Tag: arta

  • Ziua muzeelor 2020, cu mască

    Ziua muzeelor 2020, cu mască

    De 43 de ani, în
    jurul datei de 18 mai, muzeele din întreaga lume sunt invitate să celebreze
    Ziua internaţională a muzeelor. Din 1977 ne-am obişnuit ca evenimentele şi
    acţiunile organizate cu acest prilej să dureze întreaga zi, un weekend sau
    chiar o săptămână. În 2018, spre
    exemplu, au participat la acest eveniment peste 40.000 de instituţii muzeale
    din aproape 160 de ţări.


    Şi deşi părea departe de realizabil, anul acesta,
    în jurul datei de 18 mai, se redeschid mai multe muzee din ţară. Şi tot anul
    acesta, la împlinirea a 84 de ani de la deschiderea Muzeului Naţional al
    Satului Dimitrie Gusti, ținând cont de măsurile de distanțare socială instituite pe fondul stării de urgență, apoi
    de alertă, la nivel național, Muzeul Satului şi-a anunţat redeschiderea pentru public.


    Cu acestă ocazie, Bogdan Gheorghiu, Ministrul
    Culturii, a declarat: Dacă
    am învăţat ceva din această perioadă foarte grea pentru noi este că am văzut
    cât de importantă şi prezentă este cultura în societatea noastră, în oraşele
    noastre şi în viaţa fiecăruia. Cultura aduce inspiraţie, creativitate şi
    speranţă în vieţile oamenilor şi credem că va fi esenţială va fi revenirea la
    normalitate nu numai în România, dar şi în toată lumea. Până acum două luni,
    accesul la muzeu ni se părea un gest de normalitate, pe care îl luam ca pe un
    lucru firesc.

    Tot astăzi îmi doresc să apreciem importanţa libertăţii de a
    alege şi de a aprecia aceste instituţii ale istoriei, dar şi ale educaţiei,
    pentru că muzeele reprezintă adevăraţi protectori ai trecutului, dar şi ai
    perspectivelor pentru viitor, adevărate remedii împortiva uitării. Sper că am
    reuşit să îi facem curioşi pe cei ce nu au mai păşit într-un muzeu din
    copilărie sau care poate nu au ajuns niciodată aici, iar rumoarea redeschiderii
    muzeelor să atragă şi public nou, dornic să descopere şi să îşi petreacă timpul
    liber în mod sănătos. Cultura, în toate formele ei, este şi terapie pentru
    suflet, mai ales în aceste momente pline de încercări.


    Comitetul consultativ al Consiliului internaţional
    al muzeelor (ICOM, creat în 1946) alege în fiecare an tema pentru desfăşurarea
    Zilei internaţionale a Muzeelor, ce poate atinge subiecte precum globalizarea,
    populaţiile indigene, reducerea decalajelor culturale şi grija pentru mediul
    înconjurător. Sub ce auspicii deschidem muzeele anul acesta ne-a spus tot
    Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii:

    Redeschiderea muzeelor va avea loc, sperăm noi, cât mai aproape de data de
    18 mai, când este Ziua internaţională a muzeelor, care anul acesta stă sub
    semnul egalităţii, diversităţii şi incluziunii. Aş adăuga şi al solidarităţii,
    pentru că împreună trăim aceste vremuri pe care le vom depăşi tot împreună.
    Astfel, închei prin a vă invita să veniţi înspre muzee, dar să ţineţi cont e
    regulile de siguranţă şi sănătate publică, pentru că asta este cea mai bună
    dovadă de respect reciproc.


    Dr. Paula Popoiu, manager al Muzeului Satului, a
    precizat: Se spune că
    femeile sunt mai active. Noi ne-am pregătit în aceste luni, luni care pentru
    noi au fost triste, pentru că eram obişnuiţi ca la început de primăvară, muzeul
    să fie plin de lume şi să facem multe activităţi. Eu, de exemplu, simt foarte
    mult lipsa copiilor care erau pe aleile Muzeului Satului, pentru că de la ei
    aflam părerile cele mai adevărate despre ceea ce făceam noi aici. Noi conducem
    un sat aici.


    Sergiu Nistor, consilier Prezidențial, a venit cu
    o încurajare: Reluarea
    activităţii va fi totuşi una foarte rapidă în domeniul muzeelor. Aş dori să
    transmit un cuvânt de încurajare pentru cei din domeniul culturii, care încă nu
    se pot bucura de contactul fizic cu publicul. O să vină şi acel moment. Avem
    modelul lui George Enescu, născut pe plaiurile noaste, dar care a trecut în
    tinereţe prin perioada foarte dificilă, cea a Marelui Război, când a cântat în
    tanşee şi la căpătâiul bolnavilor în spitalele de campanie.

    Cu toate acestea,
    după sfârşitul Marelui Război şi desăvârşirea unităţii naţionale, Enescu
    spunea, Cultura va trăi! Imposibil ceea ce s-a creat în atâtea sute de ani să
    dispară. Omenirea a mai trecut prin perioade dificile şi a răzbit. Şi încheia:
    Trebuie să credem şi vom învinge! Spun acest lucru, pentru că am convingerea
    că ceea ce face Muzeul Satului astăzi e mai mult decât pregătirea redeschiderii
    unui muzeu. Este o chemare la optimism, este o chemare la creativitate şi
    colaborare între instituţiile culturale, pentru a găsi cele mai potrivite
    măsuri pentru a se reîntâlni cu publicul.


    Şi cum în România Ziua muzeelor este marcată prin ordinul de reîncepere a
    activităţii, am aflat de la dr. Paula Popoiu, manager al Muzeului Satului, ce
    au făcut oamenii de la muzeu în tot acest răstimp de veghe şi ce măsuri sunt
    prevăzute pentru vizitarea în siguranţă a acestui muzeu, unul dintre cele mai
    vizitate la nivel naţional:

    Ne
    vom lua, evident, toate măsurile de prudenţă la deschiderea acestui muzeu, aşa
    cum ne vom lua măsuri şi în viaţa noastră personală. Trebuie să vă fac o
    mărturisire: în toată acestă perioadă în care muzeul a fost închis, în spatele
    uşilor închise viaţa nu a contenit deloc, viaţa profesională. Am avut aici tot
    timpul oameni care au avut iniţiativă. Am venit într-o zi la muzeu şi mi-am
    găsit colegii săpând grădinile din curtea caselor şi plantând flori, pentru că
    oamenii au continuat să lucreze chiar cu mai multă dragoste decât cea cu care
    lucrau înainte.

    Am obţinut câteva sute de măşti, am propus unor mari magazine
    să facem şi parteneriate, prin care noi să le facem reclamă în muzeu, în sensul
    că punem peste tot eticheta şi ei ne vor furniza măşti şi dezinfectante. Noi
    aici vom aplica două feluri de reguli, cele pentru aer liber, dar şi cele
    pentru interior. Pentru că avem sălile de expoziţii cu expoziţii temporare şi
    fiecare casă este o microexpoziţie de fapt. Şi atunci acolo am limitat intrarea
    persoanelor. Părerea mea este că noi nu trebuie să cedăm în faţa problemelor,
    ci să găsim soluţiile.


    Muzeele, bibliotecile, librăriile, dar şi expoziţiile de artă îşi aşteaptă
    deja vizitatorii.

  • Jurnal românesc – 16.01.2020

    Jurnal românesc – 16.01.2020

    Aproape 600.000 de copii și tineri români sub 20 de ani trăiau în
    2018 în alt stat al Uniunii Europene, potrivit unui studiu al Centrului de
    cunoștințe pentru migrație și demografie al Comisiei Europene, citat de
    Deutsche Welle. Pe locul doi se situează cei din Polonia, aproximativ 240.000,
    urmaţi de bulgari, circa 135.000, italieni, francezi şi germani. Executivul
    Comunitar estimează că în jur de 7% dintre copiii care trăiesc în UE au
    cetățenia unei alte țări. Două treimi dintre aceștia s-au mutat într-o țară UE
    dintr-un stat terț, din afara spațiului comunitar, iar o treime
    sunt cetățeni ai Uniunii care locuiesc în alt stat membru. Germania găzduiește
    cei mai mulţi copii și tineri din state terțe, 1,1 milioane, în mare parte ca
    urmare a politicii uşilor deschise din timpul crizei refugiaților
    din 2015, urmată de Italia, aproape 850.000, Franţa, peste 750.000, Spania,
    circa 610.000 şi Marea Britanie, 400.000. Potrivit studiului, în jur de 6,9
    milioane de copii din Uniunea Europeană trăiesc în altă țară decât cea natală.




    Sibiul a fost selectat să concureze pentru cea mai bună destinaţie
    turistică europeană în 2020, transmite Primăria municipiului. Nominalizarea a
    fost făcută de Asociaţia European Best Destinations, o entitate europeană cu
    sediul la Bruxelles, care are drept scop promovarea culturii şi turismului în
    Europa. Oraşul Sibiu concurează alături de destinaţii consacrate, precum Viena,
    Atena, Rotterdam, Paris, Roma, Lisabona, Berlin, Madrid, Praga sau Reykjavik.
    Atuurile Sibiului, prezentate şi promovate de municipalitate, sunt centrul
    istoric cu obiectivele turistice, muzeele şi bisericile, evenimentele şi
    activităţile turistice şi împrejurimile, care fac oraşul şi mai atractiv.
    Concursul se desfăşoară în perioada 15 ianuarie – 5 februarie, iar cei care
    doresc să susţină Sibiul îl pot vota pe site-ul competiţiei vote.ebdest.in.
    Sibiul a fost, în 2007, primul oraş din ţara noastră cu statutul de Capitală
    Culturală Europeană şi în 2019, prima regiune gastronomică europeană din
    România.






    Noul Consulat Onorific al României la Florența a fost inaugurat
    miercuri, pe Viale del Poggio Imperiale la numărul 32, transmite Ambasada ţării
    noastre la Roma. Evenimentul s-a desfăşurat în prezența noului consul onorific
    al României, Paolo Fagiolini, a ambasadorului României în Italia, George Bologan,
    a consulului general al României la Bologna, Daniela Dobre și a
    reprezentanților autorităților locale italiene. Ceremonia de deschidere a fost
    urmată de un moment muzical susținut de tânăra soprană de origine română Laura
    Bretan. Potrivit datelor publicate în ianuarie 2019, de Institutul Naţional de
    Statistică de la Roma, în Italia trăiesc în jur de 1,2 milioane de români, iar
    în oraşul Florenţa, circa 10.000.




    Filmul Tranzit, al regizoarei Ana-Felicia Scutelnicu, a
    fost selectat pentru a participa la cea de-a 17-a ediţie Berlinale
    Co-production Market. Manifestarea se desfăşoară în perioada 22-26 februarie,
    la Zoo Palast Cinema, în timpul celei de-a 70-a ediţii a Festivalului
    Internaţional de Film de la Berlin. Tranzit, o producţie România,
    Germania, Republica Moldova, este susţinută de Programul MEDIA Europa Creativă.
    Acţiunea peliculei se petrece la mijlocul anilor 1990, undeva în Republica
    Moldova, şi oglindeşte situaţia dramatică de după prăbuşirea Uniunii Sovietice.
    Regizoarea Ana-Felicia Scutelnicu s-a născut în 1978 la Chişinău, iar din 2002
    trăieşte şi lucrează la Berlin. A absolvit regia la Academia de Film şi
    Televiziune din capitala Germaniei, unde a realizat patru scurtmetraje, care au
    fost proiectate în cadrul unor festivaluri de profil din lume. În 2012, filmul
    său Panihida a câştigat Premiul pentru scurt şi mediu-metraj la
    Festivalul de Film de la Roma.














    Institutul Cultural Român de la Tel Aviv marchează Ziua Culturii
    Naţionale cu o conferință intitulată Mari actori români ai scenei
    israeliene, care are loc pe 17 ianuarie. La eveniment participă actori de
    origine română care, prin activitatea lor, au lăsat o moștenire importantă și
    de durată. Este vorba despre actriţa Tricy Abramovici, actorul, regizorul de
    teatru și dramaturgul Nicu Nitai şi cea unanim considerată marea doamnă a
    teatrului israelian, Lia Koenig. Manifestarea va conține două părți:
    prima va include un recital de poezie din clasicii literaturii române în
    lectura actorilor participanți, urmată de conferința propriu-zisă în cadrul
    căreia aceștia vor vorbi despre cum au reușit să îmbine originile românești cu
    identitatea israeliană. Evenimentul are loc la sediul ICR din Tel Aviv.



  • Jurnal românesc – 13.12.2019

    Jurnal românesc – 13.12.2019

    Preşedintele Klaus Iohannis, prezent la Consiliul European de iarnă
    de la Bruxelles, atrage atenţia asupra importanţei încheierii unui parteneriat
    ambiţios între blocul comunitar şi Marea Britanie, care să reflecte valorile şi
    interesele comune. Preşedintele s-a declarat mulţumit de rezultatul alegerilot
    legislative anticipate din Marea Britanie în sensul că există acum o
    majoritate clară care va finaliza Brexit-ul cu acord.
    Acest rezultat este foarte bun pentru românii din Marea Britanie, fiindcă
    premierul Boris Johnson, împreună cu Partidul Conservator, au dorit – şi cred
    că doresc şi în continuare – să realizeze Brexitul, dar cu acord; acel acord
    negociat cu Uniunea Europeană, un acord bun, care-i protejează pe românii noştri,
    le acordă drepturi semnificative a spus Iohannis. Termenul de ieşire a
    Marii Britanii din UE a fost prelungit de Consiliul European până la 31
    ianuarie 2020, cu scopul de a le acorda autorităţilor de la Londra mai mult
    timp pentru ratificarea acordului de retragere.




    Expoziţia de fotografie Apertures of a Revolution. Fotografii
    din decembrie 1989, organizată de Institutul Cultural Român din Londra în
    parteneriat cu Ambasada României şi Agenţia Naţională de Presă Agerpres, a fost
    deschisă în capitala Marii Britanii de Prinţul de Wales, Charles, alături de
    ambasadorul ţării noastre în Regatul Unit, Dan Mihalache. Expoziţia prezintă
    fotografii făcute acum 30 de ani în timpul evenimentelor de la Timişoara şi
    Bucureşti. Cu acest prilej, coordonatorul activităţii ICR Londra, Magda Stroe,
    i-a prezentat Prinţului de Wales pe artiştii români care vizitează şcoli din
    Marea Britanie în cadrul proiectului educaţional Legacies of
    Courage, dedicat Revoluţiei Române. La sfârşitul vizitei, ambasadorul Dan
    Mihalache i-a oferit Prinţului Charles o fotografie din expoziţie, care are
    mesajul Copiii noştri vor fi liberi. Evenimentul a cuprins şi
    proiecţia filmului documentar After the Revolution, în regia lui
    Laurenţiu Calciu, urmată de o sesiune de întrebări şi răspunsuri cu regizorul
    şi cu producătorul peliculei, Rupert Wolfe Murray.






    Reprezentanții mediului asociativ românesc din regiunea ucraineană
    Odesa solicită, într-o scrisoare deschisă adresată Președintelui Ucrainei,
    Premierului și ministrului de Externe de la Kiev, să nu permită trecerea
    școlilor cu predare în limba moldovenească din anul 2020 la
    procesul de învățământ în limba ucraineană, transmite Agenţia BucPress.
    Semnatarii solicită începerea de urgență a procedurii de unificare a celor două
    programe școlare existente pentru școlile cu predare în limba română şi pentru
    cele cu predare în limba moldovenească, prin renunțarea la
    glotonimul limbă moldovenească în școlile din regiunea Odesa. În
    scrisoare sunt menţionale şi declarațiile recente ale ambasadorului Ucrainei în
    România, Oleksandr Bankov. Pentru noi nu există limba moldovenească. Cei
    din România şi Moldova vorbesc o singură limbă, a afirmat acesta.
    Demersul are loc în perspectiva trecerii instituțiilor școlare de învățământ
    din Ucraina cu predarea în limbile minoritare non-UE la limba ucraineană
    începând cu 1 septembrie 2020 şi îşi propune să prevină consecințe
    discriminatorii pe care acest proces le-ar putea crea.




    Gala filmului românesc dedicată memoriei Revoluţiei Române din 1989
    continuă până pe 17 decembrie, la Galeria Macadam a Institutului Cultural Român
    de la Paris. Publicul francez poate viziona producții cinematografice românești
    reprezentative atât pentru filmul românesc, cât și în contextul dat de
    evenimentele din 1989 și evoluția cinematografului românesc în ultimii 30 de
    ani. Este vorba de filme produse între 1963 şi 2014. Pe 14 decembrie vor fi
    prezentate filmele Pentru strânepoți, înca ceva despre Bucuresți…
    de Paula și Doru Segall, Cu mâinile curate de Sergiu Nicolaescu,
    Va veni o zi, de Copel Moscu
    şi Moromeții 1 de Stere Gulea. Pe 16 decembrie vor fi proiectate
    Uzina de Slavomir Popovici şi Quod erat demonstrandum
    de Andrei Gruzsniczki, iar în ultima zi, producţiile Săptămâna în
    imagini şi Balanța de Lucian Pintilie. În fiecare seară de
    proiecţii va avea loc o scurtă dezbatere, iar operatorul, directorul de imagine
    şi fotograful Horia Lapteș, autorul selecţiei filmelor, va face și o scurtă
    introducere a acestora.






    Accademia di Romania din Roma, Conservatorul de Muzică Santa
    Cecilia din Roma şi cluster-ului EUNIC Roma organizează, pe 14 decembrie,
    concertul Nell’Europa Barroca – Grandezze & Meraviglie / În Europa
    Barocă – Măreţie şi Minune. Spectacolul marchează închiderea proiectului
    Europa in Musica 2019: stagiunea muzicală a cluster-ului EUNIC Roma și va fi
    susținut de Orchestra de coarde a Conservatorului de Muzică Santa
    Cecilia din Roma, dirijată de Fabio Serani. În program sunt incluse piese
    de Arcangelo Corelli, Georg Friedrich Händel și Antonio Vivaldi.

  • Ștefan Maitec, artist vizual care trăieşte și lucrează la Paris

    Ștefan Maitec, artist vizual care trăieşte și lucrează la Paris

    Ștefan Maitec, artist vizual care trăieşte și lucrează la Paris. Împreună cu soţia sa, Dana
    Maitec, a pus la punct expoziţia Lemn Aur
    Lumină de la Muzeul Naţional de Artă a României, încă în desfăşurare până
    pe 31 ianuarie 2020, dedicată părinţilor săi, Sultana şi Ovidiu Maitec, două
    repere ale artei vizuale româneşti din ultima jumătate de veac.


  • Prima ediţie a expoziţiei BINAR, Bucureşti, 21-24 noiembrie 2019

    Prima ediţie a expoziţiei BINAR, Bucureşti, 21-24 noiembrie 2019

    Capitala României găzduieşte prima ediţie a expoziţiei BINAR, proiect
    iniţiat de The Institute şi găzduit în clădirea monument istoric a fostului
    restaurant Cina. BINAR reuneşte instalaţii new media (de realitate virtuală şi
    augmentată, de inteligenţă artificială, artă algoritmică şi video mapping). Expoziţia
    îşi propune să aducă laolaltă şi să promoveze cu precădere proiecte ale unor
    creatori din România – dintre cei implicaţi în artele digitale. Multe dintre ele au la activ cel puţin o
    recunoaştere internaţională.

    Ana Păun, director de comunicare The Institute
    explică: Povestea ei începe anul trecut, când am organizat o expoziţie pilot
    dedicată noilor tehnologii. Anul
    trecut avea un alt nume şi a fost prezentată în contextul unui festival de
    publicitate digitală pe care noi îl organizăm de foarte mulţi ani. A existat un
    interes foarte mare din partea publicului şi ne-am dat seama că are foarte mare
    potenţial şi poate deveni de sine stătătoare. Şi aşa s-a născut BINAR. Această
    primă ediţie va reuni peste 50 de proiecte, dintre cele mai diverse. Inclusiv
    proiecte de artă algoritmică, ceva cu totul nou.


    Arta sau designul sau arhitectura algoritmică – se pare că toate denumirile
    sunt valabile – constă în nişte softuri, creaţii ale inteligenţei artificiale -
    aplicate în artă. Şi aici, Binar Bucureşti 2019 vine cu o propunere foarte
    atrăgătoare. Ana Păun ne spune mai multe. Avem un proiect foarte frumos,
    realizat de Vlad Ţenu, arhitect, şi Julien Britnic. O instalaţie care se
    numeşte The Cloud. Ce pot spune, ca să nu stric surpriza, este că genul
    acesta de design algoritmic a fost folosit de Vlad Ţenu pentru a crea (alături
    de Lana Dumitru) o rochie cu totul specială pe care a purtat-o cântăreaţa Bjork,
    la un concert din Marea Britanie, în 2018. Şi rochia a făcut furori. De fapt, asta aduce BINAR în materie de
    noutate. În contextul în care industria new media din
    România s-a dezvoltat remarcabil. Interesant
    este că noi aducem proiecte, în special româneşti, care s-au bucurat de
    recunoaştere internaţională. De exemplu, filmul RocketMan360, singurul film VR
    românesc selectat anul acesta la Sundance Film Festival. Avem şi un parteneriat
    cu The Wrong Biennale- un eveniment pe care l-aş numi mondial, care încearcă
    să dezvolte cultura digitală contemporană. Prin acest parteneriat, la Bucureşti
    va fi prezentat un proiect numit Predictive Art Bot, un algoritm care
    transformă titlurile ştirilor din presă în concepte artistice. Acest proiect a fost expus şi la
    Centrul Pompidou, de la Paris.



    Bucureştenii, cei aflaţi în trecere prin oraş
    sau într-un weekend mai mult sau mai puţin prelungit au de ales între multe
    tentaţii culturale. The Institute îi invită măcar joi, 21 noiembrie, ora 19.00, ora
    României, în clădirea Cina, lângă Ateneul Român. Pentru vernisajul expoziţiei
    BINAR, marcat de un concert live al unui artist care îmbină muzica de pian cu
    cea electronică. Plus un spectacol de lumini, Moment foarte potrivit pentru
    toţi cei care vor să trăiască experienţa unui gen de artă foarte specială. Şi
    să interacţioneze cu cei care sunt imersaţi în ea

  • Artista franco-română Augusta de Schucani originară din Turda, stabilită din 1994 la Paris

    Artista franco-română Augusta de Schucani originară din Turda, stabilită din 1994 la Paris

    Artista franco-română Augusta de Schucani originară din Turda, stabilită din 1994 la Paris, despre proiectele sale expoziţionale (inclusiv despre unul recent încheiat, «Pinacoteca cu celebrităţi» de la Galeria Macadam a Institutului Cultural Român din Paris).


  • EUROPALIA România

    EUROPALIA România

    De-a lungul
    anilor, toamna, la Bruxelles vedeam afişul EUROPALIA cu numele unei mari ţări
    invitate. Acum, pe afişele prestigiosului festival cultural este numele
    României. După invitaţi din continente îndepărate, India, Brazilia, Indonezia,
    EUROPALIA revine acasă, în Europa, împreună cu România. Ediţia din acest an
    este una specială şi pentru că se împlineşte o jumătate de secol de la
    lansarea, în 1969, a festivalului. EUROPALIA 2019, având România ca invitat, a
    început la 1 octombrie, ceremonia oficială desfăşurându-se în prezenţa regelui Filip
    şi a reginei Mathilde, alături de preşedintele României, Klaus Iohannis.

    Punctul
    central al EUROPALIA, ediţia românească, este Brâncuşi. Marele nostru sculptor,
    un artist universal, nu a avut până acum o mare expoziţie retrospectivă în
    Belgia. Brâncuşi. Sublimarea formei este o expoziţie amplă şi complexă, în
    care descoperim sculpturile sale celebre, fotografii, multe realizate chiar de
    sculptor, documente şi informaţii despre Brâncuşi. Îi sunt alături marii săi
    prieteni şi colegi din marea artă: Rodin, Modigliani, Man Ray, Férnand Leger,
    Marcel Duchamp. În expoziţia de la BOZAR admirăm sculpturile de la Muzeul
    Naţional de Artă din Bucureşti sau de la Muzeul de Artă din Craiova, de la
    vestitele deţinătoare de lucrări de Brâncuşi Muzeul Guggenheim din New York şi
    parizianul Centru Pompidou, de la Tate Gallery din Londra sau de la Muzeul Hirshhorn din
    Washington. Rapsodia Română de Enescu a deschis partea muzicală a festivalului
    care v-a continua cu o gamă largă de concerte. De altfel, de la EUROPALIA nu
    vor lipsi muzica, dansul, teatrul, filmul, literatura.

    La Muzeul Galo-roman din
    Tongeren va fi deschisă, pe 19 octombrie, expoziţia Dacia Felix. Trecutul
    glorios al României
    în care sunt prezentate piese unice din Tezaurul României
    sau alte obiecte de o uriaşă importanţă istorică. Ni se promit abordări
    interesante despre romani, daci şi geţi, dar şi despre greci, sciţi şi celţi. Expoziţia
    îşi propune să realizeze o mai bună cunoaștere și înțelegere a civilizației
    romano-geto-dacice de la nord de Dunăre. Timpurile străvechi sunt evocate şi în
    expoziţia de la Muzeul Le Grand Curtius din Liege, La începuturile istoriei.
    Civilizații timpurii (preistorice) între Carpați și Dunărea de Jos.
    Printre
    vedetele de ceramică al vechilor culturi din acest spaţiu regăsim şi
    excepţionala cultură Cucuteni, cu jocurile geometrice de acum 5 mii de ani.

    O
    altă expoziţie, de la Bruxelles, cuprinde 7 instalaţii contemporane, cu
    raportări la opera lui Brâncuşi, în timp ce o alta, mai amplă, încearcă să
    contureze identitatea naţională românească în artele plastice. Cinematografia
    este grupată sub titlul Videogramele unei naţiuni şi înseamnă peste 90 de
    filme româneşti contemporane, care îşi propun să contureze momente importante
    din zbuciumata istorie a României din ultimul secol.

    Programul EUROPALIA
    România vorbeşte de câteva sute de manifestări, cu participare multidiciplinară
    şi multiculturală. Creatorii implicaţi în aveste evenimente culturale vin din
    timpuri şi spaţii diferite pentru a susţine originalitatea discursului
    contemporan al României, la exact 30 de ani de la înlăturarea glorioasă a
    regimului comunist.

  • Giles Eldridge (Marea Britanie)

    Giles Eldridge (Marea Britanie)

    Giles Eldridge este un artist născut în Marea Britanie la Sheffield şi locuieşte de patru ani la Bucureşti. Experienţa sa artistică include expoziţii în Marea Britanie, la Sheffield, Londra şi Edinburgh, în Statele Unite, Norvegia, în Germania, la Berlin, în Olanda la Amsterdam, şi desigur în România, la Bucureşti şi la Piatra Neamţ. A luat parte la numeroase rezidenţe şi proiecte artistice. A venit aici de mai multe ori de-a lungul anilor, iar într-un final, în 2015, a decis să se mute permanent la Bucureşti. Cum a început povestea sa românească?





  • Artişti români apreciaţi în străinătate, pictorul şi sculptorul Constantin Udroiu

    Artişti români apreciaţi în străinătate, pictorul şi sculptorul Constantin Udroiu

    Artişti români apreciaţi în străinătate şi mai ales la Matera. Există în lume artişti români plecaţi din ţară în anii ’70, care sunt mai cunoscuţi prin operele lor în ţările de adopţie decât în România. Aşa este pictorul şi sculptorul Constantin Udroiu, care s-a stins din viaţă în 2014 la Roma, şi care e omagiat în aceste zile în regiunea Basilicata şi în special la Matera, unde tocmai a fost deschisă o expoziţie cu o antologie a lucrărilor sale. Soţia – care s-a ocupat de aceste lucrări – şi-ar dori foarte mult să se deschida o expoziţie şi în oraşul natal al lui Constantin Udroiu – Bucureşti


  • Tabere urbane

    Tabere urbane

    Au pornit de la ideea lui Kurt Vonnegut că Ştiinţa este magie care
    funcţionează şi au organizat un spaţiu amenajat astfel încât prin experimente
    diverse copiii să poată înţelege noţiuni de fizică, matematică, logică,
    ecologie etc. Prin experimentele create, noțiunile abstracte pot fi înțelese
    mai ușor de către oricine. Spațiul gazdă este structurat pe 8 zone de descoperiri,
    iar fiecare zonă are grupate experimente dintr-un domeniu diferit.


    Într-o vreme în care copiii sunt din ce în ce mai inventivi, vacanţele tot
    mai lungi, iar concediile părinţilor tot mai scurte, taberele urbane sunt o
    alternativă stimulativă de petrecere a verii.


    Am vorbit despre acest concept cu Ana-Maria Roată Palade, fondatoarea
    Asociaţiei Procunoaştere: Nu suntem la prima ediţie, am avut încă de
    la înfiinţarea asociaţiei această dorinţă de a-i apropia pe copii de ştiinţă
    prin experimente practice. Şi cum în vacanţă nu avem toţi bunici, ne-am gândit
    că ar fi o idee nemaipomenită ca părinţii să îşi vadă liniştiţi de treburile
    lor, iar copiii să aibă experiementele lor. Aşa s-au născut taberele urbane
    .


    Ana-Maria Roată Palade ne-a spus că primele două tabere s-au desfăşurat la
    sfârşitul lunii august 2016, apoi au crescut astfel încât în 2017 au fost trei
    tabere, anul trecut au fost patru tabere şi pentru că în fiecare an cererea a
    fost mare, anul acesta sunt create cinci săptămâni de tabere urbane, despre
    care am aflat detalii: În fiecare tabără copiii fac multe
    experimente, nicio tabără nu seamănă cu alta, au o zi în care vor face
    experimente legate de fizică, o alta cu experimente legate de chimie, biologie,
    trecem şi prin geografie şi încercăm să fim şi inventatori, să născocim noi fel
    de fel de aparate, care să aplice legi ale ştiinţei. Taberele se desfăşoară cu
    maxim 20 de copii într-o serie. Sunt cinci serii anul acesta. Părinţii pot să
    trimită un email sau pe telefon îşi pot înscrie copiii. Avem şi o curte
    interioară, încercăm să desfăşurăm activităţile şi în aer liber, în programul
    de dimineaţă şi în interior, în funcţie de vreme.



    Spaţiul interior este amenajat cu peste 80 de exponate-joc, fiecare
    constituind un experiment în sine. Copiii
    trebuie să acționeze bile, mingi, să potrivească, să pipăie, să așeze corect,
    să apese butoane, să învârtească moriști și multe altele. Experimentele sunt
    intuitive, dar peste tot sunt informații cu privire la ceea ce ai de făcut
    pentru a înțelege experimentul respectiv. În astfel de spaţii se porneşte de la
    ideea că observând, auzind, mirosind, pipăind poate fi descoperit şi gustul
    distracției, dar şi gustul științei. Astfel, copiii îşi dezvoltă şi
    motricitatea și gândirea.


    Am întrebat-o pe Ana-Maria Roată Palade cum se desfăşoară o zi de tabără
    urbană: Părinţii îşi pot aduce copiii în intervalul 8-9, apoi urmează
    momentele de împrietenire între copii şi în intervalul 9-11 avem două etape de
    experimente şi jocuri cu copiii, la 11 urmează gustarea de fructe şi după aceea
    un alt experiment. Pe la 12.30 va fi prânzul, iar după prânz avem trei etape
    diferite. Încercăm să îmbinăm arta şi ştiinţa şi copiii vor face feeling şi
    origami.

    Este o activitate pe care am dezvoltat-o de-a lungul timpului, în
    toate taberele am avut acest moment, tocmai pentru că prin feeling şi origami
    copiii îşi dezvoltă motricitatea fină şi ei au nevoie de lucrul acesta. Apoi,
    de la 14.30, anul acesta am introdus, împreună cu Asociaţia Manieres, un
    atelier de bune maniere, care sunt mereu la modă şi înainte de a pleca acasă,
    avem de la ora 16.00 la 17.00 jocuri de dezvoltare prin teatru, care sunt
    foarte apreciate de copii. În fiecare tabără abia aşteptau momentul când se
    jucau cu prietenii noştri de la Carnaval Party. Acea oră era pentru ei
    fantastică.



    Şi iată cum printr-o vacanţă activă, copiilor li se poate deschide pofta de
    explorare ştiinţifică. Şi asta, pentru că un alt motto al organizatorilor spune
    că Ştiinţa nu a rezolvat niciodată o problemă fără să creeze alte 10.



    Un plan bun pentru o vacanţă plăcută!

  • Programul României la Festivalul EUROPALIA a fost anunţat oficial la Palatul Egmont din Bruxelles

    Programul României la Festivalul EUROPALIA a fost anunţat oficial la Palatul Egmont din Bruxelles

    Ediţia a 27-a a Festivalului EUROPALIA, care va începe la 1 octombrie 2019 şi în cadrul căreia România are în premieră statut de invitat de onoare, a fost anunţată pe 6 iunie 2019, la Palatul Egmont din Bruxelles, sediul Ministerului belgian de Afaceri Externe.

    Evenimentul a avut loc în prezenţa ministrului belgian al Afacerilor Externe, Didier Reynders, a ministrului român al Culturii şi Identităţii Naţionale, Valer-Daniel Breaz, a preşedintelui EUROPALIA International, Contele Jacobs de Hagen, şi a preşedintelui Institutului Cultural Român, Liliana Ţuroiu.

    De asemenea, printre oficialităţile române s-au numărat preşedintele Comisiei de Cultură din cadrul Senatului, Radu Cosmin Preda, și reprezentanți ai MAE, director Mirela Grecu şi referent Andreea Opriş.

    Este o plăcere să găzduim în Palatul Egmont această conferinţă care marchează lansarea oficială a Festivalului de Artă Europalia. Organizarea programului pentru Festival este o provocare pentru fiecare ţară (…), dar sunt sigur că vom avea o deschidere de succes în octombrie. Vreau să mulţumesc din nou tuturor echipelor împlicate, în special Institutului Cultural Român pentru o cooperare foarte bună, a afirmat ministrul belgian al Afacerilor Externe, Didier Reynders. Tot din parea ministerului Afacerilor Externe belgian a vorbit și Anick van Calster, director general al Afacerilor Bilaterale.

    Koen Clement, manager general al EUROPALIA International, a prezentat un istoric în imagini a celor 50 de ani de existență a Festivalul Europalia, manifestarea culturală împlinind 50 de ani de la înfiinţare.

    Prezentarea programului artistic a fost făcută de Dirk Vermaelen, director artistic al EUROPALIA International, de istoricul de artă Doina Lemny, care a vorbit despre opera lui Constantin Brâncuşi, expoziția Brâncuși fiind unul dintre principalele evenimente ale Festivalului, și de Horia Barna, director artistic EUROPALIA România.

    2019 este anul cel mai important al României în ceea ce priveşte mandatul politicii externe din ultimii 30 de ani. Ne dorim ca EUROPALIA 2019 să devină piatra de temelie a diplomaţiei culturale româneşti. (…) Suntem bucuroşi să vedem cum crește în Europa, în acest moment, interesul generat de cultură. Aş vrea să mulţumesc EUROPALIA International, echipei Institutul Cultural Român și să felicit artiștii români implicați în programului festivalului EUROPALIA România 2019, a declarat Liliana Ţuroiu, preşedintele ICR, în cadrul conferinţei de presă de la Palatul Egmont.

    Participarea României la Festivalul EUROPALIA, în perioada octombrie 2019- ianuarie 2020, este asigurată de Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii și Identității Naționale, Secretariatul General al Guvernului.

    Ministerul Culturii și Identității Naționale este onorat să-și aducă contribuția, prin numeroase evenimente, în prezentarea peisajului cultural bogat și plin de originalitate al României. Acest pas vine ca o continuare firească a succesului Președinției României la Consiliul UE, a spus ministrul Culturii, Valer-Daniel Breaz.

    ******

    Festivalul Internațional de Arte EUROPALIA este unul dintre cele mai importante festivaluri de artă din lume și este considerat manifestarea culturală de cea mai mare amploare din Belgia, organizată o dată la doi ani, sub patronajul Familiei regale a Belgiei, la Bruxelles și în zonele învecinate, inclusiv în alte ţări – Regatul Unit al Marii Britanii, Franţa, Olanda, Luxemburg și Germania. Europalia acoperă, pe o rază de 400 km, cu un public potențial de 50 de milioane de persoane.

    Festivalul a debutat în 1969 și are un caracter multidisciplinar: arte vizuale, artele spectacolului, muzică, film, literatură, educație culturală. Publicul celor mai ample ediții de până acum ale festivalului a ajuns la aproximativ 1-1,5 milioane de vizitatori, majoritatea veniți din afara Belgiei. Printre ţările invitate de onoare la ediţiile precedente s-au numărat: Italia (1969 şi 2003), Franţa (1975), Spania (1985), Portugalia (1991), Republica Cehă (1998), Polonia (2001), Federaţia Rusă (2005), R. P. Chineză (2009), Brazilia (2011), India (2013), Turcia (2015), Indonezia (2017).

    Institutul Cultural Român (ICR) a preluat, în conformitate cu prevederile OUG nr. 16/2018, pregătirea și organizarea implementării proiectelor specifice participării României.

    Alături de ICR, Ministerul Afacerilor Externe asigură sprijin și facilitează cooperarea pe diverse planuri, iar Ministerul Culturii și Identității Naționale sprijină demersurile de implementare a evenimentelor culturale, facilitează eliberarea de avize sau autorizații pentru exportul temporar de artă din România.

    Astfel, participarea României la EUROPALIA 2019 este pregătită sub coordonarea unui Grup de lucru format din câte un reprezentant, la nivel de secretar de stat sau director general/director, din Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii și Identității Naționale și Secretariatul General al Guvernului, condus de reprezentantul Institutului Cultural Român.

    De asemenea, pe durata pregătirii și desfășurării FestivaluluiInternațional de Artă EUROPALIA 2019, Guvernul a decis constituirea Echipei EUROPALIA România, care va face selecția propunerilor de acțiuni și evenimente culturale relevante pentru realizarea programului cultural al României în cadrul festivalului, propuneri care vor fi supuse aprobării Comitetului director al Institutului Cultural Român.

    https://www.icr.ro/pagini/programul-romaniei-la-festivalul-europalia-a-fost-anuntat-oficial-la-palatul-egmont-din-bruxelles

  • Tradiţie şi avangardă în arta României moderne

    Tradiţie şi avangardă în arta României moderne

    Apărută în timpul
    celei de-a Treia Republici Franceze, perioada cunoscută drept la Belle
    Époque a fost caracterizată de pace regională şi prosperitate economică, un
    vârf al imperiilor coloniale şi inovaţiilor tehnologice, ştiinţifice şi
    culturale. România se alinia şi ea spiritului european al acestei perioadei de
    dinaintea Primului Război Mondial. Expoziţia universală de la Paris, din 1900, a
    reprezentat un loc în care geopolitica se manifesta la nivel cultural. În
    acelaşi timp, marcantul eveniment oferea imagini de obicei contrastante cu ceea
    ce se presupunea, de fapt, că reprezintă ţările respective. Ulterior, avangarda
    interbelică avea să răstoarne formele de artă consacrate,
    căutând proclamarea elementului artistic nou.


    Istoricul de artă
    Erwin Kessler a participat la seria de dezbateri intitulată Idei în Agora,
    organizată de către Muzeul Municipiului Bucureşti, unde a susţinut conferinţa
    intitulată Tradiţie, modernizare, avangardă şi
    retur: avatarii artei româneşti înainte şi după Primul Război Mondial. La Expoziţia universală de la Paris, din anul 1900, România se prezintă
    schizofrenică. Pe de o parte, face un pavilion naţional care arată ca o sondă
    petroliferă, arată ca un pas aruncat înainte spre viitor. Este România
    industrială. Înăuntru, însă, se puteau găsi icoane, căluşarii (n.a.
    practicanţii căluşului, joc străvechi românesc cu funcţie de ritual), iile (n.a. bluza tradiţională
    românească), artă ţărănească. Toate la un
    loc. România se recomandă în felul acesta, aşadar suntem o ţară care, în
    interiorul unei mari pojghiţe industriale, are un imens corp tradiţional ţărănesc.
    Este o schizofrenie justificată întru totul de realitate. Peste 75% din
    populaţie era în mediul rural. Peste 60% din producţia României era nu
    petrolieră, ci agrară.


    Istoricul Sorin
    Antohi, gazda seriei de conferinţe Idei în Agora, despre România rurală de la
    momentul Expoziţiei universale din 1900, dar şi despre condiţia ţăranului român
    de la acea vreme, în contrast cu modul idilic de reprezentare a lumii satului
    din lucrările pictorului Nicolae Grigorescu. Călătorii străini, în
    mod recurent, înregistrează cu regret neascuns, scris în însemnările lor,
    prezenţa umană. Ţăranul evanescent, crepuscular, vag… Acest ţăran evanescent
    este miza unei apariţii şocante, cum am văzut în această perioadă în care
    tensiunile sociale, criza economică, toate aceste lucruri care duc, în cazul
    românesc, într-un mod tipic, pe când monarhia îşi serbează jubileul (n.a. în
    1906) şi lucrează din greu pentru a
    produce echivalentul local, pentru localnici, dar şi pentru vizitatorii
    protocolari ai unei expoziţii universale. Este o potemkiniadă (n.a.
    termen de origine rusă prin care se face referire la o
    metodă de falsificare a realităţii prin înfrumuseţare
    ) mult mai mare, în sensul în care Principele
    ştia că nu aceasta este România.


    Nemulţumirea noii
    generaţii de artişti în privinţa artei de la acel moment a determinat ca, un an
    mai târziu, pe 3 decembrie 1901, câţiva dintre ei să se reunească în Tinerimea
    Artistică. Această asociaţie elitistă a adus ca noutate pentru arta din România
    salonul de tip european. Tinerii artişti care au iniţiat Tinerimea Artistică erau
    Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu şi Frederic Storck. Cu detalii, Erwin Kessler Tinerimea Artistică se integrează în spaţiul occidental rapid, în aşa
    fel încât Expoziţia din 1904 este prima care primeşte o critică pozitivă în The
    Studio, revista de artă de la Londra care era citită de mai toată lumea, în
    care apare chiar formularea aceasta: Unii dintre artiştii expuşi par că
    acceptă noi teorii şi formule artistice. Este oarecum relativ, dar cel puţin
    este o bătaie pe umăr. În această a treia expoziţie din 1904, prima concepută
    într-un context internaţional, Tinerimea Artistică îşi propune pentru prima
    dată să aducă în matca artei româneşti, a expoziţiilor sale, o serie de artişti
    din preajmă, în primul rând din Balcani.


    Până la sfârşitul
    primului deceniu al secolului XX, România avea să facă parte din ce în ce mai
    pregnant din cadrul cultural european. Lansarea curentului futurist din
    literatură are o legătură importantă cu poeţii români moderni. În România, Filippo Tommaso Marinetti,
    cel care lansează futurismul, era mult mai cunoscut decât în alte părţi ale
    Europei, încă dinainte de februarie 1909, momentul în care lansează, în publicaţia
    franceză Le Figaro, Manifestul futurist. Era mai cunoscut dintr-un motiv
    conjunctural. Opera sa, încă de la 1905, când începe să publice revista Poesia,
    la Milano, este o revistă care este deschisă încă de la început scriitorilor
    români. Ovid Densuşianu, încă de la acea dată, remarcă revista şi pe Marinetti
    inclusiv. În 1906, Poesia deja publică poeme ale Elenei Văcărescu. În 1909,
    chiar în anul în care se lansează Manifestul futurist, în Poesia este publicat
    Alexandru Macedonski. Marinetti era un cunoscut al scenei culturale româneşti.


    Iar avangarda
    artistică nu întârzie să apară, curentul marcând perioada interbelică
    românească. Numele sonore de mai târziu pun bazele unei publicaţii care, deşi
    apărută în doar patru numere, reprezenta platforma pentru fenomenul avangardist
    din România şi nu numai. Erwin Kessler În 1912, în primăvară, apare revista
    Insula a lui Ion Minulescu, o revistă meteorică, dar esenţială este o primă
    revistă în care apare o manifestare de tip protoavangardist, de nemulţumire
    făţişă faţă de tot ceea ce înseamnă sistemul modernităţii româneşti din acel
    moment, iar o bună parte din redacţia acesteia va fi culeasă şi dusă mai
    departe de către o grupare de tineri liceeni, care scot din octombrie până în
    decembrie 1912, revistă denumită Simbolul, cu o ilustraţie de Marcel Iancu.
    Marcel Iancu, care este directorul artistic al revistei, Ion Vinea şi Samuel
    Rosenstock, viitorul Tristan Tzara, aceştia sunt redactorii revistei.



    În 1924, Gruparea Contimporanul a fost fondată de
    către Victor Brauner, Marcel Iancu,
    Miliţa Petraşcu şi Mattis Teutsch, care îşi asiguraseră colaborarea sculptorului Constantin
    Brâncuşi şi a unor artişti străini. Prima expoziţie a avut loc la data de 20
    noiembrie 1924, în sala Sindicatului Artelor Frumoase condus de către
    Arthur Verona, Camil Ressu şi Ion Theodorescu Sion.

  • Muzeul Brukenthal din Sibiu

    Muzeul Brukenthal din Sibiu

    Astăzi cunoaștem primul muzeu de artă deschis publicului
    din România în anul 1817. Construit în stil baroc, între anii 1778 și 1788,
    palatul a fost reședința oficială a baronului Samuel von Brukenthal. Acesta a
    fost singurul exponent al comunităţii săseşti transilvănene căruia i s-au
    atribuit importante funcţii publice în cadrul statului austriac condus de
    împărăteasa Maria Theresa. Perioada petrecută de Samuel von Brukhental la Viena
    coincide cu perioada constituirii colecţiei sale de pictură, menţionată în 1773,
    în Almanach de Vienne, ca una dintre cele mai valoroase colecţii particulare ce
    putea fi admirată în mediul cultural vienez al vremii.


    Dr.
    Alexandru Sonoc este șeful Secției Muzeul de Artă Brukenthal și ghidul nostru
    de azi. În prezent, muzeul e administrat de un consiliu format jumătate din
    reprezentanții statului, jumătate desemnați de comuni de comunitatea
    evanghelică din Sibiu. Este un experiment unic de acest fel în România.
    Colecțiile care au aparținut bisericii evanghelice urmează să fie retrocedate,
    însă vor fi lăsate sub formă de comodat și administrate de muzeu, puse la
    dispoziția publicului în conformitate cu testamentul baronului care le-a făcut
    accesibile tuturor. În contextul iluminismului, baronul și-a dat seama că aceste
    colecții ale sale pot servi la dezvoltarea științei, culturii și artelor în
    Transilvania și a dorit ca ele să fie accesibile vizitatorilor în anumite zile
    ale săptămânii. În acest scop a și constituit o fundație și a obligat biserica
    și moștenitorii săi să le facă accesibile publicului.


    În prezent, Muzeul
    Național Brukenthal
    cunoaște un proces de modernizare, continuă dr. Alexandru
    Sonoc: În Palatul Brukenthal suntem deja într-un stadiu avansat de
    reorganizare, care durează de mai mulți ani, a expozițiilor permanente. Dorim
    să facem dintr-o simplă prezentare, o expoziție de atmosferă. Expoziția de artă
    contemporană ocupă în prezent o secțiune aparte a clădirii. Iar arta românească
    este și ea adăpostită de Casa Albastră, clădirea învecinată cu Palatul
    Brukenthal.


    Muzeul Brukenthal este
    deschis de miercuri până duminică, între orele 9 și 17.00. Totuși e bine să
    știți că nu vă puteți achiziționa un bilet decât până la ora 16.15. Luni și
    marți veți găsi închis. Prețul unui bilet pentru vizitarea galeriei de artă
    europeană este de 20 de lei (aprox. 4 euro). Dr. Alexandru Sonoc: În muzeu, la etajul unu, avem câteva săli tematice și cu reconstituiri
    de spații de locuit din secolul al XVIII-lea. La etajul al doilea, de asemenea,
    numărul sălilor tematice este mai mare. A fost reorganizat și sectorul de
    capodopere. Pe lângă aceste expoziții, la parter, avem diverse expoziții mai
    mici, cu caracter permanent precum lapidariul, ghipsoteca sau spații dedicate
    unor expoziții temporare, de o natură specială, precum cabinetul de cartografie
    aflat în vecinătatea depozitului de cartografie și cabinetului de grafică,
    aflat în vecinătatea depozitului de grafică.


    Muzeul Național
    Brukenthal a avut mereu colaborări internaționale în Europa și în afara ei. De
    asemenea, este invitat să participe la diferite expoziții internaționale. A
    organizat și expoziții doar cu obiecte proprii, în străinătate și în diverse
    muzee din România.


    Rubrică realizată cu sprijinul
    Departamentului pentru Relaţii Interetnice al Guvernului României, prin
    programul Diversitate şi patrimoniu cultural prin prisma mass-media, Biserici
    şi cetăţi fortificate în judeţele Braşov şi Sibiu.

  • Arta şi spiritul comunitar în 2016

    Arta şi spiritul comunitar în 2016

    Unele dintre ele, au fost iniţiate, de pildă, de organizaţia non-guvernamentală Home Made Culture” care, în ultimii ani, s-a specializat în a monta spectacole de teatru în spaţii neconvenţionale, cum ar fi un apartament de bloc. În toamna aceasta, apartamentul a fost înlocuit cu o scară de bloc unde, timp de 7 seri, au fost puse în scenă” 7 evenimente, alese împreună cu beneficiarii: vecinii de pe scară. Proiectul Se joacă cu scara deschisă” a fost, la rândul său, parte dintr-un proiect mai mare denumit Generator” care şi-a propus să încurajeze cetăţenii să propună activităţi care să răspunsă la nevoile lor curente de socializare. După mai multe încercări, iniţiatorii proiectului Se joacă cu scara deschisă” au găsit disponibilitate într-un bloc din cartierul bucureştean Crângaşi. Cristina Epure, membră în asociaţia Home Made Culture”, ne povesteşte cum au primit oamenii iniţiativa lor: Au fost foarte deschişi de la început, ceea ce este mai rar. Înainte de a alege acest bloc, am făcut un apel, am mers din uşă în uşă la toate apartamentele, dar am avut parte de multă reticenţă din partea oamenilor. Era ceva nou. În plus, între vecini s-a dezvoltat în timp un fel de teamă sau de distanţă. De aceea, ce este nou, este văzut iniţial ca un posibil pericol. De asemenea, scara de bloc e, de obicei, un spaţiu al nimănui. Nimeni nu şi-l revendică, dar, dacă cineva vrea să facă ceva acolo, brusc unii oamenii încep să şi-l aproprie.



    Încet, încet, scara de bloc s-a transformat într-un spaţiu unde găseai de toate pentru toţi. S-au montat piese de teatru, operă, s-au ţinut ateliere de origami, de desen şi colaje precum şi altele, toate gratuite sau, mai bine zis, plătite în natură printr-o mică gustare adusă de fiecare vecin. În felul acesta s-a mai sudat spiritul de comunitate şi oamenii au aflat că, folosindu-se de puţine resurse, pot petrece un timp plăcut împreună. Cristina Epure: Jean-Lorin Sterian, cel care a iniţiat asociaţia noastră, are o viziune largă şi cunoaşte bine mediile artistice din România. El a propus oameni care să aducă proiecte cu impact social şi educativ. Nu ne-am axat doar pe aspectul artistic. De pildă prima piesă a fost Copii răi”, jucată de Katia Pascariu. Este o piesă de teatru-educativ. Am vrut ca tematica să fie foarte accesibilă pentru ca ea să fie interesantă atât pentru copii, cât şi pentru oameni în vârstă. Oricât de scurtă a fost perioada am simţit că, totuşi, a existat un impact. Sper ca atunci când oamenii trec prin scara blocului să-şi amintească de aceste evenimente şi să se gândească la o alternativă la statul în casă în faţa televizorului sau a computerului.



    Nu doar prin teatru educativ, implicat social, se poate stimula spiritul comunitar, ci şi prin… proiecte arhitecturale. Este ceea ce fac, de mai mulţi ani, cei doi tineri arhitecţi care deţin StudioBasar”. În 2016, au continuat colaborarea, începută în 2014, cu Biblioteca Metropolitană din Bucureşti. În opinia lor, bibliotecile publice sunt printre puţinele resurse existente de la care se poate reporni mecanismul şi spiritul comunităţii, ingrediente oarecum pierdute în ultima vreme, consideră arhitectul Alex Axinte, una din jumătăţile care compun StudioBasar”: Cred că e un efect al post-tranziţiei, e unul din elementele pe care le-am pierdut pe drum şi acum ne întrebăm de ce mâncarea n-are gust. Nu ştim că-i lipseşte sarea. Noi, din poziţia noastră de arhitecţi de la StudioBasar, ne-am gândit că există o urgenţă în zona asta. Arhitecţii trebuie să acţioneze şi ei cu mijloacele lor pentru a identifica rămăşiţele spiritului de comunitate, acolo unde ele mai există.



    În vara aceasta, arhitecţii de la StudioBasar, împreună cu studenţi la arhitectură şi sociologie, au amenajat faţada filialei bibliotecii metropolitane de pe unul din bulevardele aglomerate ale Bucureştiului, astfel încât să poată fi remarcată mai uşor, şi au contribuit la redeschiderea altei filiale, în Militari, un alt cartier de blocuri ridicate în perioada comunistă. Pentru acest ultim proiect, a fost ascultată şi opinia locuitorilor din zonă, bucuroşi că biblioteca de la parterul blocului se va redeschide, chiar dacă ei uitaseră, în timp, de existenţa sa. Alex Axinte: Am discutat şi cu utilizatorii filialei pentru copii care este chiar alături, am discutat şi cu bibliotecarele, şi cu specialiştii. Cu toţii am căzut de acord că biblioteca are nevoie de mai mult spaţiu pentru activităţi, fără să dăm cărţile afară. Socializarea asociată consumului cultural este o necesitate uriaşă într-un cartier de 300.000 de locuitori. În cercetarea pe care studenţii au făcut înainte de demararea proiectului, la întrebarea Unde vă întâlniţi cu cunoscuţii?”, răspunsul era La supermarket, în hol.” Prin urmare, avem o urgenţă de vreme ce spaţiile de interacţiune socială sunt în magazine şi de vreme ce lumea se bucură că se redeschide o bibliotecă de 40 de metri pătraţi.



    Bibliotecile publice pot fi un combustibil al spiritului comunitar, dacă nu mai sunt asociate exclusiv cu studiul cărţilor, consideră şi Anca Râpeanu, directoarea Bibliotecii Metropolitane. În cele 33 de filiale din Bucureşti, se organizează, pe lângă cluburi de lectură, şi ateliere de tricotat, cursuri de IT sau cursuri de limbi străine, toate gratuite. În plus, în vara trecută, a fost pusă pe roate Caravana Poveştilor”, tot în colaborare cu Alex Axinte care a pus la dispoziţie o remorcă bricolată şi uşor transformabilă într-un spaţiu multifuncţional. Cum arăta o zi obişnuită din cadrul acestui proiect, aflăm acum de la Anca Râpeanu: Este 5:30-6:00 dimineaţa. Se scot din locurile de depozitare, toate cutiile cu jucării, creioane, carioca, mingi, marionete pentru teatrul de păpuşi, jocuri, etc. Se aşează în remorcă într-o ordine anume ca să poată fi scoase pe rând, în parc. Caravana pleacă şi odată ajunsă în parc, se desfac toate cutiile, se aranjează lucrurile şi de la 10:00 încep atelierele: de bricolaj, de desen, sesiuni de jocuri în aer liber, etc. De la ora 11:00 începe ţopăiala, jucăm coarda şi raţele şi vânătorii”. În timpul acesta, colegii mei discută cu părinţii şi le explică ce facem noi la bibliotecă şi în caravană. La ora 7 seara, avem teatru de păpuşi, apoi atelier de zumba. Iar spre seară, colegii mei încep să conştientizeze că, dacă nu profită de micile pauze ale copiilor, nu mai pot strânge caravana ca să plece acasă.


    Totul pentru a demonstra că biblioteca este, în primul rând, un spaţiu public şi apoi, un spaţiu cultural, lucru care, sperăm, va deveni şi mai vizibil în 2017.

  • Samusocial ne arată “Cine suntem”

    Samusocial ne arată “Cine suntem”

    Persoanele adulte fără adăpost din
    Bucureşti au prima expoziţie de pictură şi grafică: Cine suntem?. Expozanţii
    sunt unii dintre beneficiarii proiectului Oameni prin artă, organizat de
    asociaţia Samusocial din România.


    Într-o atmosferă somptoasă, oferită de
    Galeria Romană din centrul Bucureştiului, 11 dintre participanţii la proiect,
    oameni ai străzii, au expus cu bucurie
    picturi ce evocă experienţele personale. Tablourile au fost acoperite cu
    zdrenţe, înainte de vernisare, iar vizitatorii au putut să le dezbrace
    personal, pentru a descoperi universul acestor oameni şi tainele unei lumi ce
    ne înconjoară, dar pe care rar avem timp să o observăm.


    Anca Florea,
    educator prin arte vizuale, coordonatorul proiectului Oameni prin artă şi voluntar al
    Samusocial, ne-a spus cum a început acest proiect şi cum s-a dezvoltat el: Ideea proiectului a fost a mea, am vrut să lucrez şi cu alte categorii
    de persoane, să fac şi altceva decât se face de obicei. Şi mi s-a părut că
    oamenii străzii au potenţial. Adică am cunoscut câteva persoane, în particular,
    care ar fi putut să facă lucruri în domeniul artistic. Şi mi-am zis că poate
    sunt mai mulţi. Şi atunci m-am gândit la genul ăsta de proiect. Pe urmă am
    vorbit la Samusocial, proiectul se numeşte Oameni prin artă , ei deja aveau
    un proiect de atelier ocupaţional în care realizau diverse obiecte decorative
    şi proiectul a fost inclus în cadrul atelierului ocupaţional. Ei au chemat
    oameni şi atelierul nostru a fost de artă pentru artă, pictură şi grafică. Am
    făcut artă doar pentru dezvoltare personală şi pentru a dezvolta capacitatea de
    exprimare şi abilităţile artistice. A fost mai mult decât mă aşteptam, am găsit
    oameni mai deschişi şi pricepuţi şi foarte dornici să facă lucruri.


    Expoziţia ne provoacă să-i cunoaştem pe
    ceilalţi, să-i descoperim din perspectiva calităţii lor de creatori de frumos. Privind lucrările
    expuse nu putem să nu ne întrebăm: cine suntem şi ce calităţi ascunse
    adăpostim? Iar experienţa Ancăi Florea cu oamenii convocaţi pentru atelierele
    de artă la Samusocial a ilustrat nevoia absolută de frumos a omului. Anca
    Florea ne-a povestit despre un om care a venit o singură dată la atelier: Am venit eu dimineaţa şi el era deja acolo, am făcut cunoştinţă. Şi mi-a
    zis cineva că omul acela stătuse pe stradă toată noaptea. Şi l-am întrebat unde
    a dormit şi a zis că nu a dormit, că a mers. Pentru că fusese foarte frig,
    fusese gerul acela mare. Am fost foarte impresionată: a mers toată noaptea
    pentru ca să nu moară de frig şi totuşi era acolo. Şi nu s-a plâns niciun
    moment. Am dat tema de atelier, era o temă tehnică şi el a stat un pic şi a zis
    dintr-o dată: daţi-mi o foaie să vă fac un desen frumos. Şi m-a impresionat
    că omul acela după ce suferise atâta, avea nevoie să facă ceva frumos. Cred că
    toţi avem nevoia asta, când suferim, să compensăm cu ceva frumos. Şi mi s-a
    părut foarte relevant pentru ce fac eu la atelier.


    Am întrebat-o pe
    Anca Florea cum i s-au părut elevii ei şi cum i-a condus în descoperirea artei: Mi s-au părut simpatici. La început au fost mai reţinuţi. Şi
    eu eram puţin mai reţinută, pentru că n-am mai avut asemenea experienţe, era
    pentru prima dată când lucram cu persoane fără adăpost. Dar erau şi foarte
    receptivi şi foarte deschişi şi cu o atmosferă foarte plăcută în atelier.
    Adică, m-am simţit bine cu ei, am glumit, am râs, am făcut şi treabă, chiar
    m-am simţit foarte bine cu ei şi sunt genul de oameni respectuoşi şi cu care
    poţi să te înţelegi şi cu care poţi să lucrezi. Ca să-i ghidez, am încercat
    să-l fac pe fiecare să-şi găsească direcţia şi stilul propriu şi să găsească
    subiecte pentru pictură şi pentru desen în ei înşişi. O lucrare de artă de fapt
    asta presupune, să pui ceva din tine acolo. Şi am încercat să-i fac să caute şi
    să găsească acele lucruri care sunt importante pentru ei. Să-şi găsească
    subiecte în acest sens. În plus, am
    încercat să le dau câteva indicii de tehnică, când lucrez în ateliere de
    dezvoltare personală eu încerc să fac persoanele să-şi găsească propria
    direcţie şi mi se pare că am reuşit. Deja au început să-şi construiască fiecare
    stilul propriu. Lucrează împreună, dar fiecare are stilul lui şi asta mi se
    pare ceva important, să-ţi găseşti modalitatea de exprimare.


    Liviu
    Lucian Marcu este unul dintre artiştii expozanţi şi ne-a vorbit despre
    picturile lui, izvorâte din pofta sa de viaţă, cum le arată şi titlurile
    precum: Masa zgomotoasă sau Zdreanţă veselă: Eu la viaţa mea am fost un beţiv, mi-a plăcut viaţa, deci asta ar
    fi…contra lui Brâncuşi: eu sunt moldovean, el e oltean, el are Masa Tăcerii,
    eu am Masa zgomotoasă. Masa asta trebuia să fie la mine cu pahare răsturnate,
    cu beţivi, cu casetofoane, cu un beţiv care doarme pe masă. N-am putut să le
    pictez pe toate, pentru că e şi greu şi a fost şi prima lucrare a mea. O s-o
    extind în viitorul apropiat. Sper. O să iau de la început lucrările pe care
    le-am făcut şi o să le fac cum trebuie.


    Bogdan Florin
    Ionescu pictează chipuri: Am pictat
    oameni, de-ai noştri, prin atelierul de pictură. N-am pictat niciodată, m-a
    relaxat, la început am zis că e o joacă şi m-a relaxat şi dintr-o joacă a
    început să-mi placă.


    La atelier s-au perindat în jur de 20 de oameni, dar
    constant în atelier au fost cam 4 şi nu mereu aceiaşi, iar expozaţii sunt 11,
    ne-a mai spus organizatoarea proiectului Oameni prin artă. Şi asta pentru că
    având ore diferite de masă la cantinele sociale, oamenii nu pot ajunge mereu la
    atelier, dar când vin, pictează cu bucurie şi sete de frumos.