Tag: Bucovina

  • Cazinoul din Vatra Dornei

    Cazinoul din Vatra Dornei

    Situată într-o depresiune
    intramontană din Carpaţii Orientali, la 116 km vest faţă de municipiul Suceava,
    pe o arteră feroviară şi rutieră care face legătura între Bucovina şi Transilvania, staţiunea Vatra Dornei devine mai atractivă în
    perioada iernii datorită pârtiilor de schi la baza cărora se află zona centrală
    a staţiunii. Pe lângă aceste pârtii, mai există încă o pârtie cu o lungime de 3
    mii de metri şi o diferenţă de nivel de 400 de metri unde sunt organizate
    competiţii oficiale ale sporturilor de iarnă.


    Vatra
    Dornei nu este cunoscută doar ca staţiune unde se poate schia, ci şi ca staţiune
    balneoclimaterică, datorită celor peste 40 de izvoare de ape minerale şi a
    aerului curat. Primele analize ale apelor minerale din zonă au fost făcute la începutul
    secolului al 19-lea, iar în 1845 a fost construit primul stabiliment balnear. La Vatra Dornei a fost
    redeschisă recent clădirea Cazinoului, după 5 ani de lucrări de restaurare pe baza unui proiect finanțat cu 5 milioane de euro din fonduri
    europene. Lăsată în paragină
    timp de foarte mulţi ani, clădirea a
    fost retrocedată Fundației Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în
    anul 2004, iar lucrările de restaurare au început în 2019. Festivitatea
    reinaugurării a avut loc marți, 28 noiembrie, când
    s-au împlinit 105 ani de la adoptarea de către Congresul General al Bucovinei,
    reunit la Cernăuți, a moţiunii privind Unirea Bucovinei cu
    Regatul României. Slujba de
    sfințire a clădirii, a fost urmată de
    citirea de către consilierul eparhial al Sectorului Monumente, Patrimoniu și
    Arhitectură Bisericească al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Vasile
    Demciuc, textului aşa-numitei gramate de sfințire, în care este menţionat şi modul în care
    a apărut această clădire în zona centrală a staţiunii Vatra Dornei

    Clădirea, proprietate a
    Fundației Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a fost construită
    între anii 1896-1898, proiectul fiind realizat de arhitectul vienez Peter von
    Brang. Fondul bisericesc ortodox român al Bucovinei a cumpărat de la statul austriac
    la data de 27 iunie 1870 pentru suma de 1.450.000 de florini, guldeni, monedă
    austriacă, domeniile camerale Câmpulung și Jucica și, odată cu acestea, parcul
    cu suprafața de 35 de hectare cu Băile Vatra Dornei. Pe acest teren, Fondul
    Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a construit clădirea băilor și cazinoul
    Băilor, care s-a numit dintr-un început Pavilionul Central al băilor sau
    Palatul de cură al stabilimentului balnear. Viziunea primarului din acea vreme,
    Vasile Deac, și investițiile Fondului bisericesc ortodox român al Bucovinei la
    Vatra Dornei au dus la edificarea unei stațiuni balneoclimaterice de nivel
    european, iar Vatra Dornei a fost declarat oraș al Imperiului austro-ungar la
    17 decembrie 1907.


    Cazinoul a fost inaugurat la 10 iulie 1899, în prezența
    împăratului Franz Josef și a moștenitorului tronului, arhiducele Franz Ferdinand.
    În Cazinoul Băilor din Vatra Dornei erau săli de muzică, de lectură, de dans,
    de biliard, precum și o cafenea și, în pofida titulaturii, în interior
    niciodată nu au existat săli pentru jocuri de noroc.


    Redeschiderea Cazinoului Băi din Vatra Dornei este un mare câștig pentru
    Bucovina. Pe lângă faptul că va deveni o mare atracție turistică, această
    bijuterie arhitectonică va găzdui concerte și spectacole, precum și expoziții.
    De altfel, chiar la inaugurare, în sălile Cazinoului erau amenajate deja mai
    multe expoziții, printre care cea intitulată Bucovina 1774 – 1944, de la
    anexare la al doilea război mondial, o expoziție propusă de Muzeul Național al
    Bucovinei, care prezintă reproduceri ale unor documente și ale unor fotografii
    de epocă, însoțite de texte explicative


  • Românii de lângă noi

    Românii de lângă noi

    Lansarea în premieră a CD-ului Cred în fericire” — cântece pe versurile poeților nord-bucovineni în interpretarea cantautoarei Carolina Jitaru — proiect realizat de Societatea Doamnele Române” de la Cernăuți cu susținerea Departamentului pentru românii de pretutindeni. Interviu cu Carolina Jitaru, jurnalist, vicepreședinte al Societății Doamnele Române”, laureată a mai multor festivaluri naționale și internaționale de muzică ușoară, muzică folk și de romanțe.






  • Oferte la Târgul de Turism al României

    Oferte la Târgul de Turism al României


    În perioada 23-26 februarie, a avut loc la București ediția a 47-a a Târgului de Turism al României. În cadrul evenimentului, au fost prezentate cele mai interesante oferte și atracții turistice din România. Nu au lipsit nici meșterii populari care au făcut adevărate demonstrații ale meșteșugurilor străvechi. Aflăm azi câteva dintre cele mai interesante destinații de vacanță propuse pentru perioada următoare.



    Bianca Vințan, specialistă în Relații Publice la Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din județul Timiș, spune că Timișoara este pregătită să fie o adevărată capitală a culturii europene și că oferta anului 2023 pentru județul Timiș este una bogată. “Invităm turiștii să descopere Drumul Vinului. Acesta cuprinde cinci crame mici din zona Silagiu și vizite la producătorii locali de acolo. Turiștii se pot caza aproape de crame, pot degusta produsele locale sau pot face băi în ape curative în stațiunea Buziaș. Pe lângă aceasta, iubitorii de natură și de experiențe în aer liber sunt invitați pe 15 trasee de cicloturism în județul Timiș. Mai există varianta drumețiilor în zona Padeș, Fârdea, a lacului Surduc. Sunt foarte multe descoperit la noi în județ.”



    Niculai Barbă este vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, dar și coordonator al Centrului Național de Informare și de Promovare Turistică. Prezent la standul Bucovinei, el le prezintă tuturor celor interesați cele mai interesante programe turistice. “Anul acesta avem și evenimente speciale incluse în programul “Anul Ciprian Porumbescu”. Prin urmare, dezvoltăm și turismul de evenimente, care sunt foarte multe în 2023. Apoi, prezentăm perioada în care suntem foarte căutați, cea a sărbătorilor pascale. Rezervările pentru Paște și Crăciun în Bucovina se fac de pe un an pe altul. Nu lipsesc gastronomia, tradițiile, meșterii populari, muzica. La această ediție a târgului am venit cu interpreți ai Ansamblului “Ciprian Porumbescu”, pentru a pune în valoarea creația compozitorului român.”



    Unul dintre meșterii populari de la standul Bucovinei este Luminița Niculiță. A venit din comuna-muzeu Ciocănești și e înconjurată de obiecte de artizanat. “La târgul de turism am adus o colecție frumoasă de ouă încondeiate, specifice zonei Bucovinei, mai exact comunei-muzeu Ciocănești, din care provin. Noi putem să ne lăudăm nu numai cu ouăle încondeiate, ci și cu casele frumoase, cu fațade pictate, ceva unic în lume. Datorită ouălor încondeiate, a caselor pictate, a tradițiilor care se păstrează, comuna noastră a fost declarată comună-muzeu în aer liber. Am început să practic meșteșugul încondeierii ouălor de la patru ani, îndrumată de mama, de bunici, de mătuși. Am început cu cele mai simple modele, iar, acum, la 20 de ani, pot spune că am deja o experiență consistentă. Se pot organiza și ateliere de încondeiat ouă, însă trebuie să fim anunțați din timp pentru a pregăti materialele necesare. Am avut turiști de pe toate continentele și din toate țările Europei. Toți au fost uimiți că nu avem faima Elveției în ceea ce privește peisajul. Așteptăm lumea la noi, ca să se convingă.”



    Ramona Niță, directoarea Centrului Național de Informare și de Promovare Turistică din Breaza, a venit cu oferte speciale de Paște și Rusalii, dar și cu reduceri pentru toată perioada anului. “De exemplu, avem o pensiune de patru stele, care are de Paște un pachet care cuprinde trei nopți, cazare cu demipensiune și dejunul festiv de Paște. Tariful este de 1200 de lei (243 euro) de persoană, în cameră dublă. Pe lângă cazare și mese sunt incluse și activități cum ar fi foc de tabără sau dansuri. Au o curte foarte frumoasă, cu foișoare. Sunt oferte și pentru perioada verii. Acestea cuprind zilele din cursul săptămânii și se plătesc patru nopți la preț de trei sau cinci la preț de patru. În weekend sunt prețuri standard, fiindcă e cererea foarte mare.”



    Judith Grapă, documentarist la Muzeul Țării Făgărașului, a prezentat motivele pentru care Cetatea Făgărașului n-ar trebui ocolită de turiști în vacanțele anului 2023. “Este singura cetate a principeselor din România. Principii Transilvaniei, în secolele XVI și XVII, dăruiau această cetate soțiilor lor ca dar de nuntă. Doamnele principese au fost cele care au administrat-o, alături de domeniul aparținător care se numea Țara Făgărașului. În al doilea rând, este una dintre cele mai frumoase cetăți din lume, cu diplomă de excelență. În al treilea rând, este o cetate foarte bine conservată. Cetatea a fost restaurată parțial și arată foarte bine. Se poate vizita etajul întâi, unde avem 26 de săli și unde este găzduit Muzeul Țării Făgărașului. La etajul al doilea, avem încă patru încăperi amenajate în stilul secolului al XVII-lea. Vă invităm să veniți mai ales când se organizează Medfest, un festival medieval, de zilele cetății, în ultima săptămână din luna august.”



    Din Transilvania ajungem pe litoralul românesc al Mării Negre. Alina Monica Rapotan este administratorul unei case de vacanță din stațiunea Jupiter. “Avem o ofertă de 10% reducere. În sezon, prețul pentru doi adulți și un copil până în cinci ani poate ajunge la 220 de lei (44 euro). În iunie, pentru doi adulți, putem oferi un tarif de 140 de lei (28 euro). Avem bucătărie proprie și locuri de joacă pentru copii la interior și la exterior. Ne aflăm în pădure. Este aer curat și suntem aproape de plajă.”



    Dr. Andrei Ando, director executiv la Consiliul Județean Arad, a fost prezent la târgul de turism cu o ofertă pentru trei zone diferite ale județului Arad. “În primul rând, municipiul Arad, unde promovăm turismul istoric și cultural. În al doilea rând Valea Mureșului, o zonă istorică a municipiului Arad. Aici punem accent pe castelul de la Săvârșin, pe tradițiile din atenția UNESCO. Apoi, promovăm podgoria Miniș-Măderat, una dintre podgoriile istorice din centrul Europei. Acolo avem două soiuri de vin: Cadarcă, un soi roșu, și Mustoasă de Măderat, un soi alb. În paralel, la acest târg, am vrut să promovăm municipiul Arad ca destinație de city-break. Am discutat până acum cu 22 de agenții de turism pentru includerea Aradului în oferta lor de toamnă. Avem 70 de palate renovate în centrul Aradului, cel mai mare areal urban central din România, avem cea mai mare salbă de clădiri în stil Secession.”



    Nu au lipsit din cadrul târgului nici ofertele pentru turism de aventură sau balnear. De asemenea, geoparcul UNESCO “Ținutul Buzăului” și Banatul Montan au avut standuri foarte animate și pline de idei pentru o vacanță reușită. Vom reveni în edițiile viitoare ale rubricii noastre la fiecare dintre aceste destinații pentru a le înțelege atuurile, astfel încât să vă puteți crea o vacanță de neuitat în România.


  • Muzeul Satului Bucovinean

    Muzeul Satului Bucovinean

    Deschidem azi porțile unuia dintre cele mai tinere muzee
    de artă populară în aer liber din România. Este un muzeu al satului, care se
    concentrează pe arhitectura din lemn, tradițională, dintr-o zonă istorică și
    turistică a României: Bucovina. Constantin Emil Ursu, director general al
    Muzeului Național al Bucovinei, spune că la exterior se poate observa structura
    unui sat tradițional. Pe de altă parte, la interior, organizarea interioarelor
    constituie o expoziție etnografică aparte. Cuptoarele, sobele se regăsesc în
    muzeu într-o varietate de tipuri. Mobilierul tradițional, textilele de
    interior, piesele de port popular completează imaginea civilizației
    tradiționale bucovinene.

    Evident, lemnul a fost un material
    fundamental în construcția satului bucovinean, din care, alături de români, au
    trăit multe alte etnii: germani, polonezi, ucraineni, evrei sau italieni.
    Muzeul nostru încearcă să reconstituie un sat cu tot ce avea acesta în ceea ce
    privește gospodăriile, construcțiile comunitare sau instalațiile tehnice care
    ilustrează o parte dintre meșteșugurile zonei și, bineînțeles, modul de viață
    al bucovinenilor. Fiecare microzonă are un mod propriu de viață. Astfel, în Muzeul
    Satului puteți vizita și un atelier de olărit, dar, în același timp, o crâșmă,
    o biserică funcțională, o școală și așa mai departe.


    Obiectivele nu sunt așezate tematic, continuă Constantin
    Emil Ursu. Ele sunt inserate în teritoriul satului. Există
    diverse gospodării, urmează apoi moara pe malul unui mic pârâu care străbate
    satul, după care se vede biserica din fața școlii și așa mai departe. Am
    încercat să creăm imaginea unui sat tradițional din Bucovina folosindu-ne și de
    interioare, care le creează o impresie foarte bună vizitatorilor noștri. Avem
    de la ștergare și scoarțe până la cuptoare și sobe, care sunt foarte diferite.
    Evident, avem mobilier tradițional și piese de port popular. Aproape tot ce
    există în acest muzeu este funcțional, inclusiv în fierăria satului recreat, de
    exemplu. De asemenea, acordăm o importanță deosebită activităților
    educaționale. Din păcate, meșteșugurile tradiționale dispar încetul cu încetul
    sau devin mai puțin interesante. Noi facem eforturi, atât cât putem, să adunăm
    un număr cât mai mare de copii care vor învăța cât de cât un meșteșug, dar, mai
    important, vor înțelege ce presupune crearea unui obiect tradițional.



    Lumea rurală nu mai e așa de bine reprezentată în zonele
    urbane, spune Constantin Emil Ursu, directorul general al Muzeului Național al
    Bucovinei. Totuși, succesul acestor colecții se înregistrează, deopotrivă, atât
    la turiștii străini cât și la cei români. Există deja
    generații care nu mai au bunici în mediul rural, care au crescut și care au
    urmat școala în străinătate. Acești tineri văd Muzeul Satului Bucovinean ca o
    curiozitate. Evident, muzeul nostru îi farmecă pe turiștii străini. În
    expoziția permanentă, în trei obiective, am încercat să reconstituim riturile
    tradiționale de trecere: botez, nuntă și înmormântare. Revenind la meșteșugari,
    avem un stand al muzeului. Pe de altă parte, în perioada de vară, începând cu
    luna mai, există o serie de meșteri care comercializează obiectele meșteșugite
    de ei în interiorul muzeului.



    Programul de vizitare al muzeului este de miercuri până
    duminică, între orele 9.00 și 17.00. Biletele pot fi achiziționate și online,
    iar un adult va plăti 8,4 lei (1,7 euro), în timp ce elevii și pensionarii
    beneficiază de reducere. În speranța că v-am convins, vă așteptăm și data
    viitoare cu o nouă destinație. Până atunci, drum bun și vreme frumoasă!


  • Țara Dornelor, la trecerea dintre ani

    Țara Dornelor, la trecerea dintre ani

    Bun-găsit la ultima ediție a
    rubricii noastre din acest an! Pentru trecerea dintre ani, am ales să ne
    îndreptăm spre nordul României, în Bucovina. Aici, pe lângă cunoașterea satului
    românesc, aveți și multe ocazii pentru distracție și odihnă activă.Mâncărurile tradiționale românești, preparate de gazdele la care veți fi
    cazați, alături de băuturile specifice, foarte apreciate, vă vor da energia de
    care aveți nevoie pentru a explora o zonă deosebit de ofertantă. Maricica Cazimirciuc,
    managerul destinației de ecoturism Țara Dornelor, spune că în nicio altă parte
    a României, de sărbătorile de iarnă, nu se cunoaște o atât de mare varietate și
    bogăție de manifestări ca în Bucovina.

    În ultimele zile ale
    anului nu există colțișor din Bucovina unde să nu te bucuri de toate aceste
    obiceiuri. Plugușorul și dansul mascaților, jocul caprei, ursului, căiuților și
    cerbului, toate simbolizează momentele cele mai importante din viața omului:
    nașterea, căsătoria și moartea. Acestea ironizează, deopotrivă, prostia și
    urâtul, laudă gospodarii satului, critică lenea, răutatea și zgârcenia. Știm cu
    toții că Bucovina este extrem de ofertantă din punct de vedere turistic și că
    se află pe primele locuri în topul destinațiilor turistice. Însă, anul acesta,
    parcă mai mult decât oricând, operatorii din turism s-au întrecut în oferte de
    pachete turistice care, pe lângă cazare și mese festive, includ plimbări călare
    sau cu sania atrase de cai, drumeții ghidate în natură, relaxare în piscină
    acoperită sau ciubăr, grătar în aer liber în jurul focului de tabără, vizite la
    obiective turistice, mănăstiri și muzee, programe folclorice tradiționale în
    seara de Revelion, activități și ateliere de meșteșuguri locale, povești,
    jocuri și jucării pentru copii, cadouri pentru oaspeți și, bineînțeles,
    nelipsitul foc de artificii la trecerea dintre ani.


    Este și cazul Țării
    Dornelor, destinația ecoturistică sau inima verde a Bucovinei, care, pe lângă
    aceste pachete atractive, oferă turiștilor posibilitatea practicării
    sporturilor de iarnă. Schi alpin și snowboard pe cinci pârtii
    amenajate, schi de tură în Masivul Căliman și nu numai, patinaj pe patinoarul
    artificial din Vatra Dornei, săniuș, tubing, drumeții pe poteci tematice,
    însoțiți de ghizi, și, bineînțeles, escaladă pe gheață. Toate acestea sunt la
    pachet cu peisaje montane de vis, aer curat, veselie, bună dispoziție. E o atmosferă
    de sărbătoare care amintește de copilărie. Sunt adevărate experiențe de neuitat
    și nu putem să nu amintim câteva dintre evenimentele care se desfășoară zilele
    acestea și, mai apoi, în ianuarie-februarie 2023 în Țara Dornelor. Mă refer la
    festivaluri de date și obiceiuri, din Vatra Dornei, cu participarea din ce în
    ce mai numeroasă a localnicilor, dar și a invitaților din străinătate.
    Campionatele mondiale de sanie pe pistă naturală, singura omologată din toată
    regiunea de est a Europei, vor avea loc tot la Vatra Dornei, la începutul lunii
    februarie. Winter Fest, eveniment extrem de așteptat de noi toți, va avea loc
    în Vatra Dornei în perioada 24-26 februarie 2023.


    Ecoturismul
    înseamnă un cumul de experiențe turistice bazate pe relația turistului cu
    natura, tradițiile și obiceiurile locale, spune Cazimirciuc Maricica, managerul
    destinației de ecoturism Țara Dornelor. Înseamnă un turism de calitate, cu
    respect față de moștenirea înaintașilor. Astfel, Bucovina rămâne și în acest an
    una dintre destinațiile cele mai căutate pentru petrecerea vacanței de
    sărbători. Faptul că și anul acesta gradul de ocupare al
    structurilor de cazare este de aproape 90% dovedește că atât pentru turiștii
    români, cât și pentru turiștii străini, Bucovina este preferată. Impresia
    generală este că, dacă vrei să simți cu adevărat sărbătorile de iarnă, e musai
    să mergi măcar o dată în viață în Bucovina. Cred că spune totul despre
    experiența trăită de turiști aici, la noi, de sărbători. Și, ca o completare,
    eu pot să spun că oricine a fost aici o dată se reîntoarce cu siguranță. Aș
    recomanda cu cea mai mare căldură cazarea la pensiuni. Sunt locații cu
    structuri de cazare de mici dimensiuni, unde efectiv te simți ca acasă și unde chiar
    ești acasă.


    Stațiunea montană Vatra
    Dornei este cunoscută și sub numele de Perla Bucovinei. Situată la o altitudine
    de 800 de metri, aceasta este aleasă de iubitorii sportului montan, dar și de
    către cei care doresc să-și petreacă un concediu într-o oază de liniște. Aici se
    pot practica sporturi precum rating, mountain bike, extreme bike, parapantă sau
    schi. Stațiunea se află la 123 de km de Aeroportul Internațional Suceava și este
    foarte căutată la trecerea dintre ani. La o pensiune de patru margarete și la
    10 km de pârtiile de schi, pentru un sejur în perioada 30 decembrie 2022 – 2
    ianuarie 2023, veți plăti 2400 de lei (480 euro) de persoană, în cameră dublă. În
    întreaga proprietate este disponibil accesul Wi-Fi gratuit, iar pentru
    relaxarea dinaintea petrecerii de Revelion, veți putea folosi un centru SPA,
    echipat cu saună și piscină interioară.


    Țara Dornelor este
    o destinație pentru orice anotimp, iar, în cazul în care veți dori să vizitați
    zona în 2023, nu ar trebui să ratați Parcul Național Calimani, spune Maricica Cazimirciuc,
    managerul destinației de ecoturism Țara Dornelor. Acesta dispune de un centru
    de vizitare modern în care sunt prezentate expoziții cu caracter educativ
    despre valorile din zonă. Dragi
    ascultători, vă așteptăm în Țara Dornelor, destinația verde a Bucovinei, să vă
    bucurați de magia sărbătorilor de iarnă, de gazde primitoare, de mese pline cu
    bunătăți, de frumusețea naturii care s-a gătit cu straie albe și sclipitoare.
    Și pentru ca anul 2023 bate la ușă, vă urăm din suflet la mulți ani!


    La mulți ani! Și rămâneți alături de programele noastre.
    În 2023, veți găsi propuneri noi și interesante de vacanță pentru toată lumea
    și pentru orice buget.


  • Fotografii din colecția Iosif Berman

    Fotografii din colecția Iosif Berman



    Arta fotografică din România s-a dezvoltat începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea. Iar Iosif Berman a excelat într-un domeniu fundamental pentru presă: fotografia pentru jurnalele scrise. Fotografia a avut un impact real asupra dezvoltării presei, ea înlocuind treptat grafica. Iar fotografia lui Berman a arătat măiestria autorului și diversitatea instantaneelor imortalizate. Era vremea în care fotografii încercau să suprindă totul, spiritul enciclopedic și atracția realității fiind baza culturală a oricărui fotograf.



    Berman s-a născut în 1890 la Burdujeni, în Bucovina, în nordul României de azi, și a murit în 1941 la București. Născut într-o familie evreiască, tatăl său a luptat în războiul de independență a României în 1877-1878 și a fost decorat. Unchiul său, fratele tatălui, a căzut însă la datorie. A urmat liceul în orașul Suceava și și-a dorit cu ardoare să ajungă fotograf, și a ajuns mai mult decât atât: a fost reporter fotograf sau fotojurnalist și fotograf oficial al Casei Regale a României, cea mai înaltă demnitate la care putea spera un artist fotograf. A făcut parte și din echipa de studenți sociologi conduși de Dimitrie Gusti care au plecat în campanii de cercetare a lumii rurale din anii 1930, unul dintre vastele proiecte cultural-științifice ale României interbelice.



    Jurnalista Adina Ștefan este în posesia unei colecții impresionante din fotografia lui Iosif Berman, donată de Luiza Berman, una dintre fiicele fotografului. Adina Ștefan a răspuns la o întrebare adesea formulată care privește ucenicia artistului, având în vedere că nu există mărturii scrise despre perioada tinereții lui Iosif Berman. “Lumea s-a întrebat unde a învățat meseria și arta fotografică de a venit la București așa de temeinic pregătit? În zona de unde venea el, a Bucovinei, care fusese sub administrație austro-ungară, erau foarte mulți fotografi, mai ales fotografi evrei, care câștigau premii importante cu expozițiile de la Paris. Se întorceau în țară, își făceau meseria, și, bineînțeles, cine voia avea de la cine să învețe. Berman a avut de la cine să învețe pe unde a umblat, n-a pierdut timpul. În plus, era un om cultivat, din liceu vorbea franceza și germana, plus că era foarte talentat la desen.



    Talentul de artist fotograf al lui Berman a fost repede observat, iar mari cotidiane precum Adevărul și Dimineața i-au solictat serviciile. A lucrat și pentru instituții străine de presă precum prestigioasele Associated Press și New York Times, ca și pentru Scandinavian Newspaper Press. Ca orice celebritate și Berman a avut un supranume, unul care rezuma cea mai mare calitate a lui: “ochiul” de fotograf. Adina Ștefan. “E cunoscut de cei care sunt familiarizați cu epoca și activitatea lui Berman ce spunea Geo Bogza, cu care a fost în redacțiile ziarelor Adevărul și Dimineața. Îi spuneau omul cu o mie de ochi pentru că unde mergeau ei cu echipa, reporterul, fotoreporterul și șoferul, fiindcă adesea când se întorceau de pe teren, până să ajungă la redacție el începea să le spună: ați observat cutare lucru? Erau lucruri pe care adesea ceilalți nu le remarcaseră. Și erau importante în ilustrarea materialelor.”



    Răsfoind albumul “Iosif Berman. Maestrul fotoreportajului românesc interbelic” editat de Biblioteca Națională a României în 2013, cititorul poate să constate marea diversitate și vitalitate a operei lui Berman. În secțiunea “București, anotimpuri” au fost incluse fotografii-unicat cu peisaje din Bucureștiul cotidian din care vedem dezvoltarea capitalei României începând din anii 1880. De fapt, marea majoritate a fotografiilor din album sunt din Capitală. Clădirile-emblemă ale Bucureștiului au fost surprinse de Berman la câteva zeci de ani de la ridicarea lor ori altele chiar în timpul construirii lor. Nu lipsesc marile bulevarde Kiseleff și Calea Victoriei, oamenii fiind punctele de atracție principale pentru obiectivul aparatului fotografic al lui Berman. Animația străzii, monumentele de for public și chiar firmele ziarelor unde a lucrat, Advărul și Dimineața, transpun cititorul într-un alt timp.



    Iosif Berman însă are un ochi și pentru viața oamenilor simpli. În atenția lui intră și cartierele oamenilor defavorizați, străzile nepavate și inundate în timpul ploilor, prezența animalelor domestice, îmbrăcămintea sărăcăcioasă. Însă și în universul lumii periferice observăm moduri de petrecere a timpului liber, imagini din bazaruri, din berării, piețe și spații publice. Prezențe ale civilizației se simt și în cartierele mărginașe, una dintre acestea fiind transportul public de autobuze.



    Nu putea lipsi din imortalizările lui Iosif Berman propria artă. Este un procedeu artistic autoreferențial folosit și în alte arte, deci și în cea fotografică. Aminteam de fotografierea firmelor ziarelor Adevărul și Dimineața ca trimitere la propria profesie, cea de fotojurnalist. Însă el continuă cu fotografierea unui fotograf și suprinde un fotograf din parcul Cișmigiu și pe cei doi bărbați, o femeie și un câine din fața obiectivului care formează o adevărată postură iconică. Nu mai puțin iconică este și fotografia în care doi fotografi “ambulanți”, cum îi denumește Berman, cu mini-aparatele foto la ochi, fotografiază strada fiind “în timpul funcțiunii”.





  • Pauza Mare 07.06.2022

    Pauza Mare 07.06.2022

    Emisiunea “Pauza Mare” din 7 iunie 2022, vă prezintă, numai la Radio România Internațional: amănunte despre vernisajul expoziției “Detaliul Secession – Timișoara”, care are loc chiar pe 7 iunie, la Timișoara. Cu detalii vin Maria Poștea și Bogdan Gărgăriță. Bucovina de vis la Gura Humorului, într-o superbă acțiune de promovare a zonei, realizată de trei întreprinzători/prieteni. Amănunte aflăm de la doamna Georgeta Ungureanu. Jezebel, alias Izabela Barbu, a lăsat în urmă o activitate concretă, ca să exprime pe scenă pasiunea pentru muzică, sensibilitatea și emoțiile.



  • Basilica Minor Cacica

    Basilica Minor Cacica

    Comuna se
    află la 18 km de orașul Gura Humorului și la 40 de km de orașul Suceava, loc
    unde, în jurul anului 1780, au fost descoperite zăcăminte de sare. În anul 1798
    s-a dat în exploatare o salină, aducându-se muncitori și tehnicieni din
    diferite provincii ale Imperiului Habsurgic, mai ales din Galiția, cei mai mulți
    fiind de etnie polonă. În anul 1810 a fost sfințită o bisericuță de lemn la
    Cacica. Istoria acesteia o aflăm de la preotul paroh Anton Mărăndescu.

    Actuala biserică există din anul 1904. Înaintea acestei biserici a fost
    construită o biserică din lemn, de dimensiuni mai mici, în anul 1810. Cu ocazia
    construirii vechii biserici, a fost adusă și o icoană făcătoare de minuni
    neagră, care mai poartă denumirea și de Madonna Nera. Aceasta a supraviețuit
    unui incendiu. În iconografia bizantină, mereu, Sfânta Fecioară Maria este
    reprezentată cu pruncul în brațe. În anul 1903 s-a sfințit piatra de temelie a
    actualei biserici, iar în anul 1904 biserica a fost terminată cu ajutorul
    finanțărilor din Polonia. Biserica este construită în stil neogotic, în formă
    de cruce, cu arc frânt, în formă de săgeată. Este o adevărată bijuterie.



    Biserica este
    construită din piatră și din cărămidă roșie. La înălțimea de 30 de metri, pe
    turlă, este montat un balcon circular, susținut pe zidurile turlei de numeroase
    coloane din piatră terminate în formă de turnulețe, redând parcă forma unor
    capele. Din punct de vedere arhitectural, se evidențiază în mod deosebit
    vitraliile situate în cele 5 ferestre ale prezbiteriului. Ele reprezintă cele cinci
    mistere de slavă ale rozariului. Valoroase sunt și cele două ferestre uriașe
    laterale din navele transversale, din sticlă colorată. Vizitatorii vor vedea,
    totodată, un perete, pe care sunt expuse mai multe obiecte.

    Preot paroh Anton
    Mărăndescu: În centru, se află cea mai mare inimă, în semn de
    recunoștință după război. A fost adusă și prezentată tocmai fiindcă Dumnezeu
    i-a ajutat pe acești creștini să scape cu bine de război. În jurul acestei
    inimi, sunt diverse reprezentări ale părților corpului de care au suferit
    oamenii, dar care s-au vindecat în mod miraculos. În cursul anului se slujește
    în limba română. Există, însă, evenimente speciale ca pelerinajul foarte mare
    din perioada 14-15 august, când liturghiile se țin în limbile ucraineană și
    germană.


    Marele Jubileu din
    anul 2000 a adus acestui sanctuar o recunoaștere de excepție. La cererea
    episcopului de Iași, Mons. Petru Gherghel, din 17 ianuarie 2000, biserica din
    Cacica a fost recunoscută public de către papă prin conferirea titlului de
    Basilica Minor. În ziua de 14 martie 2000, Ioan Paul al II-lea, a cărui statuie
    se află în curtea bisericii, a conferit acest titlu bisericii din Cacica. În
    spatele bisericii, turiștii vor avea o altă surpriză, spune preotul paroh Anton
    Mărăndescu.

    Este o grotă care prezintă aparițiile Maicii Domnului
    de la Lourdes. Oamenii au început să sape, fiindcă dealul amenința biserica și
    s-au gândit să toarne beton. Apoi, a apărut ideea genială de a construi o grotă
    în numele Maicii Domnului. E o reprezentare a apariției acesteia la Lourdes.


    Acum patru ani, autoritățile
    au acordat comunei Cacica statutul de stațiune turistică de interes local.
    Principalele atracții sunt salina, Basilica Minor și biserica ortodoxă. Toate
    obiectivele se pot vizita într-o zi.


    Ați ascultat o
    rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice din
    cadrul Guvernului României.


  • Ţitatea di scamnu a Suceavăllei

    Ţitatea di scamnu a Suceavăllei

    Ţitatea Suceavallei, construită la bitisita secolului al XIV-lea aproapea di căsăbălu medieval Suceava, fu pritucipala reședituță a domnitorilor Moldovei kiro di aproape 200 di ani și easti adză un monument istoric di nivel național. Cunoaștem adză istoria aceastii ţitati cari intră truistorie ca fiind necucerită vreodată, dar aflăm și dispre evenimentele interesante cari se întâmplă aici. Obiectivul easti situat pe un platou la o diferență di altituditue di 70 metri față di lunca Sucevei. Di-a lungul kirolui, ţitatea fu ufilisită tră apărarea locuitorilor, alături di celelalte fortificații, trutimpul atacurilor otomane.Ghidul nostru, dr. Constantin-Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei, dispre începuturile monumentului.



    Partea estică a României, până tru anul 1859, fu stat di sine stătător, un pritucipat cari fu thimilliusitu tru secolul al XIV-lea, tru zona di nord-est a României. Ţitatea di scamnu a Sucevei a reprezentat, așa cum îlli spune și numa, ţitatea emblematică a domnitorilor moldavi. Pe ningă rolul di apărare pe cari-lu avea, tru aeastă cetate exista monetăria statului și tezaurul României. Acest monument a fost atestat tră prima dată tru1388, tru kirolu a voievodului Petre I Mușat, pritu una carti pitricuta a văsillelui polonez, pritu cari Moldova împrumuta Poloniei 3.000 di arginți, echivalentul truziua di adză a 50 di kg di aur.”



    Ţitatea Sucevei a cunuscu ma multe faze di construcție, spune Constantin-Emil Ursu. Fu lardzita tru secolul al XV-lea, trutimpul voievodului Ștefan cel Mare, trudouă etape. Prima etapă fu ninte di 1476alantă după aestu an, când ţitatea agumsi aproximativ pi dimensiunile și forma cari s’ved adză. Ma di tamamu, Ștefan cel Mare a construit mururile exterioare, pe cari, după 1476, le-a dublat. Domnitorul a mai construit atunci și un șanț di apărare lat di circa zece metri. A fost perioada di maximă înflorire a acestui edificiu. Ulterior, ceilalți domnitori aveau să mai facă diverse reparații și adăugiri, iar ţitatea a rămas pritucipalul obiectiv cât capitala Moldovei a fost la Suceava. Odată cu mutarea capitalei la Iași di către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, Suceava a intrat într-un con di umbră.


    Cu tuti estea, ţitatea avea s’a rămână importantă trucontextul geopolitic al secolelor XVI și XVII. Ti amartie, la bitisita secolului al XVII-lea ea fu surpata și a intrat tru agarseari până la bitisita secolului al XIX-lea, până când intelectualii suceveni, împreună cu arhitectul austriac Karl Romstorfer, au început ample lucrări di digajare a molozului și di scoatere la lumină a zidăriei. Easti un lucru îmbucurător faptul că lucrările arheologice di la acea vreme și măsurătorile s-au efectuat cu foarte multă acuratețe. Di aesta ispeti, colecția muzeului nostru easti multu avută cu piese originale ditu Ţitatea di Scamnu a Sucevei.”



    Lapidariul recompune tru aestu kiro, tră prima dată, nai ma completă imagine a Ţitatii Sucevei, evidințiind construcția și dicorația arhitecturală, dominate tru secolul al XV-lea di teme variate ale stilului gotic. Utilități domestiţi medievale, catacum sobele di teracotă, combină elegant motivele dicorative locale cu ateali central-europene. Idyea, sistemele multimedia cu tematică istorică medievală și proiecțiile vidio cu subiecte legate di istoria ţitatii reprezintă o noutate expozițională truRomânia.Constantin-Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.


    “Ahurhinda ditu 2010 și până tru2015, dupu unu amplu proiect di restaurare, finanțat ditu fonduri europene, ţitatea și alăxi vidzuta. Fură znuiti mururi, au fost reconstituite anumite încăperi. Ca urmare a unui incendiu au existat și modificări ale structurii geologice a versantului pe cari e situată ţitatea, existând alunecări di teren până truanul 2010. Truacest moment, ţitatea easti restaurată, consolidată, iar, începând cu anul 2016, s-a dischis și prima expoziție permanentă cari, într-o serie di încăperi, ilustrează teme di interes major tră publicul vizitator. Expoziția easti interactivă și beneficiază di multe inovații tehnice contemporane.”



    Ţitatea di scamnu a Sucevei apanghiseasti și evenimente di interes tră publicul larg, continuă Constantin-Emil Ursu. “Alături di atelierele educaționale pe cari le organizăm, foarte importante tră noua generație, aș aminti două evenimente majore adresate publicului larg. Easti vorba di Festivalul di artă medievală “Ștefan cel Mare”, singurul festival organizat di un muzeu ditu România și unul ditutre cele mai importante ditu România. Easti organizat mereu la jumătatea lunii august. Di asemenea, spre bitisita lunii august, la cetate e organizat un festival di muzică rock, trușanțul di apărare.”



    Ţitatea oferă multe surprize vizitatorilor. Di exemplu, seara se porneasti iluminatul nocturn, iar vizitatorii sunt invitați să participe la un spectacol di lumini și sunete unic truRomânia. Truceea ce priveasti programul di vizitare, obiectivul easti dischis di marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00 di marți până vineri și între orele 9.00 și 17.00 sâmbăta și duminica. Prețul biletului di acces la expoziția permanentă easti di 16 lei (3 euro). Însă cu ce impresii pleacă turiștii? Constantin-Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei. “Ditu ceea ce cunoaștem ditu Cartea di impresii și ditu recenzii, impresiile sunt mereu pozitive. Mai ales odată cu dischidirea expoziției permanente într-un spațiu neconvențional, vizitatorul român sau străin easti introdus truambientul istoric și află ditalii dispre Evul Mediu moldovenesc.Avem materiale trudiverse limbi di circulație internațională și un audio guidi cari poate fi discărcat pe telefonul mobil, informațiile putând fi folosite și ulterior, atât timp cât sunt păstrate trudispozitiv.”



    Dimecu, nu rataț ună vizită la Ţitatea di scamnu a Sucevei, maxusu tru meslu august. Atumţea s’ţăni Festivalul di Artă Medievală. Piesele di teatru, reconstituirea a nascantoru ceremoniale istorice pe baza a veclliloru documente existente, alumtele anamisa di cavaleri, muzica și dansurile medievale, atrag un numir multu mare di vizitatori cu vrearea s’evadeadza ditu cotidian și s’băneadza senzația unică a călătoriei tru cadrul a unei epocă ascăpitată.


    Autoru: Daniel Onea


    Armânipsearia: Taşcu Lala















  • Românii de lângă noi

    Românii de lângă noi

    Fântâna Albă, Bucovina de Nord, 1 aprilie 1941. Filă de istorie — nucleu al Expoziției de fotografie Masacrul de la Fântâna Albă”, care va fi vernisată pe 1 aprilie 2022 la Biblioteca Metropolitană București, Filiala Dimitrie Cantemir, în organizarea Institutului Frații Golescu” pentru relații cu românii din străinătate. Interviu cu av. Mihai Nicolae, președinte al organizației.






  • Cetatea de scaun a Sucevei

    Cetatea de scaun a Sucevei

    Cetatea Sucevei, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea în apropierea orașului medieval Suceava, a fost principala reședință a domnitorilor Moldovei timp de aproape 200 de ani și este astăzi un monument istoric de nivel național. Cunoaștem azi istoria acestei cetăți care a intrat în istorie ca fiind necucerită vreodată, dar aflăm și despre evenimentele interesante care se întâmplă aici. Obiectivul este situat pe un platou la o diferență de altitudine de 70 metri față de lunca Sucevei. De-a lungul timpului, cetatea a fost folosită pentru apărarea locuitorilor, alături de celelalte fortificații, în timpul atacurilor otomane.Ghidul nostru, dr. Constantin-Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei, despre începuturile monumentului.



    Partea estică a României, până în anul 1859, a fost stat de sine stătător, un principat care a fost înființat în secolul al XIV-lea, în zona de nord-est a României. Cetatea de scaun a Sucevei a reprezentat, așa cum îi spune și numele, cetatea emblematică a domnitorilor moldavi. Pe lângă rolul de apărare pe care-l avea, în această cetate exista monetăria statului și tezaurul României. Acest monument a fost atestat pentru prima dată în 1388, în vremea voievodului Petre I Mușat, printr-o scrisoare adresată regelui polonez, prin care Moldova împrumuta Poloniei 3.000 de arginți, echivalentul în ziua de azi a 50 de kg de aur.”



    Cetatea Sucevei a cunoscut mai multe faze de construcție, spune Constantin-Emil Ursu. “A fost lărgită în secolul al XV-lea, în timpul voievodului Ștefan cel Mare, în două etape. Prima etapă a fost înainte de 1476, cealaltă după acest an, când cetatea a căpătat aproximativ dimensiunile și forma care se văd azi. Mai exact, Ștefan cel Mare a construit zidurile exterioare, pe care, după 1476, le-a dublat. Domnitorul a mai construit atunci și un șanț de apărare lat de circa zece metri. A fost perioada de maximă înflorire a acestui edificiu. Ulterior, ceilalți domnitori aveau să mai facă diverse reparații și adăugiri, iar cetatea a rămas principalul obiectiv cât capitala Moldovei a fost la Suceava. Odată cu mutarea capitalei la Iași de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, Suceava a intrat într-un con de umbră.


    Totuși, cetatea avea să rămână importantă în contextul geopolitic al secolelor XVI și XVII. Din păcate, la sfârșitului secolului al XVII-lea ea a fost dărâmată și a intrat în uitare până la sfârșitul secolului al XIX-lea, până când intelectualii suceveni, împreună cu arhitectul austriac Karl Romstorfer, au început ample lucrări de degajare a molozului și de scoatere la lumină a zidăriei. Este un lucru îmbucurător faptul că lucrările arheologice de la acea vreme și măsurătorile s-au efectuat cu foarte multă acuratețe. Din acest motiv, colecția muzeului nostru este foarte bogată cu piese originale din Cetatea de Scaun a Sucevei.”



    Lapidariul recompune în prezent, pentru prima dată, cea mai completă imagine a Cetății Sucevei, evidențiind construcțiași decorația arhitecturală, dominate în secolul al XV-lea de teme variate ale stilului gotic. Utilități domestice medievale, precum sobele de teracotă, combină elegant motivele decorative locale cu cele central-europene. De asemenea, sistemele multimedia cu tematică istorică medievală și proiecțiile video cu subiecte legate de istoria cetății reprezintă o noutate expozițională în România.Constantin-Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.


    “Începând din 2010 și până în 2015, în urma unui amplu proiect de restaurare, finanțat din fonduri europene, cetatea și-a schimbat fața. Au fost reconstruite ziduri, au fost reconstituite anumite încăperi. Ca urmare a unui incendiu au existat și modificări ale structurii geologice a versantului pe care e situată cetatea, existând alunecări de teren până în anul 2010. În acest moment, cetatea este restaurată, consolidată, iar, începând cu anul 2016, s-a deschis și prima expoziție permanentă care, într-o serie de încăperi, ilustrează teme de interes major pentru publicul vizitator. Expoziția este interactivă și beneficiază de foarte multe inovații tehnice contemporane.”



    Cetatea de scaun a Sucevei găzduiește și evenimente de interes pentru publicul larg, continuă Constantin-Emil Ursu. “Alături de atelierele educaționale pe care le organizăm, foarte importante pentru noua generație, aș aminti două evenimente majore adresate publicului larg. Este vorba de Festivalul de artă medievală “Ștefan cel Mare”, singurul festival organizat de un muzeu din România și unul dintre cele mai importante din România. Este organizat mereu la jumătatea lunii august. De asemenea, spre sfârșitul lunii august, la cetate e organizat un festival de muzică rock, în șanțul de apărare.”



    Cetatea oferă multe surprize vizitatorilor. De exemplu, seara se pornește iluminatul nocturn, iar vizitatorii sunt invitați să participe la un spectacol de lumini și sunete unic în România. În ceea ce privește programul de vizitare, obiectivul este deschis de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00 de marți până vineri și între orele 9.00 și 17.00 sâmbăta și duminica. Prețul biletului de acces la expoziția permanentă este de 16 lei (3 euro). Însă cu ce impresii pleacă turiștii? Constantin-Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei. “Din ceea ce cunoaștem din Cartea de impresii și din recenzii, impresiile sunt mereu pozitive. Mai ales odată cu deschiderea expoziției permanente într-un spațiu neconvențional, vizitatorul român sau străin este introdus în ambientul istoric și află detalii despre Evul Mediu moldovenesc.Avem materiale în diverse limbi de circulație internațională și un audio guide care poate fi descărcat pe telefonul mobil, informațiile putând fi folosite și ulterior, atât timp cât sunt păstrate în dispozitiv.”



    Așadar, nu ratați o vizită la Cetatea de scaun a Sucevei, mai ales în luna august. Atunci are loc Festivalul de Artă Medievală. Piesele de teatru, reconstituirea unor ceremoniale istorice pe baza vechilor documente existente, luptele între cavaleri, muzica și dansurile medievale, atrag un număr foarte mare de vizitatori dornici să evadeze din cotidian și să trăiască senzația unică a călătoriei în cadrul unei epoci apuse.







  • Albumul „Roiesc” de Mădălina Pavăl

    Albumul „Roiesc” de Mădălina Pavăl

    Luna martie a venit cu primăvara, cu
    tradițiile şi sărbătorile legate de feminitate (1 și 8 martie) și cu o lansare
    despre sensibilitatea feminină: albumul muzical Roiesc al artistei Mădălina
    Pavăl. Ea este o tânără artistă din Bucovina, care a reușit
    să retrezească interesul generației tinere pentru origini, pentru tradiții,
    aducând aceste rădăcini culturale și muzicale în muzica modernă, mainstream.
    Muzica lumii, muzică cu vitalitate, muzică de film și de dans, cu sonorități
    aflate la răscrucea dintre muzica clasică și folclor – așa își caracterizează
    artista noua creație Mădălina Pavăl:


    Dacă ar fi să definesc Roiesc,
    cuvântul roiesc, în sine, este ceea ce ne definește pe noi cel mai bine.
    Cântăm într-o formulă care mi se potrivește tare bine. Suntem 13 muzicieni și
    roim în jurul muzicii. Ea ne face să roim. Este un proiect pentru cei care sunt
    puși pe căutat, pentru cei care vorbesc tare și răspicat despre orice gând
    trăsnit sau imposibil. Despre asta am cântat și despre asta este Roiesc.
    Albumul l-am realizat împreună cu Alexei Țurcan. Lucrez de mai bine de doi ani
    cu el și amândoi suntem de părere că muzica este cu și pentru oameni. Așa că
    ne-am adunat cu lumea. Colaboratorii noștri, în ghilimele aș putea să zic, sunt
    12 instrumente. Sunt doisprezece muzicieni. Alexei este producătorul și
    dirijorul nostru.

    Stilului nostru muzical eu îi spun muzică lumească.
    Sonoritățile se află la intersecția fină dintre clasic și tradițional. Stiluri
    fel de fel. E o muzica vie și acustică, și aș îndrăzni să îi spun muzica lumii.
    Rădăcinile albumului și sursele noastre de inspirație sunt în foarte mare
    legătură și strânsă legătură cu copilăria noastră. Atât eu cât și Alexei am
    avut parte de o copilărie plină de muzici tradiționale, înconjurați de oamenii
    autentici. Copilăria la țară este un izvor de inspirație în continuare pentru
    mine. Ritualurile despre care am auzit și la care am participat și rânduiala de
    la sat este încă în mine. De acolo au plecat multe idei și, până la urmă,
    muzica în sine este un ritual.



    Care a fost inspirația ce a dat naștere
    albumului? Care sunt rădăcinile? Mădălina Pavăl:


    Sunt de părere că muzica și
    storytelling-ul sunt în destul de strânsă legătură, cel puțin în lumea mea. Mie
    îmi plac poveștile și dintotdeauna am pus accent pe asta. Tot ce facem noi are
    o poveste în spate, pe care, mai apoi îl numim concept. Noi toți suntem
    fascinați de povești. Eu chiar și înainte să scriu un cântec fac o poveste. Îmi
    imaginez povestea prima dată. Povestea pentru mine face parte din procesul
    creator. Când te apuci de un album practic știi deja povestea și sunt uneori și
    poveștile noastre și e normal să ne inspirăm din ele. Ca să îți dau un exemplu,
    Luna este o melodie care va apărea pe următorul album și pentru care ne-am
    inspirat din povestea mea de viață, din relația mea cu luna. Eu sunt născută de
    lună plină și am făcut un cântec despre asta, i-am făcut un dans lunii.


  • Gura Humorului

    Gura Humorului

    Astăzi vă invităm să vă bucuraţi de natură şi cultură la Gura
    Humorului. Este un oraş cu o atestare documentară datând încă de pe vremea
    domnitorului Ştefan cel Mare (26 februarie 1490), situat în partea centrală a
    judeţului Suceava, la limita estică a Obcinilor Bucovinei, în depresiunea
    Humorului. Vatra oraşului se află la confluenţa râului Humor cu râul Moldova,
    de la acest fapt provenind numele oraşului. Localitatea este poziţionată la o
    altitudine de aproximativ 470 de metri, având un climat cu proprietăţi
    sedative. Locul a fost căutat, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
    ca staţiune climaterică.


    Gura Humorului întâmpină cu câteva lăcaşuri de cult de valoare. Puteţi
    vizita Biserica romano-catolică Preasfânta Treime- construită în anul 1811 şi
    considerată cea mai veche biserică romano-catolică în funcţiune din Bucovina.
    Tot aici se găseşte şi Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena -
    construită în anul 1862, fiind pe rând, biserică armenească, biserică luterană
    şi apoi, după al Doilea Război Mondial, biserică ortodoxă. De asemenea, poate
    fi vizitată şi Sinagoga Mare din Gura Humorului – lăcaş de cult evreiesc
    construit în anul 1871 şi refăcut la începutul secolului al XX-lea.


    Iarna aici se poate şi schia, pe pârtii relativ noi şi pentru toate
    nivelurile. Cezar Paris Catargiu, instructor de schi, ne-a încredinţat că
    merită să vizităm Gura Humorului: Merită să veniţi la Gura Humorului în
    primul rând pentru condiţiile bune de schiat, putem oferi pârtie de schi pentru
    avansaţi, avem şi posibilităţi pentru amatori şi avem pârtia de începători pe
    care şi copiii pot să se bucure de ce înseamnă alunecatul pe zăpadă. Avem
    instructori de schi foarte buni, avem la baza pârtiei centre comerciale, centre
    de închirieri, se poate înciria orice tip de echipament pentru toate vârstele,
    inclusiv sănii, avem şi o pârtie de sanie, restaurante foarte bune cu mâncăruri
    tradiţionale. Sunt o mie de motive (n.r. ca să ne vizitaţi). Ca să nu mai
    vorbesc de zonă! Gura Humorului se află într-o depresiune, aduce foarte mult cu
    un orăşel austriac, aşa că eu recomand tuturor celor care nu au mai fost în
    Bucovina şi chiar în centrul Bucovinei, unde ne aflăm noi, la Gura Humorului,
    să vină cu încredere să se bucure de tot ce înseamnă inima Bucovinei.


    Tot aici, Complexul Ariniş îşi aşteaptă vizitatorii cu două piscine
    de dimensiuni generoase, una interioară şi una exterioară, saună şi jacuzzi la
    interior, un teren de tenis, o zonă de tir şi un parc construit pe malul râului
    Moldova.


    Muzeul obiceiurilor populare din Bucovina este un alt punct de
    atracţie din zonă. Situat în centrul oraşului, muzeul este o călătorie virtuală
    în lumea satului, urmărind calendarul popular.


    Vizitatorii se pot caza în hoteluri şi pensiuni, unde sunt primiţi
    cu meniuri tradiţionale, cu berbecuţ la proţap, însoţit de balmoş (mămăligă
    fiartă în zer de oaie), foc de tabără şi tururi cu sănii trase de cai
    împodobiţi cu ciucuri roşii, după obiceiul zonei


    La 4 km de
    centrul oraşului Gura Humorului, se găseşte Mănăstirea Voroneţ – ctitorie a
    domnitorului Ştefan cel Mare, din anul 1488, supranumită Capela Sixtină a
    Estului, cunoscută pentru celebrul albastru de Voroneţ, culoare ale cărei
    taine sunt încă ascunse în istoria timpurilor.


  • Muzeul etnografic al Școlii Paltinu

    Muzeul etnografic al Școlii Paltinu

    Ne întoarcem azi în nord-estul României, în zona etnografică Bucovina, Buchenland, Țara Fagilor, în limba germană, sau Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac. Exemplu de multiculturalitate, Bucovina este și o vatră folclorică străveche a huțulilor. Iar, cunoașterea acestui grup etnic ar putea începe de la un muzeu etnografic înființat de localnici în școala unui sat.



    Așadar, ne oprim în satul Paltinu, comuna Vatra Moldoviței, la Școala Veche, după cum se cunoaște aici, în zonă. Ghizi ne vor fi chiar elevii acestei școli. Diana Maria: Bine ați venit în Casa Mare sau în camera de curat! Aveți expuse în fața dumneavoastră straie huțenești atât femeiești cât și bărbătești. Dacă românii poartă maro și combinații alb-negru, huțanii au îndrăgit dintotdeauna roșul și verdele. Cămășile femeiești erau cartea de vizită a fiecăreia dintre gospodine. Totul se cosea în secret, fără ca vecinele să vadă ceva. De Paște și de Crăciun se înnoiau toți ai casei, însă era tare greu să mulțumești pe toată lumea, dacă aveai o casă întreagă de copii. Aici veți mai vedea și o ploscă. Huțanul nu pleacă la drum fără o ploscă și un toporaș mic, cu coada lungă, încrustată.



    Mihai completează: Ocupația principală a păltinenilor a fost în vechime păstoritul. În acest colț se vede vatra, inima stânei. Focul se aprindea pe munte și nu avea voie să se stingă. Obiectele expuse erau folosite în rânduiala stânei. La vară, vă poftesc la o stână adevărată, ca să mâncați caș și urdă dulce. Denisa spune că muzeul reflectă foarte bine atât viața oamenilor cât și frumusețea locurilor. Satul Paltinu este un loc de poveste, plin de legende. Bătrânii noștri ascultă cântul apelor și se tem de Mama Pădure. E frumos satul nostru și are oameni harnici. Noi suntem vlăstarele lor și, pe cât putem, păstrăm cu sfințenie ceea ce am primit de la ei.



    Huțanii sunt foarte credincioși. Se tem de Dumnezeu și-l slăvesc mereu, spune Oierina, o altă elevă a Școlii Paltinu: Ferestrele caselor aveau semnul crucii, ca să fie feriți cei care locuiau acolo. Aici avem niște acte, niște diplome cu multe parafe, de pe vremea austriecilor. Străbunii noștri aveau o singură diplomă pe care o înrămau cu mare cinste. Ne aflăm în camera de locuit. Observăm soba cu horn interior, cu cuptor, zidită din piatră de râu. Laițele erau folosite atât pentru dormit cât și pentru oaspeți, la șezători. Pe grinda de sus stăteau aranjate frumos straiele celor din familie. Patul era umplut de fân, iar, deasupra, se punea o cergă. Leagănul era nelipsit, căci în el își petreceau timpul nou-născuții. Cum familia era numeroasă, leagănul era tare folosit! Avem aici două piese foarte importante: două blidare. Putem observa soarele atât pe blidar cât și pe lădița pentru linguri. De ce soarele? Fiindcă de la el primim căldură și lumină. Bunicii noștri îi spun și azi Sfântul Soare. De pe masă, era nelipsit și busuiocul, Floarea Dragostei, planta parfumată iubită de fete.



    Sauciuc Ilie, prim-vicepreședinte al Uniunii Ucrainenilor din România și profesor de matematică la această școală spune că acest muzeu a fost înființat în anul 2000, la inițiativa doamnei învățătoare Huțuleac Tudorița și cu sprijinul activ al elevilor de la școala din satul Paltinu: Pentru organizarea muzeului s-a folosit fosta locuință a directorului școlii, clădirea fiind construită cu ceva vreme în urmă. Pe timpuri, când se construia o școală, pe lângă spațiile de educație, era prevăzută și o locuință pentru învățătorul care venea să țină lecțiile. Cum timpurile s-au schimbat, iar fiecare profesor are locuință proprie, spațiul a fost folosit pentru amenajarea muzeului. Obiectele adunate din sat sunt, spre bucuria mea, salvate de la intenția de a fi colecționate de către cei specializați, de colecționarii de artă. Sunt obiecte specifice păstoritului, fierăritului, torsului. De asemenea, am adunat din sat costume naționale specifice locului. Am mai colecționat obiecte pentru prelucrarea lânii, lucruri care se regăseau în camera de zi a familiei, dar și alte obiecte care, spre bucuria noastră, sunt păstrate foarte bine. Le întreținem fiind consiliați de un specialist al Muzeului Țăranului Român din București.



    Ați ascultat o rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României.






  • Retrospectivă turistică

    Retrospectivă turistică

    Dedicăm aestă ediție a rubricăl’ei a noastră a ţilor mai interesantile călătorii pi care vâ li avem propusă tru anulu ţi tamam si bitisi. Locurile iu nâ dusim, ică Destinațiile fură di aţeale mai diversile, tra să acoperim ună gamă cât mai mare di gusturi. 2021 continuăă să hibă un an atipic, cu restricții provocate di pandemie, un an în cursul a cure operatoril’i din turismu vrură să si adapteadză tra să ofeeră vacanțe în condiții de siguranță sanitară. Ţi cara că li au dominată în continuare ofertile di treaţire a timpului liber în natură, tru unităț di cazare mai m’iţ și mai izolate, si feaţiră mai multe ofertile și tră destinațiile tradiționale sau de city-break, sejururi de îndauă dzâle tru căsăbadz.



    Anulu 2021 arhiusi cu descrierea unuia di aţeale mai ambițioasile proiecte di turismu din România: Via Transilvanica. Proiectul în desfășurare înseamnă amenajarea a unui traseu di 1.200 di km, din nordul a Româniilei, di la Putna, traversânda Transilvania, până tru sud-vestu, la Drobeta Turnu Severin. Avem aflată că traseulu poate să si parcurgă tru mai multe siptămân’i în totalitate sau parțial tru îndauă dzâle, după putearea și dorința/dorulu/vrearea călătorului. Totunăoară, infrastructura Via Transilvanica oferă date dispre posibilităț di cazare si masă, ama și informații istoriţe și culturale a diferitilor zone geografiţe. Călătoria are contlinuată în prima parte a anului spri aţeale mai interesantile obiective turistiţe din județulu Buzău. Zburăm dispre vulcan’il’i cu lăschi, ama și dispre chihlibare, bogățil’ia/avearea a lu-ştui județ, care poate să si veadă la un muzeu recentu ică di puţăn chiro amenajat cu fonduri europeane dedicat a li-ştei cheatră semiprețioasă.


    Nă u dusim ninte calea și nă dănăsim în inima Româniilei, întră munță, la Râșnov. Primulu căsăbă turistic din România promovat cu fonduri europeane tru 2009, cu ună istorie bogată/avută, Râșnovulu vă așteaptă cu multe trasee montane, ama și cu ţetatea medievală, în interiorulu a cure si organizeadză, atumţea cându situația o/u permite, multe evenimente culturale. Di la munte nă aveam îndreptată spre Dunăre, trun județulu Mehedinți. Avemm aflat că easte loculu ideal tră excursii în peșteri, tru spilei, alpinismu, raftingu, echitație, ama și ciclismu. Totunăoară, avem m’earsă pi ruta Orșova – Cazanele Mări, ruta di pi care puteț să admiraţ aţeale mai muşatile peisaje create di Dunăre în România, ama și multe vestigii/toară istoriţe. Tot în prima parte a anului nă avem îndreptată atenția asupra a județului Satu Mare. Avemu zburătă dispre atracțiile a căsăbălui reședință di județ, ama nă avem priimnată și pi Valea Someșului, recunoscută tră adetea/tradiția a prilucrarilei a metalelor prețioase din Munțăl’i a Maramureșului. Iar, de aoaţe, avem agiumtă la Castrul roman di la Porolissum, avem zburătă dispre rezervația naturală Grădina Zmeilor ică a Lămn’ilor, ama și dispre gastronomia locală a județului Sălaj.


    În pragulu a primuvearălei, avem m’earsă împreună la Ediția de primuveară a Târgului/Pănăgh’irului de Turismu ale Românie, ună ahoria. Aestă s-avea organizată exclusive online, mediu în care expozanțăl’i viniră cu oferte di vacanțe tru aţeale mai atractivile/muşate destinații naționale. Totunăoară, prețulu a serviciilor tră cazare și transportu putu să hibă comparat directu în platformă, de iu nu fură elipse niţe ofertile tră gadget-uri și accesorii di vacanță. Apoia, în prima lună/protulu mes de primuveară avem agiumtă în estul a Transilvanilei și nă avem dănăsită tru județulu Harghita. Avem aflată că aesta easte ună destinație cu peisaje surprinzătoare, ama și cu atracții turistiţe inedite, uidisită, cama multu, în special, tră familiile cu cilimean’i. De aoaţe, nă avem îndriptată spri Valea Prahovălei, ună di aţeale mai vizitatile zone turistiţe ale Românie. Aoaţe, avem descoperită turismul activ, degustările di v’inuri, multă istorie, ama și muzee inedite.


    Un altu proiect interesantu di care avem aflată tru 2021 easte unulu transnațional, cofinanțat din fondurile a Uniunilei Europeană, prin care România, arada di alte noauă țări dunăreane, si angajeadză să promoveadză cicloturismul de-a lungul ale Dunăre. Așimaca, avem zburătă dispre ineditulu a unei vacanță pi doauă roate. Apoia, din lista a destinațiilor a noastre nu putea sa hibă elipse Delta Dunărilei. În Dobrogea, aflăm situri arheologhiţe cu ună istorie faschinantă, cl’ei di ună muşuteaţă ahoria, mănăstiri vechl’i de sute di an’i și, sigura, celebra rezervație a Biosferălei Delta li Dunăre. Nă avem continuată cale, apoia, cătră ună altă rezervație naturală, cătră unul di aţeale mai spectaculoasile masive muntoase din România: Piatra Craiului. Iar, într-ună perioadă în care distanțarea fizică easte recomandată tra să hibă agiutate eforturile di combatire a pandemiilei di Covid 19, programile turistiţe în natură au devenită ţeale mai apreciatile. Di aţea aform’ie, nă avem adaptată a noului trendu și avem recomandată turismul ecvestru. Avem aflat că România dispune di, ică are multe herghelii amplasate în natură, într-un cadru natural ahoria, avânda pi aproapea rezervații naturale. Ună di aeste rezervații, pi care u avem vizitată tru 2021, si aaflă în Munțăl’i Apusean’i, care nu si remaarcă neapărat prin altitudine, că prin-tru multiplile posibilităț di treaţire a timpului liber.


    Di aform’ia că veara fu mai relaxată în ţe mutreaşte restricțiile, călătoria noastră are continuată spri județulu Vâlcea. Avem descoperită turismul relighios, di agrementu, ama și curativ, di gh’itripsire. Iar din Vâlcea avem vizitată cramile ică locurile/izbile di v’in și ţeale mai importantile obiective turistiţe din județul Timiș. După descoperirea unui județ multicultural ca Timișulu, avem agiumtă, pănă tru sone, și pi litoralulu românescu ale Mare Neagră. Avem descoperită apoia, la pas, pre pade, băseriţăle fortificate din Transilvania și nă avem dănăsită pi străduțile/sucăchile medievale, înguste, ale Sighișoară, inclusă ninca di-tru 1999 în Patrimoniul Mondial UNESCO.


    Toamna si aduună/culeadze av’in’ea. Ași că fu momentul uidisit ca să descoperim viticultura românească bazată pi soiuri/cişiţ precunoscute la nivel internațional și precunoscută nu maşi cantitativ, că și calitativ, hiinda premiată la numeroase concursuri avdzâte/di prestigiu. Tot toamna easte indicată și ună vizită în primulu parc natural urban din România, situat la maşi ţinţe kilometri di chentrul a Bucureștiului: Parcul Natural Văcărești. Avem arămasă în natură și nă avem continuată drumulu/cale spri masivulu Bucegi, chentrul a li activitate turistică montană din România. Apoia, avem zburătă di atracțiile turistiţe a Hunedoarălei, ama și dispre bucătăria/măgh’irgiria inedită a li-ştei: salamulu cu șuncă, cășcăvalul cu trufe, brânza cu maasline sau zacusca di fructe.


    Spre final di an, avem vizitată ţeale doauă regiun’i istoriţe ale Românie: Bucovina și Maramureș. Avem redescoperită caţee sunt recomandate an di an tră petreaţirea a sărbătorilor di iarnă. Apoia, avem închl’isă anulu turistic zburâda dispre oferta di Revelion în România. Iatu, așimaca, un an în care vrum să vă aduţem în atenție destinații di aţeale mai diverse, ama și proiecte cu mare potențial în domeniul a turismului. Călătoria noastră nu si bitisi. Va continuăm tru 2022 cu nale provocări, nale destinații tră toată lumea. Rămâneț arada di noi!


    Autor: Daniel Onea


    Armânipsire: Hristu Steriu