. Personne n’aurait imprimé un livre tous les 2
    ans si celui-ci n’était pas recherché. Un seul exemple : à Zurich, le lieu
    où l’exemplaire acheté par le Musée national de l’Union d’Alba Iulia a été imprimé
    de 1546 à 1564, pas moins de 7 éditions ont été publiées. Pour ce qui est de
    cette édition de 1564, la bibliographie hongroise spécialisée affirme qu’il
    existe à présent seulement une quinzaine d’exemplaires. Il en va de même pour
    l’édition critique, disons, de l’ouvrage, parue en 2017 d’après l’édition de
    Braşov de 1542, qui répertorie en fait toutes les éditions du Rudimentorum
    cosmographicorum. »






    Par son volume, Honterus a voyagé jusqu’en Nouvelle
    Zélande, exploit que cet accro à la géographie aurait sans aucun doute voulu réaliser
    lui-même. De là, le volume est rentré en Roumanie, jusqu’à la région natale de
    l’auteur.






    Florin Bogdan raconte : « Le livre a été acheté chez un antiquaire de
    Wellington. Nous avons identifié le livre dans une base de données des
    antiquaires du monde et une correspondance intense avec cette boutique s’est
    mise en place. Comment ce livre a voyagé jusqu’en Nouvelle Zélande, c’est
    difficile à expliquer, mais nous pouvons émettre plusieurs hypothèses en vertu
    de plusieurs notes préservées sur les pages du livre. Vers le 18e
    siècle probablement, le livre appartenait à une personne qui parlait le grec et
    qui a laissé une marque de propriété. Malheureusement, cette marque n’est pas
    complète, parce que la dernière partie du nom de cette personne était trop près
    de la tranche du livre. Lorsque le volume fut relié une deuxième fois, deux lettres
    de ce nom se sont perdues. Nous pouvons faire des spéculations aussi en raison
    du fait qu’une autre note évoque la découverte de l’Amérique par Christophe
    Colomb. C’est une note en anglais et cela nous suggère clairement que le volume
    s’est retrouvé dans un milieu anglophone. On peut supposer seulement que ce
    volume sera passé par l’Angleterre, par les Etats-Unis et pourquoi pas par
    l’Australie ? »






    L’état du livre est assez bon, selon Florin Bogdan,
    qui souligne qu’aucune intervention de restauration n’est nécessaire.
    L’exemplaire sera mis en valeur aussi via la numérisation et non seulement par
    son exposition ; ainsi, son état de conservation ne sera pas affecté à
    long terme.

  • Voyage au département d’Alba

    Voyage au département d’Alba

    Le comté d’Alba attire ses visiteurs notamment dans la ville d’Alba Iulia, qui possède une multitude de monuments historiques importants et très bien conservés, vestiges d’un passé millénaire. Depuis la zone urbaine, nous nous dirigeons vers les Monts Apuseni. C’est là que vous pouvez pratiquer l’escalade, l’alpinisme, vous pouvez visiter des grottes inédites et pas dernièrement – découvrir le village traditionnel roumain. Violeta Nica, porte-parole au Conseil départemental d’Alba, souligne qu’il s’agit là d’un des comtés les plus beaux de Roumanie : « Avec un potentiel touristique à part, le département d’Alba est remarquable non seulement par ses paysages d’une beauté unique, mais aussi par son histoire, sa culture et ses traditions. Par conséquent, sachez que dans ce comté on peut pratiquer différents types de tourisme, tel le tourisme culturel et historique, le tourisme écologique, religieux et évidemment, le tourisme en montagne. Pour ce qui est du tourisme culturel et historique, il faut commencer par la ville d’Alba Iulia. La cité Alba Carolina, la fortification de type Vauban la plus représentative de Roumanie et une des plus importantes d’Europe, est la principale attraction de la ville et du département. Annuellement, des dizaines de milliers de touristes visitent la cité, et ils sont nombreux en toute saison. La relève de la garde, le tour des fortifications, les groupes statuaires, l’obélisque de Horea, Closca et Crisan ne sont que quelques-uns des points forts de la citadelle, auxquels s’ajoutent les festivals romains et les spectacles en plein air. Le principal objectif est la Cathédrale du Couronnement, aux côtés de laquelle se trouve la Cathédrale catholique Saint Michel. Et c’est également à l’intérieur de la citadelle que les touristes peuvent visiter le Musée national de l’Union et la Salle de l’Union récemment remise à neuf, un bâtiment d’une grande importance historique pour les Roumains, ainsi que le Museikon, l’unique musée de l’icône de Roumanie ou bien la bibliothèque Batthyaneum. »

    Les principales attractions à visiter dans le département d’Alba se trouvent un peu partout, explique Violeta Nica : « Dans le même registre, nous arrivons à Blaj, où toute visite devrait commencer par la Plaine de la liberté, un endroit à part pour tous les Roumains, pour se poursuivre par le Palais de l’Archevêché, bâti au 13e siècle, le Palais de la culture et par le Jardin botanique, ouvert en 1881, qui est d’ailleurs le plus vieux du monde. Il est aménagé auprès d’une école secondaire. La ville d’Aiud est également un important centre culturel. Le comté d’Alba concentre un grand nombre de monuments historiques d’une importante valeur au niveau national, leur liste publiée en 2015 compte 686 objectifs. Mentionnons deux de ces sites : la cité dacique de Capâlna, des monts Orastiei, et le site rural de Câlnic, qui fait partie de ces localités saxonnes dotées d’églises fortifiées. Les deux sont en fait des monuments historiques figurant sur la liste du Patrimoine mondial de l’UNESCO. Des démarches sont entreprises pour ajouter à cette liste les sites de Rimetea et de Rosia Montana. Nous rencontrons en milieu rural un patrimoine riche par l’originalité de l’architecture, dans des communes telles Arieșeni, Gîrda, Vidra, Avram Iancu, Albac, Mogoș, Ponor, Râmeț, très connues de ce point de vue. »

    Par ailleurs, le cadre naturel du département d’Alba se fait remarquer surtout par l’harmonie, explique Violeta Nica, porte-parole du Conseil départemental : « Les paysages naturels pittoresques constituent une offre riche et variée, avec des grottes, des rochers, des cascades, des gorges, des massifs tels : Râpa Roșie, les gorges de Râmeț et celles d’Aiud, Detunatele. Le glacier de Scarisoara est une réserve naturelle d’importance européenne. Mentionnons aussi les ressources balnéaires d’Ocna Mures, localité que le Conseil départemental se propose de transformer en station de luxe. Également à voir – le train de type decauville de la Vallée de l’Aries ou bien les terrains de golf de Pianu, les plus étendus de toute la Roumanie. Plus de 25 % du territoire du département d’Alba est classé aire naturelle. C’est sur ces bases que le tourisme vert s’est développé. »

    Un des projets remarquables du Conseil départemental, c’est la réhabilitation d’une route départementale qui traverse plusieurs communautés isolées des Monts Apuseni, pour dévoiler des paysages tout à fait spectaculaires. Violeta Nica : « Il s’agit de ce que l’on appelle « la transalpine des monts Apuseni » d’après le nom de la route Transalpina qui traverse le massif de Fagaras. Cette route part d’Aiud et arrive à Bucium en passant par des crêtes de plus de mille mètres d’altitude. Elle suit l’itinéraire de la route médiévale du Pays des Moti et joue plusieurs rôles. Elle relie des communautés traditionnelles authentiques, c’est une route de la culture, qui passe par des lieux qui évoquent l’enfance de l’écrivain roumain Ion Agârbiceanu. Elle est également un chemin historique, qui refait en quelque sorte l’ancienne route romaine de l’or, mais c’est aussi et surtout une voie de la confession, qui monte depuis les cimes du massif de Trascau aux portes du monastère de Râmeț. Le tableau peut être complété par le tourisme œnologique et gastronomique, puisqu’il s’agit bien de « la Contrée du vin ».

    Enfin, dans le département d’Alba, les vacanciers peuvent également pratiquer le tourisme religieux et actif. Les passionnés des sports d’hiver y trouveront un endroit parfaitement adapté à des vacances actives. Violeta Nica, porte-parole du Conseil départemental d’Alba, précise : « Il existe une liste impressionnante d’églises et de monastères du département d’Alba figurant au circuit touristique. Commençons par la Cathédrale du Couronnement et la Cathédrale catholique Saint Michel d’Alba Iulia. Nous continuons par le Palais de l’Archevêché de Blaj et les monastères de Râmeț et Ponor, sans pour autant oublier les églises en bois du département, qui constituent un véritable trésor. Par ailleurs, les montagnes donnent un véritable spectacle. Les passionnés des sports d’hiver disposent du domaine skiable de Sureanu et de la station de montagne d’Arieseni. Le projet de développement le plus récent concernant les Monts Apuseni fait l’objet d’un accord d’association entre le Conseil départemental d’Alba et celui de Bihor qui attendent également la participation du Conseil départemental de Cluj et qui vise entre autres le développement et la promotion touristique de la région de montagne située entre ces départements. »

    Le nombre des structures d’hébergement vient de tripler ces 10 dernières années, pour arriver à une capacité totale de 6 000 places. Dans l’offre d’hébergement touristique, les gîtes ruraux de petites dimensions situés dans la région des Monts Apuseni dominent. Voilà donc autant de bonnes raisons de visiter la ville d’Alba Iulia et le département d’Alba. A bientôt !

  • Castelul de la Cetatea de Baltă

    Castelul de la Cetatea de Baltă

    Astăzi vă propunem un popas plin de bun
    gust. Mergem în comuna Cetatea de Baltă, situată în partea nord-estică a
    judeţului Alba, pe râul Tarnava Mică, la o distanţă de 62 km de municipiul Alba
    Iulia, reşedinţa judeţului şi la 24 km de Blaj – oraşul cel mai apropiat.


    Vă propunem spre vizitare Castelul
    Bethlen-Haller sau Castelul de la Cetatea de Baltă. Un edificiu ce domneşte
    peste liniştea satului, tipic renascentist, cu forma sa rectangulară și cele
    patru turnuri circulare în colțuri. Ne întâmpină Irina Incze, intendentul
    castelului, cu o poveste de prezentare:

    Acest castel a fost construit în 1560, a
    fost construit ca un castel de vânătoare, ca un castel de agrement şi nicidecum
    ca şi un castel de apărare. Acest castel a fost construit după un castel
    similar de pe Valea Loirei, bineînţeles în proporţii mult mai mici. Iniţial cu
    cele patru turnuri şi abia în 1780, în timpul grofului Haller s-a construit
    frontispiciul castelului. Castelul a fost construit de Cancelarul
    Transilvaniei, Bethlen Miklos. Acest castel se numeşte Bethlen-Haller, după cel
    care a construit castelul şi după numele familiei care a locuit în castel până
    la naţionalizare.

    În timpul comunismului, castelui a aparţinut IAS-ului Jidvei
    din acea perioadă, arăta într-o stare deplorabilă. După revoluţie, acest castel
    a devenit proprietate privată. Din 2000-2003, castelul a început să fie
    renovat. Este refăcut parţial, doar pivniţa, parterul, etajul doi, şi absolut
    tot ce vedeţi în castel este refăcut. Castelul, deocamdată, este cu circuit
    închis. Noi primim grupuri care doresc să ne cunoască vinurile. Amprenta castelului
    este de 890 metri pătraţi, domeniul este de 10 hectare, pentru că în jurul
    castelului avem un parc, în spatele castelului avem o fermă. În acea fermă avem
    cai de rasă, un spaţiu de manej, tot felul de spaţii de agrement.


    În sala mare de primire a castelului putem
    încă vedea blazonul familiei Bethlen, care s-a păstrat, dar un tablou-colaj,
    făcut din bucăţele de material, reprezentând momentul Unirii. Pendulăm între
    vechi şi nou. Armuri cavalereşti veghează uşile, o uşă sculptată în piatră
    datează tot din anul construcţiei castelului, iar trecând prin această uşă
    ajungem la turnul scării interioare, şi ea foarte bine conservată, şi datând
    din perioada construcţiei castelului, o scară care conduce de la parter, la
    etajul al doilea, construită sub formă de evantai. Urcând pe această scară
    interioară, putem observa colecţia de peste 50 de orologii. La parterul
    castelului este amenajată o sală de degustare, salonul bordeau, la etaj se
    găseşte salonul auriu, iar pivniţa găzduieşte sala mare de degustare, în locul
    în care odinioară se aflau bucătăriile şi spaţiile aferente.





    Şi pentru că povestea de astăzi a
    castelului se împleteşte cu povestea vinurilor din această zonă, un popas la
    castel înseamnă şi familiarizarea cu soiurile aromate şi semi-aromate: Sauvignon
    Blanc, Fetească Albă, Gewurtztraminer, Pinot Noir, pe varietatea roşii,
    Riesling de Rhin, Riesling Italian şi Petit Manseng, un soi mai nou pe piaţa
    românească, cultivat în zona centrală a Franţei, în Lasconia. Iar, pentru
    cunoscători, vă puteţi bucura şi de mai nou creatul Ice Wine, un vin de desert, licoros, cu aromă şi miros puternic de
    trandafir, cu un conţinut de alcool un pic mai ridicat, peste 13 grade, din
    struguri stafidiţi, culeşi după primul îngheţ.

  • Museikon, arte e libri antichi al Museo Nazionale dell’Unione di Alba Iulia

    Museikon, arte e libri antichi al Museo Nazionale dell’Unione di Alba Iulia

    Radio Romania Internazionale vi invita nella città di Alba Iulia, a scoprire un museo unico nel Paese. Dichiarata Capitale della Grande Unione con la legge del 27 dicembre 2018, la città riveste un significato importantissimo nella storia del popolo romeno, poichè, il 1 dicembre del 1918, alla fine della Grande Guerra, in questo luogo fu proclamata l’unione della Transilvania al Regno di Romania. Rappresentativa per la città è la Fortezza Alba Carolina, la più grande del sud-est europeo, eretta in stile Vauban all’inizio del Settecento. Ma Alba Iulia vanta anche il Museo Nazionale dell’Unione, che ha come particolarità la sezione di icone e libri antichi, intitolata Museikon. Ce la presenta la sua responsabile, la museografa Ana Dumitran.

    Dal primo piano, dove sono allestite quattro sale, andiamo innanzitutto a scoprire la storia dell’icona, com’è nata, chi la dipinge, e vedere poi la sua evoluzione storica e cosa succede prima di essere esposta in un museo. E’ sempre un oggetto sacro, una volta arrivata qui? Sono aspetti che scopriamo ammirando i reperti, leggendo le didascalie, guardando i filmati e le immagini del laboratorio di restauro. La seconda sala illustra la modalità diversa di percezione dell’immagine nei tre rami principali del Cristianesimo – Ortodossia, Cattolicesimo e Protestantesimo, con un particolare riguardo alla presenza comune del libro e dell’icona nella vita dei cristiani della Transilvania, visto che in questa regione tutte e tre le confessioni ebbero una parola da dire nell’evoluzione dell’arte religiosa. La terza sala svela le radici dell’arte della Transilvania, che cercheremo in Moldavia e Valacchia. Dalla Moldavia, abbiamo in mostra le più antiche icone datate in Transilvania, nel 1539, le icone di Urisiu, plasmate in una bottega della Moldavia, ma anche icone risalenti ai tempi del principe della Valacchia, Constantin Brâncoveanu, dipinte dagli artigiani che hanno addobbato anche le numerose chiese da lui fondate, spiega Ana Dumitran, accompagnandoci anche al pianoterra del Museo, dove siamo accolti da un’altra rosa di lavori portati a compimento nel Settecento e Ottocento.

    Rivedremo tutti gli autori importanti di icone su legno e vetro e potremo provare noi stessi a dipingerne una nella bottega di pittura e incisione destinata ai visitatori. Il nostro giro si conclude in una sala-remember dell’icona quotidiana – dal battesimo al funerale, dove è esposta una delle più belle iconostasi conservate in Transilvania, proveniente da un paesino che si trova nelle vicinanze di Blaj, conclude la nostra ospite.

  • Museikon, secţia de icoană şi carte veche a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia

    Museikon, secţia de icoană şi carte veche a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia

    Astăzi vă inivtăm să coborâţi alături de noi în istorie şi,
    totodată, pentru a descoperi frumosul, vizitând un muzeu unic în România.
    Mergem, aşadar, la Alba Iulia, oraş ce reprezintă un obiectiv turistic în sine,
    reprezentând capitala Marii
    Uniri (aşa cum a fost declarat prin lege, la 27 decembrie 2018, cu ocazia
    centenarului unirii românilor din cele
    trei provincii istorice româneşti). Şi dacă Cetatea Alba Carolina este reprezentativă
    pentru oraş, fiind o fortăreață cu bastioane de tip Vauban construită la
    începutul secolului al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe Dealul
    Citadelei şi cea mai mare cetate din sud-estul Europei, vă invităm să pătrundem
    într-un spaţiu de cultură.


    În cadrul Muzeului Naţional al Unirii, a
    fost creată secţia Museikon, de icoană şi carte veche. Vine cu detalii despre
    acest vis devenit realitate, Ana Dumitran, muzeograf, şeful secţiei Museikon, a Muzeului Naţional al
    Unirii Alba Iulia: De
    la etajul întâi, unde avem patru săli, vom intra mai întâi în povestea icoanei,
    cum s-a născut, cine o pictează, cum a evoluat stilistic, ce se întâmplă cu
    icoana înainte să fie expusă într-un muzeu, mai este ea un obiect sacru, odată
    ajunsă aici. Sunt lucruri pe care le putem afla privind obiectele, cititnd
    etichetele, văzând filmele şi privind imaginile din laboratorul de
    restaurare. Apoi, pătrundem într-o a
    doua încăpere în care este ilustrată modalitatea diferită de percepţie a
    imaginii în cele trei ramuri principale ale Creştinismului, Ortodoxia,
    Catolicismul şi Protentastismul, unde accentul cade pe prezenţa comună a cărţii
    şi a icoanei în viaţa creştinului transilvănean, pentru că aici toate cele trei
    confesiuni au avut un cuvânt foarte important de spus în evoluţia artei
    religioase.

    Într-o a treia sală vom afla rădăcinile artei transilvănene, pe
    care le vom căuta în Moldova şi în Ţara Românească, din Moldova având în
    expunere cele mai vechi icoane datate din Transilvania, 1539, icoanele de la
    Orisiu, realizate într-un atelier din Moldova, dar şi icoane brâncoveneşti,
    chiar pictate de cei care i-au servit şi lui Brâncoveanu pentru împodobirea
    numeroaselor biserici.


    Ana Dumitran, muzeograf, şeful secţiei
    Museikon, a Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, ne-a însoţit apoi, înapoi
    la parterul clădirii, unde intrăm cu totul într-o atmosferă transilvăneană, a
    unor dinastii de pictori care pe parcursul sec. al XVIII-lea şi al IX-lea, au
    creat tot ce vedem în artă: Îi vom revedea pe toţi autorii importanţi
    de icoane pe lemn, îi vom cunoaşte pe cei de icoane pe sticlă, vom putea
    experimenta noi înşine, dacă dorim, cum se pictează o icoană, pentru că avem un
    atelier destinat tuturor vizitatorilor, şi de pictură, dar şi de gravură, şi
    vom ieşi printr-o sală în care se face un fel de remember al icoanei, al celei
    de fiecare zi, de la botez şi până la înmormântare, unde avem expus un iconostas
    întreg, unul dintre cele mai frumoase care s-au păstrat în Transilvania,
    provenind dintr-un sat de lângă Blaj.


    Ana Dumitran ne-a lansat o invitaţie: Îi aşteptăm pe cât mai mulţi dintre cei care trec prin Alba Iulia să
    ne viziteze. Suntem foarte aproape de Catedrala Ortodoxă şi în contextul
    Cetăţii Marii Uniri, icoana şi cartea românescă veche sunt ingredientele cele
    mai importante pentru o vacanţă de neuitat.


    O invitaţie de a absorbi spiritul
    locurilor prin contemplarea frumosului.

  • Pricunuştearea ali Românie Mari

    Pricunuştearea ali Românie Mari

    Tora, dupâ un seculu ş’cama, evenimentili ditu bitisita-a Protlui Polimu Mundialu canda suntu arâdâpsiti tu unu şingiru loghicu, hirescu, tu un proţesu ghini minduitu ma ninti.


    Documentili şi mârtiriili a kirolui nâ spunu, pânu tu soni, sticurli di oarâ di analtu patriotismu cari s’ndzimineadzâ cu elpida ţi s’asteasi şi lâhtârsearea, oamiñi cu anami, cari âlu minduia yinitlu dimucratu a lumillei ama şi zorea, lenu turlii, câ tuti s’hibâ ditu kirolu di ma ninti, niudisitu, ţi nu eara simfunutu aţeali dzâli, şi avea agiumtâ s’hibâ unâ crimâ mari.



    Ti România, easti spunearea-a anlui 1918, cu un tratatu di iriñi ţi vrea daima ta s’lu calcâ ama cari armasi tu practico maşi ndoi meşi di dzâli, câţe nu fu, cum ţi s’hibâ vulusitu di vâsille, cu unâ giuneascâ apofasi ali Basarabie ta sâ s’facâ unâ cu România ţi ţânea keptu Iaşi, cu votlu a româñilor ditu Bucovina ta sâ s’facâ unâ, idyealui cu Regatlu şi, la 1 di Andreu, cu vazea ţi u scoasi tu videalâ adunarea naţionalâ di Alba Iulia, tu cari 1228 di reprezentanţâ ufiţialli ali Transilvanie, Banatlu, Crişana şi Maramureşlu votarâ sâ s’facâ unâ cu România. Bitisita-a anlui aduţi iriñia şi diplumaţia ţi angrica cabaia.



    Nu eara, ama, bitisita ali isturie, vahi maş ahurhita-a llei. Cara anlu 1918 fu anlu a polimlui, 1919 tâxea ta s’hibâ anlu ali iriñi. Ditu protili dzâli, nai vârtoşlli şi cu şteari oamiñi a lumillei s’adunarâ Paris, tu mşeatili localităţ anvârliga di elu şi tu pâlãţli a nicukiratâllei di Versailles ta s’pâzârâpseascâ iriñia, ditu ahuritâ. Catastisea-a Ivropâllei, ţi va s’dzâcâ şi ali Românie, agiumsi borgi tu pareia-a aţiloru patru mãri craturi, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Statili Uniti ali Americâ. Japonia eara şi ea unu di vârtoşlli pâzârâpsitori ama cilâstâsi cama multu ti pruvlemili a Extremlui Orientu.



    Protlu tratatu di iriñi, ţelu cu Ghirmânia, fu vulusitu Versailles, deapoa aţelu cu Austria, vulusitu Saint-Germain, cari pricunuştea vrearea ali Bucovinta ta s’facâ unâ cu România, vulusitu, ama di dilegaţia-a Bucureştiului cu unâ amânari di tamamu trei meşi di dzâli. Tu aestu kiro, eara vulusitu Neuilly, tratatlu di iriñi cu Vârgâria cari aprukea sinurli ditu 1916, cându România avea intratâ tu polimu. S’pricunuştea, aestâ turlii, câţe Cadrilaterlu easti parti ditu România. Pâzârâpserli dusirâ ma largu şi anlu alantu, 1920, nai cama ndilicati hiinda aţeali cu Ungaria. Tu aestu kiro, s’avea faptâ şi unâ experienţă comunistă tu Ungarii, unu guvernu sovieticu lu’avea cumândusitâ cratlu kiro di 133 di dzâli. Regimlu alu Bela Kun fu avinatu di la puteari pritu ascumbusearea şi ataca ali askeri românâ, vulusitâ di puterli amintâtoari a Protlui Polimu Mundialu. Neisi, tu marţu 1918, askerili cumunisti ungari li’avea aguditâ România şi Cehoslovacia, crturi viţini. Tratatlu di iriñi cu Ungaria, vulusitu tu cirşaru 1920, Trianon, pricunuştea apofasea di Alba Iulia, s’clleamâ fâţearea unâ ali Transilvanie cu România.



    Fu şi un tratatu, cari nâpoi u spusi unirea ali Basarabie cu România, votată Chişinău, tu marţu 1918. U’avea numa tamamu Tratatlu di Paris, şi fu vulusitu tu 28 di cirişaru 1920, s’clleamâ, aoa şi unu seculu. Fu, aţelu ditu soni tratatu di iriñi ditu şingirlu a aţiloru vulusiti tu cadhurlu ali Conferinţâ di Iriñi di Paris, tu bitisita-a Protlui Polimu Mundialu. Ama niţi atumţea nu s’bitisi isturia-a apreslui seculu XX. Tratatlu cu Turchia, vulusitu Sèvres, tu avgustu 1920, nâpoi fu pâzârâpsitu Lausanne, trei añi ma amânatu, pi unu ndilicatu kiro, cându Imperiul Otomanu avea agiumtâ s’hibâ Ripublica Turchia, cumândusitâ di Kemal Ataturk.



    S’avea thimilliusitâ şi Societatea-a Naţiunñlor, icâ Liga-a Naţiuñilor, tu formula inglizeascâ, ama Statili Uniti nu avea vulusitâ un şingiru di acorduri şi niţi membră aliştei organizaţii nu avea agiumtâ. Vini deapoa un kiro iriñeaticu, unâ cadealihea etâ di malâmâ, şcurtâ, di nai multu dauâ dekenii, tu cari niscânţâ ş’andreapsirâ arâzbunarea. Alţâ luyursescu că Doilu Polimu Mundialu eara maşi unâ duţeari ninti a protlui polimu, cari ş’avea bâgatâ tu minti s’alâxeascâ un şingiru di apofasi ali Conferinţâ di Iriñi di Paris. Neisi, nâpoi fu unâ cilâstâseari a idyiloru puteri lâi, militaristi, s’cumânduseascâ lumea tutâ, dupâ un sţenariu cari nu pâtu s’hibâ bâgatu tu practico tu Protlu Polimu Mundialu.



    Autoru: Marius Tiţa


    Aemânipsearea: Taşcu Lala


  • Recunoaşterea României Mari

    Recunoaşterea României Mari

    Acum, după mai bine de un secol, evenimentele de la sfârşitul Primului Război Mondial par a fi aliniate într-o curgere logică, firească, într-un proces bine gândit anterior. Documentele şi mărturiile vremii ne arată, de fapt, momente de înălţător patriotism care se îmbină cu dezamăgirea şi disperarea, oameni de mare anvergură, care au prefigurat viitorul democrat al omenirii dar şi presiuni ca totul să rămână într-un trecut desuet, ce se dovedise deja a fi criminal.


    Pentru România, este definiţia anului 1918, cu un tratat de pace ce se dorea înrobitor pe vecie dar care nu a rezistat decât câteva luni, nefiind, oricum, ratificat de rege, cu o eroică decizie a Basarabiei de a se uni cu România ce rezista la Iaşi, cu votul românilor din Bucovina de a se uni, de asemenea, cu Regatul şi, la 1 Decembrie, cu impresionanta adunare naţională de la Alba Iulia, în care 1228 de reprezentanţi oficiali ai Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului au votat unirea cu România. Sfârşitul anului aduce pacea şi intrarea în arenă a diplomaţiei.


    Nu era, însă, sfârşitul istoriei, poate doar începutul ei. Dacă 1918 a fost anul războiului, 1919 promitea să fie anul păcii. Din primele zile, cei mai puternici oameni ai lumii s-au întâlnit la Paris, în pitoreşti localităţi din jurul său şi în palatele domeniului de la Versailles pentru a negocia pacea, sub toate aspectele ei. Situaţia Europei, deci şi a României, a căzut în sarcina unui careu format din Franţa, Marea Britanie, Italia şi Statele Unite ale Americii. Japonia a fost şi ea unul dintre puternicii negociatori dar s-a ocupat mai mult de problemele Extremului Orient.


    Primul tratat de pace, cel cu Germania, a fost semnat la Versailles, a urmat cel cu Austria, încheiat la Saint-Germain, care recunoştea unirea Bucovinei cu România, semnat, însă, de delegaţia Bucureştiului cu o întârziere de fix trei luni. Între timp, se semnase, la Neuilly, tratatul de pace cu Bulgaria, care confirma frontierele din 1916, când România intrase în război. Se recunoştea, astfel, Cadrilaterul în componenţa României. Negocierile au continuat şi anul următor, 1920, cele mai complicate fiind cele cu Ungaria. Între timp, se petrecuse şi o experienţă comunistă în Ungaria, un guvern sovietic conducând ţara pentru 133 de zile. Regimul Bela Kun fusese înlăturat de intervenţia armatei române, aprobată de puterile câştigătoare ale Primului Război Mondial. De altfel, în martie 1918, trupele comuniste ungare atacaseră România şi Cehoslovacia, ţări vecine. Tratatul de pace cu Ungaria, semnat în iunie 1920, la Trianon, recunoştea decizia de la Alba Iulia, unirea Transilvaniei cu România.


    A existat şi un tratat care a reconfirmat unirea Basarabiei cu România, votată la Chişinău, în martie 1918. Se numeşte chiar Tratatul de la Paris, şi a fost semnat la 28 iunie 1920, deci, acum un secol. A fost, practic, ultimul tratat de pace din seria celor semnate în cadrul Conferinţei de pace de la Paris, la încheierea Primului Război Mondial. Dar nici atunci nu s-a încheiat istoria tumultosului început al secolului XX. Tratatul cu Turcia, semnat la Sèvres, în august 1920, a fost renegociat la Lausanne, trei ani mai târziu, pe un fond complicat, când Imperiul Otoman devenise Republica Turcia, condusă de Kemal Ataturk.


    S-a înfiinţat şi Societatea Naţiunilor, sau Liga Naţiunilor, în formula englezească, Statele Unite nu au ratificat o serie de acorduri şi nici membră a acestei organizaţii nu a devenit. A urmat o perioadă de pace, o adevărată epocă de aur interbelică, scurtă, de cel mult două decenii, în care unii şi-au pregătit revanşa. Alţii consideră că Al Doilea Război Mondial nu a fost decât o continuare a primei conflagraţii, care a încercat să schimbe o serie de decizii ale Conferinţei de pace de la Paris. De fapt, a fost o nouă încercare a aceloraşi forţe negre, militariste, să pună stăpânire pe întreaga omenire, după un scenariu care eşuase încă din Primul Război Mondial.

  • Alba Iulia continuă să se modernizeze cu bani europeni

    Alba Iulia continuă să se modernizeze cu bani europeni

    Primăria municipiului
    Alba Iulia a fost din 2007 până în 2014 campioană la atragerea de fonduri
    europene. După aceea, ritmul a mai
    scăzut, dar nu s-a oprit.


    Noul primar de Alba Iulia, Gabriel Pleşa, despre
    proiectele aflate în desfăşurare:


    Pentru perioada
    2014-2021 sunt multe proiecte deja atrase, unele implementate, altele în curs
    de implementare. De exemplu, am câştigat 3 proiecte, în valoare de 13 milioane
    Euro, pentru iluminat public inteligent, adică aproape tot oraşul va avea
    stâlpi şi corpuri de iluminat noi, economicoase, cu tele-gestiune la stâlpi şi
    pe stradă.

    Alte două proiecte, în valoare de cca 30 milioane Euro, sunt
    destinate mobilităţii urbane, mai exact acelor străzi pe care circulă transportul
    public. Ele se află în faza de licitaţie a proiectului tehnic şi a
    achiziţiilor. Tot în faza de achiziţii se află dotarea cu 13 autobuze electrice,
    cu 13 staţii de încărcare, plus trei rapide. Cu fonduri europene amenajăm o
    grădiniţă cu 8 săli de clasă, prin transformarea unui fost internat din curtea
    unul liceu.

    Un proiect deosebit este dedicat palatului principilor
    Transilvaniei, aflat în Cetate, chiar în spatele statuii ecvestre a lui Mihai
    Viteazu. Istoricii spun că, dacă reuşim să-l reabilităm, va fi cea mai
    importantă clădire istorică din Transilvania. Costul întregii lucrări va fi 20
    milioane de Euro, din care UE ne dă 5 milioane, dar sperăm să găsim şi restul
    sumei necesare. Continuăm investiţiile pe latura de nord a cetăţii tip Vauban,
    mai exact un traseu turistic în exterior, cu promenadă, piste de biciclete şi
    mult spaţiu verde. Există zone foarte frumoase în afara cetăţii, dar care, până
    acum, n-au fost exploatate public, existând construcţii, unele ilegale, grădini
    de zarzavat şi alte asemenea.


  • Bukarest hat einen neuen Oberbürgermeister

    Bukarest hat einen neuen Oberbürgermeister

    Nicuşor Dan, der unabhängige Kandidat, der das Rennen um das Bukarester Rathaus bei den Kommunalwahlen vom 27. September gewonnen hat und von der Nationalliberalen Partei und der Allianz ” Union Rettet Rumänien – PLUS” unterstützt wurde, hat am Donnerstag sein neues Mandat übernommen. Nicuşor Dan, ein angesehener Mathematiker und langjähriger Bürgerrechtler, gewann im vergangenen Monat ein begehrtes Amt, das auch als Sprungbrett für seine politische Karriere dienen könnte. Einer seiner Vorgänger, Traian Băsescu, wurde Präsident, während ein anderer ehemaliger Bürgermeister, Victor Ciorbea, das Amt des Premierministers erlangte. Die Hauptstadt stellt insgesamt ein Zehntel der wahlberechtigten Bürger Rumäniens dar. Bukarester Bürgermeister verfügen in der Regel über die meisten Stimmen, mit Ausnahme des Präsidenten. Bukarest ist die reichste Stadt des Landes, mit sozialen und wirtschaftlichen Indikatoren, die über dem EU-Durchschnitt liegen, und mit einer dynamischen Demografie. Die scheidende Bürgermeisterin, die Sozialdemokratin Gabriela Firea, die für ein zweites Mandat bei den Kommunalwahlen gegen Nicusor Dan antrat, hat jedoch eine Stadt hinterlassen, die an Umweltverschmutzung erstickt, durch starken Verkehr gelähmt ist und ein marodes Heizungsnetz sowie eine mangelhafte Infrastruktur aufweist. Das Bukarester Rathaus hat derzeit rund 6.000 anhängige Rechtsstreitigkeiten und Schulden in Höhe von über 600 Millionen Euro, wobei die Steuern der städtischen Unternehmen nicht einbezogen sind, sowie Pfändungen im Wert von rund 14,5 Millionen Euro. Der neue Bürgermeister bat um Zeit, um all diese Probleme zu lösen.



    Nicuşor Dan sagte, dass Bukarest ausgezeichnete Aussichten habe, und er sich des Erfolgs sicher sei. Kurzfristig jedoch bat er die Bukarester um Geduld und Solidarität, denn die Probleme der Stadt sind ernst und dringend. Er fügte hinzu, dass wir es mit einer Gesundheitskrise zu tun haben, mit einer Heizungskrise, und einer Finanzkrise. Haben Sie Geduld, und wir werden alles lösen. Wir sind eine Gemeinschaft, und es liegt in unserer Verantwortung, diese Pandemie zu überwinden”, ermutigte er die Bukarester.




    Nicuşor Dan hat ein ausgezeichnetes Verhältnis zu dem liberalen Premierminister Ludovic Orban und verfügt im Bukarester Stadtrat, der von den Liberalen und der Allianz Union Rettet Rumänien – PLUS“ beherrscht wird, über eine Mehrheit, auf die er sich verlassen kann. Auf Bezirksebene gewannen die von diesen Parteien unterstützten Kandidaten nur drei Sitze, während die anderen drei an die Sozialdemokraten gingen.




    Landesweit war das Wahlergebnis auf Ebene der Landkreisräte ähnlich ausgeglichen. Die Sozialdemokraten hielten an ihren traditionellen Machtzentren im Süden und Osten fest, während die Liberalen ihren Einfluss im Westen festigten. Der Ungarn-Verband gewann die meisten Stimmen in den zentral rumänischen Landkreisen, in denen eine ungarische Mehrheit lebt. Die Allianz der Union Rettet Rumänien-PLUS, die von einem Drittel der Bevölkerung in Bukarest gewählt wurde, gewann zum erstmals auch die Bürgermeisterwahlen in den Gro‎ßstädten Braşov, Alba Iulia, Bacău und Timişoara. In der letzteren Stadt ist Dominic Fritz der neue Bürgermeister, ein Deutscher, der 2003 im Alter von 20 Jahren zum ersten Mal nach Rumänien kam. Mehr als die Hälfte der Bürger Timişoaras haben ihm ihre Stimme gegeben, was einmalig in der Geschichte dieser Stadt ist.

  • “Artă Plastică Contemporană din România” la Alba Iulia

    “Artă Plastică Contemporană din România” la Alba Iulia

    La Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia s-a deschis expoziția “Artă Plastică Contemporană din România”. Expoziția itinerantă face parte dintr-un proiect cultural înființat si coordonat de Ami Vasilescu, artist plastic din București. Prin acest proiect se dorește promovarea artei și a artiștilor români, atât în țară cât și peste hotare, și încurajarea de colaborări care să promoveze arta contemporană din România, dar și turismul autohton.



    Expun 49 de artiști, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România, dintre care 7 membri ai AFAPRR – Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare a UAP din România.



    În deschidere au vorbit Ami Vasilescu, dr. Doina Hendre Biro, curatorul expoziţiei, și Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului.



    Prima expoziție a proiectului s-a deschis în Marktrodach, Germania, în luna februarie 2020, a doua expoziție s-a deschis în luna martie 2020, la Galeria Fundația Ianza-Art Inter-Cultural din Petroșani, iar a treia a avut loc la Centrul Cultural Urban Casino din Cluj-Napoca, în iunie 2020.



    Proiectul este realizat sub egida Primăriilor Alba Iulia și Hunedoara, iar parteneri sunt Muzeul Național al Unirii Alba Iulia şi Uniunea Artiștilor Plastici din România.

  • Le Musée national de l’Union d’Alba Iulia

    Le Musée national de l’Union d’Alba Iulia

    Connue
    notamment pour son rôle dans l’histoire roumaine, la ville d’Alba Iulia, au cœur
    de la Transylvanie, revient en cette période de confinement dans l’attention des
    touristes grâce aux visites virtuelles proposées par son Musée de l’Union. Et
    puisque le printemps est là et le soleil est de nouveau dans le ciel,
    imaginons-nous en route vers cette magnifique destination de Roumanie, en
    compagnie du directeur du Musée de l’Union, Gabriel Tiberiu Rustoiu.




    Formée de sept bastions
    et possédant tous les éléments de fortification adaptés à la technique
    militaire de l’époque, Alba Iulia impressionne ses visiteurs dès le départ :
    l’entrée se fait via six portes décorées pour la plupart de statues et de
    bas-reliefs. Gabriel Ristoiu, directeur du Musée national de l’Union d’Alba
    Iulia, nous parle de l’histoire des lieux qui commence bien avant la période
    médiévale : « A l’époque de l’Empire
    romain, suite à l’organisation administrative de la Dacie, Apulum, selon le nom
    qu’Alba Iulia portait dans l’Antiquité, devient capitale de cette province. Elle
    conserve les traces de la 13-e Légion Gemina, la seule légion romaine qui y a
    été déployée pendant la domination romaine de la Dacie. Elle a laissé derrière
    un camp sur lequel la cité médiévale a été érigée. C’est également là que se
    trouvent deux cités romaines élevées au rang de colonies, un cas unique sur ce
    territoire. A compter du 12-e siècle, Apulum était la ville la plus riche de la
    Dacie, puisqu’elle accueillait toutes les richesses de la région avant qu’elles
    soient acheminées vers Rome. D’ailleurs, une inscription datant de la deuxième moitié
    du 3-e siècle alloue à la ville d’Apulum l’épithète de Crisopolis, la
    ville d’or, justement en raison des richesses qui s’y trouvaient. Une très
    bonne raison pour les passionnés d’histoire romaine de visiter Alba Iulia. »





    Une partie du camp
    romain a été restauré, poursuit Gabriel Ristoiu, directeur du Musée national de
    l’Union d’Alba Iulia : « On peut toujours
    admirer la porte principale dite Principalis Dextra. Une partie de Via
    Principalis, soit la rue principale, et une partie de Principia Castrum, soit
    le camp romain, ont été restaurées et tous les touristes y ont accès.
    Evidemment, notre musée accueille toujours les artefacts romains les plus
    importants d’Apulum et de toute la
    Dacie. Au Moyen-Age, pendant un bref laps de temps, Alba Iulia a été capitale
    du voïvodat de Transylvanie avant de devenir capitale de la principauté
    homonyme. A l’intérieur de la cité se trouve l’église catholique Saint Michel,
    la plus ancienne construction en style Renaissance de notre pays. C’est le
    monument d’architecture médiévale le plus représentatif de Transylvanie. C’est
    ici que l’on peut voir l’élément de sculpture romaine le plus ancien de
    Roumanie. Cette cathédrale offre un véritable cours complet d’architecture
    médiévale transylvaine. On peut y identifier tous les styles, à commencer par le
    style roman jusqu’au baroque. La cathédrale renferme les tombeaux des princes
    transylvains. »





    Alba Iulia marque le
    point de départ de l’histoire moderne de la Roumanie, affirme Gabriel Tiberiu
    Rustoiu, à la tête du Musée national de l’Union dont il nous propose le tour
    virtuel. Première salle à visiter, la Salle de l’Union : « C’est ici que le
    1-er décembre 1918, les représentants de toutes les localités
    transylvaines ont décidé de l’union avec la Roumanie. Cette salle devient donc
    une des plus importantes de notre musée, comme le montrent les objets et les
    artefacts exposés ayant contribué au processus d’union nationale. A part cette
    salle, un autre monument d’importance nationale est l’édifice Babylone où
    stationnait la garnison de l’armée autrichienne. C’est un endroit qui abrite
    des collections d’objets datant de l’Antiquité et jusqu’à la Seconde Guerre
    Mondiale, dont plusieurs uniques au monde. Un troisième bâtiment est consacré à
    l’art sacré. Il s’agit de Museikon, un musée unique en Roumanie renfermant des
    icônes rares et des livres anciens dont seulement quelques exemplaires existent
    encore de nos jours. L’édifice est un monument en soi, puisqu’il appartenait au
    plus ancien hôpital militaire de Roumanie. A l’époque où cet établissement
    sanitaire fonctionnait, Alba Iulia était capitale de la Transylvanie et
    c’étaient bien les princes transylvains qui imposaient les lois selon
    lesquelles se conduisait cette partie de l’Europe. Prenons l’exemple de Stefan Báthory,
    un prince transylvain installé par la suite sur le trône de la Pologne. Ou
    encore celui de Gabriel Bethlen dont les troupes sont arrivées jusqu’à Vienne. »







    Les collections du musée
    réunissent quelque 200 mille objets de patrimoine, tandis que la bibliothèque comporte
    70.000 livres. Gabriel Ristoiu, à la tête du Musée national de l’Union d’Alba
    Iulia, poursuit : « Certaines salles du musée présentent
    des expositions censées mettre en lumière l’histoire roumaine à travers des
    collections d’objets archéologiques, tandis que d’autres expositions
    temporaires sont consacrées à la Grande Union. Les explications sont en roumain
    et en anglais et les visites guidées que l’on propose se déroulent aussi bien
    en anglais qu’en français. Cela fait huit ans déjà que grâce à notre
    sociologue, des études sont menées auprès des visiteurs afin de mieux connaître
    leurs opinions. Le retour est plutôt positif, comme le montrent aussi les notes
    que l’on reçoit sur notre page Facebook. »






    Et puisqu’une visite réelle n’est pas possible en
    cette période, le Musée a décidé de mettre en place, en partenariat avec l’Université
    1 Décembre d’Alba Iulia, une application pour smartphone censée vous permettre
    l’accès à des ouvrages représentatifs pour l’histoire de la Transylvanie.
    Intitulée « Cultura Transilvanica » (« Culture transylvaine »),
    l’application réunit des œuvres en 3D, issues des plus importantes collections
    de la région. Chaque objet est accompagné d’une note sur ses origines.
    Parallèlement, vous pourrez consulter le catalogue en ligne de la Bibliothèque
    du Musée national de l’Union d’Alba Iulia. Une fois sur la page électronique du
    musée, cliquez sur le projet Arheo 3D pour admirer des objets datant des
    différentes périodes historiques allant de la Préhistoire à l’Epoque moderne.(Trad. Ioana Stăncescu)

  • Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia

    Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia


    Alba Iulia este cunoscută în general publicului și specialiștilor pentru vechimea sa și pentru semnificația evenimentelor istorice care au avut loc aici. Una dintre instituțiile din România care vine zilele acestea în întâmpinarea turiștilor virtuali este Muzeul Național al Unirii. Vom face în această ediție un tur virtual atât al muzeului cât și al orașului Alba Iulia, alături de directorul general al instituției, Gabriel Tiberiu Rustoiu.



    Pătrundem așadar în Cetatea Alba Iulia, care este alcătuită din șapte bastioane și prezintă toate elementele de fortificație adaptate tehnicii militare ale timpului. Intrarea se face prin șase porți, majoritatea decorate cu statui și reliefuri. Gabriel Ristoiu, directorul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, ne vorbește despre istoria bogată a locului, care începe însă cu mult înainte de perioada medievală. În epoca romană, într-o anumită perioadă, în funcție de împărțirea administrativă a Daciei, Apulum, anticul oraș Alba Iulia, a fost capitala Daciei Romane. Aici se văd urmele singurei legiuni romane care a stat în toată perioada dominației romane în Dacia, Legiunea a XIII-a Gemina. Aceasta a lăsat în urma ei un castru, peste care s-a construit apoi cetatea medievală.


    Tot aici avem două orașe romane ridicate la rang de colonia, un caz unic în România. Începând cu secolul al XII-lea este cel mai bogat oraș din Dacia, fiindcă aici se strângeau cele mai importante bogății ale Daciei pentru Roma. De altfel, la jumătatea secolului al III-lea apare o inscripție care îi alocă orașului Apulum epitetul de Crisopolis – Orașul de Aur, tocmai datorită bogăției care exista aici. Iată un motiv pentru care iubitorii de artefacte romane ar trebui să vină la Alba Iulia.



    O parte din castru a fost restaurat, continuă Gabriel Ristoiu, directorul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. Avem poarta Principalis Dextra, care poate fi văzută. Avem o parte din Via Principalis și o parte din Principia Castrum, restaurată și accesibilă pentru toți turiștii. Bineînțeles, muzeul nostru rămâne gazda celor mai importante artefacte romane de la Apulum, dar și din Dacia. Apoi, în Evul Mediu, într-o perioadă scurtă de timp, Alba Iulia a fost capitala voievodatului Transilvaniei și, apoi, a Principatului Transilvaniei.


    În cetatea Alba Iulia putem vedea biserica romano-catolică cu hramul Sf. Mihail. Este cel mai reprezentativ monument de arhitectură medievală din Transilvania. Aici se poate vedea cel mai vechi element sculptural romanic din România, cea mai veche construcție renascentistă din România. Practic, această catedrală este un curs complet de arhitectură medievală în Transilvania. Se pot vedea toate stilurile, de la romanic, la baroc. În interiorul catedralei se găsesc și mormintele principilor Transilvaniei.



    Alba Iulia rămâne orașul de suflet al tuturor românilor, locul de unde a început istoria modernă a României, spune Gabriel Tiberiu Rustoiu, directorul general al Muzeului Național al Unirii, care ne invită la un scurt tur istoric pornind din Sala Unirii. Aici, în data de 1 decembrie 1918, reprezentanții tuturor localităților din Transilvania au hotărât să se unească cu România. Sala Unirii este o parte importantă a muzeului nostru. Aici puteți vedea o serie de obiecte și de artefacte care au definit procesul de la 1 decembrie 1918. Pe lângă Sala Unirii, mai avem o clădire monument istoric de importanță națională. Este vorba de clădirea Babilon, fostul cămin de garnizoană al armatei austriece din cetatea Alba Iulia. Aici avem Muzeul de Istorie în care expunem obiecte din cele mai vechi timpuri și până în Al doilea Război Mondial. Avem câteva artefacte și obiecte unicat în România sau în lume.


    Pe lângă această clădire, mai avem încă un spațiu dedicat artei sacre, Museikon. Este un muzeu unic în România atât prin piesele prezentate, cât și prin dispunerea acestora. Avem icoane rare și unicat și cărți vechi. Din cărțile expuse, doar câteva exemplare mai pot fi găsite în lume. Clădirea în sine este și ea un muzeu, deoarece este vorba despre cel mai vechi spital militar din România, sub care există o clădire din perioada principatului. În această perioadă, Alba Iulia era capitala Transilvaniei, iar principii Transilvaniei dădeau tonul politicii în această parte a Europei. De exemplu, un principe al Transilvaniei, Ștefan Bathory, a ajuns și rege al Poloniei. De asemenea, armatele lui Gabriel Bethlen mărșăluiau până la Viena sau armatele lui Gheorghe Rákóczi al II-lea ajungeau în Polonia.



    Colecțiile muzeului numără circa 200.000 de obiecte de patrimoniu, iar biblioteca sa deține în jur de 70.000 de volume, spune Gabriel Ristoiu, directorul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. Pe lângă aceasta, în spațiile noastre, avem o serie de expoziții care ilustrează istoria României prin piese arheologice, dar și expoziții temporare dedicate Marii Uniri. Afișajul nostru este în limbile română și engleză și avem ghizi dedicați pentru muzeu și pentru cetate, care vorbesc engleză și franceză. De câțiva ani, noi am angajat un sociolog și este al optulea an în care realizăm studii sociologice. Prin urmare, am cules reacțiile tuturor turiștilor, atât români cât și străini. În general, prin ceea ce scriu în studiile sociologice, atitudinea este preponderent pozitivă. Avem și o pagină de Facebook prin care primim note din partea turiștilor, iar acestea sunt foarte bune.



    Cum nu puteți merge la muzeu, zilele acestea vine muzeul la dumneavoastră printr-o aplicație de realitate augmentată pentru telefoane mobile. Muzeul Național al Unirii Alba Iulia și Universitatea 1 Decembrie Alba Iulia au arhivat în aplicația Cultura Transilvanica lucrări din galeria muzeului, reprezentative pentru cultura Transilvaniei. Cultura Transilvanica arhivează modele 3D de opere de artă iconice găsite în cele mai reprezentative colecții muzeale ale Transilvaniei. Fiecare artefact vine cu o scurtă descriere a originilor sale, permițându-vă astfel să aflați mai multe despre comorile culturale ale Transilvaniei. Totodată, puteți consulta și Catalogul Online al Bibliotecii Muzeului Național al Unirii Alba Iulia. Mai mult decât atât, de pe pagina Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, puteți ajunge pe cea a proiectului ARHEO 3D. Aici veți vedea multe dintre piesele din preistorie, epoca dacică, perioada medievală și epoca modernă în 3D, alături de o descriere succintă.




  • The Union Museum in Alba Iulia

    The Union Museum in Alba Iulia

    Alba Iulia is particularly known to the general public and specialists for its age and for the significance of the historical events that occurred there. One of the institutions in Romania that are now trying to accommodate virtual tourists is the National Union Museum in Alba Iulia. So, in todays edition of our travel show we will take a virtual tour of both the museum and the citadel, accompanied by the museums general manager Gabriel Tiberiu Rustoiu.



    Lets therefore step into the citadel of Alba Iulia, which comprises seven bastions, which are a good illustration of all fortification techniques used back then. The entrance is secured through six gates, most of them decorated with statues and reliefs. Gabriel Rustoiu will next tell us a few things about the rich history of the place, starting with the medieval times:



    “In the Roman times, Alba Iulia was once the capital of Roman Dacia. We can find here traces of the only Roman Legion that stayed during the entire period of Roman rule in Dacia, the XIII Legion Gemina. It left behind a castrum, on top of which the medieval fortress was later built. Also, here there are two Roman towns which were upgraded to the status of colonia, and this is a unique situation in Romania. Starting with the 12th century, that was the richest town in Dacia, as it was the place where Dacias treasures were collected to be further sent to Rome. In fact, we have found a 3rd century inscription in which Apulum is described as Crisopolis, which means the Golden Citadel, because the place was extremely rich back then. Thats one reason why those who love artifacts should come to Alba Iulia.”



    Part of the castrum has been restored, Gabriel Rustoiu told us:


    “We have the main gate, Principalis Dextra, which can be seen. We also have part of Via Principalis and also a part of Principia Castrum, now restored and accessible to all tourists. Of course, our museum remains home to the most important artifacts from Apulum, but also from Dacia. Then, in the Middle Ages, for a brief period of time, Alba Iulia was the capital of the Transylvanian Voivodeship and then of the Principality of Transylvania. In the citadel of Alba Iulia, we can see the Roman-Catholic church, whose patron saint is St. Michael. This is the most representative medieval architecture monument in Transylvania. Visitors can admire here the oldest Roman sculptural element in Romania, the oldest Renaissance construction in Romania. Actually, this cathedral is a full course into Transylvanian medieval architecture. The tombs of the Transylvanian princes are inside the cathedral.”



    Alba Iulia is definitely an extremely important city for all Romanians, as it is the place where Romanias modern history started, the general manager of the Union Museum Gabriel Tiberiu Rustoiu told us, giving us a tour of the place, starting with the Union Hall:


    “This is the hall where, on December 1st, 1918, the representatives of all localities in Transylvania decided to unite with Romania. The Union Hall is extremely important to our museum. Here one can see a number of items and artifacts that defined the December 1st event. Another important building is the Babylon facility, which used to host the Austrian garrison in Alba Iulia. Now the place is hosting the History Museum, where we have exhibited items from times immemorial until WWII. We are proud to say we have several artifacts that are quite unique in Romania and in the world. Besides this building, we also have the Museikon, which is devoted to sacred art. This museum is quite unique in Romania, too, due to both the items on display and the way in which they are presented. We have rare icons and old books. Out of the books on display, only a tiny few can be found elsewhere in the world. During that period, Alba Iulia was the capital of Transylvania, and the Transylvanian princes would set the tone for politics in this part of Europe. One such prince, for instance, Stephen Bathory, became the king of Poland. Also, the armies of Gabriel Bethlen would march to Vienna.”



    The museum has some 200,000 heritage items, and the library is home to some 70 thousand volume, Gabriel Rustoiu told us:


    “We have a number of exhibitions that illustrate Romanias history through archaeological pieces, but also temporary exhibitions devoted to the Great Union. Our posters are in both Romanian and English and we also have guides that speak English and French. A few years back we also employed a sociologist and weve conducted sociological studies for eight years now. Therefore, weve collected reactions from both Romanian and foreign tourists. In general, from what weve seen, the attitude is predominantly a positive one. We also have a Facebook page where we get scores from our visitors, and they are generally very high.”



    Unfortunately, these days we cannot visit the museum as such, but a solution has been found for those who want to visit it virtually, through an augmented reality application available on smart phones. The Alba Iulia National Union Museum and the December 1st University of Alba Iulia have archived in the application called Cultura Transilvanica works from the museums gallery that are representative for Transylvanian culture. Its an archive of 3D iconic works of art found in the most representative museum collections in Transylvania. Each artifact is accompanied by a brief description of its origins, so the virtual visitor can learn more about Transylvanias cultural treasures. Also, one can check the Online Catalog of the Alba Iulia National Union Museums library. Moreover, on the museums page there is a link that takes one to the project ARHEO 3D. Here visitors can watch a large number of items from prehistory, from the Dacian, medieval and modern periods, in 3D. (M.Ignatescu)


  • Taberele de la Medgidia – fenomen fondator al ceramicii românești contemporane

    Taberele de la Medgidia – fenomen fondator al ceramicii românești contemporane

    Conceput ca o
    platformă de cercetare, documentare și promovare, proiectul își propune
    revalorizarea unui patrimoniu cultural material uitat și insuficient studiat, deși
    a avut un rol fondator pentru dezvoltarea ceramicii românești. Este vorba despre fenomenul Taberelor de la Medgidia, din anii 1971-1977,
    care a generat producția a peste 80 de lucrări de ceramică monumentală, ce au
    fost donate de artiștii participanți orașului, pentru a decora artistic diverse
    spații publice – parcuri, piațete sau faleza Canalului Carasu.


    Din păcate, azi
    se mai păstrează doar aproximativ o zecime dintre acestea, majoritatea fiind
    distruse odată cu reluarea lucrărilor de construcție a Canalului Dunăre-Marea Neagră
    la sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80. Pentru a demara proiectul a fost
    necesar un amplu efort de documentare, care a presupus întâlniri și interviuri
    filmate cu artiștii în viață participanți la tabere. Ceramista Oana Rill, care face parte din
    echipa proiectului, ne-a vorbit despre începuturi.


    A fost o idee comună,
    a pornit de la domnul Gheorghe Fărcășiu, un ceramist cu care noi am colaborat
    în ultimii ani. Practic, primul proiect pe care asociația l-a făcut în domeniul
    ceramicii a fost un proiect de grup în care Gheorge Fărcășiu a fost invitat,
    atunci ne-am împrietenit și am început să colaborăm. Aşa că îl putem considera inițiatorul
    proiectului, el ne-a arătat şi catalogul din perioada respectivă, din perioada
    taberelor. Eu, cu toate că eram absolventă de Ceramică la Facultatea de Arte
    Plastice nu știam de existența acestui proiect, nu-i cunoșteam nici pe
    ceramiștii care fuseseră implicați în proiect Și mi-am dat seama că dacă aș fi
    avut acces la această informație, probabil că aș fi evoluat altfel.

    Echipa proiectului a organizat
    deplasări în București, la Medgidia, Constanța, Sibiu, Alba-Iulia, Sighișoara,
    contacte la distanță cu cei stabiliți peste hotare, inclusiv în SUA. Au fost
    cercetate documentele de arhivă – articole din presa vremii sau din reviste de
    specialitate (Contemporanul, Studii și Cercetări de Istoria Artei, Arta
    etc.) sau fotografii de epocă din colecții private. Eduard Andrei face parte
    din echipa proiectului Patrimoniul Cultural revizitat, Taberele de la Medgidia
    – fenomen fondator al ceramicii românești contemporane.

    Interesul nostru
    pentru taberele de ceramică monumentală de la Medgidia a pornit de la
    constatarea evidentă că se cunoaște foarte puțin pe tema asta, inclusiv în
    rândul specialiștilor. Mă refer chiar la studenți la facultățile de arte,
    secția Ceramică. Practic, ei n-au avut până acum la dispoziție o bază
    bibliografică sau documente de arhivă care să-i ajute să înțeleagă importanța
    acestui fenomen. Fenomen pe care noi, așa cum scrie și în titlul volumului pe
    care l-am lansat, îl considerăm fondator în privința ceramicii româneși
    contemporane.

    Până atunci, ceramica era considerată o artă minoră, care
    producea, în general, obiecte mici, utilitare, și era tratată ca atare. Or,
    odată cu inițierea Taberelor de Ceramică Monumentală de la Medgidia, ceramica a
    ieșit în spațiul public, a ieșit din interior către exterior. În plus, când te
    gândeai la ceramică, nu mai era vorba doar de lucrări mici. A fost și un
    experiment tehnic foarte provocator pentru artiștii participanți, care, până
    atunci, nu mai făcuseră astfel de Ceramică, cu valențe sculpturale, ceramică de
    for public, destinată să ambienteze spațiile de la Medgidia.

    Taberele
    de la Medgidia, considerate fenomenul fondator al ceramicii românești
    contemporane există acum şi într-un volum bilingv (română-engleză). Lansarea
    volumului a avut loc în luna noiembrie la Medgidia și la București, în prezența
    unora dintre artiştii ceramişti participanți la tabere.