Născut ca un
proiect particular inspirat de celebrul El Camino din Spania, Via
Transilvanica are șansele ca vara aceasta să devină unul dintre punctele de
atractie turistică majore din țară. El legă, în diagonală, Drobeta Turnu
Severin de Voroneț – peste 1400 de
kilometri în care, la pas, turistul poate înțelege și admira România reală. O
etapă originală din parcurs este Județul Bistrița-Năsăud.
Creatoarea
de costume populare Virginia Linul ne-a primit în atelierul său din comuna
Salva jud Bistrița-Năsăud, acolo de unde
pleacă în țară și în străinătate sute de ii, fote, pălării, podoabe, traiste,
curele și icoane. Modelele sale au atras inclusiv designeri europeni de
prestigiu cu care colaborează în realizarea unor colectii vestimentare
repreezentative pentru portul popular românesc.
Situat în nordul României, județul
Bistrița-Năsăud este cunoscut ca un tărâm al legendelor și al peisajelor
frumoase. La o altitudine de 900 de metri, vă puteți opri în stațiunea
Colibița, poarta de intrare către Munții Călimani. Poveștile celor care s-au
vindecat de tuberculoză datorită proprietăților curative ale aerului din zonă
au fost confirmate printr-un studiu comandat de Consiliul Județean
Bistrița-Năsăud, care a vrut să vadă dacă aerul de la Colibița este într-adevăr
special. Răzvan Cerceja, directorul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară
Turism în Bistrița-Năsăud spune că factorul terapeutic ar trebui să fie cel
mai important considerent în promovarea zonei.
În urmă cu
peste 100 de ani, medicii recomandau un sejur de cel puțin trei săptămâni
pentru recuperări pulmonare. Calitatea aerului din zonă, în urma unor studii
făcute recent, nu s-a schimbat. Ar trebui să menționăm în majoritatea ofertelor
calitatea terapeutică a aerului din zona Colibița, din punctul meu de vedere.
Restul sunt mici completări pentru un sejur plăcut. Vreau să avem o industrie
turistică funcțională, iar asta înseamnă să faci turism cu mai puțini oameni,
dar cu servicii mult mai complexe și de calitate și, în același timp, și mai
scumpe. De fapt, ne poziționăm într-o zonă normală din punctul meu de vedere,
pentru a nu aduce uzură unei destinații care poate să fie de excelență în
Transilvania. Din informațiile pe care le am, gradul de ocupare este destul de
mare. Turiștii caută servicii complexe. Așteaptă oferte complete pentru sejurul
pascal. Prețurile nu sunt deloc mai mari decât în alte destinații turistice din
Transilvania. Aș putea spune că sunt chiar mai mici. Avem tarife cu cel puțin
20% mai mici decât în alte părți.
Pentru trei nopți de cazare și masă,
prețul unui sejur se situează între 2.000 (400 euro) și 5.000 lei (1.000 euro),
în funcție de condițiile oferite. La pensiuni, tarifele sunt mai mici. Iar
majoritatea structurilor de cazare vă pot recomanda ghizi de turism pentru a
explora zona. Unul dintre aceștia este Ionică Pavel. Colaborez
cu majoritatea pensiunilor și hotelurilor din Colibița. Sunt și ghid montan
autorizat. Sunt întrebat, de exemplu, ce s-ar putea face trei zile în Colibița.
Se poate merge pe vârful Bistricior, în munții Călimani, la o altitudine de
1.990 de metri. Este un traseu destul de ușor și nu-ți trebuie echipament
special. E destul să ai o pereche de bocanci de munte. Merg cu turiștii care
vin inclusiv cu copiii lor mici și-i însoțesc ca să viziteze toată Colibița. În
rândul activităților pe munte mai sunt: raftingul, caiacul și explorarea cu
paddle board-urile. În perioada Paștelui, avem plimbări cu ATV-urile, drumeții
montane, echitație, plimbări cu trăsura, paint ball, air soft. Există un parc de aventură care sperăm să se
inaugureze de Paște. Avem zone și pentru copii mici, și pentru adulți. Avem și
o mică tiroliană, de 90 de metri lungime, pentru adulți. Când ajungem sus, pe
munte, ne bucurăm de o slănină la jar cu ceapă, de un pahar cu țuică
tradițională, din zona noastră.
La baza muntelui, pentru a savura
bucatele tradiționale de Paște, turiștii se opresc în puncte gastronomice
locale. Maria Bidean este proprietara unui astfel de loc, în care turiștii se
răsfață cu cele mai bune mâncăruri. De exemplu, avem pulpă de
rață pe pat de varză, pește cu mămăligă, ciorbe de tot felul, și de fasole, și
de salată, și de burtă facem, fiindcă mai sunt persoane care doresc așa ceva.
Tocăniță de porc, tocăniță de vițel, papricaș de pui. Întotdeauna este și ceva
dulce în casa asta. Găsiți foi cu miere, fac multe gogoși, dar și plăcintă cu
mere.
În speranța că v-am convins, vă așteptăm și data viitoare cu o nouă
destinație.
DRP lansează o nouă ediție a Programului de tabere ARC, un program cu tradiție în susținerea identității lingvistice și culturale a românilor de pretutindeni.
Astăzi, 25 mai 2022, a fost semnat Protocolul de colaborare dintre Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și Ministerul Sportului, privind organizarea Programului de tabere ARC – ediția 2022 pentru românii din afara granițelor, în prezența secretarului de stat Gheorghe Cârciu și a miniștrilor Gabriela Firea și Carol-Eduard Novak.
Într-un an plin de provocări, am reușit să reluăm un program atât de important pentru românii noștri din afara granițelor țării. Având în vedere accesul dificil la educație din ultima perioadă, vom acorda prioritate elevilor români din Ucraina, a declarat secretarul de stat Gheorghe Cârciu.
În perioada 18 iulie – 22 august 2022, tinerii români de pretutindeni vor avea șansa să redescopere România prin intermediul activităților organizate în cadrul Programului ARC. Atelierele la care vor putea participa se vor axa pe dezvoltarea abilităților de comunicare în limba română și pe îmbogățirea cunoștințelor despre istoria, cultura și civilizația românească. De asemenea, vor fi organizate și excursii la obiectivele culturale și turistice din zonă.
Taberele ARC de anul acesta se vor desfășura în centrele de agrement de la Oglinzi, județul Neamț, și Sângeorz-Băi, județul Bistrița Năsăud, în serii consecutive de câte 7 zile.
La ediția din acest an sunt invitați să participe peste 1200 de elevi, studenți, tineri și profesori români din ţările aflate în jurul graniţelor şi Balcani, precum şi din diaspora.
Toate detaliile privind criteriile de selecție și locurile alocate se regăsesc aici
Madame, Monsieur, cette
semaine on met le cap sur le nord de la Roumanie, plus précisément sur la ville
de Bistrița-Năsăud, chef-lieu du département homonyme. Une destination
intéressante aussi bien par la variété de ses édifices que par la beauté de la
nature et la richesse des traditions soigneusement préservées depuis des
siècles. Construite sur les lieux d’une ancienne bourgade allemande, cette
ville a été attestée en première en 1264, comme nous l’apprenons auprès de
notre guide, Răzvan Cerceja, à la tête de l’Association de développement
intercommunautaire « Tourisme à Bistrița-Năsăud ».
« La ville est imprégnée
d’histoire. Il y a beaucoup de choses à voir une fois sur place.
Personnellement, je vous conseille de commencer par une visite du Siebenburg,
les sept cités saxonnes dont les traces se reflètent de nos jours encore. La
ville a l’air d’une ancienne bourgade médiévale qui fait l’objet dernièrement
de plusieurs projets de développement touristique, parmi lesquels la rénovation
des anciens passages de la ville. Une fois sur place, le touriste pourrait
visiter l’Eglise évangélique et sa tour dotée d’ascenseur permettant au
touriste une vue panoramique. Il y a ensuite la Maison de l’Argenteur, la
Maison aux lions, les anciens passages qui traversent la ville et bien sûr, une
partie de l’ancienne cité médiévale sujette d’un ample processus de rénovation
et de reconstruction. N’oublions pas l’ancienne Synagogue qui accueille de
nombreux événements. Bref, cette ville représente un point fort du tourisme
transylvain. »
Pour ceux d’entre vous attirés par les
beaux arts, sachez que la Maison aux lions, l’ensemble Sugalete constitué de 13
édifices historiques ou encore le Bastion des Tonneliers accueillent souvent
des expositions de peinture et sculpture ou encore des concerts de musique ou
des soirées de poésie. A part les attractions du bourg de Bistrița-Năsăud d, ce
coin de Roumanie doit sa renommée aux beautés de la nature et au pittoresque
des villages construits à la lisière des forêts. A emprunter les sentiers
menant vers le Col de Tihuţa, vous aurez peut-être la chance de rencontrer quelques
exemplaires de la faune locale, extrêmement riche. L’ours brun, le cerf, le coq
de bruyère, la cigogne noire ou blanche, le vautour, toutes ces espèces
protégées sont à retrouver dans cette partie de la Transylvanie. Răzvan Cerceja affirme :
« La région recense deux parcs
nationaux : celui des Monts Călimani et celui des Monts Rodnei. Un grand plus
notamment dans une période comme celle que nous vivons, de pandémie, quand on
essaie d’éviter les grandes agglomérations urbaines. S’évader au cœur de la
nature et se protéger du stress quotidien, voilà les ingrédients pour se sentir
à l’aise là où on a choisi de passer nos vacances. Pourtant, une fois sur
place, je vous conseille de ne pas rater une visite du centre-sud de notre
département, en empruntant la Route du vin. L’occasion de découvrir neuf caves
qui participent ensemble à un projet intitulé « L’histoire du vin et du
petit train à vapeur de Transylvanie ». Mis en place avec le soutien d’une
association privée qui gère ce petit train, le projet offre aux visiteurs la
chance de découvrir les vignobles locaux à bord d’un train d’époque. »
Sise à 900 mètres
d’altitude, Colibița est la porte d’entrée vers les Monts Călimani. Cette
petite localité au calme, au bord d’un grand lac aux eaux profondes, a
fonctionné comme station balnéaire de 1923 à 1975. Les témoignages de tous ceux
qui une fois sur place ont réussi à soigner leurs poumons malades ont été
confirmés dans une étude qui prouve la qualité exceptionnelle de l’air dans
cette région. Răzvan Cerceja, à la tête de l’Association de développement
intercommunautaire « Tourisme à Bistrița-Năsăud » :
« Colibiţa est une
véritable destination touristique, en plein essor, notamment si on parle du
tourisme médical. Il convient de mentionner les propriétés curatives de l’air,
un atout en cette période pandémique quand les gens s’y rendent pour fortifier
leurs poumons endommagés par le coronavirus. »
Comme on vous l’a dit, on ne
saurait quitter ce coin de Roumanie sans essayer de connaître aussi les
traditions locales. Răzvan Cerceja précise :
« Partout dans le
département de Bistrița-Năsăud, les traditions sont soigneusement préservées au
point où le visiteur verra tous ses sens s’éveiller d’un coup. Ses yeux seront
émerveillés par la beauté des costumes traditionnels, ses oreilles seront
charmées par la musique folklorique et ses papilles seront gâtées par les
saveurs de la cuisine du terroir. D’ailleurs, la plupart des visiteurs
préfèrent loger directement chez l’habitant pour pouvoir goûter aux plats faits
maison. Partout, on a des ateliers de maîtres artisans – charpentiers, potiers,
cordonniers, ébénistes- dont les portes
sont grand ouvertes aux touristes. »
La région de Bistrița-Năsăud
se rattache à la légende du comte Dracula, telle qu’elle a été imaginée par Bram
Stoker dans son roman. Si vous vous rappelez, l’écrivain place son action dans
un premier temps quelque part entre la Vallée du Bârgău et le Col de Tihuța.
Bien sûr, ce n’est pas cette légende qui fait la fierté du département, mais ça
peut susciter l’intérêt des visiteurs épris par le mythe du célèbre vampire.
Pour les autres, Răzvan Cerceja, directeur de l’Association de développement
intercommunautaire « Tourisme à Bistrița-Năsăud » a d’autres
surprises :
« On souhaite aménager
tout autour du lac de Colibița des circuits de promenade. On souhaite aussi
mettre en place une base nautique consacrée à tous les sports d’eau. On veut
ensuite nous occuper du domaine skiable de la Vallée de Bârgău. Comme vous
voyez, nous avons pas mal de projets à
faire. On souhaite ouvrir plusieurs parcs thématiques. Pour l’instant, on
cherche à identifier les meilleures attractions de la région. Il y a un mois et
demi, on a organisé avec l’appui de l’association du « petit train à
vapeurs de Transylvanie », un événement censé raconter l’histoire de ce
train et des anciens passages de la ville de Bistriţa. Ce fut un événement qui
a attiré de nombreux étrangers. Une vraie surprise pour moi de les rencontrer et
d’entendre à quel point l’événement leur a plu. »
La contrée de Bistrița-Năsăud
est une destination pour toute la famille, à visiter en toute saison. Si vous
arrivez sur place, n’hésitez pas à goûter aux plats traditionnels tels la
tourte au fromage fermenté et aux pommes de terre ou encore au balmoş, une
recette de polenta au fromage de brebis, au beurre et au lait, le tout dans un
plat allant au four. Un régal ! (Trad. Ioana Stancescu)
Astăzi vă invităm într-o călătorie la înălţime: la înălţime, pentru
că suntem pe munte, la înălţime ca experienţă şi la înălţime din punctul de
vedere al gustului. Mergem în
judeţul Bistriţa-Năsăud pentru a ne bucura de un nou tip de
turism, turismul la stână.
Turismul din jurul stânelor a apărut în
urma unei nevoi, după cum ne-a spus Răzvan Cezar, director executiv al
(Asociația de Dezvoltare Intercomuniatră) ADI Turism Bistriţa Năsăud:
Să folosim potenţialul din
imediata noastră apropiere, care există nu de azi de ieri, dar nu a fost pus în
valoare. Şi anume gustul şi tradiţia locului. Şi unde poţi să le identifici cel
mai bine dacă nu acolo unde se găsesc, pe vârful muntelui, cu oamenii muntelui,
cu tradiţiile lor.
Răzvan Cezar ne-a recomandat stâne
deschise să îşi primească vizitatorii:
Noi în Bistriţa-Năsăud avem trei lanţuri muntoase importante: munţii
Rodnei, munţii Călimani şi Ţibleşul. Dacă o luăm punctual, unii care s-au
trezit mai repede sunt în zona munţilor Rodnei, aşa numita stână: Putredu
Moară, situată undeva la 1600 de metri altitudine, şi la o distanţă de
aproximativ 75 de kilometri de staţiunea Sângeorz-Băi, unde cei de acolo au
sesizat potenţialul pe care îl aveau şi la-u pus şi în valoare. Şi anume, au
pus la dispoziţia turiştilor servicii, începând de la cele de cazare, acolo au
în jur de 15-20 de locuri de cazare.
Aici se pot face mai multe activităţi,
începând de la cea de stână pedagogică, unde copiii învaţă tot ce înseamnă
lanţul produselor, de la iarba care creşte pe păşunea alpină, până la mulgerea
animalelor, a vacii sau a oii şi apoi până la transformarea în brânză a
laptelui. Într-o zi pot să vadă tot lanţul şi să vadă cum de la iarbă obţinem
un produs savuros de mâncat. Mai sunt în zona munţilor Bârgăului, alţi
investitori,cu un produs pe care îl fac bine de tot: o stână pedagogică. Şi mai
sunt şi mici iniţiative. Dacă suntem undeva pe o creastă într-o zi mai
înseninată, vedeţi mici pete albe. Acolo sunt stâne cu potenţial.
Tot în munţii Rodnei a fost organizat un
‘picnic în fermă’, la o stână situată la altitudinea de 2.100 metri, sub Vârful
Roşu, unde producătorii din comunele Poiana Ilvei şi Ilva Mică şi participanţii
s-au putut bucura de preparate din lapte de vacă şi oaie – caş, urdă, brânză -,
dar şi balmoş preparat la stână. Producătorii din Poiana Ilvei şi Ilva Mică au
reuşit să acceseze un proiect finanţat prin Programul Naţional de Dezvoltare
Rurală, iar preparatele lor sunt considerate produse cu valoare naturală
ridicată.
L-am întrebat pe Răzvan Cezar cum putem să
ne organizăm astfel de vacanţe:
Ei sunt foarte prezenţi în mediul online. Acum noi încercăm să îi strângem pe
o platformă unitară, pe care să putem găsi toate serviciile, lucrăm pe fiecare
stână în parte, cu număr de contact, ghidaj spre stâna respectivă. Se lucrează
încă.
Cu speranţa că veţi da curs invitaţiei
noastre vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie.
Creşte,
ca în fiecare vară, numărul de solicitări în toată țara pentru eliberarea de
paşapoarte. La Bistriţa-Năsăud, spre exemplu, sunt zilnic peste 200 de
programări pentru eliberarea actelor de călătorie, iar potrivit autorităților, 70%
dintre solicitanţi optează pentru paşapoarte electronice. Cei mai mulţi români
vin din Spania, Italia şi Marea Britanie, ţară în care, după Brexit, românii
vor avea nevoie de paşapoarte începând cu luna octombrie. Funcţionarii şi-au
prelungit programul până la ora 20:00 ca să poată onora cât mai multe cereri şi
să respecte, totodată, ora menţionată în programare. Pe de altă parte, în
Botoşani sunt de aproape trei ori mai multe solicitări decât anul trecut, în
parte şi pentru că la Serviciul de Paşapoarte ajung solicitări şi din alte
judeţe, cum ar fi Iaşi şi Suceava. Și autorităţile de acolo au anunțat că au luat
măsuri pentru a soluţiona mai multe cereri. Programările pentru depunere se fac
doar online, nemaifiind acceptate solicitări telefonice sau e-mail, iar
paşapoartele pot fi trimise şi prin poştă. Autoritățile locale recomandă
românilor să solicite livrarea paşaportului simplu electronic la domiciliu. Paşapoartele
temporare sunt eliberate în 10 zile, iar cele electronice în cinci.
Președintele
Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, le-a transmis sucevenilor din
Diaspora că este foarte optimist în privința dezvoltării județului și a
României. El a participat la deschiderea programului Luna Diaspora, la care
au fost prezenți suceveni din străinătate și autorități locale. Gheorghe Flutur
și-a exprimat optimismul în ceea ce privește investițiile care se vor realiza
în România și în județ. El le-a prezentat sucevenilor aflați în Diaspora
principalele proiecte pentru dezvoltarea județului și a precizat că prioritatea
pentru această zonă va fi construcția de autostrăzi. În același timp, oficialul
a spus că investiții importante se realizează și pentru dezvoltarea Aeroportului
Ștefan cel Mare. În prezent, din Suceava sunt zboruri către 11 destinații
externe, a adăugat Gheorghe Flutur, care consideră că un rol important în
deschiderea acestora l-au avut și sucevenii din Diaspora. Potrivit lui, sunt în
curs discutii pentru deschiderea de zboruri spre Spania, Franța sau Israel.
Comisia
Națională a României (CNR) pentru UNESCO, în parteneriat cu Departamentul
pentru Românii de Pretutindeni (DRP), invită toți liceenii români, atât din
România, cât și din afara țării, să participe la Concursul de benzi desenate România
la 100 de ani de la aderarea la UNESCO. Acesta este organizat în cadrul
programului aniversar România şi UNESCO, arc peste timp cu ocazia celor 65 de
ani de la aderarea României la organizație și de la înființarea Comisiei
Naționale a României pentru UNESCO. În anul 2056, când România va sărbători
100 de ani de la aderarea la UNESCO,
VOI, LICEENII DE ASTĂZI, români de pretutindeni, veți decide pentru țara
noastră sau pentru orice altă țară din lume. Vă invităm să dați frâu
creativității și viselor voastre în povești desenate și să vă imaginați cum va
fi România peste 35 de ani – invită un
comunicat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Potrivit acestuia, obiectivele concursului vizează conștientizarea tinerilor cu
privire la rolul, principiile și valorile UNESCO și DpRP, precum și importanța
implicării lor în punerea în aplicare a propriei viziuni privind viitorul
omenirii. Se urmărește promovarea tinerilor talentați la desen și mediatizarea
rezultatelor elevilor români la nivel național și internațional. În urma
jurizării planșelor de benzi desenate vor fi selectați 15 elevi din România și
15 elevi români, liceeni de pretutindeni. Lucrările câștigătoare vor fi prezentate
într-o expoziție publică și vor fi ilustrate într-un album care va fi promovat
și mediatizat, atât în plan național, cât și internațional.
Expoziția
de fotografie Ii românești pe străzile lisaboneze, realizată de artista
Eugenia Hanganu, rezidentă în Portugalia, mai poate fi vizitată, până pe 17
august, la sediul ICR Lisabona. Eugenia Hanganu a realizat aceste fotografii cu
tineri portughezi și expați rezidenți în Lisabona purtând costumele
tradiționale românești, pe fundalul spectacular al străzilor capitalei
lusitane. Demersul se integrează într-o îndelungată tradiție de reprezentare a
iei în artele vizuale, care pornește de la C.D. Rosenthal, Nicolae Grigorescu
și Ion Andreescu, trece prin Matisse, Yves Saint-Laurent și Magdalena
Rădulescu, ajungând astăzi să inspire artiși și creatori de modă din România și
din întreaga lume – precizează un comunicat al ICR.
Tășuleasa Social, un ONG din județul
Bistrița Năsăud din nordul României, a demarat în urmă cu câțiva ani un proiect
inedit – un traseu turistic de peste 1400 de kilometri care să străbată țara de
la nord-est la sud-est. Drumul de lungă distanță, cum îl numesc ei, pornește de
la Putna, unde se află mormântul voievodului moldovean Ștefan cel Mare,
străbate provincia istorică Transilvania, cu toate bogățiile culturale ale
acesteia, și ajunge la Drobeta Turnu-Severin, pe Dunăre – unde a intrat pentru
prima dată în țară Regele Carol.
Traseul a fost documentat de specialiștii
organizației și încurajează turiștii care nu vor să folosească automobilul
pentru a se deplasa, cărora le place să călătorească și care iubesc să colinde,
la pas, potecile țării. El nu este gata complet, probabil va fi anul viitor,
dar pe mari porțiuni este marcat și ușor de identificat, spun organizatorii. Un
drum pe care să nu te rătăcești, pare a fi una dintre devizele acestuia. 1400
de km este, evident, foarte mult pentru orice drumeț, oricât de temerar, de
aceea traseul este împărțit în mai multe etape, toate descrise amănunțit
într-un ghid al acestuia ce poate fi găsit pe siteul Via Transilvanica.
O grijă
aparte a celor care au gândit proiectul a fost respectul față de mediul
înconjurător, după cum afirmă Alin Ușeriu, președintele organizației Tășuleasa
Social: Via Transilvanica, din punctul nostru de vedere,
cei care am inițiat și iată că am împlinit trei ani de când am început acest
proiect, este și de a avea un drum pe care să nu ne pierdem. Pentru că România
este o țară așa de frumoasă, cu lucruri atât de interesante de văzut la pas, cu
lucruri atât de spectaculoase pe care le întâlnești aproape la fiecare metru.
Eu aș da un exemplu: parcă peste tot sunt îngropate căldări cu galbeni și
trebuie doar puțin să săpăm și să avem experiența României dintr-un capăt
într-altul. Drumurile de lungă distanță sunt, cred eu, pe termen lung, cea mai
frumoasă formă de a pune în evidență fiecare etaj istoric, fiecare etaj
cultural, culinar, fiecare patrimoniu rural, fiecare patrimoniu natural. Aici
suntem, eu cred, unii dintre cei mai bogați oameni de pe planetă din punctul
acesta de vedere, mai ales al patrimoniului natural care se vede și care se
pune în evidență și care ne înconjoară și care ne dă o stare de bine, ne dă o
stare mentală care nu poate fi comparată cu nimic altceva.
Via Transilvanica este un proiect din
care toată lumea ar trebui să aibă de câștigat, atât oamenii, cât și mediul
înconjurător. Acesta propune și o întoarcere la obiceiurile din trecut ale
locuitorilor din mediul rural, care să prezerve bogățiile naturale locale, dar
care să le fie oferite și turiștilor în așa fel încât să nu fie afectate.
Trebuie ca localnicii să înțeleagă cât de valoros este ceea ce au și să
învețe cum pot să câștige bani în așa fel încât să nu distrugă flora și fauna
unice din zonele lor. Iată ce spune Alin Ușeriu despre sustenabilitatea
proiectului: Pune cel mai bine în valoare patrimoniul
natural, cu măsură hai să zicem așa, adică până la o sută de mii de oameni pe
an, pe cei 1400 de km. Este un proiect sustenabil, este un proiect care ar
ajuta peste 600 de comunități, pe unde trece, să supraviețuiască. Pentru că nu
poți să faci în momentul acesta doar mediu, fără oameni. Aproape fiecare om de
pe Via Transilvanica poate să devină un mic antreprenor, să-și pună gospodăria
la lucru și să ofere ospitalitate. Noi cei de la Tășuleasa putem doar 50 la
sută din acest proiect să facem.
Cei care oferă ospitalitate și mai ales cei
care îl parcurg fac cealaltă jumătate. O gospodărie bine pusă la punct care să
ofere fânul făcut, să ofere carne, brânză de cea mai bună calitate – atunci tu
vei face în continuare ceea ce s-a făcut în ultima mie de ani și asta este
foarte, foarte important pentru mediu. Noi am crezut la un moment dat că dacă
vom planta toată România cu pădure am rezolvat problema. Or, în acest moment,
noi știm că împăduririle care s-au făcut deja prin foste sate sunt foarte
periculoase.
Acolo din păcate nu se mai lucrează pământul și noi vom sta în
fața unei catastrofe de mari proporții dacă vom pierde pășunile acestea care
sunt atât de frumoase. Mai ales aici în Transilvania, dar de fapt peste tot,
mai ales în Carpați…și flora care este foarte bine dezvoltată. Sigur, pădurea
este foarte importantă, dar acaparează tot ce este viu practic acolo. Deci un
drum de lungă distanță rezolvă o parte din aceste probleme, oferă bani
locuitorilor pe unde trece. Turistul prinde drag și devine ambasador al acestui
biotop extraordinar de important. Cam toți locuitorii pe unde am trecut noi
sunt informați. Am făcut foarte multe acțiuni cu copiii. Punem accent pe
punctele de gospodărie locală mai mult decât pe pensiuni și pe hoteluri.
Încercăm să facem filme și să prezentăm acest lucru.
Organizatorii îi îndeamnă pe români
să își cunoască țară parcurgând acest traseu de lungă distanță, dar ii invită,
în egală măsură, și pe străinii iubitori de drumeții. Via Transilvanica este un
drum care sparge barierele dintre generații și culturi pentru că este dedicat
acelor persoane care, indiferent de vârstă, experiență sau locul de unde vin,
sunt pregătite să reducă activitatea de peste zi la mers și numărul obiectelor
pe care le transportă în rucsac la un minim necesar. Via Transilvanica este
despre diversitate, de la firul de iarbă de pe malul Dunării, până la crestele
munților, peisajele care se dezvăluie pe măsură ce se trece de la o etapă de
drum la alta fiind la fel de diferite ca oamenii care sperăm că vor străbate
acest traseu – mai putem citi pe siteul proiectului.
Aujourd’hui nous voyageons dans le centre-nord de la Roumanie et plus précisément au département de Bistrița-Năsăud, pour découvrir les monuments les plus importants du chef-lieu, la ville de Bistriţa, mais aussi les autres sites du comté. Donc si vous êtes à la recherche d’un séjour de détente ou bien de vacances actives, c’est dans cette partie de la Roumanie que vous trouverez des offres pour tous les goûts et pour toutes les bourses. Ovidiu Bozbici, conseiller au Service de tourisme de la mairie de Bistriţa, nous propose de commencer notre tour par un monument-symbole de la ville : « Nous commençons par l’Eglise évangélique de Bistriţa, le principal monument de la ville, qui a une tour haute de 75 mètres. Depuis 2013, elle est équipée d’un ascenseur, donc entièrement visitable par les touristes. Ceux-ci peuvent monter jusqu’à une hauteur de 45 mètres, d’où ils peuvent admirer un superbe panorama de la ville. L’église fut bâtie au début du 14e siècle et sa construction s’est étalée sur une cinquantaine d’années. Au fil du temps, l’édifice a connu toute une série de rénovations. A présent il fait l’objet d’un chantier de rénovation à l’aide de fonds européens d’une valeur de quatre millions d’euros et nous espérons que les travaux se terminent avant la fin de l’année. »
La citadelle de Bistriţa est une des cités fortifiées transylvaines les plus connues, telles Sighişoara, Braşov et Sibiu. Ovidiu Bobzici, conseiller au Service de tourisme de la mairie de Bistriţa, précise : « L’ancienne citadelle de Bistriţa disposait initialement de 18 tours et bastions à rôle défensif. Ces constructions étaient situées le long des remparts. Pour sa part, la muraille était renforcée par une douve. A présent, sur l’ancienne fortification, une seule tour a survécu, celle des tonneliers, haute de quelque 18 mètres. Actuellement, elle accueille des expositions d’artistes locaux. Puis il y a le complexe Sugălete, qui accueillait jadis les artisans de la ville de Bistriţa qui travaillaient le métal. C’est un complexe unique en Roumanie, une série de 13 immeubles. La construction avait démarré en 1480 et a continué jusqu’en 1520. Bistriţa était connue et reconnue notamment grâce aux orfèvres qui travaillaient des métaux semi-précieux et précieux. Les minerais étaient extraits des mines de Rodna, à une soixantaine de kilomètres de la ville. Les documents anciens font état du fait que les princes régnants moldaves s’y approvisionnaient avec toute sorte de bijoux, d’outils agricoles et d’armes. Et si je viens de mentionner Rodna, je dois préciser que Bistriţa a été mentionné pour la première fois dans un document de l’an 1241. Et voilà que cette année, en 2021, nous célébrons les 800 ans depuis la première mention documentaire, qui coïncide en fait avec la grande invasion tartare. Ils sont venus et vaincu la vieille citadelle de Rodna, après quoi ils sont arrivés à Bistriţa, en 1241, où ils ont tué 6 mille habitants. Cela fait état du fait que Bistriţa était une ville très peuplée. »
Sur le territoire du département de Bistriţa-Năsăud se trouvent toute une série de musées qui valent la peine d’être visités afin de découvrir le riche passé de cette région ainsi que ses métiers et ses traditions. Ovidiu Bozbici : « Le Musée départemental possède une section d’ethnographie et une autre d’histoire naturelle. Il y a la Maison de l’orfèvre, qui est un des principaux monuments de la ville, rénovée à son tour et qui abrite actuellement le Centre allemand. Il s’agit d’une maison construite entre 1560 et 1563 par le même artisan qui a participé à la construction de l’église évangélique. La maison Andread Beuchel est un autre immeuble assez ancien, situé dans le centre-ville. Elle a appartenu à un des premiers juges de la ville de Bistriţa, qui est entré en conflit avec les puissances de l’époque et c’est pourquoi il fut décapité. Bistriţa est également connue pour son multiculturalisme. Il y a une église évangélique, des églises orthodoxes, une église catholique, une autre uniate et enfin une église réformée. Bistriţa compte quelque 80 mille habitants, selon le recensement le plus récent. »
Les passionnés de tradition et de folklore peuvent visiter aussi la contrée de Năsăud, la commune de Salva, explique Ovidiu Bozbici, conseiller au Service de tourisme de la mairie de la ville de Bistria. « La ville possède un musée ethnographique exceptionnel et c’est également là qu’il existe un musée des vêtements traditionnels. L’artisane basée ici et connue à travers la Roumanie a non seulement conservé d’anciens vêtements roumains, mais elle produit aussi des chapeaux à la plume de paon, qui est archi-connue en Roumanie. Les touristes peuvent se rendre ensuite à Sângeorz-Băi. Ses eaux minérales sont connues pour le traitement des maladies gastriques. Pour une cure d’air très pur, il y a la nouvelle station touristique de Colibiţa, où les touristes peuvent pratiquer des sports aquatiques, l’escalade et le rafting. Une station nouvelle est à retrouver à Băile Figa, de Beclean, à quelque 38 kilomètres de Bistriţa. Hormis les eaux salées, aux qualités curatives, la station propose aussi des bains de boue et des piscines flambant neuves. C’est pourquoi Figa a été déclarée station touristique d’intérêt local. »
Evidemment, le tourisme est une des priorités de la ville de Bistriţa-Năsăud. Les projets du domaine ont été démarrés par le biais de fonds européens à l’aide desquels 12 des anciens passages piétons de la ville ont été réhabilités. La ville est renommée de ce point de vue et c’est d’ailleurs pourquoi elle a obtenu le renom de Ville des passages. Mais les projets ne s’arrêtent pas là, affirme Ovidiu Bozbici : « Nous déroulons un projet d’envergure qui s’appelle la Cité de Bistriţa qui se propose de rénover la muraille de l’ancienne citadelle et quelques-uns des principaux bastions. Puis il y a aussi un projet mené par l’Eglise évangélique. Il se propose de rénover entièrement cet immeuble, qui sera inséré au circuit touristique. Un autre projet, qui fait débat actuellement, s’appelle Intelligence Cities Challenge. Nous essayons ainsi de revitaliser le centre historique pour qu’il ressemble au centre-ville d’une bourgade médiévale. »
Donc si vous souhaitez un séjour consacré aux loisirs ou bien des vacances actives, Bistriţa-Năsăud vous attend nombreux. Pour d’autres informations sur les tarifs des d’hébergement et les itinéraires personnalisés, mais aussi pour obtenir des cartes et des brochures, n’hésitez pas à vous arrêter au Centre national d’information touristique, ouvert durant la semaine au cœur de la ville de Bistriţa. A bientôt et bon voyage !
Pornind de la cele mai reprezentative monumente din orașul Bistrița, ne îndreptăm spre punctele principale de atracție din județ. Fie că vă doriți un sejur pentru relaxare sau o vacanță activă, aici veți găsi oferte pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele.
Ovidiu Bozbici, consilier în cadrul Serviciului de Turism din Primăria Municipiului Bistrița, ne propune să ne începem turul cu monumentul-simbol al orașului Bistrița.
“Începem cu Biserica Evanghelică din Bistrița, monumentul principal al orașului, cu un turn înalt de 75 de metri. Din 2013, este dotat cu lift, deci se poate vizita de către turiști. Aceștia pot urca la o înălțime de aproximativ 45 de metri, de unde pot vedea toată panorama orașului. Biserica a apărut la începutul secolului al XIV-lea, iar construcția sa a durat aproximativ 50 de ani. De-a lungul timpului a suferit mai multe renovări. În momentul de față, se află într-o amplă lucrare de renovare din fonduri europene, în valoare de aproximativ patru milioane de euro și sperăm ca la finalul anului să fie gata.”
Cetatea Bistriței este una dintre cetățile fortificate renumite ale Ardealului, pe lângă cele din Sighișoara, Brașov sau Sibiu.
Ovidiu Bozbici, consilier în cadrul Serviciului de Turism din Primăria Municipiului Bistrița: “Urmează cetatea veche a Bistriței, care, inițial, a avut 18 turnuri și bastioane de apărare. Acestea punctau din loc în loc zidul de apărare al cetății. La rândul lui, zidul de apărare era dublat de un șanț de apă. În momentul de față, a rămas un singur turn din vechea fortificație, Turnul Dogarilor, cu o înălțime de aproximativ 18 metri. Acesta găzduiește expoziții ale artiștilor locali. Avem, apoi, ansamblul Sugălete. Se numește Sugălete fiindcă sunt locuințe unde se presupune că stăteau meșteșugari ai Bistriței, care prelucrau metale. Este un ansamblu unic în România, o înșiruire de 13 clădiri. Construcția a început în anul 1480 și a fost continuată până în, aproximativ, 1520. Bistrița era recunoscută prin prisma celor care prelucrau metale prețioase, dar și semiprețioase. Minereurile erau exploatate de la minele de la Rodna, de la aproximativ 60 de km depărtare de oraș. Vechile documente atestă că domnitorii Moldovei se aprovizionau de aici atât cu bijuterii cât și cu unelte agricole sau arme. Dacă tot am vorbit despre Rodna, trebuie să precizez că Bistrița a fost pentru prima dată menționată istoric în anul 1241. Iată că în acest an, în 2021, se împlinesc 780 de ani de la prima mențiune, care a fost făcută odată cu marea invazie tătară. Tătarii au venit, au călcat vechea cetate a Rodnei, după care au ajuns la Bistrița, în anul 1241, omorând 6.000 de locuitori. Acest fapt denotă că Bistrița era un oraș bine populat.”
Există pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud o serie de muzee care merită vizitate pentru a cunoaște trecutul bogat al acestei zone, dar și meșteșugurile și tradițiile sale.
Ovidiu Bozbici: “Avem Muzeul Județean, cu secție de etnografie, cu secție de istorie naturală. Avem Casa Argintarului, care este unul dintre monumentele principale ale orașului, renovat la rândul lui și denumit acum Centrul German. Este o casă construită între 1560-1563, de același meșter care și-a adus aportul la construcția Bisericii Evanghelice. Avem Casa Andreas Beuchel. Este și aceasta o casă veche, situată în centrul orașului. A aparținut unuia dintre primii juzi ai orașului Bistrița, care a intrat în conflict cu puterile vremii, fiind ulterior decapitat. Totodată, Bistrița este recunoscută prin multiculturalitate. Avem biserica evanghelică, biserici ortodoxe, biserica romano-catolică, greco-catolică, reformată. Bistrița are aproximativ 80.000 de locuitori după ultimul recensământ.”
Iubitorii de tradiție și folclor pot vizita zona Năsăudului, comuna Salva, continuă Ovidiu Bozbici, consilier în cadrul Serviciului de Turism din Primăria Municipiului Bistrița.
“Aici pot vedea un muzeu etnografic excepțional, iar tot aici există un muzeu al portului popular. Artista de aici, cunoscută în toată România, nu numai că a conservat vechile straie românești, ci și produce pentru doritori pălării cu pană de păun, care sunt bine cunoscute în România. Turiștii pot merge apoi la Sângeorz-Băi. Aici, apele minerale sunt vestite pentru tratarea afecțiunilor gastrice. Pentru o cură de aer foarte curat, avem noua stațiune turistică de la Colibița, unde turiștii pot practica sporturi nautice, alpinism sau rafting. Mai avem o stațiune nouă și la Băile Figa, de la Beclean, la aproximativ 38 de km de Bistrița. Pe lângă apele sărate cu proprietăți curative, oferă și nămol, dar și ștranduri nou construite, fapt pentru care a fost recunoscută ca stațiune turistică de interes local.”
Turismul este una dintre prioritățile municipalității Bistrița-Năsăud. Proiectele din acest domeniu au fost începute prin fonduri europene, cu ajutorul cărora s-a reușit reabilitarea a 12 dintre cele 20 de pasaje vechi. Orașul e renumit din acest punct de vedere, căpătând renumele de Orașul Pasajelor. Însă proiectele nu se opresc aici, spune Ovidiu Bozbici.
“Avem un proiect mare, care se numește Cetatea Bistriței, care presupune recondiționarea zidurilor fostei cetăți și a unora dintre bastioanele principale. Apoi, avem un proiect al Bisericii Evanghelice. Acesta presupune renovarea în totalitate a acestui obiectiv, care va fi introdus în circuitul turistic. Un alt proiect, în dezbatere acum, este Intelligence Cities Challenge. Astfel, încercăm să revitalizăm centrul istoric, astfel încât acesta să devină similar centrului unui burg medieval.”
Așadar, fie că vă doriți un sejur pentru relaxare sau o vacanță activă, în Bistrița-Năsăud, veți găsi oferte pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele. Pentru informații practice privind prețurile cazărilor, trasee personalizate, hărți și broșuri, vă puteți opri în centrul orașului la Centrul Național de Informare Turistică, deschis pentru dumneavoastră în fiecare zi a săptămânii.
Este un loc
preponderent turistic, unde se pot practica toate formele de turism. Dacă, de
obicei, ne îndreptam atenția asupra unor anumite atracții naturale, azi vă
invităm să deschidem porțile muzeelor bistrițene.
Alături de noi, se află Alexandru
Gavrilaș, managerul Complexului Muzeal Bistrița, o instituție cu o activitate
foarte bogată, care administrează 15 locuri în întregul județ. Identitatea
culturală a bistrițenilor este în strânsă legătură cu patrimoniul cultural
moștenit și identificat prin activitățile de cercetare, spune Alexandru
Gavrilaș:
Muzeul Bistrița, unde e și sediul Complexului Muzeal, are aproximativ
9.000 de metri pătrați de suprafață expozițională. Are patru secții: artă
contemporană, istorie, artă etnografică și populară, secția de istorie
naturală. Avem și trei construcții de arhitectură vernaculară în curtea noastră
generoasă și bine organizată. De asemenea, muzeul deține în administrare și
Casa Argintarului, Centrul German, care se află tot în Bistrița. Este o
construcție monument istoric și reprezentativă pentru arhitectura orașului din
secolul al XVI-lea. O altă clădire monument istoric este Casa Săsească, din
Livezile, care se află la 7 km de sediu, foarte aproape de Bistrița. Cunoscută
drept Muzeul de sub Poartă sau Casa Săsească, reconstituie o clădire săsească,
cu trei încăperi, șură și toate anexele gospodărești ale acelor vremuri. Veți
găsi mobilier și exponate pe categorii funcționale extrem de importante.
Complexului Muzeal
Bistrița are în administrare și două biserici: Biserica Evanghelică Herina, de
secol XIII, și ruinele Bisericii Evanghelice de la Jelna. Alexandru Gavrilaș,
manager:
La aceasta din urmă, se află într-o stare avansată de degradare o
copie după celebra frescă Navicella a lui Giotto. Conform cercetărilor
maghiare, ar fi a treia sau a patra din lume. De asemenea, Muzeul Grăniceresc
Năsăudean, este cea mai veche construcție muzeală a Bistriței. Anul acesta
împlinește 92 de ani de funcționare. Este o construcție care s-a aflat în
regimentul de graniță românesc, cu o extrem de importantă tradiție. Recomandăm
o vizită și la muzeele memoriale George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Ion Pop
Reteganul, Muzeul literar Teodor Tanco sau la Casa tradițională de pe Văile
Țibleșului, amenajată și donată de episcopul Macarie Drăgoi.
Muzeul de artă
comparată Sângeorz Băi este un muzeu unic în Europa, spune Alexandru Gavrilaș,
managerul Complexului Muzeal Bistrița.
Este unic prin colecția muzeală,
amenajare și panotare. În cadrul patrimoniului artistic impresionant, se
remarcă și cel tradițional. Obiectele etnografice și cele realizate de artiști
contemporani sunt puse aici într-o relație simbiotică extrem de interesantă. De
asemenea, foarte interesant este și Muzeul Etnografic și al Mineritului din
Rodna, deschis în 1973, cu foarte multe obiecte de valoare deosebită, specifice
mineritului. Avem în administrare și Peştera Izvorul Tăuşoarelor, aflată în
Munții Rodnei, lângă râul Izvorul Tăușoarelor, în bazinul Someșului. Peștera e
alcătuită dintr-o serie de galerii, cu o lungime impresionantă, peste 16.000 de
metri, din ce s-a descoperit până acum. Complexul Muzeal are două arii
protejate suprapuse. Se poate practica aici turismul speologic.
Invitația a fost
lansată. Până data viitoare, când vă așteptăm cu o nouă destinație, drum bun și
vreme frumoasă!
La Régie nationale des forêts Romsilva est chargée de la gestion des forêts publiques de Roumanie. L’institution s’occupe principalement de la protection des forêts et du fonds forestier, de son exploitation rationnée et de la transformation primaire du bois. Dans le département de Bistriţa-Năsăud, dans le nord de la Roumanie, Romsilva est aussi producteur de charrettes et de traîneaux. L’atelier de production a été ouvert en 2004 pour servir le Haras de Beclean. Cet élevage, fondé en 1955, était au départ un dépôt d’étalons. En 1985 on commence à y élaborer la race Semigreu Românesc et, à compter de 1993, on y élève et améliore la race Lipizzan. Le Haras de Beclean est d’ailleurs le seul endroit au monde où l’on élève systématiquement le Lipizzan à robe noire et baie.
Pour diversifier leur activité, les écuries proposent aux touristes différents passe-temps. Beita Barna, le vétérinaire du Haras de Beclean, détaille : « A partir du mois d’août, nous organisons des cours d’équitation, des randonnées à cheval, des balades en charrette ou des visites des écuries. L’hiver, nous proposons des promenades en traîneau à deux ou quatre chevaux. Côté prix, la demi-heure de cours d’équitation est à 36 lei (environ 8 euros) et la balade en charrette coûte 18 lei (environ 4 euros) par personne. »
La Régie nationale des forêts Romsilva fabrique aujourd’hui plus de 30 modèles de charrettes et traîneaux. Et, depuis l’année dernière, ils ont testé un autre type de véhicule. C’est le directeur de l’Agence départementale sylvicole de Bistriţa-Năsăud, Ivan Gheorghe, qui nous en dit davantage :« C’est une roulotte en bois, complètement équipée pour en faire un food truck. Les commandes n’ont pas tardé, notamment de Bucarest. Mais il y a aussi des gens intéressés à Braşov et à Sibiu. Nous pouvons produire environ une roulotte et demie par mois. Ca fait trois roulottes tous les deux mois, sans négliger nos autres activités. »
Les food-truck sont apparus pour la première fois aux Etats-Unis et c’est New York qui en compte le plus aujourd’hui. Dans la métropole américaine, les camions-restaurants sont devenus une vraie concurrence pour les restaurants classiques. Même si le développement de ce type de business a été plutôt lent en Roumanie, les choses semblent changer. Selon Ivan Gheorghe, Romsilva Bistriţa-Năsăud a 50 commandes de food truck sur liste d’attente. C’est vrai que le principe d’un camion-restaurant est plutôt simple : le véhicule s’arrête quelque part dans la ville et propose aux passants des plats cuisinés sur place.
Les entrepreneurs roumains qui veulent ouvrir leur propre food truck sont notamment à Bucarest. Quant aux demandes concernant l’aspect des roulottes, chaque client est unique. Ivan Gheorghe, le directeur de Romsilva Bistriţa-Năsăud : « Nous avons des clients qui veulent une vitrine, d’autres qui demandent une pièce séparée pour le personnel. Pour nous, ça a été difficile de trouver des artisans qui veuillent travailler là-dedans et qui aient, en plus, les compétences nécessaires. Il y en a qui partent à la retraite, mais nous avons pu les remplacer et continuer la production. Nous aurions besoin de plus de personnel. Ce sont notamment les tourneurs et les soudeurs qui manquent – ceux qui travaillent chez nous réparent aussi les engins forestiers. »
Le prix d’une roulotte en bois peut approcher celui d’une voiture. Pour la déplacer, on peut se servir d’un véhicule ou de chevaux, et elle est dotée des équipements obligatoires pour la faire circuler sur la voie publique. Côté dimensions, une roulotte-restaurant peut atteindre 6 m de long, 3 m de large et 2,8 m de hauteur. Les véhicules produits par Romsilva sont fabriqués en matériaux recyclables, disposent d’une isolation thermique et sont prêts à l’emploi. L’équipement standard comprend un plan de travail en mélaminé, un évier deux bacs en inox, une pompe électrique pour l’alimentation en eau, de l’éclairage LED intérieur et extérieur, des tables situées des deux côtés de la roulotte. Romsilva pense même développer son activité à l’international. D’ici peu, un modèle destiné au marché communautaires devrait voir le jour. Avis aux entrepreneurs : même si ces roulottes sont fabriquées pour en faire des food trucks, sachez qu’elles peuvent être adaptées pour y installer un café, une librairie, un magasin de fleurs ou tout autre commerce qui vous intéresse. (Trad. Elena Diaconu)
Das nationale Forstamt Romsilva beschäftigt sich hauptsächlich mit dem Schutz des Waldes sowie mit der Verwaltung des Waldbestandes. Der vernünftige Holzeinschlag und die primäre Aufbereitung des Holzes sind weitere Aufgaben der öffentlichen Waldbehörde. Im Kreis Bistriţa-Năsăud (dt. Bistritz-Nassod) ist ein Sonderfall anzutreffen — denn hier verfügt Romsilva über die einzige Werkstatt, wo Kutschen und Schlitten gefertigt werden. Die Werkstatt wurde 2004 eröffnet. Ursprünglich hatte die Werkstatt einen anderen Zweck — sie wurde nämlich für die Pferdeherde in Beclean (dt. Bethlen) gegründet. Sie wurde 1955 eröffnet und war erstmals ein Stall, in dem Hengste gehalten wurden. 1985 wird hier eine neue Pferderasse gezüchtet, der sogenannte Semigreu Românesc (dt. halbschweres Pferd aus Rumänien). Darüber hinaus begannen 1993 die örtlichen Züchter mit der Bildung und Verbesserung der Lipizzaner-Rasse.
Am Reiterhof Beclean werden die Gäste mit einem großzügigen Freizeitangebot empfangen. Das erzählte uns Beite Barna, der am Reiterhof Beclean arbeitende Tierarzt:
Seit August bieten wir Reitunterricht an, aber auch Reitausflüge, Kutschenfahrten, Besuche der Hengstherde stehen im Angebot. Im Winter können unsere Gäste mit dem Pferdeschlitten fahren. Diese werden entweder von 2 oder von 4 Pferden gezogen. Für eine halbe Stunde Reitunterricht müssen die Touristen etwa 8 Euro zahlen. Eine Kutschenfahrt kostet etwa 4 Euro pro Person.“
Romsilva hat im Laufe der Zeit mehr als 30 verschiedene Schlitten- und Kutschenmodelle hergestellt. Letztes Jahr brachte die Werkstatt in Bistriţa-Năsăud ein neues Testprodukt auf den Markt. Worum es ging, erzählte uns der Leiter des Forstamtes Bistriţa-Năsăud, Ivan Gheorghe:
Eine Imbiss-Kutsche, mit all dem Drum und Dran. Die Bestellungen ließen nicht auf sich warten. Wir haben schon sehr viele entgegen genommen, die meisten aus Bukarest. Gleich nach der Vermarktung kamen 10 Bestellungen von Bukarest. Auch in Sibiu (Hermannstadt) und Braşov (Kronstadt) gab es Interessenten. Wir können 1,5 Imbiss-Kutschen pro Monat herstellen. Also drei solche Kutschen in 2 Monaten. Selbstverständlich, ohne unsere weiteren Aufgaben zu vernachlässigen.“
Imbiss-Wagen gab es zuerst in den USA, wobei New York mit Abstand marktführend war. Manche Imbiss-Wagen verwandelten sich sogar in Alternativen zu den klassischen Restaurants. In Rumänien bewegen sich die Dinge etwas langsamer, doch Ivan Gheorghe von Romsilva Bistriţa-Năsăud versicherte uns, dass sie bereits 50 neue Bestellungen in der Warteschleife haben. Die meisten kommen aus Bukarest. Die Street Food Verkäufer in der rumänischen Hauptstadt möchten so viele Kunden wie möglich anziehen. Was die Ausstattung und das Aussehen der Kutsche betrifft, so haben die Kunden vielfältige Forderungen. Das sagte uns der Leiter des Forstamtes Bistriţa-Năsăud:
Manche wollten die Kutsche mit einem großen Schaufenster ausstatten, andere wünschten sich einen zusätzlichen Raum für das Personal. Es war schwierig, gut ausgebildete Mitarbeiter zu finden, die auch bereit gewesen wären, sich die Mühe zu machen und Imbiss-Kutschen herzustellen. Einige Mitarbeiter sind in die Rente gegangen. Es war nicht einfach, sie zu ersetzen, doch schließlich fanden wir die richtigen Leute. Selbstverständlich bräuchten wir mehr Mitarbeiter. Manche von ihnen, die Dreher und Schweißer, arbeiten auch an der Reparatur und Wartung der forstwirtschaftlichen Maschinen.“
Eine Kutsche kann so teuer wie ein PKW werden. Darüber hinaus sind die Kutschen einfach beförderbar. Sie können von Pferden gezogen oder von Autos geschleppt werden und sind entsprechend ausgestattet, um im öffentlichen Straßennetz zu fahren. Die Kutschen können eine Länge von 6 m und eine Breite von 3 m erreichen. In der Regel haben sie eine Höhe von 2,8 m. Sie werden aus wiederverwertbaren Baustoffen gefertigt und sind thermisch isoliert. Sie sind entsprechend ausgerüstet, um Street Food anzubieten. Die Standard-Ausrüstung umfasst eine melaminbeschichtete Arbeitsfläche, einen Spülbecken aus Edelstahl, eine elektrische Pumpe für die Wasserversorgung, ein Led-Beleuchtungssystem für den Innenraum sowie für den äußeren Bereich. Außerdem ist die Street-Food-Kutsche auch mit Tischen an der Vorder- und Hinterseite ausgestattet. Romsilva überlegt sich, das Geschäft auch außerhalb Rumäniens zu entwickeln bzw. auszuweiten. Demnach sollen künftig Unikat-Kutschen hergestellt und im Ausland vermarktet werden.
Um festzustellen, ob das Street-Food-Geschäft wirklich floriert, starteten wir eine Forschungsinitiative in den Straßen von Bukarest. Imbiss-Wagen fanden wir in der Tat vielerorts, doch richtige Street-Food-Kutschen fanden wir kaum. Zwei — um genauer zu sein: Eine verkauft Wurstbrötchen in der Altstadt, eine andere befindet sich ebenfalls in der Innenstadt, allerdings am Unirii-Boulevard. Und verkauft ebenfalls Wurstbrötchen.
Auch wenn die Kutschen aus Beclean als Street-Food-Bude angeboten werden, kann ihr ursprünglicher Zweck leicht umgewandelt werden. Somit können die Kutschen als Blumenladen, Buchhandlung, Souvenirs-Shop, Café, Eisbude oder Konditorei eingesetzt werden.
Beim Zentrum für das Studium der Modernität und des Dorfumfelds gibt es kein Sommerloch. Unter den Stichworten Telciu 2020. Plattform für Bildung und Kultur“ setzt das Zentrum die künstlerischen und bildenden Programme für Kinder und Teenager im Zeitraum Ende Juli — Ende August in der siebenbürgischen Gemeinde Telciu im Landkreis Bistriţa-Năsăud fort. Die Gemeinde besteht aus vier Dörfern und einer Gesamtzahl von 6.200 Einwohnern. 2020 passt sich die Plattform mit einem neuen Format an die aktuellen Umstände an. Einzelheiten bekommen wir von der PR-Beauftragten Raluca Ţurcanașu:
Leider sahen wir uns gezwungen, auf die Sommerschule zu verzichten, das war ein breit angelegtes Projekt von uns, bei dem jedes Jahr viele Gäste sowohl aus Rumänien als auch aus dem Ausland zusammenkamen. Angesichts der Coronavirus-Pandemie haben wir darauf verzichtet, denn das war weder für unsere Gäste noch für die Gemeinde gut. Wir machen jedoch mit unseren Tagungen weiter, die Zahl der Workshops mussten wir jedoch auf vier reduzieren. Bei jedem Workshop dürfen wir nur zehn Teilnehmer zusammenbringen, denen wir natürlich den nötigen Mund- und Nasenschutz sowie Handschuhe anbieten. Alle Workshops finden im Freien statt. Die Events in Telciu finden mit der strengen Beachtung aller Sicherheitsmaßnahmen statt. Die Tagungen werden auch live auf Facebook und YouTube übertragen. Somit können unsere Gäste und Freunde des Zentrums Telciu mit einer klaren und spontanen Kommunikation rechnen. In den vorigen Jahren haben sie sich voller Enthusiasmus daran beteiligt und ihre Erfahrung mit uns geteilt. Unsere Gäste kamen aus allen Ecken Europas und aus Nordamerika.“
Das Programm beginnt mit einem Theater-Workshop, Ende August halten die Organisatoren auch einen Anti-Bullying-Workshop und bis Ende Juli einen Workshop für kreatives Schreiben bereit. Wer sein Trickrepertoire ausbauen möchte, sollte zwischen dem 27. und dem 31. Juli am Jonglier-Workshop teilnehmen. Jonglage erfreut sich weltweit einer großen Beliebtheit und Telciu bildet auch keine Ausnahme. 2019 hat der Workshop einen großen Erfolg gefeiert und zahlreiche Gäste zusammengebracht. Ein Workshop für narrative Collage erwartet dieses Jahr seine Gäste zwischen dem 8. und dem 16. August.
Im Jahr 2020 setzen die Organisatoren den Akzent auf Bullying. Laut dem UN-Kinderhilfswerk und dem UN-Sonderbeauftragten für Gewalt gegen Kinder gibt etwa jeder dritte Jugendliche in 30 Ländern an, online schikaniert worden zu sein, während jeder fünfte berichtet, dass er deshalb die Schule geschwänzt hat. Die Organisatoren bieten Workshops für Kinder und Teenager zwischen 7 und 16 Jahren an, wo sie lernen, wie man Einschüchterung und Belästigung erkennt und wie man sich dagegen wehren kann. Weil dieses Jahr die Events unter Sonderbedingungen stattfinden, spricht unsere Gesprächspartnerin in den folgenden Minuten über die Erwartungen der Organisatoren:
Bislang haben sich fast 10 Kinder und Teenager für jeden Workshop angemeldet. Der Jonglier-Workshop und der Workshop für narrative Collage finden online statt. Wir hätten nie geglaubt, dass es möglich ist. Online können wir jeden dieser zwei Workshops, die so ein starkes Interesse wecken, zweimal anbieten. Die Teilnehmer, Lehrer, Kinder und Teenager in unserer Gemeinde, können es kaum erwarten.“
Sich für seine Gemeinde einzusetzen und der Wunsch, mehr Chancengleichheit zu bieten, bilden die Grundlage der Plattform Telciu. Das kleine, aber enthusiastische Team von Telciu weiß bescheid, dass solche Initiativen vor Ort wie ein Privileg angesehen werden. Während in Universitätszentren und Großstädten solche Projekte als banal gelten, tragen sie im rumänischen Dorfumfeld eine große Bedeutung. Das ist hauptsächlich auf die wirtschaftliche Migration zurückzuführen, die sich auf die Struktur der kleinen Gemeinden negativ auswirkt. 2020 sind zudem Unsicherheit und Angst vor der Zukunft stärker als je zuvor spüren.
Ende März reichten die Kulturministerien in Österreich, Bosnien und Herzegowina, Kroatien, Italien, Rumänien, der Slowakei und Ungarn bei der UNESCO eine Akte über die Zuchttradition der Lipizzaner“ ein. Der eingereichte Antrag soll im Rahmen der 16. Versammlung des Zwischenstaatlichen Ausschusses für die Erhaltung des immateriellen Kulturerbes untersucht werden. Die nächste Generalversammlung ist für Dezember 2021 geplant.
Was Rumänien betrifft, startete der Landesausschuss für die Erhaltung des immateriellen Kulturerbes — das zuständige wissenschaftliche Gremium, das unter der Obhut des Kulturministerium steht — die notwendigen Verfahren, um sämtliches Wissen sowie alle Praktiken und Fähigkeiten über die Zucht und Pflege der Lipizzaner in Erfahrung zu bringen. Denn das Know-how wurde im Laufe der Zeit vorwiegend mündlich und durch unmittelbare Erfahrung von einer Züchtergeneration auf die andere übertragen. Darüber hinaus müssen sämtliche kulturelle Traditionen und gesellschaftliche Praktiken untersucht werden, die sich innerhalb der Gemeinden im Laufe der Zeit als Teil von Ritualen, traditionellen Handwerken und Pferdesportveranstaltungen entwickelten und die Lipizzaner Pferderasse fördern. In Rumänien gibt es zwei große Gestüte, wo Lipizzaner gezüchtet werden — eines befindet sich in der Ortschaft Sâmbăta de Jos, im Kreis Braşov, und das zweite in Beclean, im Kreis Bistriţa-Năsăud. Das Besondere am Gestüt in Bistriţa-Năsăud ist, dass es das einzige Gestüt weltweit ist, wo schwarze Lipizzaner gezüchtet werden. Barna Bojthe ist Tierarzt in Beclean. Er erzählte uns Folgendes über die Zucht der Lipizzaner:
Der Lipizzaner ist die älteste Kulturrasse Europas und reicht bis ins Jahr 1580 zurück, als sie von Pferden spanischer Herkunft entstand. Am 19. Mai 1580 erließ Karl II. eine königliche Verfügung, durch die er die Zucht von Pferden für den Bedarf der Armee in der heutigen slowenischen Ortschaft Lipica verlangte. Daher auch die Bezeichnung der Pferderasse — Lipizzaner — von der Ortschaft Lipica im heutigen Slowenien. Am Anfang galt es, lediglich die Bedürfnisse der Armee zu decken. Farbe und Herkunft zählten nicht. Erst ab 1865 werden die Pferde systematisch nach Herkunftslinie gezüchtet.“
Demnach wurden acht klassische Hengstlinien geschaffen. Diese genießen internationale Anerkennung. Zwei dieser Hengstlinien stammen aus Rumänien. Mehr Informationen dazu lieferte uns der Tierarzt Barna Bojthe:
Am 14. Mai 1810 kam der Hengst Incitato zur Welt. Die Geburt ereignete sich im Gestüt des Grafen Bethlen, dem damaligen Gouverneur Siebenbürgens. Mit 3 Jahren wurde er vom Gestüt Mezőhegyes in Ungarn gekauft. Aus Rumänien stammen die Hengstlinien Incitato 9 und 11. Eine weitere klassische Hengstlinie, die ebenfalls aus Siebenbürgen stammte, war Tulipan. Der Hengst wurde vom österreichischen kaiserlichen Gestüt nach dem Aufstand von 1848 gekauft. Leider wurde uns die Hengstlinie Favori nicht zuerkannt. Das sind sehr seltene, schwarze Pferde. Und es gibt weitere 22 weltweit anerkannte Hengstfamilien. Davon stammen zwei — nämlich Teodorovska und Spadilla — aus der Bukowina!“
Wegen der Kriege oder aus unterschiedlichen strategischen Gründen musste das Gestüt in Lipica mehrmals von einer europäischen Ortschaft in die andere übersiedeln. 1874 wurde das Gestüt in Sâmbăta de Sus mit Lipizzaner-Hengsten aus der Aufzucht in Mezőhegyes gegründet. Das Gestüt in Beclean ist stolz darauf, einen wertvollen Hengst der Linie Neapolitano 31 zu besitzen. 2019 wurde er Weltmeister im Wagenrennen.