Radio România Internațional

Tag: Bucureşti

  • Carduri de transport în comun, prin Poşta Română

    Carduri de transport în comun, prin Poşta Română

    Poşta Română a început să vândă, prin oficiile poştale din Bucureşti şi
    judeţul Ilfov, carduri preîncărcate valabile pe mijloacele de transport în
    comun din aria metropolitană Bucureşti şi Ilfov. Astfel, Societatea de
    Transport Bucureşti STB SA continuă demersul de implementare a unor metode
    alternative de plată a titlurilor de călătorie început în anul 2021 şi diversifică
    oferta serviciilor prin vânzarea cardurilor electronice de călătorie pentru
    mijloacele de transport în comun de suprafaţă şi metrou, prin intermediul Companiei
    Naţionale Poşta Română.


    Prin cele 72 de oficii poştale din Bucureşti şi 23 de oficii poştale din
    judeţul Ilfov au fost puse la dispoziţia călătorilor următoarele carduri de
    călătorie: două călătorii metropolitane valabile câte 90 de minute din momentul
    validării, pe toate liniile de transport în comun de suprafaţă, la preţul de 6
    lei (circa 1,2 euro); două călătorii metropolitane pe toate liniile de
    transport în comun, integrate cu metroul, valabile câte 120 de minute din momentul validării, costă
    10 lei (circa 2 euro). Un abonament metropolitan valabil 24 de ore costă 8 lei
    (circa 1,6 euro), un abonament metropolitan valabil 72 de ore costă 20 de lei
    (circa 4 euro), un abonament integrat transport de suprafaţă – metrou pentru 24
    de ore este 14 lei (circa 2,8 euro), unul pentru 72 de ore costă 35 lei (circa
    7 euro).


    Există şi abonamente integrate transport de suprafaţă – metrou – tren
    metropolitan, care pentru 24 de ore costă 20 lei (circa 4 euro), iar pentru 72
    de ore costă 40 de lei (circa 8 euro). Cardurile
    preîncărcate nu sunt valabile pe liniile de transport cu tarif special şi nu se
    pot reîncărca.


    Lista oficiilor poştale din Bucureşti şi judeţul Ilfov care vând titluri de
    călătorie poate fi consultată pe site-ul STB


    Călătoriile metropolitane cu transportul în comun de suprafaţă pot fi plătite
    şi la centrele de vânzare specializate, la automatele de vânzare a acestora, cu
    cardul bancar contactless, prin SMS, prin STB SA Online (primul serviciu online
    pentru reîncărcarea cardurilor de transport), ca şi prin aplicația 24Pay, care permite
    plata călătoriei cu telefonul mobil.


  • Probleme de mediu în București

    Probleme de mediu în București

    Bucureștiul nu este cea mai poluată capitală europeană, dar are un nivel de poluare mult peste cel normal, punând astfel în pericol sănătatea locuitorilor. În plus, în ultimii ani, s-a constatat următorul fenomen: calitatea aerului în București este variabilă, mai ales în funcție de sezon. Astfel, iarna, iar mai nou și toamna, se înregistrează valori mai ridicate ale indicatorilor de calitate a aerului, pe fondul intensificării surselor de ardere. Aceste concluzii, împreună cu altele, se găsesc în Raportul de Cercetare privind calitatea mediului în București, lansat recent la cererea Fundației Comunitare București. Raportul constituie, de altfel, baza Platformei de mediu creată tot de această organizație non-guvernamentală, platformă unde sunt invitați să colaboreze activiști civici și reprezentați ai administrațiilor locale.



    Problemele de mediu din București, numeroase și mulți ani ignorate, necesită acum combinarea eforturilor pentru găsirea unor soluții. Și acesta este motivul lansării acestei platforme. Dar orice demers trebuie să înceapă de la analizarea amănunțită a situației și asta a făcut profesorul universitar Cristian Iojă, autorul raportului de cercetare, analizând sursele de poluare din București. Iată ce-a constatat, pe scurt:



    Bucureștiul are probleme cu particulele în suspensie, are probleme cu oxizii de azot, are probleme cu benzenul, are probleme cu mai multe mai multe categorii de de noxe. Toate se leagă, în mare parte, de modul în care alegem să ne mișcăm în cadrul orașului pentru că principala sursă de poluare a aerului o reprezintă traficul. Cei mai mulți dintre cetățenii orașului aleg mașina pentru a se deplasa în cadrul orașului. De asemenea, Bucureștiul are o rată destul de redusă a cetățenilor care utilizează transportul public, de exemplu. Dar ce înseamnă mai departe tipul ăsta de mobilitate? Mobilitatea aceasta înseamnă ocuparea spațiului public. Ne surprinde creșterea numărului de autovehicule înmatriculate în București din ultimii ani de zile. Dar pe asta trebuie să o transpunem mai departe în ocuparea spațiilor publice pentru că vedem că majoritatea trotuarelor sunt ocupate de autovehicule. Iar asta pune probleme în salubrizarea orașului pentru că, dacă instituțiile vor să curețe orașul, e un efort de-a dreptul fabulos să dai la o parte toate mașinile pentru a spăla o stradă. În continuare, referindu-ne la spațiile verzi, autoritățile ne arată niște cifre și ni se spune că suntem foarte aproape de ținta de spații verzi din legislație. Însă dacă ne uităm la ce există în realitate, vedem că principalele noastre spații verzi sunt aglomerate, poate de mașini.



    Cum am ajuns în această situație? Prin combinarea dintre anumite interese economice și neglijența bucureștenilor, consideră profesorul Cristian Iojă: Cred că în momentul de față ceea ce trebuie înțeles la nivelul orașului este că dintr-un mediu poluat, dintr-un aer poluat, din calitatea proastă a apei, din deficitul de spații verzi, din gestionarea deficitară a deșeurilor și din consumul nostru exagerat, unii câștigă. Deci practic noi vorbim în momentul de față despre o economie care este orientată spre un model de consum al Bucureștiului unde nu se conștientizează sau nu se ia în calcul atât de mult problemele de mediu generate. Cred însă și că una dintre problemele principale din care derivă și problemele de mediu pe care le are orașul vine din faptul că există un atașament foarte scăzut încă pentru față de oraș. Există un atașament extrem de scăzut față de oraș și o să zicem o sensibilitate foarte scăzută în legătură cu ce se întâmplă mai departe ca urmare a gesturilor noastre individuale. Dacă luăm mașina zi de zi și pentru orice mișcare, trebuie să conștientizăm că nu avem cum să avem un aer curat. Dacă, de asemenea, avem un consum au un consum exagerat de produse, nu avem cum să avem o economie circulară. Deci practic gesturile acestea individuale multiplicate la scara orașului fac să avem multitudinea de probleme cu care ne confruntăm în momentul de față.



    Gestionarea deșeurilor a devenit, într-adevăr, o problemă gravă în ultimii ani, căci gunoiul s-a înmulțit, iar autoritățile nu a ținut pasul în privința colectării selective, reciclării și depozitării. De aceea, la periferiile capitalei au apărut gropi improvizate de gunoi, iar în satele din apropiere se practică incedierea deșeurilor care eliberează în aer substanțe extreme de nocive pentru sănătatea bucureștenilor. Deocamdată, administrația nu pare să facă față numărului mare de incendieri, iar intervențiile Gărzii de mediu sunt precare comparative cu amploarea fenomenului. În general, modul de a acționa al autorităților este stângaci și îngreunat de birocrație, după cum a observat chiar primarul sectorului 2, la preluarea mandatului. Radu Mihaiu:



    Poliția locală a venit să ne spună că ar trebui să dăm amenzi celor de la Apele Romane că nu și au curățat apele. Avem salba de lacuri din nord-estul Bucureștiului și am avut o discuție cu Apele Române care au zis că și ei ne pot da amenzi pentru că cetățenii Sectorului 2 aruncă gunoi în apele orașului. Eu cred că a fost definitoriu pentru felul în care se raportau autoritățile în acel moment la gestiunea deșeurilor: cum să ne amendăm unii pe alții. Ne-am așezat la masă cu domnul director de la Apele Române și-am propus să facem ceva în comun. Am semnat un protocol care a durat vreo trei luni de zile să-l formulăm, căci, deși exista voința politică, asta este birocrația românească. Trei luni de zile a durat să semnăm un protocol prin care Apele Române contribuie cu utilaje și Primăria Sectorului 2 scoate din apă aceste deșeuri și le duce la groapa de gunoi. Și am scos peste 10.000 de tone de deșeuri din salba de lacuri din București care arată în ce hal de poluare ne-au adus ultimii 30 de ani. Gunoiul nu dispare. Dacă îl preia o firmă, nu înseamnă că dispare. De foarte multe ori ajunge pe camp, ajunge în apă și de foarte, foarte multe ori ajunge în sobele oamenilor. Asta este o realitate. De multe ori se ard lucruri în București și se ard în sobele oamenilor. Ar trebui să gestionăm acest lucru. Ne ajută foarte mult colaborarea cu societatea civilă.



    Chiar colaborarea dintre societatea civilă și autorități este ținta Platformei de mediu lansată recent de Fundația Comunitară București care este, însă, pe deplin conștientă de faptul că această colaborarea trebuie extinsă pe o perioadă foarte îndelungată pentru a da roade și a reduce poluarea.






  • Christian Paraschiv din Franţa

    Christian Paraschiv din Franţa

    Artiştii plastici Christian Paraschiv și Ion Grigorescu, membri ai renumitului Grup Prolog, semnează o expoziţie deschisă la Galeria Romană din Bucureşti, intitulată ”La bienveillance”



  • Paul Hitter, fondator al Expresionismului Balcanic

    Paul Hitter, fondator al Expresionismului Balcanic

    Pictorul român cu studii la Munchen şi Bucureşti, fondator al Expresionismului Balcanic, Paul Hitter, expune până pe 16 aprilie la Galeria Senso din Capitală sub titlul Cutia Pandorei”



  • Comisarlu tră lucru, vinitu București

    Comisarlu tră lucru, vinitu București


    Aflat tru ună vizită tru România, comisarlu europian tră lucru şi ndrepturi sociale, Nicolas Schmit, avu muabeti cu autoritățile tră misurli pi cari Bucureștiul lipseaşti s’li llia tră s’combată urfañea tru arada populaţiillei, ama şi tră impactul a polimlui ditu Ucraina ti economia-a Europăllei. Nicolas Schmit “Prota ş-prota, lipseaşti s’nă a’asiguripsimu că aest polimu nu va s’ducă la ună nauă criză economică tru Europa. Aestu easti un lucru multu important. Sigura că avem unu şingiru di lucri nesigura, păhălu energiillei, lucre ţi potu s’aibă influenţă ti niscănti sectoare. Ti lliiaharaua tră România, voi hiţ tru catandisea tru cari hiţ aproapi autonomi, hiţ tu ună catandisi energetică multu bună, aţea ti easti multu cu hairi”.


    Diadunu cu premierul Nicolae Ciucă, comisarlu feaţi isapi, prota ş-prota ti apanidisea a UE la criza generată di agresiunea militară rusă. Şeflu a executivului părăstisi strategia României tră asigurarea indipendinţăllei energhetiţi prin udilisearea-a energiei nucleare, dizvoltarea capacităţii di produţiri a energhilliei regenearabile şi exploatarea năilor dzăcăminte di gaze naturale offshore. Di altă parte, Nicolas Schmit cundille hairea a eforturilor autorităţilor române ta s’amintă cama di giumitati di milion di arifugaţ. Tutunăoară, el exprimă agiutorluy a Comisiei Europine tră accesarea ntrăoară a fondurilor ţi suntu la dispoziţia statelor membre și diadi asigurări că aeastea va s’hibă suplimentate cu năi resurse.


    Bruxellesul va s’ndrupască guvernul român tru eforturile ta s’lli-agiută tinirlli ta ş’află unu locu di lucru, spusi comisarlu, după andamasea cu ministrul Lucurlui, Marius Budăi. El spusi că aestu lucru poate s’hibă adratu pritu implementarea a unei iniţiative comunitare, cu numa “Garanţia tră Tineret” şi accesarea a fondurilor disponibile. Uidisitu cu năsu, easti importantă și implementarea “Garanţiei tră cilimeani” di itia că ari ună problemă salamai cu urfañea tru România, maxusu tu arada a cilimeanilor. Nicolas Schmit “S’lă da a tutăloru cilimeanilor oportunităţ ma bune, s’hibă mutriţ ma ghini, educaţie, ună nutriţie ma bună. Zburămu tutunăoară, şi tră ftuhia tu arada a auşloru. Aoa zburămu tră pensii şi tră combaterea ftuhiillei”.



    Tu arada a lui, Marius Budăi cundille că easti ananghi ca plafonul di 9,4% ditu PIB cari limitează hărgili cu pensiile, pruvidzutu tru PNRR, s’hibă flexibilizat, di itia că ncadrarea a pensiilor tru aestu proţent duţi la ftuhia a populaţiillei.Marius Budăi: “Escu simfunu, şi u spuş şi a domnului comisar, iţi reformă cari s’yină tu ghineaţa a statului român şi cari s’hibă simfun cu tutu ţi nsimneadză pruvidirli ditu tratatele Uniunii Europeane. Și noi himu cabaia ataşaţi ti aestu proiect european, ama nu va s’bag vărnăoară vula pi ună reformă cari s’ţănă tu iyea scară I s’ducă la urfănipsirea a cetăţenilor români”. Tra s’ndrupască România tru contextul a crizăllei di la sinurlu cu Ucraina, eara vinit tora ma ninti la București comisarlu european tră afaceri interne, cum și comisarlu tră agiutor umanitar şi kivernisearea a crizelor.



    Autor: Daniela Budu


    Armânipsearia: Taşcu Lala






































































  • Comisarul pentru muncă, la București

    Comisarul pentru muncă, la București

    Aflat
    într-o vizită în România, comisarul european pentru muncă şi drepturi sociale,
    Nicolas Schmit, a discutat cu autoritățile despre măsurile pe care Bucureștiul
    ar trebui să le ia pentru a combate sărăcia în rândul populaţiei, dar şi despre
    impactul războiului din Ucraina asupra economiei Europei. Nicolas Schmit În primul rând, trebuie să ne asigurăm că acest
    război nu va duce la o nouă criză economică în Europa. Acesta este un aspect
    foarte important. Sigur că avem o serie de aspecte nesigure, preţul energiei,
    ceea ce poate influenţa anumite sectoare. Din fericire pentru România, voi
    sunteţi în situaţia în care sunteţi aproape autonomi, sunteţi într-o situaţie
    energetică foarte bună, ceea ce e foarte bine    .

    Împreună ci premierul Nicolae Ciucă, comisarul
    a analizat, în principal, răspunsul UE la criza generată de agresiunea militară
    rusă. Şeful executivului a prezentat strategia României pentru asigurarea
    independenţei energetice prin intermediul folosirii energiei nucleare,
    dezvoltarea capacităţii de producere a energiei regenerabile şi exploatarea
    noilor zăcăminte de gaze naturale offshore. Pe de altă parte, Nicolas Schmit a
    subliniat eficienţa eforturilor autorităţilor române de a primi cei peste o
    jumătate de milion de refugiaţi. Totodată, el a exprimat sprijinul Comisiei Europene
    pentru accesarea rapidă a fondurilor aflate deja la dispoziţia statelor membre
    și a dat asigurări că acestea vor fi suplimentate cu noi resurse.

    Bruxellesul
    vrea să sprijine guvernul român în eforturile de a-i ajuta pe tineri să îşi
    găsească un loc de muncă, a spus comisarul, după întâlnirea cu ministrul
    Muncii, Marius Budăi. El a afirmat că acest lucru poate fi făcut prin
    implementarea unei iniţiative comunitare, denumită Garanţia pentru
    Tineret şi accesarea fondurilor disponibile. Potrivit lui, este importantă
    și implementarea Garanţiei pentru copii deoarece există o problemă serioasă
    cu sărăcia în România, mai ales în rândul copiilor. Nicolas Schmit Să li se dea tuturor copiilor oportunităţi mai
    bune, îngrijire mai bună, educaţie, o nutriţie mai bună. Am vorbit, de
    asemenea, şi despre sărăcia în rândul bătrânilor. Aici vorbim despre pensii şi
    despre combaterea sărăciei    .

    La rândul său, Marius Budăi a precizat
    că este necesar ca plafonul de 9,4% din PIB care limitează cheltuielile cu
    pensiile, prevăzut în PNRR, să fie flexibilizat, deoarece încadrarea pensiilor
    în acest procent duce la sărăcirea populaţiei.Marius Budăi: Sunt de acord şi susţin, şi am spus şi domnului comisar, orice reformă care
    să vină în binele statului român şi care să se ralieze la tot ceea ce înseamnă
    prevederile din tratatele Uniunii Europene. Și noi suntem profund ataşaţi
    acestui proiect european, dar nu o să semnez niciodată o reformă care să
    menţină sau să ducă la sărăcirea cetăţenilor români    . Pentru a sprijini
    România în contextul crizei de la granița cu Ucraina, s-au aflat recent la
    București comisarul european pentru afaceri interne, precum și comisarul pentru
    ajutor umanitar şi gestionarea crizelor.


  • Film O’Clock Festival

    Film O’Clock Festival

    Cea de-a doua ediție Film O’Clock International Festival s-a desfășurat în
    spații fizice în cele şase ţări participante (Lituania, România, Bulgaria,
    Grecia, Egipt şi Africa de Sud), în perioada 1 – 6 martie. Mirona Radu,
    inițiatoarea evenimentului, lucrează de 20 de ani în domeniul cinematografiei.
    A început ca asistent de distribuție de filme în cinema, a lucrat apoi în
    producție și în organizarea festivalurilor de film. Începând de anul trecut,
    organizează acest festival care își propune un dialog cultural prin realizarea de
    proiecții simultane în țările participante.

    Cred că a contat foarte mult experiența mea în organizarea de
    festivaluri de film, experiența mea de la Cinema Muzeul Țăranului Român ca
    responsabil de progamare, în ultimii trei ani cu asta m-am ocupat în mod
    special. Am adunat experiență, dar mi-am creat și o rețea de prieteni profesioniști
    în domeniu, care doresc același lucru, să promoveze filmul de autor, filmele de
    calitate. La un moment dat, când am organizat proiecții simultane la Muzeul
    Țăranului Român și în câteva cinematografe din alte țări, m-am lovit de problema
    diferenței de fus orar. Dar cu toate că unele proiecții au avut loc foarte târziu,
    am observat bucuria oamenilor de a se conecta cu oameni din alte spații și am ținut
    cont de acest lucru. Cât despre țările participante, consider că este un fel de
    provocare pentru mine să arăt că distanțele de orice fel dispar când avem
    aceeași dragoste pentru film și pentru cel de lângă noi.


    Cele șase clasice din cea de-a doua ediție Film O’Clock International
    Festival au fost filme puternice și inovatoare care au atras atenţia sau chiar
    au şocat la vremea lor. Din acest motiv, în momentul lansării au fost fie
    privite cu scepticism sau chiar interzise. Mirona Radu, inițiatoarea Film
    O’Clock International Festival.

    Da, probabil că această selecție spune multe despre noi, cei din echipa
    festivalului, pentru că într-adevăr, ne dorim să provocăm și să scoatem oamenii
    din zona de confort. Mă refer în special la unul din filmele prezentate în
    secțiunea clasică, este vorba de filmul Balonul, realizat în 1967, film care a
    fost interzis la câteva zile după premieră. Filmul fusese invitat la Festivalul
    de Film de la Veneția, dar n-a putut fi prezentat acolo și abia din 1989 a fost
    invitat la Festivalul de la Berlin și la alte evenimente importante. Este o
    operă cinematografică de excepție, realizată de Binka Zhelyazkova, prima femeie
    din Bulgaria care a regizat un film, una dintre puținele femei regizoare din
    anii 60 din întreaga lume. În ceea ce privește filmul românesc, anul acesta am
    ales un film documentar,

    Apa ca un bivol negru, copie remasterizată recent.
    Este un film emblematic pentru generația 70, filmul fiind realizat chiar în
    1970 de un colectiv de regizori – Dan
    Piţa, Mircea Veroiu, Youssouff Aidaby, Petre Bokor, Andrei Cătălin Băleanu- și având ca temă subiectul inundațiilor de
    la acea vreme. Este totodată un film eseu, un film care a atras atenția de la
    bun început, și care la acel moment ne-a oferit nouă, românilor, alternativa
    unui alt tip de cinema, mă refer mai ales la cazul filmului documentar.
    Organizând acest festival și având parteneriate cu cinematografe din celelalte
    țări, am constatat că există un foarte mare interes pentru filmul documentar
    clasic, astfel că acest aspect a fost luat în considerare. Ne dorim să promovăm
    cinematografia românească, dar ne interesează, evident, și ecoul pe care aceasta
    îl are în alte țări.


  • Amenajarea râului Dâmbovița

    Amenajarea râului Dâmbovița

    Pe o lungime de 22 de kilometri, Bucureștiul este străbătut pe diagonala de la nord-vest la sud-est de râul Dâmbovița, încadrat la nord de afluentul Colentina și la sud de râul Argeș. Dâmbovița izvorăște din Munții Făgăraș, are o lungime de 237 de kilometri și parcurge o diferență de altitudine de 1757 metri. După ce părăsește capitala României, peste 40 de kilometri se varsă în râul Argeș în dreptul localității Budești. Un județ are numele ”Dâmbovița” care are ca reședință Târgoviște, vechea capitală medievală a principatului Munteniei.



    De la jumătatea secolului al 15-lea, din vremea principelui Vlad Țepeș, datează cea mai veche menționare a orașului București, căruia în documente i se mai spunea și Cetatea Dâmboviței. Locuitorii beneficiau de pe urma râului sinuos, îi foloseau apa pentru băut și spălat. Primele cișmele publice s-au construit în vremea principelui Alexandru Ipsilanti, către sfârșitul anilor 1790, precum și primele rețele de aducțiune a apei. De pe străzile Bucureștiului nu lipseau celebrii sacagii, vânzătorii de apă potabilă, care distribuiau necesarul de apă. Dar locuitorii se confruntau și cu capriciile Dâmboviței. De multe ori, ploile excesive provocau inundarea cartierelor și înmlăștinirea unor zone.



    Formarea statului român modern în 1859 și stabilirea capitalei la București a însemnat începutul transformării Dâmboviței, a îmblânzirii sale. Luând ca model amenajarea râurilor din marile capitale europene Parisul, Londra și Berlinul, inginerii români au elaborat planuri de amenajare pentru a înlătura neajunsurile naturale. Primele încercări de a îmblânzi furia apei au fost făcute sub același principe Ipsilanti, în 1775, când s-a construit un canal pentru a limita proporțiile inundațiilor. În 1813, sub domnia principelui Ioan Caragea, s-a curățat fundul albiei. Dar adevăratele transformări veneau după anul 1878, când România devenea independentă. Începând cu 1880, după planurile inginerului și arhitectului Grigore Cerchez s-a regularizat cursul prin oraș, s-a adâncit albia, s-au taluzat și consolidat malurile, s-au plantat șiruri de arbori, s-au construit poduri.



    Însă cel mai amplu proiect de amenajare a fost pus la punct după seismul din 4 martie 1977. Atunci, Nicolae Ceaușescu a ordonat schimbarea fizionomiei zonei centrale a orașului București, amenajarea Dâmboviței fiind o parte a proiectului. Istoricul Cezar-Petre Buiumaci de la Muzeul Municipiului București, a arătat în ce a constat ambițiosul proiect: ”În marele proiect de schimbare a centrului orașului pe care Ceaușescu l-a demarat după cutremurul din 4 martie 1977 a fost inclusă și amenajarea Dâmboviței. Proiectul marelui Centru Civic al capitalei, ale cărui prime schițe apar după cutremur, a însemnat o intervenție brutală și nemaiîntîlnită până la acel moment. A presupus demolarea zonei centrale a orașului, o zonă eminamente rezidențială. Demolarea locuințelor crea problema spațiului locativ necesar mutării familiilor din locuințele demolate. Bucureștiul devenea un mare șantier, nu doar centrul fiind afectat, ci și zonele destinate noilor blocuri care să-i adăpostească pe cei care rămâneau fără casă. O astfel de zonă era noul ansamblu de locuințe Crîngași-Constructorilor-Giulești, menit să adăpostească 45.000 de locuitori. În paralel cu acest demers se desfășoară procesul de reamenajare a râului Dâmbovița pe întreaga sa albie, pe traseul pe care aceasta în avea în capitală.”



    Ceaușescu prelua și idei mai vechi care își propuneau să facă Dâmbovița navigabilă și s-o integreze într-un alt proiect și mai amplu, și anume de a face Bucureștiul port la Dunăre printr-un canal. Cezar-Petre Buiumaci: ”Această amenajare care s-a dorit a fi parte a realizării Canalui București-Dunăre a apărut cu mult timp înainte, încă din secolul al 19-lea, și a fost reluată ciclic ulterior. Pentru realizarea acestui proiect au fost construite lacurile de acumulare Ciurel și Văcărești menite să crească volumul de apă și să creeze condiții navigabile. Geografia terenului nu permitea însă acest lucru și s-a renunțat la ideea navigației în interiorul orașului, rămânând varianta navigației pornind de la ieșirea din oraș, respectiv zona Vitan-Cățelu.”



    Noua Dâmboviță avea o cu totul altă față. Pentru a înlătura definitiv pericolul inundațiilor, dar și pentru a fi utilă irigațiilor, Dâmbovița era barată succesiv la 20 de kilometri de la izvoare și la 80 de kilometri de la intrarea în București. Al treilea baraj era chiar în București și în spatele lui se va forma Lacul Morii. Înainte de intrarea în București, un braț care merge spre sud a fost săpat pentru a devia eventualul surplus de ape către râul Ciorogârla. Albia urbană a Dâmboviței era săpată și sub ea se construiau două canale colectoare de ape reziduale. Podurile erau reconstruite și unele reamplasate, iar malurile erau betonate.



    Cezar-Petre Buiumaci: ”Amenajarea Dâmboviței a fost una complexă, nu doar albia a fost reconfigurată, ci și întregi rețele care o intersectau, instalațiile de menținere a unui debit relativ constant. Pe lângă construirea de noi poduri și pasarele de traversare a râului, pe segmentele de delimitare de biefuri au fost realizate amenajări destinate agrementului: o serie de pontoane și accese pe luciul apei. Tot din această categorie face parte și amenajarea ștrandului Crângași, în imediata apropiere a lacului Ciurel.”



    Aspectul actual al Dâmboviței în București are o istorie relativ nouă. Însă ea se scrie mergând în urmă cu cel puțin 200 de ani.




  • Dispute politice la Bucureşti

    Dispute politice la Bucureşti

    Pe fostul
    premier tehnocrat şi comisar european pentru agricultură Dacian Cioloş nu-l
    prinde haina politică. La patru luni după ce fusese ales preşedintele Uniunii
    Salvaţi România, el a ales să demisioneze, pentru că proiectul de reformă pe
    care îl propusese conducerii naţionale a partidului, dominată de apropiaţii
    fostului lider Dan Barna, a fost respins. Acesta a reprezentat un test pe care
    l-a pierdut, dar nu echivalează cu abandonarea USR. Dacian Cioloş: Atâta
    vreme cât n-am avut în Biroul Naţional susţinere pentru acest plan, am
    considerat firesc şi de bun-simţ să-mi prezint demisia. Rămân în continuare în partid.
    Acest partid, pentru a avea un viitor, şi eu cred că trebuie să aibă un viitor,
    are nevoie de împrospătare, are nevoie de reconectare la societate, are nevoie
    de curajul de a-şi recunoaşte limitele pe care trebuie să le depăşească în
    perioada următoare.

    Fostul ministru apreciat al Transporturilor, Cătălin
    Drulă, a preluat interimar funcţia de lider al formaţiunii. El a anunţat
    imediat o schimbare de viziune politică, spre o orientare liberală şi a făcut
    apel la unitatea membrilor. Cu PSD, PNL şi UDMR la putere, uniţi într-o
    majoritate de 70%, criza USR este, de facto, criza singurei formaţiuni care
    reprezintă opoziţia democratică în legislativul român. Cei care trăiau cu
    iluzia că Alianţa pentru Unirea Românilor este altceva decât moştenitoarea ideologică
    a extremei dreapta din perioada interbelică s-au înşelat amarnic. O dovedeşte încă
    un incident marca AUR, produs luni în Camera Deputaţilor, la dezbaterea
    moţiunii simple pe tema energiei. Venit să dea socoteală, nu altfel decât
    democratic, pentru facturile usturătoare la gaz şi electricitate, ministrul de
    resort, Virgil Popescu, a fost bruscat de liderul AUR, George Simion, care a urcat
    nervos la tribună şi l-a luat de ceafă.

    Parlamentul de la Bucureşti cunoscuse,
    până acum, doar violenţa de limbaj. Şedinţa a fost suspendată şi a fost reluată
    doar cu participarea parlamentarilor AUR şi ai USR, iniţiatorii moţiunii. Conducerea
    Camerei nu a putut anunţa nicio sancţiune, pentru că nu există prevederi în
    acest sens în Regulament. Liderul liberal Florin Cîţu, cel care avertizase, în
    trecut, asupra extremismului AUR, a anunţat că va propune introducerea de
    măsuri clare şi dure pentru astfel de incidente. Aceeaşi formaţiune a organizat
    protestul violent din faţa Parlamentului împotriva introducerii certificatului
    verde obligatoriu la locul de muncă. Acelaşi George Simion a intrat forţat în
    primăria Timişoarei, fără a fi pe lista de audienţe. Tot el îşi şicanează
    colegii parlamentari care-i sunt indezirabili, în general de la PNL şi USR,
    filmându-i fără voia lor şi acostându-i fizic. AUR, prin liderii săi,
    promovează agresiv curentele antivaccinist, ultranaţionalist, suveranist. Recent,
    într-un comunicat, AUR a calificat Holocaustul drept o temă minoră, ce nu
    merită un loc aparte în programa scolară, provocând reacţii vehemente ale
    ambasadei Israelului şi ale Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel.
    Violenţa cu care-şi promovează aşa-zisele idei pare să placă: din a patra forţă
    a Parlamentului, a urcat pe locul al doilea în sondaje.

  • Ampuliseri politiţi la Bucureşti

    Ampuliseri politiţi la Bucureşti

    Pi fostul premier tehnocrat şi comisar european tră agricultură Dacian Cioloş nu-lu acaţă strañilu politicu. Dupu patru meşi di anda fu aleptu prezidentulu a Uniunii Salvaţi România, el ş-deadi demisia, tră itia că proiectul de reformă pe cari lu-avea propusese conducerii naţionale a partidului, dominată de aprokeaţlli a fostului lider Dan Barna, nu fu aprukeatu. Aesta reprezentă un testu pi cari lu kiru, ma nu echivaleadză cu abandonaria a USR. Dacian Cioloş: “Ahătu kiro cât nu avui tru Biroul Naţional agiutoru tră aest plan, lugursiiu ti bună să-ñi prezint demisia. Arămân ma largu tru partid. Aestu partid, tră s’aibă un vinitor, şi eu minduescu că lipseaşti s-aibă un vinitor, ari ananghi ta s’hibă mpruspitatu, ari ananghi de reconectari la societate, ari ananghi di curayilu tra ş-pricunoască limitele pe cari lipseaşti s’li năstreacă tru perioada yinitoari”.


    Fostul ministru a Transporturilor, Cătălin Drulă, prilo interimar funcţia di lider al formaţiunillei. El dimăndă ună ş-ună ună viziune politică, ti ună orientari libearală şi feaţi apel la unitatea membrilor. Cu PSD, PNL şi UDMR la putere, uniţi tru ună majoritate de 70%, criza USR easti, di facto, criza goalăllei formaţiuni cari reprezintă opoziţia democratică tru legislativul român. Aţelli cari băna cu iluzia că Alianţa tră Unirea Românilor easti altutiva andicra di clirunumia ideologică a extremei dreapta dit perioada interbelică s-răsiră. U spuni nica un incident marca “AUR”, faptu luni tru Camera Deputaţilor, la dezbaterea a moţiunilli simple pi tema energiillei. Vinit s’da giueapi, nu altă turlie că maş democratic, tră facturile usturătoari la gaz şi electricitate, ministrul di resort, Virgil Popescu, fu pimtu di liderul AUR, George Simion, cari alină nirvos la tribună şi lu-acăţă di guşi.


    Parlamentul di Bucureşti avea cunoscută, până tora, maş prişcăvillea di limbaj. Şednţa fu curmată şi ahurhi diznău maş cu participarea a parlamentarlor AUR şi ai USR, iniţiatorllii a moţiunillei. Conducerea a Camerei nu putu s’dimăndă niţi ună sancţiune, tră atea că nu ari prevederi tru aestă noimă tru Regulament. Liderul liberal Florin Cîţu, aţel cari avea faptă timbihi ti extremismulu AUR, dimăndă că va s’pripună băgarea misuri limbidid şi serti aţea turlie ta s’nu s’facă ahtări incidente. Idyea formaţiune organiză protestul preşcavu di dinintea a Parlamentului ta s’nu s’bagă tu lucru certificatului verde obligatoriu la loclu di muncă. Idyiulu George Simion intră cu zorea tru primăria Timişoarălleii, acă nu eara pi lista de audienţe. Tut el lli-anţapă soţlli parlamentari cari-i suntu indezirabili, ngeneral di la PNL şi USR, filmânda-lli fără izinea a lor şi acostându-lli fizic. AUR, pritu liderilli a llei, promoveadză fuvirosu curentele antivaccinist, ultranaţionalist, suvearanist. Tora ma ninti, tru un comunicat, AUR spusi ti Holocaust ca hiinda ună temă minoră, ţi nu-lli si cadi un loc ahoryea tru programa scolară, provocânda reacţii vehementi di la ambasada a Israelului şi di la Institutului Național tră Studierea Holocaustului dit România Elie Wiesel. Prişcăvillea cu cari ş-promoveadză aşi-dzăsili idei pari s’acaţă: dit a patra forţă a Parlamentului, alină pi doilu locu tru sondaje.




    Autor: Stefan Stoica


    Armânipsearia: Taşcu Lala


















































  • Priorităţli a nauăllei sesiuni parlamentară

    Priorităţli a nauăllei sesiuni parlamentară

    Uidisitu cu Constituți ali Românie, Camera a Deputaţlor şi Senatlu s’andămusescu tru două sesiuni ordinare tu an. Prima ahurheaşti şcurtu şi nu poate s’treacă di bitisita-a meslui cirişaru. A doua sesiune debuteadză tru meslu yismăciuni şi nu poate s’treacă di bitisita-a meslui andreu. Ma s’aubă situații urgente, ateali dauă Camere a Parlamentului di București pot s’hibă convocate tru sesiuni extraordinare, la căftarea-a prezidentului ali Românie, a biroului permanent a cathi unăllei Cameră I a naima pţănu unu cirecu ditu numirlu a deputaţlor i a senatorlor. Stămâna aesta, Pălatea-a Parlamentului anyeadză, unăoară cu turnarea a alepţăloru ditu vacanţa di iarnă. Elli va s’aibă tru atenţie proiecte di nom ţi mutreascu domenii cum Justiţia, Sănătatea ică Economia. Prioritară, tru ae kiro, easti compensarea a facturlor ti curent electric și gaze naturale. Ti atea, Legislativlu lipseaşti s’vulusească ună nauă ordonaţă di urgenţă tora ma ninti emisă di Guvern mtrinda ună nauă schemă di plafonare și compensare, tru condițiile tru cari, tru aeşţă ditu soni meşi di iarnă, facturli pi cari li aprukeară născănţă cetățeni agiumsiră lăhtăroasi.



    Senatlu va s’debată documentul ca prima cameră sesizată, a deapoa s’hibă niintatu la Camera a Deputaţlor, tru harea di for decizional. Tut tru domeniul ali Energie, tu agenda a Parlamentului poati s’hibă tu aestă sesiune şi alăxearea-a Nomlui offshore, cari va deblocheadză proiectele di extrădzeari hidrocarburli ditu Amarea Lae. Tru domeniulva s’hibă ali Justiție, tu agenda a Legislativlui se va aflava s’hibă ncllidearea-a Secţiei tră Investigarea Infracțiunilor ditu Justiție (SIIJ). Di născănţă criticat, di alțălli aplaudat, demersul di ncllideari aliştei Secții fu căftatu nica şi di Bruxelles. Actualu ministru di resort, Cătălin Predoiu, mindueaşti că, până tu bitisita a meslui marţu, SIIJ numata va s’hibă tu lucru. O provocari tră PSD şi PNL, parteneri tru coaliția la putere, easti şi pregătirea unei noi legi a salarizării, tru cari să fie rezolvată inclusiv problema sporurilor, astfel trucât să nu se mai ajungă la cazuri tru cari aceastia pot să dubleze venitul di bază.


    Nu dip utu soni, parlamentarii lipseaşti ta s’apufusească şi tru atea ţi mutreaşti mira a certificatlui Covid. Ma ghini spus, un proiect di nom cari armasi tu debatlu di la Camera a Deputaţlor nica ditu sesiunea tricută apufuseaşti obligativitatea ti prezentarea-a aluştui la loclu di lucru. Cara, inițial, aestu pruvidea obligativitatea maş ti personalu medical, uidisitu cu născănti alăxeri pripuse di senatori, certificatlu poati să s’bagă ti tuti categoriili di lucrători, ama cu niscănti excepţii. După multe discuţii tru Senat, documentul nu fu aprukeatu la vot a deapoa deputaţlli lipseaşti s’da votlu final. Că easti la putere i tru opoziție, cathi ună formațiune politică reprezentată tru Parlamentul di București ari proiectili a llei işiş cari va s’li veadă băgati tu arada a dzuuăllei di lucru, dizbătute și votate — anamisa di eali, alăxearea a nomlui ariilor protejate, criştearea a tiñiiloru di cafi mesu ditu nvițământu și a alocațiilor tră cilimeañi, alăxearea-a actului normativ cari mutreaşti tezele di doctorat ică niaprukearea ori interzicerea exportului di lemnu.



    Autor: Roxana Vasile


    Armânipsearia: Taşcu Lala










































  • Expoziția „Retroactiv” a artistului vizual Ion Anghel

    Expoziția „Retroactiv” a artistului vizual Ion Anghel

    Galeria Senso din București găzduieşte
    expoziția personală Retroactiv a artistului vizual Ion Anghel, eveniment care
    deschide programul expozițional al galeriei pentru anul 2022. Ion Anghel este
    artist vizual, curator și lector universitar la catedra de Pictură a
    Universității de Arte din București. A fost distins cu numeroase premii de
    specialitate, fiind o figură importantă a artei contemporane românești. L-am
    întrebat pe artist despre ce se poate vedea în expoziție, acesta
    mărturisindu-ne şi despre procesul creator:


    Puteți vedea întâmplările mele din
    ultimii doi ani, nu întâmplări palpabile, ci cele care m-au bântuit, și bune,
    și rele. Acum ceva timp le asemănam cu ceea ce visăm, ele vin grămadă. Tot
    felul de întâmplări, de amintiri, sufletul lucrează, trupul de asemenea și ele
    vin de-a valma, vin așa în valuri. Eu, sigur, că încerc să stăpânesc
    ambarcațiunea asta, dar nu mă opun. Nu mă contrazic cu natura, nici cu natura
    mea, nici cu cea din exterior, și încerc, cu câtă chibzuință am, încerc să le
    las să se adune singure în, ceea ce spunem noi, în lucrări. Acolo intervin eu,
    încep să fac ordine, încep să fac selecție, să clasific elementele care fac
    parte din compoziție și să fac o orchestră. Am soliști, am voci, am toate
    instrumentele, am acompaniament. Încerc să le fac să cânte. În plus, mă lupt
    foarte mult cu știința și puterea de a abstractiza.

    Expoziția se numește
    Retroactiv în sensul că am mai fost întrebat retroactiv: Nu ne-am mai tot
    săturat?. Zic: Da, dar poate ne-am săturat de ceea ce vine din exterior..
    Însă retroactiv poate fi și din proprie experiență, nu ne putem arunca trecutul
    la gunoi. Iau tot ceea ce pică, ce îmi pică. Și spuneam, nu categorisesc, le
    pun la lucru. Este clar că există bine și rău, nu pot crea niște imagini doar
    ca să creeze o plăcere de moment sau poate un pic mai îndelungată. Nu plăcerea este
    scopul meu. Este mai degrabă lupta cu ceea ce ne este dat. Ce facem cu bagajul
    nostru pe care îl avem? Trebuie să îl cărăm, nu avem de ales. Încerc să găsesc
    metode cât mai bune de a duce povara aceasta cu efort cât mai mic. Dar nu este
    vorba de un efort fizic, este vorba de un efort spiritual.



    Câte lucrări sunt în expoziţia Retroactiv?
    ce urmează? Ion Anghel:


    Sunt undeva la 35 de lucrări, cam
    jumătate din arsenalul meu pentru viitoarele expoziții. Încerc să duc acest
    Retroactiv actual să-l pun în mai multe chei, în diferite spații. Încă nu am
    ceva clar în minte, dar tânjesc către muzee, către spații mai generoase, pentru
    a permite privitorului ca lucrările să fie văzute cu tâlc. Cred că ar trebui să
    fac, și cred că se vede și în expoziția aceasta, mai mult decât pictură. Încerc
    încet-încet să ies din bidimensional. Mă gândesc ce pot face eu mai mult pentru
    mine, în felul acesta obligatoriu să și rămână ceva după mine și va fi treaba
    altora.



    În finalul discuției, artistul ne-a vorbit despre
    cum a trecut perioada dificilă a pandemiei și cum a reușit să combine munca sa
    din atelier cu meseria de profesor în condițiile impuse de izolarea socială.
    Ion Anghel:


    Eu trăiesc la atelier. Eu nu am
    casă sau serviciu. De fapt, am două ateliere: atelierul propriu și cel de la
    universitate. Nu m-am chinuit așa mult. Sigur, că am fost și plecat din
    București în pandemie, undeva la țară. Studenții mi-au lipsit. Slavă cerului,
    că am avut puțin timp închisă universitatea, am fost norocoși. Nici nu se prea
    putea altfel în domeniul nostru. A fost o lecție interesantă, nedorită evident,
    când s-au întors la școală, când ne-am revăzut parcă ne-am iubit mai mult între
    noi și meseria însăși. Cred că o să avem proiecte mult mai multe de acum
    încolo, pentru că într-un fel ne este frică să nu cumva să fim puși iarăși în
    spatele ușii și să fim nevoiți să facem artă conceptuală cu pixul și carioca.


  • Priorităţile noii sesiuni parlamentare

    Priorităţile noii sesiuni parlamentare

    Potrivit
    Constituției României, Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni
    ordinare pe an. Prima începe în februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii
    iunie. A doua sesiune debutează în luna septembrie şi nu poate depăşi finele
    lui decembrie. Dacă situații urgente o impun, cele două Camere ale
    Parlamentului de la București pot fi convocate în sesiuni extraordinare, la
    cererea preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a
    cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor. Săptămâna
    aceasta, Palatul Parlamentului se reanimă, odată cu revenirea aleşilor din
    vacanţa de iarnă. Ei vor avea în atenţie proiecte de lege ce vizează domenii
    precum Justiţia, Sănătatea sau Economia. Prioritară, în acest moment, este
    compensarea facturilor pentru curent electric și gaze naturale. De aceea,
    Legislativul urmează să aprobe o nouă ordonaţă de urgenţă recent emisă de
    Guvern privind o nouă schemă de plafonare
    și compensare, în condițiile în care, în ultimele aceste câteva luni de iarnă,
    facturile pe care le-au primit unii cetățeni au ajuns până la a friza absurdul.

    Senatul va dezbate documentul ca prima cameră
    sesizată, urmând ca, apoi, să fie înaintat Camerei Deputaţilor, în calitate de
    for decizional. Tot în domeniul Energiei, pe agenda Parlamentului ar putea
    figura în această sesiune şi modificarea Legii offshore, care
    ar debloca proiectele de extragere de hidrocarburi din Marea Neagră. În
    domeniul Justiției, pe agenda Legislativului se va afla desfiinţarea Secţiei
    pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). De unii criticat, de
    alții aplaudat, demersul de desființare a acestei Secții a fost cerut inclusiv
    de la Bruxelles. Actualul ministrul de resort, Cătălin Predoiu, crede că, până la finalul lunii martie, SIIJ nu va mai
    exista. O provocare pentru PSD şi PNL, parteneri în coaliția la putere, este şi
    pregătirea unei noi legi a salarizării, în care să fie rezolvată inclusiv
    problema sporurilor, astfel încât să nu se mai ajungă la cazuri în care acestea
    pot să dubleze venitul de bază.

    Nu în ultimul rând, parlamentarii ar urma să ia
    o decizie şi în ceea ce priveşte soarta certificatului Covid. Mai precis, un
    proiect de lege care a rămas în dezbaterea Camerei Deputaţilor încă din
    sesiunea trecută instituie obligativitatea prezentării acestui certificat la
    locul de muncă. Dacă, inițial, acesta prevedea obligativitatea doar pentru
    personalul medical, potrivit unor modificări propuse de senatori, certificatul
    s-ar putea aplica tuturor categoriilor de angajaţi, dar cu anumite excepţii.
    După multe discuţii în Senat, documentul a fost respins la vot şi ar urma ca
    deputaţii să dea votul final. Că este la putere sau în opoziție, fiecare
    formațiune politică reprezentată în Parlamentul de la București are propriile
    proiecte pe care le dorește incluse pe ordinea de zi, dezbătute și votate -
    printre ele, modificarea legii ariilor protejate, majorarea salariilor din
    învățământ și a alocațiilor pentru copii, modificarea actului normativ care
    vizează tezele de doctorat ori interzicerea exportului de lemn.


  • Lacul Morii

    Lacul Morii

    În vestul Bucureștiului, în cartierul Crângași, se întinde cel mai mare lac artificial din capitala României. Luciul de apă are o istorie nouă, el apărând în urmă cu 36 de ani, în 1986. Este vorba despre lacul Morii, lacul Ciurel sau lacul Dâmbovița, cum mai este el cunoscut. Impresionanta întindere de apă a fost parte din vastul proiect de amenajare a râului Dâmbovița care taie Bucureștiul în două, dinspre nord-vest către est.



    Ghidul nostru în istoria lacului Morii este istoricul Cezar Buiumaci de la Muzeul Municipiului București. El a arătat când începe povestea celui mai nou și mai întins lac din București:

    Lacul Morii este parte a amenajării hidrografice a râului Dâmbovița și apare ca idee odată cu demararea lucrărilor de sistematizare a Bucureștiului din debutul deceniului al 9-lea al secolului 20. Era parte din marele proiect al lui Nicolae Ceaușescu de schimbare la față a orașului. Liderul de la București relua o idee apărută anterior, de realizare a unui canal București-Dunăre, care să se facă pe cursurile râurilor Dâmbovița și Argeș. Din analiza situației debitului Dâmboviței, se vedea că vechea albie nu făcea față unui transport fluvial. Pentru creșterea debitului, au fost construite două mari lacuri de acumulare: Ciurel, cunoscut și sub numele de Lacul Morii sau Lacul Dâmbovița, și Văcărești.



    Amplul proiect de regândire a Dâmboviței de la jumătatea anilor 1980 avea o componentă politică, însă și una urbanistică.

    Cezar Buiumaci: Pe 5 iulie 1985 a avut loc ședința Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român care a scos în evidență necesitatea amenajării Dâmboviței ca parte integrantă în proiectul noului Centru Civic. Proiectul cuprindea realizarea unui mare lac de acumulare în vestul orașului, cu menirea stocării unui important volum de apă necesar alimentării cu apă curată a Dâmboviței. El era gândit și ca sistem de protecție în cazul inundațiilor, fiind în același timp și un lac de agrement. Prin amenajarea cursului râului se avea în vedere igienizarea Dâmboviței în trecerea prin București, ameliorarea climatului, crearea condițiilor de navigație și efectuarea lucrărilor pentru canalul București-Dunăre. Lucrările demarau în urma aprobării lor prin Decretul nr. 201 din 12 iulie 1985.



    Însă ideea navigabilității Dâmbioviței avea să fie abandonată în urma consultărilor cu specialiștii. Pe 28 septembrie 1985 se deschidea șantierul în mod festiv, iar aproape un an mai târziu, în august 1986, se închidea poarta barajului de la Ciurel.



    Cezar Buiumaci: Pe 21 august 1986 era finalizată marea lucrare a lacului de acumulare de la Ciurel, cel mai mare lac artificial din București, întins pe 240 de hectare, având o capacitate totală de 20 de milioane de metri cubi, menit să asigure alimentarea cu apă potabilă, irigații și necesarul industrial. Această acumulare avea și scopul de a aduna apa provenită din viituri. Lucrarea presupunea și îndiguirea și amenajarea Dâmboviței în amonte de lac, până la Dragomirești-Deal, pe aproximativ 5 kilometri. Se proteja o suprafață de peste 1100 hectare de teren agricol și alte investiții aflate în proximitatea albiei râului. Pentru evacuarea apei din lac a fost construit un stăvilar fluvial în apropierea podului Ciurel, executat din beton armat cu 3 stavile de câte 6 metri deschidere. Marea din Crângași are o adâncime de 5-10 metri și este îndiguită de un baraj din argilă compactă ce provine din săpătura văii acestui lac.



    Amplul proiect a însemnat însă dislocarea unor comunități umane care locuiau în zonă și a unui cimitir. Legendele urbane afirmau că pe apă pluteau uneori corpuri omenești, lacul primind supranumele de lacul Morții printr-un joc de cuvinte și de imaginație.



    Cezar Buiumaci: Aici, pe lângă alte obiective, a fost un cimitir în jurul bisericii Crângași și a fost luată decizia desființării acestuia și mutării rămășițelor pământești în cimitirul Giulești-sârbi. La începutul anului 1985 au început deshumările. Pentru că timpul alocat acestui demers era scurt, angajații cimitirului nu putau finaliza la timp, iar groparii de la alte cimitire au refuzat să ajute la desființare și au fost aduși lucrători de la salubritate. Construirea lacului pe locul fostului cimitir este subiect de legende urbane.



    Un alt obiectiv al apariției lacului Morii a fost cel de agrement și de practicare a sportului.

    Cezar Buiumaci: Construit într-o zonă dens populată, lacul Dâmbovița trebuia să asigure și o componentă cultural-sportivă. Fiind o zonă în care accesul din alte cartiere se putea face prin intermediul magistralei de metrou și a mijloacelor de transport în comun de suprafață, au fost preconizate amenajări pentru activități sportive terestre și nautice: debarcadere de pescuit sportiv și o insulă de aproximativ 5 hectare. Ea a fost construită în mare parte prin muna patriotică a muncitorilor de la câteva întreprinderi, care au prestat până la 2 septembrie 1987 peste 70.000 de ore de muncă.



    Lacul Morii din nord-vestul Bucureștiului este deja un reper important al orașului. Dezvoltarea din ultimele trei decenii, evenimentele organizate acolo, precum și climatul natural dezvoltat între timp îl fac din ce în ce mai atractiv.


  • Povești cu cenacluri vechi din București 1880-1954

    Povești cu cenacluri vechi din București 1880-1954

    Realizatoare de emisiuni culturale la postul public de radio, Victoria
    Dragu-Dimitriu a făcut pe nesimțite trecerea de la microfon la textul tipărit,
    căci interviurile și documentarele sale radiofonice se pretau, de la bun
    început, transpunerii într-o poveste: istoria Bucureștiului vechi ale cărui
    străzi și clădiri păstrau parfumul vieților trecute ale oamenilor, dar și ale
    cărților. Cel mai recent volum scris de Victoria Dragu-Dimitriu, Povești cu cenacluri vechi din București
    1880-1954 evidențiază legătură dintre casele, străzi, cartiere și cenaclurile
    literare desfășurate în acele perimetre. Rezultatul este o țesătură stranie
    care unește clădirile cu cărțile și cu întâlnirile literare, transformând
    Bucureștiul și într-un oraș al literaturii. Cum se raportează autoarea la acest
    oraș trecut încă regăsibil în capitala de azi, ne spune chiar ea.

    Victoria
    Dragu-Dimitriu. Am
    privit Bucureștiul din această perspectivă. Fiecare oraș e o țesătură de
    felurite povești. Unele sunt ale industriilor, altele ale caselor propriu-zise,
    dar mai sunt și poveștile poeților sau ale scriitorilor. Și așa cum îmi place
    uneori să-mi imaginez când circul prin oraș, urmele nevăzute ale poeților
    totuși există și m-am gândit să le descopăr și să le povestesc. Este uimitor
    cum treci pe lângă clădiri, pe străzi care par străine una de alta, din punct
    de vedere literar să zicem, și totuși ele sunt unite în biografiile unor
    scriitori. (…)De fapt, la radio s-a născut această carte inițial, căci mai mult
    de jumătate din ea e alcătuită din texte pe care le-am scris pentru emisiunea
    Reviste și cenacluri literare. Și iată
    că acum au devenit o carte plină de povești care trebuie știute pentru că ne
    îmbogățesc sufletele.


    În
    anii trecuți, cărțile Victoriei Dragu-Dimitriu se centrau pe interviurile
    radiofonice cu proprietarii unor case de patrimoniu care-și povesteau viețile -
    adesea dramatice – petrecute între pereții acestor clădiri. Așa au apărut,
    printre altele, Povești ale domnilor din București, Povești ale doamnelor
    din București sau Povești ale comorilor din București. Iar acum de la străzi
    și clădiri, autoarea a trecut la cenacluri.

    Victoria Dragu-Dimitriu. A fost o trecere firească și
    foarte plăcută pentru mine pentru că pur și simplu puteam să mi plătesc niște
    datorii față de scriitori pe care îi prețuiesc, îi iubesc și mi se pare că
    lumea trebuie să știe mai multe despre ei, nu neapărat descrifrând istorii
    literare, ci pur și simplu circulând prin oraș. (…) De pildă pe Bulevardul
    Kogălniceanu, vizavi de Facultatea de Drept , pe aceeași clădire – un bloc de
    apartamente interbelic – se află două plăci memorial: a criticului literar E.
    Lovinescu și a prozatorului Liviu Rebreanu. Nu știu dacă Rebreanu mai venea în
    cenaclul Sburătorul – ținut de Lovinescu –
    când locuia aici și era vecin cu Lovinescu, dar ei s-au întâlnit de
    multe ori, la alte adrese din București adrese, care pur și simplu sunt adrese
    ale literaturii chiar dacă nu mai există în realitate.


    De
    altfel, o mare pare din Bucureștiul istoric nu mai există azi, dar cărțile
    Victoriei Dragu-Dimitriu, pline de amintirile vechiului oraș, ni-l trezesc la
    viață.