Radio România Internațional

Tag: Craciun

  • Desde Rumanía hacia el mundo: Navidad rumana

    Desde Rumanía hacia el mundo: Navidad rumana

    En Rumanía, la Navidad, o Crăciun en rumano, como en casi todos los demás países, se celebra el 25 y el 26 de diciembre. Esta temporada es muy especial para los rumanos. Las largas celebraciones de Crăciun comienzan desde el 6 de diciembre, día de San Nicolás, seguido por el Día de Ignat cuando se mata el cerdo el 20 de diciembre, víspera de Navidad el 24, la Navidad el 25 de diciembre, víspera de Año Nuevo el 31 de diciembre, San Basilio el 1 de enero, Bobotează (Día de Reyes) el 6 de enero y Día de San Juan el 7 de enero. Por lo tanto, es obvio que los preparativos para esta temporada de fiestas pueden ser muy complicados. Las tradiciones rumanas de Navidad son muy diferentes de las de otros países. Orgullosos de su antigua tradición, los rumanos todavía han logrado mantener sus rituales paganos y leyendas vivas.


    El gran abeto de Navidad, adornado con bolas de colores y luces es el punto central del mercado y a su pie se celebran conciertos al aire libre.

    sarmale-foto-mariana-chirita-rri.png


    En Rumanía, unos días antes de Navidad, los niños empiezan a visitar cada casa cantando villancicos. Se ponen sus trajes tradicionales y cantan acompañados de la música de las campanillas. La ropa tradicional y los villancicos cambian de una zona a otra. El primer villancico que se canta en todos los hogares, es el de la puerta o ventana. Por este villancico se despiertan a los anfitriones, un ritual para dar la bienvenida a los villancicos que les traen las noticias del Nacimiento de Cristo.


    Cada área de Rumanía tiene su forma específica de dar la bienvenida y celebrar la Navidad, pero se ve en cualquier lugar el árbol adornado, como un elemento de ceremonia muy importante. En algunas zonas, los regalos se abren en la presencia de Mos Craciun (Papá Noel) y en otras zonas, los regalos están toda la noche debajo del árbol de Navidad y en la mañana siguiente, los niños, los padres y abuelos, los abren y a la hora de comer, toda la familia está alrededor de una mesa llena de comida rica navideña, como sarmale o cozonac.


  • Mesaj Klaus Iohannis cu prilejul Crăciunului

    Mesaj Klaus Iohannis cu prilejul Crăciunului

    Sărbătoarea Naşterii Domnului este despre dăruire, speranţă, pace şi lumină, iar compasiunea, iubirea şi generozitatea sunt cele mai preţioase daruri pe care le putem oferi de Sărbători, a transmis preşedintele României, Klaus Iohannnis, cu prilejul Crăciunului.

    Sărbătoarea Naşterii Domnului este despre dăruire, speranţă, pace şi lumină. În aceste zile când gândurile noastre se îndreaptă către cei dragi, oriunde s-ar afla, să fim alături şi de cei în suferinţă şi lipsiţi de sprijin. Compasiunea, iubirea şi generozitatea sunt cele mai preţioase daruri pe care le putem oferi semenilor noştri cu prilejul Sfintelor Sărbători. Crăciun fericit tuturor, dragi români!, a spus preşedintele Iohannis, în mesajul său.

  • Crăciun în Ţara Dornelor

    Crăciun în Ţara Dornelor

    Dacă în centrul
    orașelor mari s-au deschis deja târgurile de Crăciun, pensiunile din mediul
    rural s-au pregătit deja de sărbători. Pe lângă un meniu deosebit, alcătuit cu
    grijă din ingrediente naturale, gazdele propun turiștilor care aleg ca
    destinație satul românesc programe artistice, dar și vizite la cele mai
    interesante obiective din împrejurimi.


    Vă propunem azi o
    incursiune în lumea satului românesc, o lume mereu surprinzătoare prin
    frumusețea tradițiilor și a obiceiurilor. Iar, în nord-estul României, acolo
    unde se întinde Țara Dornelor, sărbătoarea Crăciunului are și mai mult farmec,
    spune Mihaela Cocârță, directoare executivă a Organizației de Management al
    Destinației Țara Dornelor.

    Țara Dornelor este o destinație de
    poveste, o destinație care cucerește prin frumusețea ei naturală, căldura
    oamenilor, tradițiile autentice și obiceiurile bogate, transmise cu grijă din
    generație în generație. Țara Dornelor este aflată în inima Bucovinei și este o
    destinație ideală pentru cei care aleg să își petreacă sărbătorile de iarnă
    departe de casă, întrucât aici se vor simți exact așa ca acasă.

    Spre exemplu,
    turiștii pasionați de aventură, tradiții și gastronomie locală se vor simți cu
    adevărat răsfățați aici, întrucât, în Bazinul Dornelor, atmosfera freamătă de
    sărbătoare și activități specifice sezonului. Turiștii pot lua parte la o
    mulțime de evenimente festive. Bineînțeles, vorbim despre târguri de Crăciun.
    Am deschis și noi câteva târguri de Crăciun punctuale în Țara Dornelor. Avem și
    un târg de produse locale, unde turiștii pot veni să deguste bunătățile din
    Țara Dornelor. Vorbim și de evenimente caritabile, de spectacole de colinde, de
    tot felul de evenimente culturale. Toate acestea fiind doar o mică parte din
    oferta noastră turistică de sărbători.


    Cei
    care îndrăgesc activitățile de iarnă, au posibilitatea de a petrece o zi
    intensă pe pârtiile de schi, spune Mihaela Cocârță.

    Avem mai
    multe pârtii de diferite nivele de dificultate, unde pot să schieze, să se dea
    cu placa sau cu sania. De asemenea, pot face chiar și schi de tură. Turiștii
    își pot crea amintiri alături de cei dragi pe patinoar sau pot face chiar și
    plimbări romantice cu trăsura trasă de cai. Unele pensiuni oferă acest
    serviciu.

    Mai pot face bineînțeles și echitație sau pot, pur și simplu, să ia
    Țara Dornelor la pas și să se bucure de spectacolul de lumini festive, care
    transformă în această perioadă zona noastră într-un loc de poveste. Dintre
    activitățile deosebite pe care le pot face turiștii în zona noastră amintesc
    vizita la Parcul Național Călimani, unde atât familiile cu copiii, dar și
    tinerii pot afla mai multe despre acest parc al nostru, atât de important
    pentru noi. Mai pot face, de asemenea, și vizite la crescătoria de cerbi din
    zonă și, de ce nu, pot face și o mică oprire la una dintre stânele din Țara
    Dornelor, care oferă turiștilor o incursiune în lumea aceasta fantastică și
    chiar să se bucure de o degustare de bunătăți specifice.

    Bineînțeles, nu uităm
    că mai pot face și plimbări cu telescaunul, zbor de agrement, trasee cu snow-mobilul
    și ATV-ul și chiar plimbări la pas prin tinovuri, dacă vremea permite.





    Nu putem vorbi
    despre sărbătorile de iarnă fără să nu amintim de Ajunul Crăciunului și de ziua
    de Crăciun, ambele fiind foarte importante. Iar o tradiție specifică în ajunul
    Crăciunului este colindul, un obicei vechi al localnicilor, mai ales în zona
    satelor. Aceștia se îmbracă în straie populare și străbat străzile cu colindele
    lor pline de emoție, de bucurie.

    În perioada aceasta, casele,
    pensiunile își așteaptă colindătorii și își deschid porțile pentru a-i asculta.
    În zona noastră, este și un motiv de a restrânge legăturile între vecini și
    prieteni, dar, extrapolând la turiști, se pune foarte mult accent și pe crearea
    unei relații între gazdă și oaspeți. Se creează o atmosferă foarte apropiată,
    iar la noi contează mult ca oaspeții să se simtă parte din familie.

    Tot în
    ajunul de Crăciun, se împodobește bradul, iar un element distinct față de alte
    zone ale României, este că, la noi, încă, se mai împodobește bradul în Ajun, nu
    mai devreme, și, de asemenea, se mai folosesc acele bomboane specifice pentru pom,
    pe lângă celelalte elemente de design.


    Crăciunul în Țara Dornelor
    nu este doar o sărbătoare, ci o călătorie în timp către obiceiuri și tradiții
    care au rezistat. Iar, dacă vorbim despre gastronomie, toate unitățile de
    cazare, în special în zona rurală, pregătesc câte ceva special pentru oaspeții
    lor, spune Mihaela Cocârță, directoare executivă a Organizației de Management
    al Destinației Țara Dornelor.

    Noi nu facem rabat de la
    calitate și, de aceea, toate produsele locale, pe lângă faptul că sunt
    delicioase, sunt și naturale. Sunt pregătite cu grijă de gazde, ca pentru
    familiile lor. Gastronomia noastră aduce laolaltă toate aromele tradiționale,
    în special în perioada Crăciunului. Iar aici vorbim despre sarmale, despre
    cozonac, salată de boeuf și despre tot felul de produse specifice din carne,
    dar și brânzeturi ale micilor producători locali. Astfel, oferim un festin
    culinar care aduce bucurie până și celui mai pretențios degustător.

    Trecând la
    mesele de Crăciun, acestea sunt cele mai delicioase din întregul an. Țara Dornelor
    oferă o experiență unică turiștilor care ne vizitează, fiind o destinație
    dedicată atât grupurilor de prieteni, cât și familiilor cu copii de toate
    vârstele, chiar și bunicilor. Drept dovadă, la noi în zonă, gradul de ocupare
    este foarte ridicat, undeva aproape de 100%.

    Avem vizitatori și străini, și
    români, de toate vârstele, tocmai pentru că oferim atât de multe servicii care
    sunt adresate unor grupuri de vârstă diverse. Sunt tot felul de evenimente care
    au loc în această perioadă. Unul dintre aceste evenimente este și Festivalul de
    Datini și Obiceiuri de Iarnă, un eveniment cu tradiție. A ajuns la ediția cu
    numărul 26 și este o paradă extraordinară a grupurilor de urători și
    colindători din toată țara, desfășurat în aer liber, unde privitorii se bucură
    de un spectacol extraordinar. În încheiere, nu pot decât să urez tuturor
    sărbători fericite și liniștite, oriunde, în orice colț al țării și al lumii se
    află.



    Iar lista
    evenimentelor continuă în perioada imediat următoare. În data de 20 ianuarie 2024, va avea loc în Vatra Dornei prima
    ediție a Campionatului Balcanic de Ciclocros. Apoi, tot în Vatra Dornei, din 15
    februarie 2024, se vor desfășura două etape de cupă mondială de sanie pe pistă
    naturală.




  • Amintiri despre Crăciunul de altădată

    Amintiri despre Crăciunul de altădată

    Gustul sărbătorilor cu urători, produse
    tradiționale și miros de sobă este recreat an de an la Muzeul Naţional al
    Satului Dimitrie Gustidin Bucureşti. Şi pentru că a şi nins în capitala
    României, decorul hibernal invită la sărbătoare. Aflăm cum s-a pregătit şi anul
    acesta Muzeul Satului de la Eugen Ion, muzeograf. Noi am pregătit
    Festivalul Datini şi Obiceiuri, care are loc în fiecare an. Anul
    acesta a avut loc pe 9-10 decembrie, am avut grupuri de colindători,
    bineînţeles, nu puteau lipsi. Duminică am avut o paradă de colindători, care a
    avut loc pe aleile muzeului şi, bineînţeles, un târg al meşterilor populari,
    care de asemenea, este prezent la toate evenimentele pe care le desfăşuăm noi
    la muzeu.


    L-am întrebat pe Eugen Ion, de unde au
    venit anul acesta colindătorii: Au fost din mai multe zone, am avut din Focşani, Suceava, Bistriţa Năsăud,
    Sighetul Marmaţiei, Mureş, Teleorman, din foarte multe zone ale ţării. Fiecare
    ceată de colindători vine cu recuzita. De exemplu, avem Urşii din Preuteşti,
    Suceava, care vin cu costumaţii de Urşi, avem străjerii din Dolheşti, tot din
    Suceava, care vin cu nişte costumaţi mai deosebite, care amintesc de străjerii
    de odinioară, grupul Cununiţa din Bistriţa Năsăud, care vin cu costumaţii
    tradiţionale şi alte cete de colindători care se desfăşoară în alte regiuni ale
    ţării. Noi aici practic reconstituim obiceiurile care au loc în zonele acestea
    în care tradiţiile se păstrează. Vine foarte multă lume, iar acum ne aşteptăm
    să vină şi mai multă lume, pentru că a şi nins şi peisajul este chiar de vis.


    Grupul Cununiţa, de la Ilva Mare, județul
    Bistriţa-Năsăud, a prezentat, potrivit obiceiului un moment de teatru popular: Belciugarii sau
    Jocul caprei. Povestea porneşte de la obiceiul principal al locului, creșterea
    oilor. În ajun de Crăciun, ceata de urători merge pe la casele oamenilor și îi
    încântă cu acest obicei străvechi. Personajele poveştii sunt ciobanul care
    dirijează toată această acțiune și păzește caprele, apoi este un urs care vrea
    să atace caprele, dar acestea sunt apărate de cioban. Există şi un interpret la
    fluier şi la clarinet. Am mai aflat că grupul Cununiţa are 20 de membri,
    belciugari şi colindătoare, care de care mai frumoși, îmbrăcaţi în straie
    bătrânești. De la Tulcea, vine ceata de Moşoaie, care transmite urări în
    ritmuri marcate de zgomotul clopoţeilor stârniţi de mersul săltat al urătorilor,
    mascaţi cu capete făcute din dovleac pictat, menit să alunge spiritele rele. Şi
    cum în zonă trăiesc şi mulţi turci şi tătari, de Sărbătoarea Moşoaielor se
    spune că turcii le primesc pe Moşoaie în case, iar românii fac baclavale,
    desert tipic turcesc.


    În satele bucovinene se obişnuieşte ca
    mascaţii să umble într-o ceată, care reuneşte personaje mascate: ursul,
    capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii
    etc. Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este
    întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită
    în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un ursar,
    însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje
    (printre care se poate afla un copil în rolul puiului de urs). În răpăitul
    tobelor sau pe melodia fluierului şi ajutată de un ciomag, masca mormăie și
    imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu
    tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an.
    Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.


    Anul acesta, Muzeul Naţional al Satului
    Dimitrie Gusti găzduieşte şi un
    Atelier de colinde. Vine cu detalii Eugen Ion: Este un atelier de
    colinde organizat de Naomi Guttman, coordonatorul atelierului. Este absolventa
    Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, pasionată de
    muzică. Atelierul constă în instrumente tradiţionale la care copiii vor învăţa
    să cânte colinde. Sunt două grupe de vârstă, între 7-11 ani, respectiv, 12-15
    ani.


    L-am întrebat pe muzeograful Eugen Ion de
    ce este important să îi învăţăm pe copii despre colindele tradiţionale
    româneşti: Acestea reprezintă esenţa culturii române.
    Sunt tradiţii foarte vechi, chiar mai vechi decât venirea creştinismului pe
    meleagurile noastre. Sunt practic esenţa poporului român şi este foarte
    important să ducem această esenţă mai departe. Mai desfăşurăm, în prezent, o
    campanie, de colectare de cadouri pentru copiii din centrele speciale, se
    numeşte Deschidem Cartea Faptelor Bune şi se desfăşoară până pe data de 20
    decembrie. Cei care doresc să doneze jucării şi haine noi pot veni la noi la
    muzeu, avem aici un spaţiu special amenajat pentru donaţii.


    De Anul Nou, în gospodăriile tradiţionale,
    dar chiar şi în oraşe, se păstrează obiceiul cetelor ce merg din casă în casă,
    respectiv pe străzi, urmând datinile străbune. Sorcova, Pluguşorul, Capra sau
    umblatul cu Ursul sunt doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri, păstrate peste timp.


    Prima zi din Noul An, se merge cu
    Pluguşorul şi cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul
    pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu
    primesc cetele de colindători, pe timpul sărbătorilor, vor avea parte de
    necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

  • Sărbători fericite sau sărbători depresive?

    Sărbători fericite sau sărbători depresive?

    5% din populația globului are depresie, iar
    această cifră probabil că este mult mai mare, pentru că nu toată lumea are un
    diagnostic oficial de depresie, a scris, anul acesta, revista americană de
    business Forbes, care a înaintat și alte date extrem de interesante despre
    această boală mintală silențioasă și extrem de periculoasă. Potrivit Forbes, se
    pare că depresia afectează oamenii într-un fel disproporționat – de exemplu,
    femeile și comunitățile de culoare și latino sunt mai înclinate spre depresie
    față de alte categorii.


    În lume, potrivit Organizației Mondiale a
    Sănătății, 280 de milioane de oameni trăiesc cu depresie. Se pare că depresia
    poate fi ereditară. Dintr-un studiu al Universității Stanford a reieșit că
    persoanele care au rude apropiate cu depresie prezintă un risc de două sau trei
    ori mai mare să dezvolte această afecțiune. Femeile adulte sunt mai
    înclinate spre un episod depresiv. Ele duc greul în multe aspecte ale familiei,
    cum ar fi creșterea copiilor, îngrijirea bătrânilor, treburile cotidiene,
    carieră, lucruri care nu le mai permit acestora să mai aibă grijă și de
    sine. Și mai îngrijorător este că vârsta la care se instalează
    primele episoade depresive scade până pe la 12 ani.


    De sărbători, chiar și cei mai puternici
    oameni pot să aibă o cădere psihică, din cauza unei presiuni sociale. Am vorbit
    despre depresia de sezon cu psihoterapeutul Adina China-Birta, care ne învață
    cum să identificăm și cum să-i contracarăm simptomele:




    «Depresia de sărbători, așa-numitul
    holiday blues, este o problemă comună, de care oricine se poate lovi la un
    moment dat și care se manifestă printr-o stare de disconfort emoțional sau
    tristețe care apare în timpul perioadelor de sărbători, cum ar fi Crăciunul,
    Anul Nou, sărbătorile de iarnă, chiar perioada imediată de după sărbători. Simptomele
    pot include tristețe, anxietate, stress sau izolare socială. Depresia de
    sărbători poate fi cauzată de diferiți factori, printre care stressul asociat
    cu pregătirile de sărbători, presiunea socială, singurătatea sau amintirile
    triste asociate cu această perioadă. Ce putem face ca să prevenim instalarea
    depresiei de sărbători? Am putea începe prin a ne stabili așteptări realiste.
    Ar fi foarte bine să încercăm să nu ne lăsăm prinși în ideea că sărbătorile
    trebuie să fie perfecte sau că trebuie să ne simțim fericiți în mod constant.
    Filmele de Crăciun prezintă o realitate care cu greu se poate trăi în viața de
    zi cu zi.

    De asemenea, ce mai putem face este să ne planificăm cu grijă. Dacă
    știm că un anumit aspect al sărbătorilor ne afectează, cum ar fi, de exemplu,
    cumpărăturile, putem să planificăm cu atenție și să ne stabilim niște granițe
    (adică ne putem stabili un buget și o perioadă de cumpărături și să stăm în
    granițele pe care ni le-am stabilit). Mai putem face voluntariat. Asta ne poate
    aduce un sentiment de satisfacție și să ne ajute să ne găsim un sens mai
    profund în sărbători. Un alt lucru care ne poate ridica tonusul psihic este să
    facem sport, să facem exerciții și să ne îngrijim. Activitatea fizică regulată
    ne poate îmbunătăți starea de spirit, prin eliberarea de endorfine. Trebuie să
    ne asigurăm că avem grijă de noi, că avem odihnă și nutriție adecvate».





    Dar de ce unii dintre noi «cad în butoiul cu
    melancolie» în această perioadă care ar trebui să fie una a bucuriei și a
    relaxării? Și cum să distingem un episod de depresie «clasică» de depresia de
    sezon? Psihoterapeutul Adina China-Birta:




    «Depresia de sărbători și depresia
    propriu-zisă reprezintă două concepte distincte. Depresia propriu-zisă, numită
    și depresie majoră, este o afecțiune mintală mai gravă, caracterizată de
    persistența unor simptome semnificative, cum ar fi stare de tristețe de lungă
    durată, pierderea interesului pentru activități obișnuite, schimbări în
    greutate și în somn, oboseală excesivă, dificultăți de concentrare și chiar
    gânduri de sinucidere. Este foarte puțin influențată de factori sezonieri sau
    evenimente specifice și afectează individul în orice moment al anului. Dacă
    observi aceste simptome la tine sau la cineva drag în perioada sărbătorilor
    este improtant să iei în serios aceste semnale și să cauți ajutor. Consultarea
    unui profesionist în sănătate mintală, precum un psiholog sau un psihiatru,
    poate fi crucială pentru primirea sprijinului și a tratamentului adecvat.

    Așadar, da, este posibil ca o persoană care nu suferă de depresie să se
    confrunte cu simptome de depresie în perioada sărbătorilor. Sărbătorile pot
    aduce cu ele un stress suplimentar, presiune socială, amintiri triste,
    singurătate, ceea ce poate declanșa sau agrava simptomele depresiei în cazul
    unor persoane. Este important să recunoaștem că depresia de sărbători poate
    afecta pe oricine, inclusiv pe cei care, de obicei, nu suferă de depresie
    majoră. De asemenea, este esențial să distingem într-o stare temporară de
    disconfort, asociată cu perioadele de sărbători, și depresia majoră, care
    necesită adesea intervenție pentru gestionare și tratament».




    Haideți să vedem ce putem face să ne mai
    îmbunătățim starea de spirit și, poate, cine știe, chiar să învățăm să ne bucurăm
    de perioada sărbătorilor. Adina China-Birta:




    «Dacă suferi de depresie de sezon,
    iată câteva sfaturi care te-ar putea ajuta. Începe de la a-ți respecta nevoile
    emoționale. Ascultă-ți corpul și mintea. Dacă simți nevoia de odihnă sau de
    timp pentru tine, oferă-ți aceste momente fără să te simți vinovat. Este
    important să îți recunoști și să-ți accepți sentimentele. Este ok să nu te simți
    fericit tot timpul. Înțelegerea și acceptarea emoțiilor pot fi primul pas către
    vindecare. Apoi, planifică activități în aer liber. Chiar și în zilele reci,
    sau mai ales în zilele reci, timpul petrecut afară poate aduce beneficii
    fantastice pentru starea de spirit. Încearcă să te bucuri de cât mai multă lumină
    naturală.

    Menține o rutină regulată, care să includă somn, alimentație
    sănătoasă și exerciții fizice. Consumă alimente bogate în nutrienți, cum ar fi
    fructe, legume, proteine slabe și cereale integrale. Activitatea fizică
    regulată poate ajuta la eliberarea de endorfine, îmbunătățind starea de
    spirit. Este foarte important să comunici. Vorbește cu prietenii sau
    membrii familiei despre ceea ce simți. Uneori, împărtășirea gândurilor poate
    aduce alinare și sprijin. Socializează fizic sau online cu persoane cu care-ți
    face plăcere să comunici. Fă o listă cu activități care-ți aduc bucurie și
    încearcă să le integrezi în rutina ta zilnică. Fie că este vorba de citit,
    ascultat muzică, gătit sau dans, dedică timp pentru activitățile care-ți plac.
    Atunci când gândurile negative te copleșesc, poți folosi tehnici de gândire
    pozitivă sau de mindfulness pentru a ajuta să le gestionezi și să le depășești.
    Dacă simptomele tale persistă sau chiar se agravează, este important să
    consulți un profesionist în sănătate mintală, un psiholog sau un psihiatru te
    poate sprijini în gestionarea depresiei de sezon»


  • Sărbători de iarnă în Botoșani

    Sărbători de iarnă în Botoșani

    Descoperim azi un loc a cărui
    istorie bogată și multiculturalitate fascinează. Situat în nord-estul României,
    județul Botoșani s-a pregătit de sărbători. Vom afla despre obiceiuri tradiționale
    și meșteri populari, dar și despre muzee și case memoriale care ne ajută să
    înțelegem mai bine întreaga zonă.


    Botoșani a mai fost supranumit
    județul geniilor. Aici puteți cunoaște locurile în care au copilărit sau au
    trăit patru titani ai culturii românești: poetul Mihai Eminescu, marele istoric
    Nicolae Iorga, pictorul Ștefan Luchian și compozitorul George Enescu.
    Florentina Gheorghiță, directoarea Centrului național de informare și promovare
    turistică, spune că lista obiectivelor este, însă, mult mai mare.

    Botoșani
    vine în întâmpinarea turiștilor ca o zonă atractivă din punct de vedere al
    obiceiurilor, al meșterilor populari, al produselor tradiționale pe care le pot
    găsi și la noi, exact ca la vecinii noștri din nordul Moldovei și bineînțeles
    că, după ce vor descoperi toate aceste lucruri, îi putem duce să înceapă să
    descopere obiectivele turistice, casele muzeale, muzeele, locurile care sunt
    fabuloase, spunem noi, pădurile noastre. Recomandăm Drumul Mănăstirilor, care e
    un proiect nou, între Vorona și Mănăstirea Coșula, recunoscută pentru Galbenul
    de Coșula, care este undeva la egalitate cu Albastru de Voroneț.


    Mănăstirea Coșula este o mănăstire
    de călugări amplasată în satul cu același nume, la o distanță de 20 kilometri
    sud-est de orașul Botoșani. Aceasta datează tocmai din 1535. Lăcașul este
    construit din piatră, iar pentru conturul ferestrelor s-a folosit cărămidă.
    Atât la interior, cât și la exterior, biserica a fost acoperită cu picturi
    valoroase din care încă se mai păstrează urme. Pictura originală din interiorul
    bisericii, realizată la 1538, a fost acoperită parțial cu pictură în ulei ce
    datează din secolul al XIX-lea. În pictura acestei mănăstiri rămâne, totuși, ca
    taină folosirea culorii galben, în fresca de sute de ani, despre care istoricii
    spun că este imposibil de reprodus.


    Inedite pot fi și sărbătorile de
    iarnă în Botoșani, spune Florentina Gheorghiță, directoarea Centrului național
    de informare și promovare turistică.

    Putem să recomandăm
    turiștilor să încerce să vadă obiceiurile noastre, care, de Crăciun, sunt un
    pic mai aplecate către adevărul satului care era o dată. Sunt copii care deja
    încep să ducă mai departe toate aceste obiceiuri. Deja în ajutorul nostru încep
    să vină comunitățile cu care noi conviețuim în Botoșani, pentru că este un oraș
    multicultural și care, deja fiind alături de noi, încep să atragă turiștii să-i
    viziteze, să-i cunoască prin obiceiurile lor, prin dansurile lor.

    Pot să vă
    spun ca o noutate că, pentru prima dată, anul viitor, în ianuarie, vom avea un
    revelion pe rit vechi făcut într-o astfel de comunitate de o agenție din
    București. Au căutat ineditul, să fie altceva, să vadă cum trăiesc alte
    comunități aceste obiceiuri. La noi turiștii ajung prin intermediul agențiilor
    care vin cu un autocar, două sau trei, așa cum chiar s-a întâmplat să se
    programeze pentru întâi decembrie. Ne mândrim că avem iarăși două autocare din
    București care vor veni să vadă cum sărbătorim noi întâi decembrie, ziua
    națională a României, un pic mai tradițional, alături de o fanfară clasică de
    la sat. Apoi, vor gusta un brunch făcut cu produse tradiționale și,
    bineînțeles, apoi, vor cunoaște meșteri și vor vedea mănăstirile, pentru că ne
    apropiem deja de perioada sărbătorilor de iarnă.


    Centrul vechi, istoric, este un alt
    punct de atracție al municipiului Botoșani. S-au păstrat multe clădiri vechi,
    iar, dintre acestea, 80% sunt restaurate. Se spune că tot orașul era străbătut
    de tuneluri și de beciuri care făceau legătura între toate casele încă din
    vremea invaziei tătarilor. Toți se ascundeau în aceste beciuri, inclusiv cu
    animalele. Autoritățile locale din Botoșani au început un proces de scanare și
    au găsit tuneluri la șase, chiar opt metri adâncime. Însă, până când poveștile
    de demult vor fi scoase la iveală, turiștii sunt impresionați de peisajul urban
    de la suprafață.

    Ei sunt foarte încântați, în primul rând, de
    centrul nostru vechi istoric, care este, oricum, mai aparte față de orice
    municipiu din nordul Moldovei. Sunt foarte încântați de clădiri. Centrul vechi
    din Botoșani este asemănat cu orașul Leipzig și se spune că este un mic
    Leipzig. Cădirile sunt asemănătoare. Evreii, armenii, când au reconstruit în
    1887 centrul vechi după un incendiu, foarte mulți s-au inspirat și au chemat
    arhitecți din afară. După centrul vechi, avem avantajul că tot în Botoșani, în
    oraș, avem singurul atelier, de ceramică Kuty, care a mai rămas la nivel
    național. E singurul meșter care mai
    face așa ceva și care are poarta deschisă oricând pentru turiști, are ateliere
    de lucru pentru cei care vor să vadă cum se modelează lutul, cum se
    scrijelește, cum se vopsește, cum se parcurg toate etapele prin care se obține
    această ceramică.


    Una dintre cele mai atractive
    tehnici din domeniul olăritului din România, ceramica de tip Kuty, supraviețuiește
    datorită pasiunii unei familii din Botoșani. Atelierul acestei familii produce
    farfurii, căni, sfeșnice, castroane, străchini sau obiecte de decor realizate
    manual după o tehnică practicată începând din secolul al XIV-lea. Lucrările cu
    motive decorative unice, zoomorfe si avimorfe, realizate în culorile verde,
    galben și brun, au fost valorificate atât în România, cât și în Franța, Italia,
    Israel sau Ungaria. Călătoria noastră în Botoșani continuă, însă, alături de
    Florentina Gheorghiță, directoarea Centrului național de informare și promovare
    turistică.

    Anul acesta am creat o rută Mihai Eminescu, prin
    care am scos în evidență toate locurile prin care marele poet român și-a
    plimbat pașii. Pentru cei care vor să se relaxeze, nu trebuie să uităm că avem
    cel mai mare parc de agrement din țară, care însumează 48 de hectare. Acesta,
    indiferent de anotimp, poate să găzduiască activități. Are piscină acoperită,
    patinoar acoperit vara și are singurul râu de rafting amenajat.

    Deja văd că a
    acesta a trezit interesul reprezentanților corporațiilor, pentru că ei caută
    astfel de încercări. Parcul fiind foarte întins deja, vegetația din 2019 a
    crescut, este un loc foarte agreabil de plimbare cu bicicleta pe jos, pentru
    toți. Îi așteptăm cu drag. Oricine dorește îndrumări, Centrul de Informare
    Turistică din Botoșani este prezent oriunde, pe toate rețelele de socializare,
    și așteptăm turiștii pentru a le oferi sfaturi, pentru a crea circuite și,
    bineînțeles, pentru a-i îndruma gratuit.


    Invitația a fost lansată. Vă
    așteptăm și săptămâna viitoare, când ne îndreptăm spre Bucovina.


  • Sărbători tradiționale românești

    Sărbători tradiționale românești


    La mulţi ani! Gustul sărbătorilor cu urători, produse tradiționale și miros de sobă atrage și astăzi. Începând din 24 decembrie, casele românilor primesc cu brad împodobit, fie după ultima modă a decoraţiunilor de sărbători, fie, tradiţional, cu mere, nuci şi boabe de fasole uscată.


    Trecem în revista câteva obiceiuri practicate în satele românești în perioada Crăciunului și Anului Nou, în zone în care tradiţia este păstrată cu sfinţenie.



    Am vorbit întâi cu Pavel Berengea, conducătorul formaţiei Cununiţa, de la Ilva Mare, județul Bistriţa-Năsăud, după prezentarea unui moment de teatru popular la Muzeul naţional al satului Dimitrie Gusti, din Bucureşti: Am prezentat astăzi un obicei de la noi din zonă, Belciugarii sau Jocul caprei, dar Belciugarii se numește din moși-strămoși, unde este o reeditare a obiceiului nostru de iarnă și de vară, pentru că vara ocupația principală a locuitorilor nostri este creșterea oilor care merg la munte, în Munții Rodnei și toamna, după un timp, își aduc aminte de oile noastre și au făcut acest obicei. Merg în ajun de Crăciun pe la casele oamenilor și îi încântă cu acest frumos obicei, care este un obicei străvechi. Este ciobanul care dirijează toată această acțiune și păzește capele, apoi este un urs care vrea să atace caprele, dar sunt apărate de cioban și, bineînțeles, unul care cântă, un fluieraş, acuma noi avem un carinetist, un saxofonist, acuma e mai modern decât fluierul și noi avem acest obicei prezentat în toată țara, dar nu numai și la Paris, peste hotare. Un obicei foarte frumos, apreciat. Apreciat pentru ritmul frumos care îl deosebește de alte jocuri ale caprei din alte zone ale țării și care place, extraordinar ritmul acesta care se aude de la Belciugatele de la Ilva Mare. Avem 20 de membri ai formației, belciugari şi colindătoare, care de care mai frumoși, îmbrăcaţi frumos în straie bătrânești. Şi ne place să prezentăm și să perpetuăm aceste porturi, tradițiile și obiceiurile. (Capra 13 sec)



    La Tulcea, răsună urările cetei de Moşoaie, strigate în ritmuri marcate de zgomotul clopoţeilor stârniţi de mersul săltat al urătorilor, mascaţi cu capete făcute din dovleac pictat, menit să alunge spiritele rele. Vine cu detalii profesor maistru Ion Trandafir, îndrumătorul mai în vârstă al cetei de urători: Moşoaiele, în Luncaviţa de Tulcea, au o mare importanţă, începând de la sfântul Neculai şi până la Bobotează, la Luncaviţa sunt tradiţiile luncăviţene, Moşoaiele. Aceste Moşoaie au o costumaţie specifică, care în seara de ajun vesteşte gospodarul şi alungă spiritele rele, să rămână curtea curată, Crăciunul când vine să vină fără spirite rele. Gospodarii, când aud clopotele, atunci au poarta deschisă. Dacă o gazdă nu primeşte o ceată de colindători, atunci nu se simte mulţumită că vine Crăciunul. Vin o ceată, două, trei. Sunt foarte multe cete. Iar la Sărbătoarea Moşoaielor Luncaviţa vin aproape 50, de asta le şi spune Sărbătoarea Moşoaielor.



    Şi cum în zonă trăiesc şi mulţi turci şi tătari, de Sărbătoarea Moşoaielor se spune că turcii le primesc pe Moşoaie în case, iar românii fac baclavale.



    În Transilvania, pregătirile de Crăciun încep încă de pe 15 noiembrie, dată la care începe Postul Crăciunului. De acum încolo, munca la câmp era încheiată, oamenii nu mai mănâncă deloc carne, iar femeile se întâlnesc la şezători pentru a ţese straiele de sărbătoare. Îmbrăcată tradiţional în straie bogat brodate, Maria Ana Mariş, din zona Clujului ne-a povestit: Se colindă de Naşterea Mântuitorului şi avem şi colinde precreştine, Colindatul Junilor, Ceata Junilor şi colindele specifice zonei noastre, că la noi nu se maschează, nu se costumează, se îmbracă doar în costume tradiţionale. Cu mare drag se aşteaptă şi se primesc colindătorii.



    De Anul Nou, în gospodăriile tradiţionale, dar chiar şi în oraşe, se păstrează obiceiul cetelor ce merg din casă în casă, respectiv pe străzi, urmând datinile străbune. Sorcova, Pluguşorul, Capra sau umblatul cu Ursul sunt doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri, păstrate peste timp.



    În satele bucovinene se obişnuieşte ca mascaţii să umble într-o ceată, care reuneşte personaje mascate: ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc.



    Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un ursar, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul puiului de urs). În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului şi ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.



    În prima zi a noului an, se merge cu Pluguşorul şi cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători, pe timpul sărbătorilor, vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.






  • De Crăciun, ne-am luat rația de libertate

    De Crăciun, ne-am luat rația de libertate

    Pentru români, Crăciunul vine cu amintirea Revoluției anticomuniste din 22 Decembrie 1989. În acea zi, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu a fugit din sediul lui bine păzit din București, sub presiunea protestelor tot mai ample ale românilor. Totul începuse la Timișoara, la 15 decembrie 1989, când oamenii au ieșit pentru prima dată în stradă. Armata și poliția politică a comuniștilor, temuta Securitate, au încercat să înăbușe în sânge lupta lor și oamenii au fost împușcați în plin, pe stradă, în protestele lor pașnice. Nu a putut fi păstrat secretul asupra acestor crime, deși represiunea a făcut eforturi uriașe. La 21 decembrie 1989, demonstrația pe care Ceaușescu a organizat-o la București pentru a-și atrage susținerea populară, iluzie în care mai credea, s-a întors împotriva lui. Oamenii aduși cu forța la mitingul lui Ceaușescu au devenit protestatari, au fost împușcați și călcați de camioanele armatei. Represiunea a devenit disperată, în ultima noapte a regimului comunist în România. Dar a doua zi, vineri, 22 decembrie 1989, protestatarilor martirizați în teribila noapte din centrul orașului li s-au alăturat tot mai mulți bucureșteni care au luat cu asalt, pur și simplu, sediul lui Ceaușescu. Dictatorul și soția sa s-au salvat decolând cu elicopterul de pe acoperișul clădirii, puțin înainte ca protestatarii să îi ajungă. Au scăpat dar nu pentru mult timp. La scurt timp după ce au aterizat, pe câmp, au fost arestați de autoritățile trecute de partea Revoluției și după un controversat proces au fost executați, Nicolae și Elena Ceaușescu, chiar în ziua de Crăciun a anului 1989.


    Cum în timpul comunismului alimentele erau raționalizate și sărbătorile religioase erau interzise, cu un sarcasm dureros românii au scris pe ziduri: De Crăciun, ne-am luat rația de libertate!. În tot acest timp, în țară se duceau lupte cu un dușman nevăzut dar foarte eficient. Oamenii au continuat să moară împușcați, în drame înspăimântătoare și o uriașă incertitudine. Au fost multe erori, au continuat tentativele de restaurare a regimului, se vorbește tot mai detaliat despre implicarea unor servicii secrete străine, inclusiv de participarea armată a unor cetățeni sovietici intrați în România ca turiști, chiar a unor trupe speciale străine, menite să îl apere pe Ceaușescu și regimul lui. Românii au continuat lupta în stradă, cerând “Libertate!” și “Jos comunismul!”. Spre deosebire de căderea comunismului în alte state din Estul comunist – Ungaria, Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia de atunci, în România schimbarea s-a făcut deosebit de violent, cu lupte adevărate și multe sacrificii, cu multe victime.


    Au urmat ani grei, complicați, în care România a rămas singură, fără ajutor, fără să fie băgată în seamă, într-o tranziție spre democrație și economia de piață extrem de dureroasă și costisitoare. Organizația comunitară europeană derula programe de susținere a Ungariei și Poloniei dar pentru România nu avea nici măcar o atenție suficientă. În acest timp, la Est, marele vecin sovietic se confrunta cu convulsii periculoase care au dus, de altfel, la prăbușirea acestui “uriaș cu picioare de lut”, cum era numit în Vest. Istoricii au descoperit înțelegerea secretă dintre Churchill și Stalin care lăsa, la sfârșitul Celui de al Doilea Război Mondial, Estul Europei sub controlul Moscovei, în diferite procentaje, România având ghinionul celui mai mare în favoarea URSS.


    Vocația și dorința românilor s-au împlinit odată cu aderarea la NATO, în 2004, și la Uniunea Europeană, în 2007. România este perfect integrată și participă la viața celor două organizații emblematice ale statelor democrate din Europa și regiunea nord-atlantică. Din păcate, cu puțin înainte de împlinirea a 33 de ani de la eliberarea românilor de sub comunism, un rateu al funcționării Uniunii Europene ne-a reamintit de ciudatele vremuri ale dictatului extern. Este vorba, desigur, de eșuarea integrării României și Bulgariei în structura Schengen a Uniunii Europene din cauza votului extrem de negativ al unui stat, unui singur stat, un partener din acest proiect de unire a continentului pentru pace și progres. În acest timp, la frontiera României, care este și frontiera Uniunii Europene, continuă un război de agresiune extrem de periculos chiar dacă nu este astfel perceput în cancelariile ce nu gestionează frontiere externe ale Uniunii.

  • Preparate pentru masa de Crăciun

    Preparate pentru masa de Crăciun

    Între ziua de Ignat (20 decembrie), atunci când
    are loc sacrificarea rituală a porcului şi cea de Crăciun, este timp suficient
    pentru a obţine preparate tradiţionale, care sunt puse pe platoul cu aperitive
    reci. Pe lângă şorici şi acele bucăţi mici de grăsime topită denumite jumări, pe
    platoul de aperitive se mai pun bucăţi de slănină, precum şi felii de lebăr,
    tobă şi caltaboş. Se mai pot adăuga bucăţi de cârnaţi afumaţi şi semiafumaţi,
    cu sau fără boia, conform tradiţiilor gastronomice locale.


    Slănina este un preparat tradiţional nu numai în România, ci şi în Europa centrală
    şi de est. De altfel, în ţări precum Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia,
    Slovenia, Macedonia de Nord, termenul este identic sau foarte apropiat din
    punct de vedere fonetic. Slănina se obţine din grăsimea cu şorici de pe spatele
    sau de burta porcului şi se poate consuma imediat în stare proaspătă.


    Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german
    leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat,
    grăsime şi condimente, învelişul fiind intestinul gros. Toba conţine un amestec
    de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă
    şorici, bucăţi de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate
    acestea, mărunţite, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc, fie într-un
    înveliş plastic, atunci când toba este obţinută industrial.


    Caltaboşul este
    asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca
    la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină,
    rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu
    orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar,
    condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust. În partea de
    nord a Moldovei, prin zona Botoşaniului, este întâlnită şi o altă reţetă, în
    care organele de porc sunt înlocuite cu carne de porc, mai grasă, care este
    tocată şi amestecată cu, atenţie!, stafide, cu orez, cu ceapă, de asemenea
    tocată mărunt şi cu condimente precum coliandru şi piper negru măcinat. Acest preparat
    şi-a luat denumirea de caltaboş moldovenesc.


    Pentru masa de Crăciun
    se mai pregătesc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu
    garnitură de varză acră călită, precum şi friptură de porc, însă din farfurii
    nu trebuie să lipsească sarmalele. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acrăşi cu carne de porc. Iar
    dacă am amintit de tradiţii, mulţi români din mediul urban, chiar dacă nu mai sacrifică porcul ca odinioară, şi-au păstrat obiceiul de a pregăti cârnaţi de casă, din carne de porc sau din carne de porc
    şi de vită. În cazul în care carnea nu are grăsime, adăugăm şi puţină slănină. Carnea şi slănina sunt tocate, iar apoi
    amestecate cu puţină supă de carne, cu sare şi cu diferite condimente, precum
    cimbru şi piper măcinat. Amestecul trebuie lăsat câteva ore la rece, iar după
    aceea urmează umplerea maţelor, răsucirea acestora la o distanţă de 10 … 15
    centimetri, obţinându-se astfel cârnaţii. În continuare, şirurile de cârnaţi
    trebuie atârnate pe sfoară şi lăsate la rece, pentru a se zvânta, timp de
    câteva ore.De obicei,
    cârnaţii pregătiţi în perioada Crăciunului sunt consumaţi imediat, iar în acest
    caz adăugăm şi usturoi pisat în compoziţie, precum şi sare, după gust. Aceşti
    cârnaţi pot fi preparaţi la grătar sau prăjiţi în ceaun sau tigaie, în untură
    sau ulei şi pot fi serviţi cu varză călită sau cu piure de cartofi.


  • Preparate pentru masa de Crăciun

    Preparate pentru masa de Crăciun

    Între ziua de Ignat (20 decembrie), atunci când
    are loc sacrificarea rituală a porcului şi cea de Crăciun, este timp suficient
    pentru a obţine preparate tradiţionale, care sunt puse pe platoul cu aperitive
    reci. Pe lângă şorici şi acele bucăţi mici de grăsime topită denumite jumări, pe
    platoul de aperitive se mai pun bucăţi de slănină, precum şi felii de lebăr,
    tobă şi caltaboş. Se mai pot adăuga bucăţi de cârnaţi afumaţi şi semiafumaţi,
    cu sau fără boia, conform tradiţiilor gastronomice locale.


    Slănina este un preparat tradiţional nu numai în România, ci şi în Europa centrală
    şi de est. De altfel, în ţări precum Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia,
    Slovenia, Macedonia de Nord, termenul este identic sau foarte apropiat din
    punct de vedere fonetic. Slănina se obţine din grăsimea cu şorici de pe spatele
    sau de burta porcului şi se poate consuma imediat în stare proaspătă.


    Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german
    leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat,
    grăsime şi condimente, învelişul fiind intestinul gros. Toba conţine un amestec
    de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă
    şorici, bucăţi de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate
    acestea, mărunţite, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc, fie într-un
    înveliş plastic, atunci când toba este obţinută industrial.


    Caltaboşul este
    asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca
    la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină,
    rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu
    orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar,
    condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust. În partea de
    nord a Moldovei, prin zona Botoşaniului, este întâlnită şi o altă reţetă, în
    care organele de porc sunt înlocuite cu carne de porc, mai grasă, care este
    tocată şi amestecată cu, atenţie!, stafide, cu orez, cu ceapă, de asemenea
    tocată mărunt şi cu condimente precum coliandru şi piper negru măcinat. Acest preparat
    şi-a luat denumirea de caltaboş moldovenesc.


    Pentru masa de Crăciun
    se mai pregătesc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu
    garnitură de varză acră călită, precum şi friptură de porc, însă din farfurii
    nu trebuie să lipsească sarmalele. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acrăşi cu carne de porc. Iar
    dacă am amintit de tradiţii, mulţi români din mediul urban, chiar dacă nu mai sacrifică porcul ca odinioară, şi-au păstrat obiceiul de a pregăti cârnaţi de casă, din carne de porc sau din carne de porc
    şi de vită. În cazul în care carnea nu are grăsime, adăugăm şi puţină slănină. Carnea şi slănina sunt tocate, iar apoi
    amestecate cu puţină supă de carne, cu sare şi cu diferite condimente, precum
    cimbru şi piper măcinat. Amestecul trebuie lăsat câteva ore la rece, iar după
    aceea urmează umplerea maţelor, răsucirea acestora la o distanţă de 10 … 15
    centimetri, obţinându-se astfel cârnaţii. În continuare, şirurile de cârnaţi
    trebuie atârnate pe sfoară şi lăsate la rece, pentru a se zvânta, timp de
    câteva ore.De obicei,
    cârnaţii pregătiţi în perioada Crăciunului sunt consumaţi imediat, iar în acest
    caz adăugăm şi usturoi pisat în compoziţie, precum şi sare, după gust. Aceşti
    cârnaţi pot fi preparaţi la grătar sau prăjiţi în ceaun sau tigaie, în untură
    sau ulei şi pot fi serviţi cu varză călită sau cu piure de cartofi.


  • Poliția de Frontieră, măsuri suplimentare la toate punctele deschise traficului internațional

    Poliția de Frontieră, măsuri suplimentare la toate punctele deschise traficului internațional

    Ne aflăm în perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă, când mulţi cetăţeni români aflaţi în afara graniţelor ţării se întorc acasă alături de familie, fapt pentru care la nivelul Poliţiei de Frontieră Române au fost dispuse măsuri suplimentare, astfel încât să se asigure un control eficient şi operativ în toate punctele deschise traficului internaţional. Poliţia de Frontieră a suplimentat astfel numărul personalului planificat la controlul documentelor de călătorie în punctele de trecere. Dacă situaţia o va impune, vor fi suplimentate arterele de control pe sensul de intrare în ţară, până la capacitatea maximă permisă de infrastructură punctelor de trecere a frontierei.

    La graniţa cu Ungaria formalităţile de frontieră se derulează în comun cu autorităţile din statul vecin, sens în care reprezentanţii Poliţiei de Frontieră Române menţin permanent legătura cu omologii unguri, pentru dispunerea unor măsuri comune de fluidizare a traficului (suplimentarea arterelor şi a personalului aferent). În acest moment punctul cel mai solicitat este Nădlac II, unde se înregistrează timpi de aştepare specifici acestei perioade aglomerate, însă se lucrează la capacitatea maximă astfel încât toţi cetăţenii să tranziteze frontiera şi să ajungă la destinaţie într-un timp cât mai scurt posibil.

    Pentru perioada următoare sunt estimate creşteri ale valorilor de trafic, sens în care se recomandă cetăţenilor români şi străini care tranzitează frontiera naţională în această perioadă să folosească toate punctele de frontieră deschise în regim internaţional.

    Reamintim că la graniţa cu Ungaria sunt deschise 12 puncte de trecere în regim internaţional după cum urmează: Pe raza judeţului Arad: P.T.F. Nădlac, P.T.F. Nădlac II, P.T.F. Turnu şi P.T.F. Vărsând, Pe raza judeţului Bihor: P.T.F. Salonta, P.T.F. Borş, P.T.F. Borş II, P.T.F. Valea lui Mihai şi P.T.F. Săcuieni, Pe raza judeţului Satu Mare: P.T.F. Petea şi P.T.F. Urziceni, Pe raza judeţului Timiş: P.T.F. Cenad.

    De asemenea, se recomandă participanţilor la trafic să se informeze corect, complet şi doar din surse oficiale cu privire la condiţiile de călătorie din statele de destinaţie şi din cele tranzitate şi să pregătească din timp documentele de călătorie.

    Informaţii privind situaţia traficului prin punctele de trecere se regăsesc pe aplicaţia Trafic on-line, disponibilă pe pagina de internet a Poliţiei de Frontieră – www.politiadefrontiera.ro.

  • “Cerbul”

    “Cerbul”

    Cerbul
    este un obicei folcloric românesc străvechi care se ține între Crăciun și Anul
    Nou și care a fost păstrat de locuitorii
    satului vasluian Sticlărie. Meșter de cerbi este Constantin Curecheriu,
    desemnat de UNESCO Tezaur uman viu al românilor.


  • Pomana porcului, de la ritual la festival

    Pomana porcului, de la ritual la festival

    Mai sunt
    doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc
    sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de
    Crăciun. Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia,
    lebărul, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie
    menţionat că porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului,
    de pe urma acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare,
    cârnaţi şi carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură, aceasta fiind
    folosită la gătit în loc de ulei sau chiar la prăjituri.


    Untura
    se obţine topind slănina de pe spatele porcului. Tăiată în bucăţi mici, slănina
    este pusă la topit, la foc mic, într-un ceaun sau un vas mare de fontă,
    cunoscut şi sub numele de tuci. La topit pot fi puse şi bucăţi de grăsime de pe
    burta porcului, caz în care se obţin acele jumări care conţin şi straturi
    subțiri de carne. Se amestecă periodic în vasul de tuci şi, după ce bucăţile de
    slănină au devenit transparente, întregul conţinut este turnat printr-o sită în
    recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura se scurge încet, iar în sită
    vor rămâne jumările. În gospodăriile tradiţionale, jumările sunt păstrate, în
    mod obişnuit, în borcane, deasupra lor turnându-se un strat de untură, care are
    rol de protecţie. Borcanele trebuie depozitate în încăperi răcoroase. Aceste
    jumări pot fi consumate în timp împreună cu mămăligă, cu ouă ochiuri şi cu
    brânză.


    Înainte
    de a obține însă untura, la sacrificarea rituală a porcului este pregătită, în
    mod tradițional, aşa-numita pomană a porcului. Este mâncarea oferită celor
    care au participat la sacrificarea rituală, pentru că această activitate care
    presupune și tranșarea porcului durează câteva ore și se desfășoară în aer
    liber. De aceea, până când este pregătită pomana porcului, se mai serveşte o
    ţuică fiartă sau un pahar de vin fiert. Pomana porcului se pregătește într-un
    vas de tuci (fontă) în care se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună
    din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine și untură. După
    topirea grăsimii, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă,
    fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm
    apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră,
    amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de
    usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o
    linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.


    Sacrificarea
    porcului înainte de Crăciun şi pregătirea unor preparate tradiţionale care se
    pun pe masă în perioada sărbătorilor de iarnă au dus la organizarea, în
    România, a unor festivaluri tematice, cum este Festivalul Pomana
    Porcului de la Băile Balvanyos sau Festivalul Ignatului din
    staţiunea Rânca, organizat chiar la sfârşitul acestei săptămâni. Evenimentul își propune
    să aducă în atenția publicului tradiția de sacrificare a porcului în
    gospodăriile țărănești și prepararea produselor tradiționale, șoriciul, pomana
    porcului, cârnații, caltaboșii, toba sau carnea la garniță.

  • Pomana porcului, de la ritual la festival

    Pomana porcului, de la ritual la festival

    Mai sunt
    doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc
    sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de
    Crăciun. Preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia,
    lebărul, slănina, şunca semiafumată, cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie
    menţionat că porcul nu este consumat integral în perioada Sărbătorii Crăciunului,
    de pe urma acestuia rămânând slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare,
    cârnaţi şi carne prăjită, puse la păstrare în borcane cu untură, aceasta fiind
    folosită la gătit în loc de ulei sau chiar la prăjituri.


    Untura
    se obţine topind slănina de pe spatele porcului. Tăiată în bucăţi mici, slănina
    este pusă la topit, la foc mic, într-un ceaun sau un vas mare de fontă,
    cunoscut şi sub numele de tuci. La topit pot fi puse şi bucăţi de grăsime de pe
    burta porcului, caz în care se obţin acele jumări care conţin şi straturi
    subțiri de carne. Se amestecă periodic în vasul de tuci şi, după ce bucăţile de
    slănină au devenit transparente, întregul conţinut este turnat printr-o sită în
    recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura se scurge încet, iar în sită
    vor rămâne jumările. În gospodăriile tradiţionale, jumările sunt păstrate, în
    mod obişnuit, în borcane, deasupra lor turnându-se un strat de untură, care are
    rol de protecţie. Borcanele trebuie depozitate în încăperi răcoroase. Aceste
    jumări pot fi consumate în timp împreună cu mămăligă, cu ouă ochiuri şi cu
    brânză.


    Înainte
    de a obține însă untura, la sacrificarea rituală a porcului este pregătită, în
    mod tradițional, aşa-numita pomană a porcului. Este mâncarea oferită celor
    care au participat la sacrificarea rituală, pentru că această activitate care
    presupune și tranșarea porcului durează câteva ore și se desfășoară în aer
    liber. De aceea, până când este pregătită pomana porcului, se mai serveşte o
    ţuică fiartă sau un pahar de vin fiert. Pomana porcului se pregătește într-un
    vas de tuci (fontă) în care se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună
    din cavitatea abdominală a porcului şi din care se obţine și untură. După
    topirea grăsimii, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă,
    fleică şi pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm
    apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră,
    amestecând din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de
    usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o
    linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
    punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
    împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.


    Sacrificarea
    porcului înainte de Crăciun şi pregătirea unor preparate tradiţionale care se
    pun pe masă în perioada sărbătorilor de iarnă au dus la organizarea, în
    România, a unor festivaluri tematice, cum este Festivalul Pomana
    Porcului de la Băile Balvanyos sau Festivalul Ignatului din
    staţiunea Rânca, organizat chiar la sfârşitul acestei săptămâni. Evenimentul își propune
    să aducă în atenția publicului tradiția de sacrificare a porcului în
    gospodăriile țărănești și prepararea produselor tradiționale, șoriciul, pomana
    porcului, cârnații, caltaboșii, toba sau carnea la garniță.

  • Românii de lângă noi

    Românii de lângă noi

    Sărbătorile
    de iarnă (pe stil nou și vechi) la românii din Ucraina. Interviu cu Iurie
    Levcic, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Consevarea și
    Promovarea Culturii Tradiționale Românești din Cernauți