Radio România Internațional

Tag: carne

  • Mâncăruri cu carne de pui

    Mâncăruri cu carne de pui

    Vara
    este anotimpul celor mai multe serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică
    tradiţională, dar și de a petrece alături de familie şi de prieteni. În acest
    an avem parte de o vară cu restricții din cauza pandemiei și, lipsiți de
    serbări, picnicuri și festivaluri, rămânem totuși cu prepararea în cadrul
    restrâns a unor mâncăruri la jar, precum tocanele de carne cu multe legume şi
    puiul la ceaun.


    Comparat cu un fast-food arhaic, puiul la ceaun este pe cât de
    uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi pui pe care
    îi tăiem în bucăți mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu puţin piper
    negru măcinat și cu boia dulce. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite într-un
    ceaun de fontă, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă
    ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc
    în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai
    simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi
    şi cu mămăligă.



    Puiul la ceaun poate fi
    pregătit împreună cu ceapă şi ardei gras, legume pe care le mărunţim şi le
    rumenim în puţin ulei, împreună cu carnea de pui, deja condimentată. Se adaugă
    una sau două căni cu apă, iar amestecul de carne și legume din ceaunul pus pe
    pirostrii, deasupra jarului, se lasă să fiarbă timp de o oră, înainte de a fi
    servit, cu o porție de mămăligă și cu un pahar de vin sec sau demisec bine răcit.
    În această rețetă, ardeiul poate fi înlocuit cu ciuperci. Acestea trebuie
    mărunțite și călite împreună cu ceapa. Se condimentează cu piper negru măcinat,
    iar spre final se adaugă o legătură de frunze tocate de pătrunjel.

  • Chiftele

    Chiftele

    Întâlnite
    frecvent în România, chiftelele sunt preparate din carne tocată sau din legume,
    cu formă rotundă, aplatizată sau alungită, care au fost prăjite în grăsime.
    Dacă sunt rotunde şi de dimensiuni mici, sunt numite chifteluţe, dacă sunt
    aplatizate şi alungite, atunci sunt numite pârjoale. Denumirea provine din
    limba turcă, köfte, însă, spre deosebire de Turcia unde conţin carne de miel, oaie
    sau vită, în spaţiul românesc chiftelele au în compoziţie carne de porc sau
    chiar de peşte, în special în zona dunăreană şi a Deltei Dunării.


    Chifteluţele din carne de porc sunt uşor de
    preparat. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de câteva felii de pâine, de
    un ou, de o căpăţână de usturoi, de o legătură de pătrunjel şi una de mărar, de
    făină, ulei, piper şi sare. Feliile de pâine se înmoaie în apă şi apoi sunt
    stoarse, după care le trecem prin maşina de tocat împreună cu carnea. Curăţăm
    şi pisăm usturoiul, după care îl amestecăm cu carnea tocată, cu pâinea, cu un
    ou crud şi cu verdeaţa, tocată mărunt. Condimentăm cu piper şi adăugăm sare
    după gust. După omogenizarea compoziţiei, cu mâna udă modelăm chifteluţe
    rotunde pe care le rostogolim prin făină şi apoi le prăjim în ulei, la foc
    iute. Pot fi servite ca aperitiv, pe un platou cu găstări calde sau reci.


    Există diferenţe culinare între regiunile
    României. De exemplu, în Transilvania este folosit tarhonul, iar usturoiul este
    înlocuit de ceapă. De asemenea, în compoziţie sunt adăugaţi cartofi raşi.
    Aceste chiftele pot fi pregătite în cuptor, într-o tavă în care turnăm smântână
    şi în care presărăm spre final tarhon mărunţit.


    La fel de gustoase sunt chifteluţele din peşte.
    Avem nevoie de un kg de file de peşte, de două … trei cepe, de câtiva căţei
    de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare. Se poate adăuga
    piure de cartofi sau două felii de pâine, precum şi mărar tocat. Carnea de
    peşte şi feliile de pâine sunt trecute prin maşina de tocat. Pasta rezultată
    este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul, de
    asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le dăm prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare


    Ciorba de
    perişoare este una dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei
    româneşti. În bucătăria internaţională există preparare similare. În bucătăria
    italiană există supe cu chiftele din carne de vită şi cu multe legume, la fel
    ca şi în cea mexicană. De asemenea, în bucătăria turcească există supă cu carne
    tocată de vită sau de miel.


    Spre deosebire de supele menţionate, la care carnea
    tocată modelată sub forma unei bile sau aplatizată precum o chiftea este
    rumenită înainte de a fi introdusă în supă, în varianta românească, perişoarele
    sunt puse direct la fiert. De asemenea, ar mai putea fi făcută distincţie între
    borşul de perişoare, la care pentru acrire este folosit borşul rezultat din
    dospirea tărâţei şi ciorba de perişoare, la care pot fi folosite roşii,
    aguridă, adică struguri necopţi sau zeamă de lămâie. De obicei, pentru acrire
    este folosit borşul, chiar dacă pregătim ciorbă de perişoare.



    Avem nevoie de circa
    trei sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu
    os, de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă
    de orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una
    de mărar.


    Se pune rasolul
    la fiert într-o oală de circa 4 litri şi se spumează după care punem toate
    legumele rădăcinoase, date pe răzătoare. Adăugăm ardei gras şi roşii, tăiate
    mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi foarte mici
    pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o amestecăm
    într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul tocat
    mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. După circa 20 de
    minute, modelăm apoi mici bile din carne (numite perişoare) pe care le punem în
    oala în care fierb legumele.

    Perişoarele se ridică la suprafaţă după ce fierb
    la foc mic. Dacă focul este tare sau dacă omitem să punem ou în compoziţia
    perişoarelor există pericolul ca acestea să se desfacă şi să se împrăştie în
    zeamă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm încă cinci minute la fiert, după
    care luăm oala de pe foc şi presărăm frunze tocate de pătrunjel. După ce turnăm
    ciorba în farfurii, putem adăuga puţină smântână. Poate fi servită cu un ardei
    iute.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare


    Ciorba de
    perişoare este una dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei
    româneşti. În bucătăria internaţională există preparare similare. În bucătăria
    italiană există supe cu chiftele din carne de vită şi cu multe legume, la fel
    ca şi în cea mexicană. De asemenea, în bucătăria turcească există supă cu carne
    tocată de vită sau de miel.


    Spre deosebire de supele menţionate, la care carnea
    tocată modelată sub forma unei bile sau aplatizată precum o chiftea este
    rumenită înainte de a fi introdusă în supă, în varianta românească, perişoarele
    sunt puse direct la fiert. De asemenea, ar mai putea fi făcută distincţie între
    borşul de perişoare, la care pentru acrire este folosit borşul rezultat din
    dospirea tărâţei şi ciorba de perişoare, la care pot fi folosite roşii,
    aguridă, adică struguri necopţi sau zeamă de lămâie. De obicei, pentru acrire
    este folosit borşul, chiar dacă pregătim ciorbă de perişoare.



    Avem nevoie de circa
    trei sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu
    os, de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă
    de orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una
    de mărar.


    Se pune rasolul
    la fiert într-o oală de circa 4 litri şi se spumează după care punem toate
    legumele rădăcinoase, date pe răzătoare. Adăugăm ardei gras şi roşii, tăiate
    mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi foarte mici
    pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o amestecăm
    într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul tocat
    mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. După circa 20 de
    minute, modelăm apoi mici bile din carne (numite perişoare) pe care le punem în
    oala în care fierb legumele.

    Perişoarele se ridică la suprafaţă după ce fierb
    la foc mic. Dacă focul este tare sau dacă omitem să punem ou în compoziţia
    perişoarelor există pericolul ca acestea să se desfacă şi să se împrăştie în
    zeamă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm încă cinci minute la fiert, după
    care luăm oala de pe foc şi presărăm frunze tocate de pătrunjel. După ce turnăm
    ciorba în farfurii, putem adăuga puţină smântână. Poate fi servită cu un ardei
    iute.

  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Peste câteva zile se va intra în postul Crăciunului, iar acest
    lucru este marcat printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform
    tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie să îi viziteze pe naşi.
    Există multe obiceiuri, foarte
    multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate.


    Pe masă se întinde o faţă albă, iar pe mijloc este aşezată o pâine coaptă în casă şi sare, simbol
    al ospitalităţii. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. Masa de Lăsata Secului este alcătuită din aperitive,
    ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de pasăre, plăcinte cu bânză,
    dovleac şi mere. De asemenea, trebuie servită ţuica din noua recoltă, precum şi
    vinul care tocmai s-a limpezit. La alcătuirea meniului se ţine cont de
    preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice locale şi regionale.
    Astfel în Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu carne de porc.
    În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui să fie
    sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata Secului,
    mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există superstiţia că
    în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute.

    Există o soluţie pentru a
    gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba chiar şi de vită, iar aceasta ar fi
    sarmalele în cuib. Folosim ca înveliş foi de varză, dulce sau acră, foi cărora le
    îndepărtăm cotoarele. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de 2…3
    cepe, de pastă de roşii, de o cană de orez, de câteva boabe de piper negru, de
    două frunze de dafin şi de două felii de pâine cu coajă, înmuiate
    în apă şi stoarse bine. Trecem prin maşina de tocat carnea de porc, ceapa şi
    feliile de pâine. Amestecăm, adăugăm orezul, boabe de piper şi sare după gust.
    Punem umplutura pe fiecare foaie, o rulăm
    şi obţinem astfel sarmalele. În
    mod similar se poate face umplutură
    cu carne de viţel, cu carne de miel, cu carne de pasăre, pui sau gâscă şi cu
    ciuperci. Obţinem, deci, 5
    amestecuri diferite şi 5 feluri
    de sarmale. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din fiecare într-o
    foaie de varză mai mare şi obţinem aşa-numitul
    cuib.


    O altă variantă de sarmale în
    cuib este cea în care folosim
    doar carne de porc. Acestea sarmale, mici ca dimensiune, sunt puse într-o
    foaie de varză ceva mai mare, în interiorul căreia strecurăm şi câteva felii de cârnat afumat. Foaia de varză se strânge ca o
    sarma uriaşă şi se pune într-un vas la baza căruia punem şi nişte varză tocată.
    Printre sarmale se pun crenguţe de cimbru. Cuiburile de sărmăluţe se pun la
    fiert în apă în care am adăugat bulion sau suc de roşii, iar apoi se lasă la
    cuptor să scadă. Pot fi servite cu smântâmă şi cu mămăligă, alături de un pahar
    de vin.

  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Peste câteva zile se va intra în postul Crăciunului, iar acest
    lucru este marcat printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform
    tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie să îi viziteze pe naşi.
    Există multe obiceiuri, foarte
    multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate.


    Pe masă se întinde o faţă albă, iar pe mijloc este aşezată o pâine coaptă în casă şi sare, simbol
    al ospitalităţii. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. Masa de Lăsata Secului este alcătuită din aperitive,
    ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de pasăre, plăcinte cu bânză,
    dovleac şi mere. De asemenea, trebuie servită ţuica din noua recoltă, precum şi
    vinul care tocmai s-a limpezit. La alcătuirea meniului se ţine cont de
    preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice locale şi regionale.
    Astfel în Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu carne de porc.
    În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui să fie
    sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata Secului,
    mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există superstiţia că
    în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute.

    Există o soluţie pentru a
    gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba chiar şi de vită, iar aceasta ar fi
    sarmalele în cuib. Folosim ca înveliş foi de varză, dulce sau acră, foi cărora le
    îndepărtăm cotoarele. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de 2…3
    cepe, de pastă de roşii, de o cană de orez, de câteva boabe de piper negru, de
    două frunze de dafin şi de două felii de pâine cu coajă, înmuiate
    în apă şi stoarse bine. Trecem prin maşina de tocat carnea de porc, ceapa şi
    feliile de pâine. Amestecăm, adăugăm orezul, boabe de piper şi sare după gust.
    Punem umplutura pe fiecare foaie, o rulăm
    şi obţinem astfel sarmalele. În
    mod similar se poate face umplutură
    cu carne de viţel, cu carne de miel, cu carne de pasăre, pui sau gâscă şi cu
    ciuperci. Obţinem, deci, 5
    amestecuri diferite şi 5 feluri
    de sarmale. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din fiecare într-o
    foaie de varză mai mare şi obţinem aşa-numitul
    cuib.


    O altă variantă de sarmale în
    cuib este cea în care folosim
    doar carne de porc. Acestea sarmale, mici ca dimensiune, sunt puse într-o
    foaie de varză ceva mai mare, în interiorul căreia strecurăm şi câteva felii de cârnat afumat. Foaia de varză se strânge ca o
    sarma uriaşă şi se pune într-un vas la baza căruia punem şi nişte varză tocată.
    Printre sarmale se pun crenguţe de cimbru. Cuiburile de sărmăluţe se pun la
    fiert în apă în care am adăugat bulion sau suc de roşii, iar apoi se lasă la
    cuptor să scadă. Pot fi servite cu smântâmă şi cu mămăligă, alături de un pahar
    de vin.

  • Dovlecei în mâncăruri

    Dovlecei în mâncăruri

    Vedeta acestei ediţii este dovlecelul. Fie că are coajă de culoare verde deschis, fie verde închis, dovleceii sunt folosiţi la multe preparate şi mâncăruri. În funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.



    Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.



    Tăiaţi transversal, pot fi pregătiţi în cuptor într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă de brânză amestecată cu mărar. Tot transversal tăiem dovleceii şi atunci când îi facem pane. Avem nevoie de 3 … 4 dovlecei mai mici, care nu au seminţe sau care au seminţe mai mici. Îi curătăm de coajă, îi tăiem transversal în felii cu grosimea de jumătate de centimetru. Presărăm puţină sare pe aceste felii care, în scurt timp, vor lăsa zeamă pe care o scurgem. Batem două ouă, adăugăm puţin piper şi trecem feliile de dovlecei întâi prin făină, apoi prin ouă, după care prăjim feliile pe ambele părţi în ulei. Se servesc cu mujdei de usturoi sau cu un sos de iaurt şi usturoi.



    Dacă dorim să pregătim dovlecei umpluţi, avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura, amestecând carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele impurităţi, spălat şi scurs. Amestecăm şi cele două cepe tăiate mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel încât să îi acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.


  • Dovlecei în mâncăruri

    Dovlecei în mâncăruri

    Vedeta acestei ediţii este dovlecelul. Fie că are coajă de culoare verde deschis, fie verde închis, dovleceii sunt folosiţi la multe preparate şi mâncăruri. În funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.



    Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.



    Tăiaţi transversal, pot fi pregătiţi în cuptor într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă de brânză amestecată cu mărar. Tot transversal tăiem dovleceii şi atunci când îi facem pane. Avem nevoie de 3 … 4 dovlecei mai mici, care nu au seminţe sau care au seminţe mai mici. Îi curătăm de coajă, îi tăiem transversal în felii cu grosimea de jumătate de centimetru. Presărăm puţină sare pe aceste felii care, în scurt timp, vor lăsa zeamă pe care o scurgem. Batem două ouă, adăugăm puţin piper şi trecem feliile de dovlecei întâi prin făină, apoi prin ouă, după care prăjim feliile pe ambele părţi în ulei. Se servesc cu mujdei de usturoi sau cu un sos de iaurt şi usturoi.



    Dacă dorim să pregătim dovlecei umpluţi, avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura, amestecând carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele impurităţi, spălat şi scurs. Amestecăm şi cele două cepe tăiate mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel încât să îi acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.


  • Puricei

    Puricei

    Se poate considera că puriceii reprezintă un
    preparat tradiţional, fără a putea fi identificat însă ca un preparat specific
    gastronomiei vreunei regiuni sau provincii istorice a României. Are la bază o
    improvizaţie prin care altădată erau valorificate în principal resturi de
    mămăligă rămase de la o masă precedentă, deci se poate considera că a fost
    inventată în zone rurale sărace.


    Reţetele
    actuale de puricei sunt însă diferite, la fel ca şi ingredientele. În varianta
    cea mai rapidă şi cu ingrediente mai puţine, este un amestec de mămăligă şi
    brânză, iar în variantele sub denumirea de puricei boiereşti, pe lista
    ingredientelor se află jumări, cârnaţi şi carne.


    În
    primul rând, trebuie preparată o mămăligă mai vârtoasă, pe care o lăsăm să se
    răcească. Pentru a respecta tradiţia, mămăliga poate fi preparată cu o zi
    înainte. Mămăliga trebuie sfărâmată cu o furculiţă şi apoi pusă într-o tigaie
    sau într-un vas cu ulei încins sau în care am topit nişte untură. Mămăliga
    trebuie amestecată permanent până când începe să îşi schimbe culoarea. Se
    adaugă apoi telemea dată pe răzătoare sau brânză de burduf, sfărâmată tot cu
    furculiţa şi omogenizăm. În acest amestec de mămăligă şi brânză pot fi incluse
    şi două ouă bătute.


    Dacă vom încerca să
    obţinem aşa-numiţii puricei boiereşti, atunci în tigaia cu ulei încins punem
    mai întâi cârnaţi, tăiaţi rondele, pe care îi rumenim, carne din friptură şi
    jumări. Adăugăm mămăliga fărâmiţată şi amestecăm, iar apoi telemeaua sau brânza
    de burduf. Se poate condimenta cu puţin piper şi potrivi cu sare după gust.
    Puriceii pot fi serviţi imediat, alături de un pahar de tărie sau de vin.

  • Puricei

    Puricei

    Se poate considera că puriceii reprezintă un
    preparat tradiţional, fără a putea fi identificat însă ca un preparat specific
    gastronomiei vreunei regiuni sau provincii istorice a României. Are la bază o
    improvizaţie prin care altădată erau valorificate în principal resturi de
    mămăligă rămase de la o masă precedentă, deci se poate considera că a fost
    inventată în zone rurale sărace.


    Reţetele
    actuale de puricei sunt însă diferite, la fel ca şi ingredientele. În varianta
    cea mai rapidă şi cu ingrediente mai puţine, este un amestec de mămăligă şi
    brânză, iar în variantele sub denumirea de puricei boiereşti, pe lista
    ingredientelor se află jumări, cârnaţi şi carne.


    În
    primul rând, trebuie preparată o mămăligă mai vârtoasă, pe care o lăsăm să se
    răcească. Pentru a respecta tradiţia, mămăliga poate fi preparată cu o zi
    înainte. Mămăliga trebuie sfărâmată cu o furculiţă şi apoi pusă într-o tigaie
    sau într-un vas cu ulei încins sau în care am topit nişte untură. Mămăliga
    trebuie amestecată permanent până când începe să îşi schimbe culoarea. Se
    adaugă apoi telemea dată pe răzătoare sau brânză de burduf, sfărâmată tot cu
    furculiţa şi omogenizăm. În acest amestec de mămăligă şi brânză pot fi incluse
    şi două ouă bătute.


    Dacă vom încerca să
    obţinem aşa-numiţii puricei boiereşti, atunci în tigaia cu ulei încins punem
    mai întâi cârnaţi, tăiaţi rondele, pe care îi rumenim, carne din friptură şi
    jumări. Adăugăm mămăliga fărâmiţată şi amestecăm, iar apoi telemeaua sau brânza
    de burduf. Se poate condimenta cu puţin piper şi potrivi cu sare după gust.
    Puriceii pot fi serviţi imediat, alături de un pahar de tărie sau de vin.

  • Mâncăruri din dovlecei

    Mâncăruri din dovlecei

    Dovleceii pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru
    aperitive, cât şi pentru
    ciorbe sau alte mâncăruri gătite. Un preparat foarte uşor de pregătit îl reprezintă
    dovleceii pane. Avem nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind
    de evitat din cauza seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele,
    după care îi tăiem transversal în
    rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare peste ei şi îi
    lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm puţin pentru a
    îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl batem, îl amestecăm
    cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În continuare, prăjim rondelele
    de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc mediu. Îi lăsăm să se scurgă
    de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie pentru îndepărtarea uleiului
    şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi, calzi sau reci, după ce am
    presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat mărunt.

    Tot la fel de savuroşi sunt şi
    dovleceii umpluţi cu carne de pasăre. De această dată putem folosi dovlecei mai mari, cărora trebuie să le
    scoatem miezul pentru a face loc umpluturii. Avem nevoie de câţiva dovlecei mai mari, cât să încapă într-o cratiţă, de
    două cepe, de un morcov, de un ardei gras, de câteva roşii, de o
    legătură de mărar şi alta de pătrunjel şi de
    condimente: cimbru, piper şi boia dulce.
    Dovleceii trebuie spălaţi, tăiaţi transversal în jumătate şi scobiţi pentru îndepărtarea
    miezului. Ardeiul şi cepele, tocate mărunt, precum şi
    morcovul, dat pe răzătoare,
    se călesc în puţin ulei. Putem adăuga în tigaie şi miezul
    dovleceilor, dacă aceştia nu au avut seminţe mari.
    Aceste legume călite vor trebui amestecate cu
    carne tocată de pui, cu mărarul tocat mărunt şi cu piper măcinat,
    cu puţină boia dulce şi cu cimbru uscat şi mărunţit. Cu acest
    amestec umplem dovleceii, iar din roşii decupăm nişte capace cu care închidem umplutura. Dovleceii
    umpluţi trebuie aşezaţi pe lung, în cratiţă, unii lângă alţii, într-un strat
    uniform. Tocăm resturile de roşii şi le punem în cratiţa cu dovlecei, turnăm
    apă cât să acopere dovleceii, apoi îi punem în cuptor pentru circa 45 de minute
    la foc mediu spre mic. Spre final, peste dovlecei presărăm frunze tocate de
    pătrunjel. Se servesc calzi, cu puţină smântână deasupra.

  • Mâncăruri din dovlecei

    Mâncăruri din dovlecei

    Dovleceii pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru
    aperitive, cât şi pentru
    ciorbe sau alte mâncăruri gătite. Un preparat foarte uşor de pregătit îl reprezintă
    dovleceii pane. Avem nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind
    de evitat din cauza seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele,
    după care îi tăiem transversal în
    rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare peste ei şi îi
    lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm puţin pentru a
    îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl batem, îl amestecăm
    cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În continuare, prăjim rondelele
    de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc mediu. Îi lăsăm să se scurgă
    de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie pentru îndepărtarea uleiului
    şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi, calzi sau reci, după ce am
    presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat mărunt.

    Tot la fel de savuroşi sunt şi
    dovleceii umpluţi cu carne de pasăre. De această dată putem folosi dovlecei mai mari, cărora trebuie să le
    scoatem miezul pentru a face loc umpluturii. Avem nevoie de câţiva dovlecei mai mari, cât să încapă într-o cratiţă, de
    două cepe, de un morcov, de un ardei gras, de câteva roşii, de o
    legătură de mărar şi alta de pătrunjel şi de
    condimente: cimbru, piper şi boia dulce.
    Dovleceii trebuie spălaţi, tăiaţi transversal în jumătate şi scobiţi pentru îndepărtarea
    miezului. Ardeiul şi cepele, tocate mărunt, precum şi
    morcovul, dat pe răzătoare,
    se călesc în puţin ulei. Putem adăuga în tigaie şi miezul
    dovleceilor, dacă aceştia nu au avut seminţe mari.
    Aceste legume călite vor trebui amestecate cu
    carne tocată de pui, cu mărarul tocat mărunt şi cu piper măcinat,
    cu puţină boia dulce şi cu cimbru uscat şi mărunţit. Cu acest
    amestec umplem dovleceii, iar din roşii decupăm nişte capace cu care închidem umplutura. Dovleceii
    umpluţi trebuie aşezaţi pe lung, în cratiţă, unii lângă alţii, într-un strat
    uniform. Tocăm resturile de roşii şi le punem în cratiţa cu dovlecei, turnăm
    apă cât să acopere dovleceii, apoi îi punem în cuptor pentru circa 45 de minute
    la foc mediu spre mic. Spre final, peste dovlecei presărăm frunze tocate de
    pătrunjel. Se servesc calzi, cu puţină smântână deasupra.

  • Legea 51% intră în vigoare

    Legea 51% intră în vigoare

    Supermarketurile din România vor fi obligate să comercializeze marfă provenită de la producătorii autohtoni în proporţie de cel puţin 51%, potrivit unei legi adoptate recent şi promulgate deja de preşedintele Klaus Iohannis. Actul normativ, care intră în vigoare zilele acestea, prevede că marile lanţuri de magazine trebuie să aibă pe rafturi alimente provenite din aşa-numitul “lanţ scurt de aprovizionare”, respectiv din sursă locală sau regională.



    Potrivit noii legi, comercianţii sunt obligaţi să vândă carne, ouă, lactate, legume, fructe şi miere de albine provenite în majoritate din producţia internă. Excepţie fac fructele şi legumele exotice, precum şi cele care apar în România doar în anumite sezoane. Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a declarat că noua lege vizează cu prioritate sectorul fructelor și legumelor, unde România se confruntă cu importuri masive.



    Preşedintele Comisiei pentru agricultură a Camerei Deputaţilor, Nini Săpunaru, vede documentul ca pe o stavilă în calea celor care pun produselor adaosuri foarte mari. Nini Săpunaru: “Există lanţuri care s-au întâlnit deja cu fermieri şi i-au anunţat că vor să ia produse româneşti, că vor să aibe prezenţă de produse româneşti, că vor să înceapă contractările cu ei, deci lucrurile sunt în schimbare.”



    Actul normativ a suferit mai multe amânări generate, mai ales, de nemulţumirile patronatelor, care au contestat prevederile sale. Deputaţii din Comisia pentru agricultură au explicat că legea nu face trimitere strict la produse româneşti şi astfel nu contravine principiilor pieţei unice. Confederaţiile patronale sunt, însă, îngrijorate şi spun că aceste prevederi care, susţin ele, ar încălca legislaţia comunitară, vor afecta activitatea celor care operează în domeniul comerţului modern din România. Comercianţii mai spun că problemele producătorilor români de alimente nu vor fi rezolvate astfel, în schimb va fi dezechilibrată masiv funcţionarea comerţului alimentar.



    Legea privind comercializarea produselor alimentare restrânge libertatea consumatorilor de a alege cele mai bune produse la prețuri competitive – se arată într-un comunicat al Asociației Marilor Rețele Comerciale din România. Aceasta consideră că legea este îndreptată împotriva marilor rețele comerciale și, în pofida celor exprimate public, nu garantează sprijin pentru producătorii locali sau produsele românești. În schimb, mai consideră Asociaţia, legea restrânge libertatea consumatorilor români de a alege cele mai bune produse la prețuri competitive.



    De acum, obiectivul principal al oricărui comerciant nu va mai fi satisfacerea clientului, ci respectarea termenilor extrem de restrictivi impuși de lege în ceea ce privește plata sau serviciile comerciale pentru că altfel sancțiunea pentru nerespectarea acestora poate merge până la închiderea magazinelor” — mai precizează Asociaţia.

  • Mâncăruri cu mazăre

    Mâncăruri cu mazăre

    Originară din Asia, mazărea a fost cultivată de greci şi romani în sudul
    Europei, răspândindu-se apoi pe tot continentul. Se pare că în spaţiul românesc
    mazărea a pătruns în secolul al 17-lea. Pentru că acum poate fi păstrată uşor
    fie în conserve, fie sub formă congelată, mazărea este folosită pe tot
    parcursul anului pentru pregătirea multor mâncăruri, precum ciorbele de legume
    şi ghiveciurile, cu sau fără carne.


    Mazărea proaspătă
    reprezintă una dintre tentaţiile gastronomice de la sfârşitul
    primăverii şi din prima jumătate a verii. Un fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton
    Roman, afirma: Mai degrabă
    acompaniament decât solistă, mâncarea de mazăre este o permanenţă a
    cratiţei româneşti.


    Într-adevăr, mazărea este folosită alături de alte legume fierte şi mărunţite în salata
    boeuf. În pofida denumirii franceze, este, de fapt, o
    salată de origine germană, amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. Ingredientele acestei salate sunt carne de vită,
    cartofi, castraveţi şi gogoşari muraţi, morcovi, maioneză şi, bineînţeles, boabe de mazăre. O mâncare specifică verii şi toamnei este ghiveciul, în care se pun boabe de mazăre alături de
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, fasole pastăi, usturoi, dovlecei, rădăcină de ţelină, de
    pătrunjel sau de păstârnac.

    În această perioadă, un
    popular fel de mâncare în bucătăria românească este mazărea cu carne, fie ea de
    pasăre, de porc sau de vită. De obicei se pun 2 kg la mazăre păstăi la jumătate
    de kg de carne de porc sau de vită sau la un kg de carne de pasăre, piept sau
    pulpe. Ne mai trebuie suc de roşii, bulion sau două roşii foarte coapte, două
    cepe mari şi o legătură de mărar. Dacă mazărea este abia culeasă, atunci şi
    tecile sunt mai cărnoase, iar unele gospodine păstrează în mâncare şi câteva
    dintre ele. La început punem la fiert carnea şi o spumăm uşor. Dacă folosim
    carne de porc sau de vită, trebuie să o tăiem în cubuleţe, înainte de a o pune
    la fiert. Există şi varianta de a prăji carnea uşor în ulei, alături de ceapa
    pe care în prealabil am tocat-o, după care turnăm nişte apă şi o lăsăm să fiarbă
    la foc mic, însă mâncarea va ieşi ceva mai grasă. Scoatem carnea de pe oase şi
    în acelaşi vas adăugăm atât carnea mărunţită, cât şi mazărea boabe, ceapa tăiată
    solzişori şi lăsăm să fiarbă la foc mic circa 30 de minute. Spre final adăugăm
    suc de roşii, bulion sau roşiile tocate mărunt, sărăm după gust, însă, înainte
    de a lua vasul de pe foc, punem şi mărarul tocat mărunt, care va da un gust
    deosebit.

  • Mâncăruri cu mazăre

    Mâncăruri cu mazăre

    Originară din Asia, mazărea a fost cultivată de greci şi romani în sudul
    Europei, răspândindu-se apoi pe tot continentul. Se pare că în spaţiul românesc
    mazărea a pătruns în secolul al 17-lea. Pentru că acum poate fi păstrată uşor
    fie în conserve, fie sub formă congelată, mazărea este folosită pe tot
    parcursul anului pentru pregătirea multor mâncăruri, precum ciorbele de legume
    şi ghiveciurile, cu sau fără carne.


    Mazărea proaspătă
    reprezintă una dintre tentaţiile gastronomice de la sfârşitul
    primăverii şi din prima jumătate a verii. Un fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton
    Roman, afirma: Mai degrabă
    acompaniament decât solistă, mâncarea de mazăre este o permanenţă a
    cratiţei româneşti.


    Într-adevăr, mazărea este folosită alături de alte legume fierte şi mărunţite în salata
    boeuf. În pofida denumirii franceze, este, de fapt, o
    salată de origine germană, amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. Ingredientele acestei salate sunt carne de vită,
    cartofi, castraveţi şi gogoşari muraţi, morcovi, maioneză şi, bineînţeles, boabe de mazăre. O mâncare specifică verii şi toamnei este ghiveciul, în care se pun boabe de mazăre alături de
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, fasole pastăi, usturoi, dovlecei, rădăcină de ţelină, de
    pătrunjel sau de păstârnac.

    În această perioadă, un
    popular fel de mâncare în bucătăria românească este mazărea cu carne, fie ea de
    pasăre, de porc sau de vită. De obicei se pun 2 kg la mazăre păstăi la jumătate
    de kg de carne de porc sau de vită sau la un kg de carne de pasăre, piept sau
    pulpe. Ne mai trebuie suc de roşii, bulion sau două roşii foarte coapte, două
    cepe mari şi o legătură de mărar. Dacă mazărea este abia culeasă, atunci şi
    tecile sunt mai cărnoase, iar unele gospodine păstrează în mâncare şi câteva
    dintre ele. La început punem la fiert carnea şi o spumăm uşor. Dacă folosim
    carne de porc sau de vită, trebuie să o tăiem în cubuleţe, înainte de a o pune
    la fiert. Există şi varianta de a prăji carnea uşor în ulei, alături de ceapa
    pe care în prealabil am tocat-o, după care turnăm nişte apă şi o lăsăm să fiarbă
    la foc mic, însă mâncarea va ieşi ceva mai grasă. Scoatem carnea de pe oase şi
    în acelaşi vas adăugăm atât carnea mărunţită, cât şi mazărea boabe, ceapa tăiată
    solzişori şi lăsăm să fiarbă la foc mic circa 30 de minute. Spre final adăugăm
    suc de roşii, bulion sau roşiile tocate mărunt, sărăm după gust, însă, înainte
    de a lua vasul de pe foc, punem şi mărarul tocat mărunt, care va da un gust
    deosebit.