Radio România Internațional

Tag: ceapa

  • Preparate din păstrăv afumat

    Preparate din păstrăv afumat


    Specie de peşte care trăieşte în apele de munte, curate şi bogat oxigenate, păstrăvul figurează, preparat în diferite modalităţi, în meniurile multor restaurante rafinate, dar şi în oferta multor pensiuni turistice. În Bucovina (provincie istorică din nordul României), există un preparat specific, “păstrăv afumat în cobză”. Cobza are forma instrumentului popular asemănător unei chitare, dar este confecţionată din nuiele de răchită în care s-au pus ramuri de brad. Se spune că această cobză, în care intră 5… 6 exemplare care cântăresc în total circa un kg, a apărut din necesitatea de a transporta în bune condiţii şi de a păstra păstrăvii afumaţi timp de câteva zile, fără a-i pune în frigider.



    Păstrăvii sunt afumaţi la fum de lemn de brad, operaţiune în urma căreia capătă o culoare arămie. Dacă se foloseşte lemnul de fag, se spune că păstrăvii capătă un gust uşor dulceag. Cei care s-au perfecţionat în afumarea păstrăvilor folosesc şi conuri de molid, uscate şi curate pentru a da un gust uşor amărui. Înainte de a fi afumaţi, păstrăvii sunt ţinuţi, timp de 12 ore, în apă cu sare, în care se mai adaugă mai multe mirodenii, între care piper boabe şi foi de dafin. După aceea, păstrăvii sunt lăsaţi în afumătoare pentru circa 4 ore, până capătă o culoare arămie.



    Păstrăvii afumaţi pot fi consumaţi ca atare, dar şi sub formă de salată. Pentru a obţine această salată avem nevoie de un kg de cartofi, de 3…4 păstrăvi afumaţi, de o ceapă, de un măr, de câţiva castraveţi muraţi în oţet. Fierbem cartofii în coajă, apoi îi curăţăm şi îi tăiem în rondele cu o grosime de jumătate de cm. De asemenea, tăiem castraveţii în rondele, ceapa solzişori, iar mărul în felii foarte subţiri. Îndepărtăm oasele de pe păstrăvi pentru a obţine fileul, pe care îl tăiem, de asemenea, în şuviţe subţiri. Amestecăm totul, adăugăm foarte puţin oţet sau zeamă de lămâie şi sare după gust şi, gata, am obţinut salata de păstrăv afumat.


  • Ostropel de pui

    Ostropel de pui

    Ostropelul
    de pui este o mâncare tradiţională a bucătăriei româneşti, putând fi preparată într-un timp scurt şi
    fără a folosi prea multe ingrediente. Poate fi preparat atât în bucătărie, cât şi în aer liber, într-o oală de
    lut pusă deasupra jarului, aşa cum făceau altădată oameni aflaţi la muncile câmpului,
    departe de gospodării.


    Avem
    nevoie de un pui, de câteva
    pulpe de pui sau de partea inferioară
    a pulpelor de pui, de două cepe, de câţiva căţei de usturoi, de câteva roşii
    sau de suc de roşii, de ulei, de puţin vin alb, o foaie de dafin, piper,
    cimbru, o legătură de pătrunjel şi sare. Puiul trebuie tranşat în bucăţi
    potrivit de mari pe care le spălăm, le scurgem de apă şi apoi le rumenim în
    ulei într-o tigaie sau într-un ceaun. Tot în ulei călim uşor ceapa, tăiată
    solzişori şi apoi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau sucul de roşii, un fir de
    cimbru, o foaie de dafin şi câteva boabe de piper.

    Într-un vas punem ceapa
    călită amestecată cu roşii şi cu celelalte ingrediente, precum şi carnea de pui
    rumenită. Adăugăm apă sau, eventual, un pahar cu vin şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, la foc mic, până ce sosul scade. Spre final punem şi câţiva căţei de
    usturoi, tocaţi mărunt, frunze tocate de pătrunjel şi sare după gust. Ostropelul poate fi preparat atât pe foc, cât şi în cuptor, cea de a doua
    variantă semănând oarecum cu modul de preparare tradiţional, în oala de lut,
    pusă pe jar. Se serveşte împreună cu o porţie de mămăligă şi cu murături.

  • Ostropel de pui

    Ostropel de pui

    Ostropelul
    de pui este o mâncare tradiţională a bucătăriei româneşti, putând fi preparată într-un timp scurt şi
    fără a folosi prea multe ingrediente. Poate fi preparat atât în bucătărie, cât şi în aer liber, într-o oală de
    lut pusă deasupra jarului, aşa cum făceau altădată oameni aflaţi la muncile câmpului,
    departe de gospodării.


    Avem
    nevoie de un pui, de câteva
    pulpe de pui sau de partea inferioară
    a pulpelor de pui, de două cepe, de câţiva căţei de usturoi, de câteva roşii
    sau de suc de roşii, de ulei, de puţin vin alb, o foaie de dafin, piper,
    cimbru, o legătură de pătrunjel şi sare. Puiul trebuie tranşat în bucăţi
    potrivit de mari pe care le spălăm, le scurgem de apă şi apoi le rumenim în
    ulei într-o tigaie sau într-un ceaun. Tot în ulei călim uşor ceapa, tăiată
    solzişori şi apoi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau sucul de roşii, un fir de
    cimbru, o foaie de dafin şi câteva boabe de piper.

    Într-un vas punem ceapa
    călită amestecată cu roşii şi cu celelalte ingrediente, precum şi carnea de pui
    rumenită. Adăugăm apă sau, eventual, un pahar cu vin şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, la foc mic, până ce sosul scade. Spre final punem şi câţiva căţei de
    usturoi, tocaţi mărunt, frunze tocate de pătrunjel şi sare după gust. Ostropelul poate fi preparat atât pe foc, cât şi în cuptor, cea de a doua
    variantă semănând oarecum cu modul de preparare tradiţional, în oala de lut,
    pusă pe jar. Se serveşte împreună cu o porţie de mămăligă şi cu murături.

  • Mâncăruri cu fasole boabe

    Mâncăruri cu fasole boabe


    Fasolea
    boabe reprezintă un ingredient important în alimentaţia românilor, mai ales în perioada sezonului
    rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor, dar, la fel de bine, poate fi transformatăîn aperitiv.


    Se poate pregăti
    tradiţională ciorbă de fasole servită în farfurii sau în pită, adică într-un
    bol realizat dintr-o chiflă de dimensiuni mai mari, dar se poate pregăti şi o
    supă-cremă de fasole boabe. Indiferent de variantă, modul de preparare şi
    ingredientele sunt aproape identice. Avem nevoie de un sfert de kg de fasole boabe, de 3 morcovi, de o ceapă,
    de foi de dafin şi puţin cimbru, de suc de roşii sau de bulion. Se poate face
    ciorbă de fasole de post, fără carne, dar se poate adăuga şi puţină afumătură de
    porc, costiţă sau ciolan. Cu o seară înainte punem fasolea
    la înmuiat într-un vas cu apă. Scurgem boabele de fasole şi le punem la fiert.
    După ce dă în clocot, schimbăm apa în care a fiert fasolea. Adăugăm morcovii,
    tăiaţi rondele, ceapa, tăiată marunt, două foi de dafin şi bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să fiarbă, la foc mic,
    vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o lingură de bulion,
    presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de oră. Se poate acri cu
    borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu tarhon pus la borcan în
    oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Ciorba de fasole poate fi servităîn farfurie adâncă obişnuită sau, aşa cum am menţionat, într-o
    chiflă golită de miez, cu un perete de vreo 2 cm. Dacă dorim să obţinem supă
    cremă de fasole boabe, atunci toate legumele, inclusiv
    boabele de fasole, trebuie pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate
    pune păstârnac.


    La
    fel de gustoasă este şi mâncarea de fasole boabe sau iahnia de fasole. Modul de
    preparare este asemănător cu cel al ciorbei, cu deosebirea că punem mai puţină
    apă. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, 2 …
    3 cepe, un morcov, foi de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion, sare şi
    piper.
    După ce a fiert suficient, iar boabele s-au înmuiat, adăugăm ceapa tocată mărunt
    şi călită uşor in puţin ulei, iar spre final bulion şi sare după gust, precum şi
    frnuze de pătrunjel, tocate mărunt. Iahnia de fasole poate
    fi servită drept garnitură împreună cu cârnaţi prăjiţi şi cu o salată de sezon,
    de gogonele, gogoşari în oţet sau castraveciori muraţi. Iahnia de fasole mai
    poate fi pregătită, adăugând la fiert şi bucăţi de carne de porc afumată,
    costiţă sau ciolan. După fierbere, boabele de fasole pot fi pasate şi transformate, la fel
    de bine, într-o cremă
    deasupra căreia întândem ceapă călită în ulei şi stinsă cu puţin suc de roşii.
    Fasolea bătută poate fi servită atât ca aperitiv, dar şi ca garnitură.

  • Mâncăruri cu fasole boabe

    Mâncăruri cu fasole boabe


    Fasolea
    boabe reprezintă un ingredient important în alimentaţia românilor, mai ales în perioada sezonului
    rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor, dar, la fel de bine, poate fi transformatăîn aperitiv.


    Se poate pregăti
    tradiţională ciorbă de fasole servită în farfurii sau în pită, adică într-un
    bol realizat dintr-o chiflă de dimensiuni mai mari, dar se poate pregăti şi o
    supă-cremă de fasole boabe. Indiferent de variantă, modul de preparare şi
    ingredientele sunt aproape identice. Avem nevoie de un sfert de kg de fasole boabe, de 3 morcovi, de o ceapă,
    de foi de dafin şi puţin cimbru, de suc de roşii sau de bulion. Se poate face
    ciorbă de fasole de post, fără carne, dar se poate adăuga şi puţină afumătură de
    porc, costiţă sau ciolan. Cu o seară înainte punem fasolea
    la înmuiat într-un vas cu apă. Scurgem boabele de fasole şi le punem la fiert.
    După ce dă în clocot, schimbăm apa în care a fiert fasolea. Adăugăm morcovii,
    tăiaţi rondele, ceapa, tăiată marunt, două foi de dafin şi bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să fiarbă, la foc mic,
    vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o lingură de bulion,
    presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de oră. Se poate acri cu
    borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu tarhon pus la borcan în
    oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Ciorba de fasole poate fi servităîn farfurie adâncă obişnuită sau, aşa cum am menţionat, într-o
    chiflă golită de miez, cu un perete de vreo 2 cm. Dacă dorim să obţinem supă
    cremă de fasole boabe, atunci toate legumele, inclusiv
    boabele de fasole, trebuie pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate
    pune păstârnac.


    La
    fel de gustoasă este şi mâncarea de fasole boabe sau iahnia de fasole. Modul de
    preparare este asemănător cu cel al ciorbei, cu deosebirea că punem mai puţină
    apă. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, 2 …
    3 cepe, un morcov, foi de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion, sare şi
    piper.
    După ce a fiert suficient, iar boabele s-au înmuiat, adăugăm ceapa tocată mărunt
    şi călită uşor in puţin ulei, iar spre final bulion şi sare după gust, precum şi
    frnuze de pătrunjel, tocate mărunt. Iahnia de fasole poate
    fi servită drept garnitură împreună cu cârnaţi prăjiţi şi cu o salată de sezon,
    de gogonele, gogoşari în oţet sau castraveciori muraţi. Iahnia de fasole mai
    poate fi pregătită, adăugând la fiert şi bucăţi de carne de porc afumată,
    costiţă sau ciolan. După fierbere, boabele de fasole pot fi pasate şi transformate, la fel
    de bine, într-o cremă
    deasupra căreia întândem ceapă călită în ulei şi stinsă cu puţin suc de roşii.
    Fasolea bătută poate fi servită atât ca aperitiv, dar şi ca garnitură.

  • Ghiveci cu legume de toamnă

    Ghiveci cu legume de toamnă


    În România întâlnim mai multe moduri
    de a pregăti acel fel de mâncare în care sunt puse laolaltă multe dintre
    legumele toamnei şi anume ghiveci. Să precizăm că acest cuvânt, ghiveci, este
    folosit în vorbirea curentă nu doar în sens gastronomic, ci şi pentru a exprima
    o situaţie nedefinită, cu multe elemente disparate sau pentru a spune cuiva că
    a făcut un lucru prost, expresia folosită fiind ai făcut un ghiveci!.


    În mod obişnuit, la ghiveci se pun
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, conopidă, ţelină şi ardei gras. Pentru a obţine
    8 -10 porţii, avem nevoie de un kg de cartofi, jumătate de kg de morcovi, o
    varză albă mică sau o conopidă, de vreo jumătate de kg, o ţelină, 5 cepe de
    mărime potrivită, câţiva căţei de usturoi, ulei, bulion sau suc de roşii, sare,
    piper. Tăiem în cubuleţe cartofii şi ţelina, tăiem în rondele morcovii, tăiem
    în felii subţiri ceapa şi mărunţim conopida şi varza. Ceapa trebuie călită uşor
    în ulei, apoi transferată într-o cratiţă cu apă, unde adăugăm, pe rând,
    celelalte legume. Când legumele sunt fierte, adăugăm o lingură de bulion şi
    usturoiul tocat mărunt şi apoi lăsăm compoziţia pentru jumătate de oră în
    cuptor, la foc mic. De menţionat este faptul că nu trebuie să amestecăm
    legumele în vas deoarece, fiind fierte, acestea se pot sfărâma. În final,
    adăugăm sare şi eventual piper după gust. Se consumă imediat, după ce se
    presară frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel, tăiate mărunt. La aceste
    legume poate fi adăugată şi carne de pui sau de porc. În acest caz, la început
    punem în vas la fiert carnea, tăiată cubuleţe, pe care o spumăm, după care
    urmăm etapele pe care deja le-am prezentat.


    În Oltenia există un ghiveci de …
    mămăligă, în mod tradiţional făcut în ceaun, la vreme de toamnă. Nu se folosesc
    cartofii, însă în reţetă apar vinetele, dovleceii, roşiile, ciupercile şi fasolea verde, precum
    şi smântâna şi două ouă. Trebuie pregătită o mămăligă, din care luăm ca să
    întindem un strat pe fundul unui ceaun uns cu puţin ulei. Peste acest strat
    punem roşiile, făcute cubuleţe, ciupercile mărunţite şi ardeiul gras, tăiat
    suviţe. Batem cele două ouă, le amestecăm cu smântâna, cu puţin cimbru, cu
    piper negru măcinat şi cu puţină sare şi turnăm o parte peste legumele aflate
    în ceaun. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem vinetele,
    conopida, dovleceii şi varza, toate mărunţite, după care turnăm din nou
    smântână amestecată cu ou. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem fasole
    păstăi, roşii, tăiate cubuleţe şi puţin usturoi, tocat mărunt. Întindem un alt
    strat de mămăligă, ultimul, peste care punem telemea de oaie, dată pe răzătoare
    sau caşcaval peste care se toarnă restul de smântână cu ou. Dacă în loc de
    ceaun am folosit o cratiţă, atunci o putem lăsa în cuptor, la foc mic, pentru
    circa jumătate de oră. Chiar că am făcut nu ghiveci, nu-i aşa?

  • Ghiveci cu legume de toamnă

    Ghiveci cu legume de toamnă


    În România întâlnim mai multe moduri
    de a pregăti acel fel de mâncare în care sunt puse laolaltă multe dintre
    legumele toamnei şi anume ghiveci. Să precizăm că acest cuvânt, ghiveci, este
    folosit în vorbirea curentă nu doar în sens gastronomic, ci şi pentru a exprima
    o situaţie nedefinită, cu multe elemente disparate sau pentru a spune cuiva că
    a făcut un lucru prost, expresia folosită fiind ai făcut un ghiveci!.


    În mod obişnuit, la ghiveci se pun
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, conopidă, ţelină şi ardei gras. Pentru a obţine
    8 -10 porţii, avem nevoie de un kg de cartofi, jumătate de kg de morcovi, o
    varză albă mică sau o conopidă, de vreo jumătate de kg, o ţelină, 5 cepe de
    mărime potrivită, câţiva căţei de usturoi, ulei, bulion sau suc de roşii, sare,
    piper. Tăiem în cubuleţe cartofii şi ţelina, tăiem în rondele morcovii, tăiem
    în felii subţiri ceapa şi mărunţim conopida şi varza. Ceapa trebuie călită uşor
    în ulei, apoi transferată într-o cratiţă cu apă, unde adăugăm, pe rând,
    celelalte legume. Când legumele sunt fierte, adăugăm o lingură de bulion şi
    usturoiul tocat mărunt şi apoi lăsăm compoziţia pentru jumătate de oră în
    cuptor, la foc mic. De menţionat este faptul că nu trebuie să amestecăm
    legumele în vas deoarece, fiind fierte, acestea se pot sfărâma. În final,
    adăugăm sare şi eventual piper după gust. Se consumă imediat, după ce se
    presară frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel, tăiate mărunt. La aceste
    legume poate fi adăugată şi carne de pui sau de porc. În acest caz, la început
    punem în vas la fiert carnea, tăiată cubuleţe, pe care o spumăm, după care
    urmăm etapele pe care deja le-am prezentat.


    În Oltenia există un ghiveci de …
    mămăligă, în mod tradiţional făcut în ceaun, la vreme de toamnă. Nu se folosesc
    cartofii, însă în reţetă apar vinetele, dovleceii, roşiile, ciupercile şi fasolea verde, precum
    şi smântâna şi două ouă. Trebuie pregătită o mămăligă, din care luăm ca să
    întindem un strat pe fundul unui ceaun uns cu puţin ulei. Peste acest strat
    punem roşiile, făcute cubuleţe, ciupercile mărunţite şi ardeiul gras, tăiat
    suviţe. Batem cele două ouă, le amestecăm cu smântâna, cu puţin cimbru, cu
    piper negru măcinat şi cu puţină sare şi turnăm o parte peste legumele aflate
    în ceaun. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem vinetele,
    conopida, dovleceii şi varza, toate mărunţite, după care turnăm din nou
    smântână amestecată cu ou. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem fasole
    păstăi, roşii, tăiate cubuleţe şi puţin usturoi, tocat mărunt. Întindem un alt
    strat de mămăligă, ultimul, peste care punem telemea de oaie, dată pe răzătoare
    sau caşcaval peste care se toarnă restul de smântână cu ou. Dacă în loc de
    ceaun am folosit o cratiţă, atunci o putem lăsa în cuptor, la foc mic, pentru
    circa jumătate de oră. Chiar că am făcut nu ghiveci, nu-i aşa?

  • Festival la Pericei

    Festival la Pericei

    Odată cu venirea toamnei, se deschide sezonul
    festivalurilor de tot felul. Aşa că nu mare ne-a fost mirarea, când am aflat că
    în judeţul Sălaj localnicii din Pericei se
    pregătesc de concurs pentru o nouă înregistrare în Cartea Recordurilor. Dacă în
    anul 2007, ceapa din Pericei a intrat în Cartea Recordurilor, când, cu prilejul
    primei ediţii a Festivalului Cepei, agricultorii sălăjeni au împletit o cunună
    din 45.000 de cepe, cu o lungime de 4.518 metri, pe 3 septembrie anul acesta
    este programat un concurs ce îşi propune doborârea recordului mondial de
    participanţi, şi anume: Concursul Clisă friptă-n botă şi pită cu ceapă
    picurată.


    Ceapa
    este leguma ce a adus comunei Pericei două recorduri mondiale, tot în anul
    2007, la Pericei fiind dezvelit Monumentul Cepei, unic în lume, monument ce a
    adus un al doilea record mondial în comună, pentru cel mai mare monument
    dedicat cepei. Grupul statuar are o înălţime de şase metri. Bulbul de
    ceapă aurie-arămie are o înălţime de 4,5 metri, este realizat din fibră de
    sticlă şi răşini sintetice şi acoperit cu tablă de cupru bătută, iar soclul pe
    care este aşezat bulbul măsoară doi metri înălţime şi este realizat din beton
    placat cu travertin.


    Ceapa este aici nu doar
    alimentul care a dat rost atâtor generaţii de localnici, ci a devenit şi brand
    turistic recunoscut la nivel naţional şi chiar internaţional. Astfel, în
    octombrie 2011, comuna Pericei a fost prezentă la Bruxelles cu expoziţia
    multimedia Pericei, Transilvania -
    Agricultură de Cartea Recordurilor, care s-a bucurat de patronajul
    comisarului pentru Agricultură din vremea respectivă, Dacian Cioloş, cel care,
    coincidenţă sau nu, a copilărit la Pericei.


    Aşa că nu e de mirare că
    evenimentul programat pentru începutul lunii septembrie îşi propune să
    promoveze preparatele locale, mai ales în rândul tinerilor. Mircea Groza, un
    promotor al bucătăriei ardeleneşti, a declarat pentru Radio România: E un concurs local de a mânca cât se poate de sănătos, cât mai aproape
    de tradiţia bunicilor noştri. Ştim cu toţi ce înseamnă pentru hrana actuală
    atâtea ingrediente chimice şi aditivi, aşa că cei care s-au gândit să
    organizezez acest concurs vor să atragă în special tinerii, să asiste la
    prepararea bunătăţilor.


    Toată luna august, centrul
    pentru promovare turistică din Pericei a fost deschis pentru înscrierea
    concurenţilor. Participanţii vor trebui să frigă slănină afumată, utilizând un
    băţ pe post de frigare şi multă ceapă tăiată mărunt şi aşezată pe felii de
    pâine.



    Şi chiar dacă nu vor mai împleti cununi mari de ceapă,
    localnicii vor orna comuna cu cununi mai mici de ceapă, simbol al bunăstării
    locului.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare

    Ciorba de perişoare este una
    dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei româneşti. Preparea ei pare
    simplă, dar trebuie făcută cu atenţie deoarece există pericolul ca perişoarele
    să se desfacă şi să se împrăştie în zeama în care fierb.


    Avem nevoie de circa trei
    sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu os,
    de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă de
    orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una de
    mărar.


    Se pune rasolul la fiert într-o
    oală de circa 4 litri şi se spumează după care trebuie adăugate toate legumele
    rădăcinoase, date pe răzătoare. Pot fi puse şi ardei gras şi roşii, de asemenea
    tăiate mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi
    foarte mici pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o
    amestecăm într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul
    tocat mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. După circa 20
    de minute, modelăm apoi mici bile din carne (numite perişoare) pe care le punem
    în oala în care au fiert legumele. După ce fierb, perişoarele se ridică la
    suprafaţă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm încă cinci minute la fiert,
    după care luăm oala de pe foc şi punem în ea frunze tocate de pătrunjel. După
    ce turnăm ciorba în farfurii, putem adăuga puţină smântână. Se poate servi cu
    un ardei iute.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare

    Ciorba de perişoare este una
    dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei româneşti. Preparea ei pare
    simplă, dar trebuie făcută cu atenţie deoarece există pericolul ca perişoarele
    să se desfacă şi să se împrăştie în zeama în care fierb.


    Avem nevoie de circa trei
    sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu os,
    de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă de
    orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una de
    mărar.


    Se pune rasolul la fiert într-o
    oală de circa 4 litri şi se spumează după care trebuie adăugate toate legumele
    rădăcinoase, date pe răzătoare. Pot fi puse şi ardei gras şi roşii, de asemenea
    tăiate mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi
    foarte mici pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o
    amestecăm într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul
    tocat mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. După circa 20
    de minute, modelăm apoi mici bile din carne (numite perişoare) pe care le punem
    în oala în care au fiert legumele. După ce fierb, perişoarele se ridică la
    suprafaţă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm încă cinci minute la fiert,
    după care luăm oala de pe foc şi punem în ea frunze tocate de pătrunjel. După
    ce turnăm ciorba în farfurii, putem adăuga puţină smântână. Se poate servi cu
    un ardei iute.

  • Produse majoritar româneşti în marile magazine?

    Produse majoritar româneşti în marile magazine?

    Proiectul
    de lege care obligă marile lanţuri de magazine din România să pună în vânzare cel
    puţin 51% produse autohtone se află în atenţia Legislativului de la Bucureşti.
    Recent, documentul a primit aviz favorabil din partea comisiei parlamentare de
    specialitate. Autorităţile şi producătorii consideră că astfel vor reuşi să
    încurajeze economia proprie, prin promovarea mărfurilor româneşti.

    Ministrul
    agriculturii Achim Irimescu a explicat că, odată intrat în vigoare, actul
    normativ va deschide calea către hipermarketuri micilor producători, care până
    acum nu au avut acces la rafturi. Achim Irimescu: Au fost acuzaţii că se aduc prea
    multe produse din alte state şi produsele noastre româneşti, unele de foarte
    bună calitate, nu reuşesc să ajungă în magazin. Eu nu încerc să mă pronunţ
    într-un sens sau altul, dar este cert că dintr-o relaţie contractuală corectă
    toate părţile vor câştiga, inclusiv consumatorul, în final. Pe partea de produs
    românesc, sigur, sper consumatorul român să înţeleagă importanţa consumării
    produselor realizate la nivel naţional.

    Preşedintele Asociaţiei
    Cultivatorilor de Legume, Vlad Gheorghe, a apreciat, la rândul său, că legea va
    defini relaţii foarte clare între producătorii locali şi reprezentanţii marilor
    lanţuri de magazine. În opinia sa, în sezon se poate furniza chiar întreaga
    cantitate necesară vânzărilor, în timp ce în extrasezon procentul de 51%
    alimente româneşti este garantat. Vlad Gheorghe: Am conturat şi am definit
    produsul românesc – pentru asta este marea bătălie pentru această lege – în
    stare proaspătă, iar vizavi de aspectul la aprovizionare 51%, vă garantez că în
    sezon putem să dăm 100% produse româneşti şi acum vă menţionez, pentru că este
    perioada de salată, ridichi, ceapă verde, supermarketurile şi-au definit şi
    conturat câţiva zeci de producători şi spun că nu facem faţă. Este greşit.
    Intenţia acestei legi este de a veni către formele de asociaţii ca să putem livra
    organizat, cu o planificare.

    Potrivit proiectului,
    comercianţii- persoane juridice autorizate, au obligaţia să cumpere ouă, carne,
    fructe, legume, miere de albine, produse lactate şi de panificaţie, prin ”lanţul
    scurt de aprovizionare”. Excepţie fac comercianţii cu o cifră de afacere de
    până la 2 milioane de euro. Lanţul scurt de
    aprovizionare este unul care implică un număr limitat de operatori economici
    angajaţi în activităţi de cooperare şi dezvoltare economică la nivel local şi
    regional, precum şi relaţii strânse între producători, procesatori şi
    comercianţi. Dacă săptămâna
    viitoare va fi votată de plenul Camerei Deputaţilor, în calitate de for
    decizional, şi apoi promulgată de preşedintele Klaus Iohannis, legea intră în
    vigoare din toamnă.

  • Sarmale de post

    Sarmale de post

    În această ediţie vă prezentăm câteva reţete de sarmale de
    post, fie în foi de varză, fie în foi de viţă. Începem cu modul de preparare a
    sarmalelor cu foi de varză întrucât în gospodăriile tradiţionale şi în magazine
    încă se găseşte varză murată. Avem nevoie de o varză
    acră, de două ceşti de orez, de câteva cepe, de doi morcovi, de ulei, bulion,
    cimbru, piper boabe şi piper măcinat, foi de dafin şi sare. Varza murată trebuie desfăcută cu grijă, foaie cu foaie, şi lăsată în apă rece pentru a reduce concentraţia de sare. În acest timp, ne ocupăm de umplutură. Ceapa, tăiată subţire, este călită în ulei, după care se adaugă orezul, spălat în mai multe ape şi apoi scurs, precum şi
    morcovii, daţi pe răzătoare. În umplutură pot fi adăugate ciuperci, tocate mărunt sau chiar fructe uscate precum
    stafide şi prune afumate, tocate mărunt. În vasul în
    care am călit toate aceste
    ingrediente, adaugăm la final bulion, piper măcinat şi sare după gust şi
    omogenizăm.


    În continuare, rulăm sarmalele. După ce au fost spălate bine în apă rece, foilor
    de varză le sunt îndepărtate nervurile. Din umplutură, se ia cu o lingură şi se pune pe foaia de varză, care
    este apoi rulată. Sarmalele sunt apoi aşezate în cratiţă, se toarnă puţină apă încălzită, amestecată cu o lingură de bulion, se pun câteva boabe de
    piper şi o crenguţă de cimbru, apoi se acoperă cu varză tocată. Cratiţa trebuie
    lăsată în cuptor, la foc potrivit pentru circa 45 de minute, până
    când varza şi sarmalele de la suprafaţă încep
    să se rumenească.


    În mod similar, putem pregăti sarmale în foi de viţă. Pentru că este primăvară, pe
    lângă ingredientele, să le spunem, traditionale, putem folosi şi o legătură de
    ceapă verde. Curăţăm câteva cepe pe care le tocăm mărunt şi pe care le punem
    pentru câteva minute, la foc mic, într-un vas cu puţin ulei. Adăugăm doi
    morcovi, daţi pe răzătoare, ceapa verde, de asemenea tocată mărunt şi înăbuşim
    amestecul cu suc de roşii sau cu bulion diluat în puţină apă. Luăm vasul de pe
    foc şi adăugăm orezul, câteva ciuperci şi frunze de pătrunjel, tocate mărunt,
    condimentăm cu piper măcinat, punem sare după gust şi omogenizăm.


    Putem folosi frunze proaspete de
    viţă care încep să se găsească in această perioadă. Acestea trebuie opărite în
    apă cu sare. Frunzele trebuie ţinute în apa clocotită timp de câteva secunde,
    după care sunt lăsate într-un vas ca să se răcorească. În continuare, pe
    fiecare frunză de viţă este pusă umplutura, după care sarmalele sunt rulate şi
    aşezate una lângă alta într-o cratiţă în care turnăm apă cât să le acopere. Printre
    sarmale punem ramuri de mărar verde, turnăm suc de roşii, după care introducem
    cratiţa în cuptor şi lăsăm sarmalele să fiarbă la foc mic timp de circa două
    ore.

  • Sarmale de post

    Sarmale de post

    În această ediţie vă prezentăm câteva reţete de sarmale de
    post, fie în foi de varză, fie în foi de viţă. Începem cu modul de preparare a
    sarmalelor cu foi de varză întrucât în gospodăriile tradiţionale şi în magazine
    încă se găseşte varză murată. Avem nevoie de o varză
    acră, de două ceşti de orez, de câteva cepe, de doi morcovi, de ulei, bulion,
    cimbru, piper boabe şi piper măcinat, foi de dafin şi sare. Varza murată trebuie desfăcută cu grijă, foaie cu foaie, şi lăsată în apă rece pentru a reduce concentraţia de sare. În acest timp, ne ocupăm de umplutură. Ceapa, tăiată subţire, este călită în ulei, după care se adaugă orezul, spălat în mai multe ape şi apoi scurs, precum şi
    morcovii, daţi pe răzătoare. În umplutură pot fi adăugate ciuperci, tocate mărunt sau chiar fructe uscate precum
    stafide şi prune afumate, tocate mărunt. În vasul în
    care am călit toate aceste
    ingrediente, adaugăm la final bulion, piper măcinat şi sare după gust şi
    omogenizăm.


    În continuare, rulăm sarmalele. După ce au fost spălate bine în apă rece, foilor
    de varză le sunt îndepărtate nervurile. Din umplutură, se ia cu o lingură şi se pune pe foaia de varză, care
    este apoi rulată. Sarmalele sunt apoi aşezate în cratiţă, se toarnă puţină apă încălzită, amestecată cu o lingură de bulion, se pun câteva boabe de
    piper şi o crenguţă de cimbru, apoi se acoperă cu varză tocată. Cratiţa trebuie
    lăsată în cuptor, la foc potrivit pentru circa 45 de minute, până
    când varza şi sarmalele de la suprafaţă încep
    să se rumenească.


    În mod similar, putem pregăti sarmale în foi de viţă. Pentru că este primăvară, pe
    lângă ingredientele, să le spunem, traditionale, putem folosi şi o legătură de
    ceapă verde. Curăţăm câteva cepe pe care le tocăm mărunt şi pe care le punem
    pentru câteva minute, la foc mic, într-un vas cu puţin ulei. Adăugăm doi
    morcovi, daţi pe răzătoare, ceapa verde, de asemenea tocată mărunt şi înăbuşim
    amestecul cu suc de roşii sau cu bulion diluat în puţină apă. Luăm vasul de pe
    foc şi adăugăm orezul, câteva ciuperci şi frunze de pătrunjel, tocate mărunt,
    condimentăm cu piper măcinat, punem sare după gust şi omogenizăm.


    Putem folosi frunze proaspete de
    viţă care încep să se găsească in această perioadă. Acestea trebuie opărite în
    apă cu sare. Frunzele trebuie ţinute în apa clocotită timp de câteva secunde,
    după care sunt lăsate într-un vas ca să se răcorească. În continuare, pe
    fiecare frunză de viţă este pusă umplutura, după care sarmalele sunt rulate şi
    aşezate una lângă alta într-o cratiţă în care turnăm apă cât să le acopere. Printre
    sarmale punem ramuri de mărar verde, turnăm suc de roşii, după care introducem
    cratiţa în cuptor şi lăsăm sarmalele să fiarbă la foc mic timp de circa două
    ore.

  • Pui la ceaun

    Pui la ceaun

    Vara este anotimpul celor mai multe
    serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar de a petrece
    alături de familie şi de prieteni. Se poate spune că serbarea câmpenească este
    o alternativă la ieşirea la iarbă verde, iar în acest caz, pentru a pregăţi
    ceva gustos poate fi utilizat ceaunul în locul grătarului cu cărbuni.


    Mâncăruri
    tradiţionale pentru serbările câmpeneşti sunt tocanele de carne cu multe, multe
    legume şi puiul la ceaun. Comparat cu un fast-food arhaic, puiul la ceaun este
    pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi
    pui pe care îi tăiem în bucăti mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu
    puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea
    de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite
    într-un ceaun de tuci, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se
    toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se
    rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este
    cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de
    usturoi şi cu mămăligă.


    Puiul la ceaun poate
    fi pregătit alături de ceapă şi de ardei gras, legume pe care le mărunţim şi pe
    care le rumenim în puţin ulei, împreună cu carnea de pui, deja condimentată. Se
    adaugă apoi una sau două căni cu apă, eventual vin alb şi lăsăm să fiarbă circa
    20 de minute, înainte de a fi servit.


    Puiul la ceaun poate
    fi pregătit şi împreună cu ciuperci, precum şi cu mai multe condimente. Astfel,
    după ce bucăţile de carne de pui şi de ceapă s-au rumenit uşor şi după ce au
    fost stinse în apă, în ceaun pot fi adăugate ciuperci întregi, de tip
    champignon. Cu puţin timp înainte de a fi luat de pe foc, în ceaun se adaugă
    puţin coriandru mărunţit, două … trei fire de busuioc şi frunze tocate de
    pătrunjel.

  • Pui la ceaun

    Pui la ceaun

    Vara este anotimpul celor mai multe
    serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar de a petrece
    alături de familie şi de prieteni. Se poate spune că serbarea câmpenească este
    o alternativă la ieşirea la iarbă verde, iar în acest caz, pentru a pregăţi
    ceva gustos poate fi utilizat ceaunul în locul grătarului cu cărbuni.


    Mâncăruri
    tradiţionale pentru serbările câmpeneşti sunt tocanele de carne cu multe, multe
    legume şi puiul la ceaun. Comparat cu un fast-food arhaic, puiul la ceaun este
    pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi
    pui pe care îi tăiem în bucăti mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu
    puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea
    de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite
    într-un ceaun de tuci, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se
    toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se
    rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este
    cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de
    usturoi şi cu mămăligă.


    Puiul la ceaun poate
    fi pregătit alături de ceapă şi de ardei gras, legume pe care le mărunţim şi pe
    care le rumenim în puţin ulei, împreună cu carnea de pui, deja condimentată. Se
    adaugă apoi una sau două căni cu apă, eventual vin alb şi lăsăm să fiarbă circa
    20 de minute, înainte de a fi servit.


    Puiul la ceaun poate
    fi pregătit şi împreună cu ciuperci, precum şi cu mai multe condimente. Astfel,
    după ce bucăţile de carne de pui şi de ceapă s-au rumenit uşor şi după ce au
    fost stinse în apă, în ceaun pot fi adăugate ciuperci întregi, de tip
    champignon. Cu puţin timp înainte de a fi luat de pe foc, în ceaun se adaugă
    puţin coriandru mărunţit, două … trei fire de busuioc şi frunze tocate de
    pătrunjel.