Radio România Internațional

Tag: fake news

  • Ajustarea cadrului juridic pentru platformele online

    Ajustarea cadrului juridic pentru platformele online

    Platformele
    online sunt foarte utile, în mod clar au adus plus-valoare în societatea
    noastră, dar în același timp există foarte multe vulnerabilități, consideră
    eurodeputatul Eugen Tomac, potrivit căruia, este absolut necesară crearea unui
    cadru juridic adecvat în acest domeniu. Este nevoie de
    un cadru cât mai clar, succint și limpede, un cadru care să ajute statele
    membre să se alinieze acestui proces într-o continuă transformare, spune
    eurodeputatul. L-am întrebat de ce este nevoie acum de ajustări, ce anume
    nemulțumește, ce s-a schimbat?

    Eugen Tomac: Cred că trăim o eră în care nu mai putem spune că ne sunt
    îngrădite drepturile în ceea ce privește accesul la informație. Dacă în
    perioada comunistă oamenilor le erau ascunse informațiile și exista o cultură
    în sine de a cenzura o informație, astăzi suntem, pur și simplu, inundați de
    tot felul de informații, dar cel mai grav lucru este că există foarte multe
    informații false. Și această problemă de fake-news și de modul cum avansul
    tehnologic, până la urmă, ne-a schimbat tuturor comportamentul, inclusiv
    guvernelor și corporațiile, dar în mod special comportamentul cetățenilor, de
    foarte multe ori însă inclusiv în această pandemie am observat că informațiile
    false, modul prin care se încearcă acreditarea unor idei care nu au nimic în
    comun cu realitatea, deformarea realității cu bună știință de către grupuri de
    interese, de către unele state inclusiv, ne-a pus în situația de a cere ca, pe
    viitor, legislația în ceea ce privește protejarea cetățenilor să fie mult mai
    clară, mult mai limpede implementată.

    Pentru că, la ora actuală, din
    nefericire, mor oameni, se produc foarte multe campanii de manipulare a
    cetățenilor cu scopul de a-și pierde încrederea în instituții sau în mesaje ce
    au drept scop susținerea unei campanii de interes public – în cazul nostru de
    față în ceea ce privește pandemia – și din acest punct de vedere cred că se
    impune ajustarea legislației în ceea ce privește protejarea consumatorului în
    fața acestor platforme online.

    Platformele online sunt foarte utile, ele pot
    ajuta companii, pot ajuta pentru a ne susține semenii care au nevoie și se află
    în dificultăți sociale, în mod clar au adus plus-valoare în societatea noastră,
    dar în același timp există foarte multe vulnerabilități. Acesta este motivul
    pentru care eu cred că platformele online trebuie aduse într-un cadru cât mai
    clar de funcționare, astfel încât să nu existe abuzuri. Inclusiv în ceea ce
    privește consumatorul final. Pentru că toată lumea este preocupată de cum putem
    dezvolta și investi – ceea ce este absolut corect – pentru a folosi inteligența
    artificială în cât mai multe domenii, dar în același timp trebuie să ne gândim
    și la vulnerabilități și la faptul că, de multe ori, consumatorul final,
    respectiv cetățeanul, nu este pregătit și nu are toate elementele pentru a
    înțelege ce consecințe pot produce platformele în cazul în care ele nu sunt
    bine controlate și reglementate din punct de vedere al acestor riscuri la care
    societățile noastre sunt expuse.


    Evoluția și avansul
    tehnologic ne oferă noi oportunități, dar oamenii au nevoie de mai multă
    claritate, au nevoie de o legislație predictibilă și care să le garanteze
    drepturile, subliniază Eugen Tomac, atrăgând în mod special atenția asupra
    consumatorului final, pe care, spune eurodeputatul, nimeni nu are voie să îl
    neglijeze.




  • Fakenews: Social Media User tragen ungewollt zu „Ampliganda“ und „Hahaganda“ bei

    Fakenews: Social Media User tragen ungewollt zu „Ampliganda“ und „Hahaganda“ bei

    Meta, das kürzlich umgetaufte Unternehmen, das u.a. die sozialen Netzwerke Facebook“ und Instagram“ betreibt, hat unlängst mehr als 1000 in Nicaragua angemeldete Fake Accounts gelöscht, die die dortige Regierung drei Jahre lang für Desinformationskampagnen genutzt haben soll. Ziel der Betreiber dieser Falschkonten war, die Opposition zu verunglimpfen, sagen die Wächter von Meta.



    Der Vorfall in Nicaragua ist nur ein Beispiel für die uneingeschränkte Macht verzerrter Information oder vorsätzlich, in böswilliger Absicht gestreuter Falschmeldungen. Dies in einer Welt, die immer vernetzter ist und in der Nachrichtenkonsumenten im stromartigen Informationsfluss der immer leichter zu bedienenden sogenannten Social Media zu ertränken drohen. Die Interessen hinter Fakenews oder manipulierender Berichterstattung sind vielfältig — nicht selten stehen auch ganze Staaten oder zumindest staatliche Stellen dahinter. Um dem entgegenzuwirken, brauche man eine koordinierte Öffentlichkeitsarbeit all jener, die noch dem Allgemeinwohl dienen. Dies sagte unlängst der rumänische Au‎ßenminister Bogdan Aurescu beim Atlantic Council, einer Denkfabrik und Public-Policy-Gruppe in Washington, die traditionell den US-Regierungen mit Rat — und Personal — nahe steht:



    Ich glaube, für die breite Bevölkerung ist es sehr wichtig, die Aufmerksamkeit beim Lesen zu schärfen. Wenn man Information aufnimmt, ist es genauso wichtig, auch die Quellen der Information zu bewerten, denn oft hat man es mit einer versteckten Agenda zu tun, die beispielsweise darauf abzielt, das Vertrauen in demokratische Werte zu unterminieren. Wenn etwa der russische TV-Sender Sputnik behauptet, dass Rumänien das machen würde, während die EU und die Nato jenes machen würden — so ist das falsch! Rumänien IST Teil der EU und der Nato und macht nichts ohne Absprache innerhalb dieser Organisationen. Diese Art von irreführenden Botschaften ist dafür konzipiert, um das Vertrauen der Bürger zu unterminieren.“



    In der Pandemie hat sich das Problem der Desinformation zusätzlich verschärft. Eine gut organisierte Industrie der Verschwörungstheorien hat die Social Media regelrecht unter Beschuss genommen — und das macht vor den virtuellen Medien nicht Halt. Denn selbst in gro‎ßen und namhaften Online-Shops sind inzwischen Standardwerke der Verschwörungsblase erhältlich. Daniela Coman, die Korrespondentin des Rumänischen Rundfunks in Frankreich, hat herausgefunden, dass viele dieser Druckerzeugnisse insbesondere Verschwörungstheorien über den Ursprung des Sars-Cov-2-Virus und über mutma‎ßliche Interessen der Impfproduzenten verbreiten.



    Das Buch mit dem Titel »Big Pharma démasqué« (zu deutsch in etwa: »Big Pharma zeigt ihr wahres Gesicht«), erschienen im Frühjahr, hat sich in wenigen Monaten in über 14.000 Exemplaren verkauft und war somit aus Sicht des Verlags eines der grö‎ßten Verkaufsschlager zum Thema Covid-19. Wenn einem das Buch dann von Verwandten oder Buchhändlern empfohlen wird, erhalten gewagte Thesen oder Verschwörungstheorien eine gewisse Glaubwürdigkeit, sagte ein Experte von der Universität in Rennes im Interview mit der Nachrichtenagentur AFP. Und so ist es keine Überraschung, dass die Betreiber von Online-Verkaufsportalen wie Amazon und Co Bücher wie diese in ihr Angebot aufnehmen, denn sie wissen, dass es Kunden dafür gibt. Verschwörungstheorien über Covid-19 vervielfältigen sich in der Internet-Schleife und finden rei‎ßende Absätze in Blasen, wo die Befürworter nur noch Meinungen akzeptieren, die ihre Ansichten bestätigen. So entstehen Fakenews, Desinformation und Manipulation — sie sind insbesondere in Krisenzeiten Selbstläufer, die für die Verbreiter von Verschwörungstheorien vorteilhaft sind.“



    Desinformationskampagnen werden auch in Rumänien zu den Gründen gezählt, die zu einer niedrigen Impfquote und Zehntausenden von Toten infolge der Infektion mit dem Coronavirus geführt haben. Es sei ein Scheitern des gesellschaftlichen Zusammenhalts, sagt der Arzt Valeriu Gheorghiță, Koordinator der nationalen Impfkampagne, wenn man anstatt den Experten und den wissenschaftlich erhobenen Daten zu vertrauen, Verschwörungstheoretikern Glauben schenkt, die scheinbar aus dem Nichts erscheinen und verschrobene Informationen aus fragwürdigen Quellen verbreiten.



    Doch was kann man dagegen tun? Kritisches Denken in der digitalen Welt sei ein wichtiges Instrument, um sich in der Informationsflut auf allen Kanälen zurechtzufinden und zuverlässige Quellen von Propaganda-Fabriken zu unterscheiden, sagt die Universitätsprofessorin Alina Bârgăoanu, die sich mit dem Phänomen Fakenews seit längerer Zeit auseinandersetzt:



    Die Urheber von Propaganda setzen sehr viel darauf, dass wir Nutzer der Social Media Informationen weiterverbreiten. Dabei geht es nicht um hierarchisch definierte Strukturen, sondern um jeden Einzelnen, der Empfänger und Sender zugleich ist. In einschlägigen wissenschaftlichen Kreisen spricht man von »Ampliganda«, einem Kunstwort, das sich aus den Wörtern »amplifizieren« und »Propaganda« zusammensetzt. Das hei‎ßt, dass die Nutzer selbst Falschmeldungen verstärken und deren Reichweite vergrö‎ßern. Dagegen gewappnet ist man nur durch Zurückhaltung in den sozialen Netzwerken — soll hei‎ßen: nicht alles gleich teilen oder Kommentare zu Meinungen abgeben, die nicht unserer Auffassung entsprechen. Denn wenn wir das tun, verhelfen wir gerade so Falschmeldungen, aus der Peripherie in den Mainstream zu gelangen. Ein gutes Beispiel ist die Behauptung, dass den Menschen durch die Impfung Mikrochips eingepflanzt werden oder dass die 5G-Technologie dazu da sei, um Menschen fernzusteuern. Wenn wir solchen Meldungen zu viel Aufmerksamkeit schenken, sie belächeln oder in Kommentaren der Lächerlichkeit preisgeben, erreichen wir das Gegenteil — sie erfahren nur mehr Aufmerksamkeit. Und dann beginnt das, was Fakenews-Forscher »Hahaganda« nennen, nämlich ein Randthema durch Gelächter ins Rampenlicht zu bringen.“

  • Listener’s Day on RRI

    Listener’s Day on RRI


    On November 1st we celebrate Radio Day here in Romania, a date linked to the establishment of Romanian public broadcasting service back in 1928. To mark this celebration, Radio Romania International is traditionally hosting a special broadcast around this date in which listeners get to weigh in on a topical subject. And what can be more topical this year than the coronavirus pandemic and the harm posed by misinformation?


    This year on Listeners Day, weve asked you to share your own experience with fake news during the pandemic. We were also eager to find out if the pandemic has affected the way you get your information, and more specifically what sources you use to keep yourself informed on an everyday basis. Today we will be looking at your interesting insights into these topics.









  • Infox ou vidéotox …

    Infox ou vidéotox …


    Sortie en 2017, la technologie Deepfakes (vidéotox) gagne du terrain. Cette technique de synthèse multimédia reposant sur l’intelligence artificielle peut en effet créer des photos convaincantes, bien que complètement fictives, et tout cela à partir de rien. Elle peut y insérer aussi du son, pour créer des « clones vocaux » de personnalités publiques : des skins vocaux, utilisés dans diverses escroqueries, par exemple. Ou elle peut encore produire des images vidéo, dans lesquelles des personnalités apparaissent dans des poses plus ou moins compromettantes, tout en étant parfaitement fausses.



    Très brièvement, le terme fait référence à une technique de synthèse d’images et de son pour créer du contenu. Il est notoire le canular suite auquel la filiale britannique d’une société allemande du secteur de l’énergie a fait virer sur un compte bancaire hongrois environ 200 000 livres, suite à un appel téléphonique au cours duquel un fraudeur a imité la voix du PDG allemand. Un autre faux célèbre a eu au premier plan l’entrepreneur Elon Musk, une vidéo dans laquelle il annonçait que Tesla commencerait à produire des voitures volantes. Un cas d’école pour l’étendue des dégâts que la technologie des infox vidéo risque de produire. Bien entendu, dans certains cas, la technologie des trucages vidéo élaborés peut être amusante – vous pouvez ainsi insérer votre image pour devenir un personnage d’un film d’animation, par exemple – ou utile, comme c’est le cas avec le musée Dalí en Floride, qui, en utilisant une technologie avancée de changement de visage, « ramène à la vie le maître du surréalisme », qui présente son art en personne, et se prend en selfie avec les visiteurs.



    Au-delà du côté drôle ou pratique cependant, demeure la menace qui fait peser sur le monde l’utilisation malveillante de ladite technologie. Beaucoup de vidéos obtenues par ce truchement, des vidéos à caractère pornographique, font ainsi apparaître, à l’aide de divers algorithmes, des actrices célèbres à la place des protagonistes réelles. Mais les experts affirment que les fausses vidéos obtenues à l’aide de la technologie Deepfake, peuvent piéger monsieur et madame Tout-le-Monde, sans aucune distinction et sans que l’indélicat producteur dispose d’une qualification quelconque. Relativement nouveau, le trucage vidéo hyper-réaliste est très rapidement devenu un véritable défi posé par les nouvelles technologies, une infox beaucoup plus élaborée et crédible, en quelque sorte une continuation prévisible et un perfectionnement de l’infox, au rythme de l’évolution de l’intelligence artificielle.



    Et si l’infox n’est pas en soi un fait social nouveau, les nouvelles technologies augmentent son degré de crédibilité et sa vitesse de propagation d’une manière qui devient inquiétante, comme l’affirme Dragoș Stanca, entrepreneur dans le domaine du numérique, de la technologie, du marketing et des médias, actuellement président du Bureau d’audit transmédia roumain (le BRAT).



    Invité sur les ondes de Radio Roumanie, Dragoș Stanca n’a de cesse de prôner l’importance de l’information fiable dans l’environnement numérique et au-delà, et d’attirer également l’attention sur le danger de la course à l’audimat. Un audimat qui, pour autant qu’il constitue le seul critère pour mesurer la fiabilité du contenu et pour récompenser financièrement les médias qui l’obtient, risque de nous mener droit dans le mur.



    Dragos Stanca : « Le média digital en particulier, les médias en général sont jaugées en fonction de plusieurs critères. Le contenu fiable, le contenu audité à l’aune de la déontologie et dans le respect des règles, c’est le contenu qui mérite d’atteindre les auditeurs, les lecteurs, et cette bataille est extrêmement importante. Il faudrait remettre à l’agenda, débattre autour de ces sujets, parce que je crains que l’on se trouve dans une situation où le public ne comprend plus clairement ce que signifie vraiment une nouvelle, qui a le droit de la produire et de la diffuser, qu’est-ce que la vérité, qu’est-ce que le mensonge, qu’est-ce que la manipulation, or il s’agit là des questions essentielles pour l’industrie des médias. »



    Récemment, l’assemblée générale du BRAT avait approuvé le lancement d’un projet dont l’auteur est Dragoș Stanca : la publicité responsable, soit la publicité qui n’investit que dans les médias fiables. Un projet censé entamer une discussion constructive, à savoir quels sont les moyens et les méthodologies qui s’élèvent au-delà de tout soupçon, qui soient épargnés par les risques de manipulation, et qui pourraient nous aider à faire le ménage dans cet écosystème des médias, explique Dragoș Stanca au micro de Radio Roumanie : « Comme nous veillons à éduquer nos enfants à ne traverser la rue que lorsque le feu est vert, à s’assurer en regardant à gauche, à droite et ainsi de suite, il nous faut commencer à apprendre à nous protéger des dangers qui pullulent dans l’espace médiatique. Malheureusement, la vérité, tant au sein du monde numérique que dans l’audiovisuel, commence à devenir optionnelle. Et il est de plus en plus évident que dans l’état actuel des choses, l’écosystème des médias n’est régulé que par des métriques exclusivement quantitatives. Et tant que cette pratique se poursuivra, la vérité risque de se faire de plus en plus rare. (…) Il s’agit d’un sujet vaste, compliqué, délicat, mais il nous faut l’aborder de front. Voyez-vous, à l’époque où l’automobile était apparue, il n’y avait pas de règles de circulation, et beaucoup de gens sont morts jusqu’à ce que l’on comprenne qu’imposer des règles était indispensable. Ces règles nous paraissent maintenant aller de soi, mais ce ne fut pas le cas à l’époque. Il faudrait transposer la même logique dans tous les domaines nouveaux, dans le domaine numérique, il nous faut trouver, convenir et imposer des règles face à ce genre de phénomène. (…) L’on est face à des vagues déferlantes en matière de pollution de la réalité, de l’information, et ce phénomène de vidéotox, c’est-à-dire la génération synthétique d’une réalité fausse et qui a toutes les apparences de la vérité, et qui est prise pour de l’argent comptant par son public, tout cela est dangereux et rend les choses invivables. Face à cela, tout comme nous apprenons aux enfants à ne pas se coincer les doigts à l’encoignure des portes, nous devons également leur apprendre à se protéger en ligne des personnes qui veulent leur soutirer des informations personnelles, voler les détails de leur carte de crédit, des personnes qui veulent nous compliquer la vie, nous désinformer. Il faut que tout le monde apprenne ce que c’est et comment fonctionne un piège à clics, un clickbait en anglais, qu’est-ce qu’une infox, comment l’identifier, comment faire une recherche d’image, pour savoir si la photo que vous voyez quelque part a été prise pour de vrai, ou n’est qu’une manipulation, une image inventée, pour savoir si la photo n’avait jamais été publiée auparavant ou si elle provient d’un tout autre contexte, décrivant une autre réalité que celle présentée. »



    Certains de ces thèmes devraient, selon Dragos Stanca, intégrer le programme scolaire, et constituer tout le moins des sujets de préoccupation dans le monde de l’éducation. (Trad. Ionut Jugureanu)




  • L’infox comme technique de manipulation

    L’infox comme technique de manipulation

    Même si le contenu et
    l’apparence des infox prennent souvent la forme des véritables nouvelles de
    presse, les informations qu’elles contiennent s’avèrent être entièrement ou partiellement
    fausses. Il s’agit de fake news, ou infox, une technique de désinformation, voire
    parfois, dans certains cas, de manipulation, de plus en plus utilisée, ce qui fait que le phénomène retient de
    plus en plus l’attention de la communauté scientifique. Car ces infox peuvent
    se propager rapidement, notamment en ligne, ce qui les rend plus périlleuses, d’autant
    que pour le public non averti, ces fausses nouvelles se confondent, à s’y
    méprendre, aux vraies, comme l’explique au micro de Radio Roumanie l’expert en
    communication Bogdan Oprea, auteur d’un article sur les infox et la
    désinformation en ligne.






    Bogdan Oprea :
    « On n’a pas toujours à faire à un public avisé, ce public n’est pas
    toujours en mesure de comprendre que tout ce qui a les apparences d’une
    nouvelle ne constitue pas forcément un contenu respectueux de toutes les
    rigueurs qui ont cours dans le monde journalistique. Pourtant, le grand public
    commence à comprendre de plus en plus de quoi il retourne. Les infox, c’est
    tout simplement une technique de désinformation, qui recouvre plusieurs
    réalités, dont deux sont significatives : la désinformation intentionnelle et
    la désinformation non intentionnelle. En anglais, vous trouverez deux concepts
    distincts, censés faire la différence entre la désinformation intentionnelle,
    et dont l’intention première est de désinformer donc, et celle faite par erreur,
    que l’on pourrait assimiler à l’erreur journalistique. L’on peut encore parler
    de désinformation lorsqu’on transmet une information vraie, mais qui n’est pas vouée
    à être rendue publique, car relevant, par exemple, de la vie privée d’une
    personne, et le fait de l’ébruiter est sous-tendu donc par l’intention de nuire.
    On peut alors parler de « fuites ». Vous vous rappelez le scandale des
    courriels professionnels d’Hillary Clinton, secrétaire d’État des Etats-Unis à
    l’époque, des courriels qui n’avaient pas vocation à être rendus publics. Ou
    encore les fuites qui visaient le président Macron. Il s’agit donc d’informations
    ébruitées qui, en devenant publiques, nuisent aux sujets qu’elles visent. Il
    s’agit là des formes les plus courantes que prend la désinformation en ligne. Mais
    en sus de ces formes de désinformation, notons la manipulation, à la mode aussi
    bien en ligne que dans la vie réelle. Quant aux techniques de manipulation, parlons-en !
    »







    L’expert en
    communication Bogdan Oprea souligne qu’il existe un marché pour les infox, tout
    comme il existe un marché pour les faux « like » ou pour les fausses signatures
    des pétitions en ligne. Si vous voulez acheter des signatures, une simple
    vérification sur un moteur de recherche vous dénichera rapidement des
    entreprises prêtes à vous vendre toutes les signatures dont vous aurez besoin. Au
    succès fulgurant des nouvelles fabriquées de toutes pièces contribue le fait
    que leur élaboration joue énormément sur la corde émotionnelle. L’écosystème
    informationnel actuel n’a pas été créé dans un but de désinformer, seulement la
    structure des interactions spécifiques aux plateformes sociales favorise
    l’impact des réponses émotionnelles. Ainsi des modèles de personnalité prédictifs
    peuvent-ils être créés, permettant d’identifier des options électorales par
    exemple, et d’influencer le comportement aux urnes, à coups d’infox. C’est que
    l’on craint pour l’avenir, c’est que, plus que les idées des candidats, la
    différence entre les choix des électeurs trouve son origine dans le degré de
    précision des profils psychométriques de l’électorat et du niveau d’élaboration
    des infox, autrement dit que la compétition informationnelle, où l’intelligence
    artificielle détient un rôle prépondérant, l’emporte sur la démocratie.






    Mais qui a donc intérêt
    à produire des infox ? Bogdan Oprea répond : « Souvent, les fausses
    nouvelles ne sont produites que pour que leur auteur obtienne un trafic
    considérable sur son site, sur sa page ou sur son poste. C’est la chasse aux
    « cliques », d’où ces titres spectaculaires. Si l’on clique dessus,
    c’est enregistré comme un affichage, et le trafic sera comptabilisé dans la
    publicité et les revenus que produisent les pages du web. Beaucoup de gens, qu’il
    s’agisse des individus ou des entreprises, créent des groupes d’intérêt et produisent
    de l’infox tout simplement pour gagner de l’argent, grâce à la publicité. Mais
    dans les cas les plus graves, il s’agit d’intérêts supérieurs, de natures politique,
    géopolitique, des agences qui tentent de manipuler d’une manière ou d’une autre
    les masses, de peser sur la manière dont celles-ci se positionnent sur certains
    sujets, voire, dans certains cas, pour déstabiliser les sociétés démocratiques.
    Et, parfois, ils y parviennent, on l’a vu. Les préjudices sont énormes dans ce
    cas. Prenez la campagne pour le Brexit, où l’on a pu voir comment les infox et
    les campagnes de désinformation ont débouché sur des manifestations de rue et
    des pertes de vies humaines. Les effets des infox peuvent être terribles. Et derrière
    tout cela, l’on trouve toutes sortes de groupes d’intérêt. Pour que cela ne se
    reproduise plus, nous devons déjà comprendre le danger, et nous prémunir des
    anticorps dont nous avons besoin, pour pouvoir distinguer une vraie nouvelle
    d’une fausse ».







    Mais comment
    arriverait-on à faire cela ? Tout d’abord, il est important de puiser dans
    les sources sûres, dans les sources d’informations traditionnelles, celles qui
    se sont avérées fiables au fil du temps. Ensuite, la pensée critique est un
    antidote contre les fausses nouvelles, ajoute Bogdan Oprea, celui pour qui les
    réseaux sociaux, les créateurs méconnus de contenu inclassable, l’explosion de
    fausses nouvelles et la désinformation qui traversent l’écosystème de
    l’information sont des défis que la presse traditionnelle doit pouvoir affronter,
    en évoluant. (Trad Ionuţ Jugureanu)

  • Politica UE față de Rusia: perspectiva Comisiei

    Politica UE față de Rusia: perspectiva Comisiei

    Relațiile dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă sunt, în acest moment, la cel mai scăzut nivel din istorie și s-au deteriorat constant mai ales începând cu toamna lui 2013, când Rusia a forțat practic regimul Ianukovici din Ucraina să renunțe în ultimul moment la semnarea Acordului de asociere la UE. Au urmat o serie de acțiuni care au dus la o accentuare constantă a tensiunilor. Printre acestea se numără anexarea peninsulei ucrainene a Crimeii, războiul din Donbass, în care forțele separatiste au fost sprijinite de Moscova, tentativele de amestec în alegerile din unele țări europene, campaniile de fake news și dezinformare lansate de Rusia în momente precum criza refugiaților și campania pentru Brexit, asasinate și alte operațiuni de care au fost suspectate serviciile secrete rusești pe teritoriul european, persecutarea opoziției din Rusia.

    Bruxellesul a răspuns cu unele sancțiuni, dar a vrut și să dea o șansă dialogului, astfel încât șeful diplomației europene, Josep Borrell, s-a deplasat la Moscova la începutul lunii februarie. Kremlinul a ales să răspundă la această mână întinsă prin trei acte care au fost interpretate de majoritatea analiștilor drept o umilire a lui Borrell (și, implicit, a UE): aducerea opozantului Alexei Navalnîi în fața instanței, expulzarea unor diplomați europeni și un adevărat rechizitoriu ținut în conferința de presă Serghei Lavrov – Josep Borrell. A devenit clar că nu se poate pune problema unei normalizări a relațiilor, iar acest lucru a fost recunoscut recent și de Josep Borrell, atunci când a prezentat recomandările comune ale Comisiei și biroului său cu privire la politica față de Rusia:

    În circumstanțele actuale, credem că un parteneriat reînnoit care să ne permită să atingem întregul potențial al relației noastre cu Rusia reprezintă o perspectivă îndepărtată. De aceea Uniunea Europeană trebuie să fie realistă și să se pregătească pentru o deteriorare și mai mare a relației cu Rusia, care este deja, la cel mai scăzut nivel din istorie, întrucât această deteriorare reprezintă acum cea mai probabilă evoluție. Pe de altă parte, trebuie să ne propunem să explorăm căi de a schimba treptat actuala dinamică, astfel încât să ajungem la o relație mai predictibilă și mai stabilă.


    Șeful diplomației europene propune, împreună cu Comisia, 5 principii care să stea la baza relației cu Rusia: implementarea completă a acordurilor de la Minsk, consolidarea relațiilor cu partenerii estici și alți vecini ai UE, întărirea rezilienței UE, contacte cu Rusia pe anumite probleme de interes și formarea de legături pentru sprijinirea societății civile ruse. Aceste 5 principii vor fi urmărite printr-o combinație de riposte, constrângeri și oferte de discuții și cooperare, se mai arată în recomandările privind politica față de Rusia.


  • Wie können wir uns vor Fake News schützen?

    Wie können wir uns vor Fake News schützen?


    Fake News können sich schnell verbreiten, besonders online und das macht sie auch so gefährlich. Wer nicht informiert ist, kann ihnen leicht zum Opfer fallen, erklärt Bogdan Oprea, Kommunikationsexperte und Autor einer Studie über Fake News und Online-Falschinformationen: “Nicht informiert ist in erster Linie so zu verstehen, dass nicht alles, was wie eine Nachricht einhergeht, auch journalistisch genau ist. Das ist etwas, das die breite Öffentlichkeit zu verstehen beginnt. Fake News sind eine Technik der Falschinformation. Es gibt mehrere Konzepte, zwei davon sind aber wichtig: absichtliche falsche Informationen und unabsichtliche falsche Informationen. Die englische Sprache hat verschiedene Begriffe dafür. Es gibt Desinformation“, für absichtliche, in böswilliger Absicht im Umlauf gesetzte falsche Informationen, um jemanden falsch zu informieren, und Missinformation“, für unbeabsichtigte falsche Informationen, die wir auch journalistischen Fehler nennen könnten. Man kann auch von schädlichen Informationen sprechen, wenn wahre Informationen über jemanden weitergegeben werden, die aber nicht für die Öffentlichkeit bestimmt sind, aus dem Privatleben eines Menschen zum Beispiel. Es sind Informationen, die dem Menschen, auf den sie sich beziehen, schaden. Und nun kommen diese Informations-Lecks ins Spiel. Wir haben die Skandale um die Arbeit-E-Mails der damaligen US-Au‎ßenministerin Hillary Clinton gesehen, wir haben die Informationen über den französischen Präsidenten, Emmanuel Macron, gesehen. Es sind Informationen, die, sobald sie an die Öffentlichkeit gelangen, sobald sie öffentlich gemacht werden, gro‎ßen Schaden anrichten. Diese sind im Bereich der Online-Desinformation am häufigsten anzutreffen. Wir sollten aber wissen, dass es neben der Desinformation auch Manipulation gibt, im Online-Bereich und darüber hinaus. Die Techniken der Manipulation sind zahllos.”




    Der Kommunikationsexperte Bogdan Oprea weist darauf hin, dass es einen Markt für die Herstellung von Fake News gibt, genauso wie es einen Markt für Fake Likes oder einen Markt für Unterschriften für Online-Petitionen gibt. Wenn sie Unterschriften kaufen wollen, reicht eine einfache Such-Eingabe und die Suchmaschine gibt ihnen die Unternehmen an, die bereit sind, die benötigten Unterschriften zu verkaufen. Der Erfolg fabrizierter Nachrichten beruht auf die Tatsache, dass sie Emotionen ansprechen, die von denen ausgenutzt werden, die manipulieren wollen. Das gegenwärtige Informations-System wurde nicht für Desinformation geschaffen, aber soziale Plattformen ermöglichen es, emotionale Reaktionen zu berücksichtigen. So können prädiktive Persönlichkeitsmodelle erstellt werden, die z. B. zur Ermittlung von Wahlentscheidungen und zur Beeinflussung des Wahlverhaltens durch Fake News genutzt werden. Es könnte sein, dass in Zukunft die Genauigkeit psychometrischer Profile und die Geschicklichkeit beim Ausarbeiten der Fake News, den Unterschied bei Wahlen ausmachen und nicht die Ideen der Kandidaten. Es könnte alles auf ein Informationswettbewerb hinauslaufen, bei dem der künstlichen Intelligenz eine Schlüsselrolle zufällt.




    Bogdan Oprea erklärt, wer am meisten von Fake News profitiert: “Oft werden Fake News ausschlie‎ßlich für Views, den sogenannten Clickbaits – diese spektakulären Schlagzeilen verbreitet. Es genügt ein Klick und sie und werden in der Anzeige, die die Webseite begleitet, indiziert. Und viele Lobbyisten, es können Einzelpersonen oder auch Firmen sein, schaffen Fake News, um Geld aus der Werbung zu kassieren. In den vielleicht dramatischsten Fällen, den schlimmsten Fällen, stecken andere Interessen dahinter. Dann geht es nicht nur um den einfachen finanziellen Gewinn, sondern um politische Interessen, geopolitische Interessen, Pläne um gro‎ße Menschen-Massen auf die eine oder andere Weise zu manipulieren, die Meinung der Menschen zum bestimmten Themen zu beeinflussen, um demokratische Gesellschaften in einigen Fällen zu destabilisieren. Es gibt Beispiele anhand derer wir sehen können, wie Fake News und Falschinformationen erfolgreich Schaden anrichteten und den Sieg davon trugen. Mittels des Brexits sehen wir, wie Fake News und Desinformationskampagnen zu Stra‎ßenprotesten und Toten führten. Fake News haben also sehr gro‎ße Auswirkungen. Es stehen alle möglichen Interessengruppen dahinter. Damit nicht weiter Schaden angerichtet wird, müssen wir verstehen, dass es sie gibt und Antikörper aufbauen, um Fake News von echten Nachrichten unterscheiden zu können.”




    Wie bewerkstelligen wir das? Erstens ist es wichtig, dass wir unsere Informationen aus zuverlässigen Quellen beziehen, solche die sich im Laufe der Zeit als zuverlässig erwiesen haben. Dann ist das kritische Denken ein Gegenmittel, fügt Bogdan Oprea hinzu. Er glaubt auch, dass die traditionellen Medien sich diesen Herausforderungen durch Evolution stellen müssen.

  • Fake news, ca tehnică de manipulare

    Fake news, ca tehnică de manipulare

    Conținuturile lor îmbracă forma știrilor, informațiile pe care le conțin nu sunt, însă, în totalitate sau chiar deloc adevărate. Vorbim despre fake news, o tehnică de dezinformare sau în unele cazuri chiar de manipulare intens folosită – un fenomen amplu studiat de către comunitatea științifică. Ele se pot propaga cu rapiditate, în special în mediul online, ceea ce le face și mai periculoase. Mai ales că știrile acestea false sunt foarte ușor de confundat pentru publicul neavizat, a explicat la Radio România, expertul în comunicare Bogdan Oprea, autor al unei lucrări despre fake news și dezinformare online.

    Neavizat în primul rând în a înțelege că nu orice are formă de știre are și conținutul plin de acuratețe jurnalistică. Lucru pe care publicul larg începe să-l înțeleagă în ultimii ani. Fake news-ul este o tehnică de dezinformare. Și aici sunt mai multe concepte, dar trebuie să înțelegem că două sunt importante: dezinformările intenționate și dezinformările neintenționate. Limba engleză are chiar concepte diferite disinformation, deci dezinformare, pentru ceea ce e făcut în mod intenționat, cu reaua intenție de a dezinforma pe cineva, iar misinformation este dezinformarea făcută din greșeală, practic, am putea să-i spunem o eroare jurnalistică.

    Se mai poate vorbi, de asemenea, despre malinformation, atunci când transmiți o informație adevărată despre cineva dar care nu e sortită să fie făcută publică, e ceva din viața privată a persoanei respective, informație care îi aduce prejudicii persoanei la care face referire. Și aici se încadrează scurgerile acestea de informații. Am văzut scandalurile acelea legate de mail-urile de lucru, dar nesortite a fi făcute publice ale secretarului de stat la acea vreme Hillary Clinton din Statele Unite ale Americii, am văzut informațiile legate de președintele francez, președintele Macron, deci informații care odată cu revelarea lor, cu scoaterea lor publică, aduc deservicii. Acestea sunt poate tehnicile cel mai des întâlnite în spațiul acesta al dezinformării online. Dar trebuie să înțelegem că pe lângă dezinformare mai există și manipulare, în spațiul online și nu numai, iar tehnicile acestea de manipulare sunt nenumărate.


    Expertul în comunicare Bogdan Oprea atrage atenția că există o piață de fabricare a știrilor false întocmai cum există o piață pentru like-uri false sau cum există o piață pentru semnături la petiții online: vrei să cumperi semnături, o simplă verificare pe un motor de căutare îți indică companii dispuse să-ți vândă acele semnături de care ai nevoie. La succesul știrilor fabricate contribuie faptul că în elaborarea lor se mizează foarte mult pe partea emoțională, un lucru exploatat de cei care au interesul de a manipula. Actualul ecosistem informaţional nu a fost creat pentru dezinformare, dar platformele sociale permit contabilizarea răspunsurilor emoționale. Astfel, pot fi create modele predictive de personalitate prin care pot fi aflate opțiunile electorale, de exemplu, și poate fi influențat comportamentul la urne prin fake news. Câștigă teren ideea ca în viitor mai mult decât ideile candidaților diferența la alegeri să fie făcută de precizia profilurilor psihometrice și de nivelul la care sunt elaborate fake news-urile, altfel spus o competiție informațională cu un rol foarte important al inteligenței artificiale. Cine are de câștigat în urma fabricării acestor fake news?

    Bogdan Oprea: De multe ori, știrile false sunt construite strict pentru vizualizări, așa-numitul ‘clickbite’ – titlurile acelea spectaculoase. Este suficient să dai click pe ele, se înregistrează ca o afișare și se indexează în anunțul de publicitate care însoțește paginile de internet. Și multă lume creează grupuri de interese, putem să le denumim fie persoane fizice, fie companii, crează astfel de știri false pur și simplu pentru a obține bani din publicitate. În cazurile poate cele mai dramatice, cele mai dure, în spate sunt alte interese, nu se stă pentru câștigurile acestea financiare simple, ci se urmăresc interese politice, geopolitice, agende care încearcă să manipuleze într-un fel sau altul mase mari de oameni, modul în care persoanele respective se poziționează vis-a-vis de anumite subiecte, să destabilizeze în unele cazuri societăți democratice și vedem exemple ‘de succes’ unde fake news-ul și dezinformarea au avut câștig de cauză și au reușit să producă prejudicii.

    Ne uităm la Brexit, vedem campanii de fake news și de dezinformare care se lasă cu proteste de stradă și cu victime umane, deci fake news-ul are efecte foarte mari. În spate sunt tot soiul de grupuri de interese. Ca să nu se mai întâmple acest lucru trebuie ca noi să înțelegem că există și să ne baricadăm cu acei anticorpi de care avem nevoie ca să știm să distingem o știre falsă de o știre adevărată.


    Cum facem asta? În primul rând, e important să ne luăm informațiile din surse sigure, tradiționale, care în timp s-au dovedit de încredere. Apoi, gândirea critică este un antidot împotriva știrilor false, adaugă Bogdan Oprea, în opinia căruia rețelele de social media, creatorii de conținut care nu pot fi încadrați într-o categorie anume, explozia de fake news și dezinformare care vine pe tot ecosistemul de informare sunt provocări cărora presa tradițională trebuie să le facă față prin evoluție.


  • UE – cod de combatere a dezinformării

    UE – cod de combatere a dezinformării

    Cât de periculoasă poate fi dezinformarea? Am putut vedea acum în timpul pandemiei de COVID 19,este constatarea făcută de vicepreședinta Comisiei Europene pentru valori și transparență, Vera Jourova, care dă și un exemplu concret: Asistăm cu toții in prezent la o campanie masivă împotriva vaccinării care ne îngreunează eforturile de a-i convinge pe oameni să se imunizeze și de a scăpa odată de pericolul reprezentat de COVID.

    Codul de bune practici a fost lansat în 2018 şi a fost semnat de Google, Facebook, Twitter, Microsoft, Mozilla şi TikTok, precum şi de mai multe firme din domeniul publicității. În versiunea sa actuală, crede Vera Jourova, codul ‘şi-a arătat limitele’, în timp ce ameninţările reprezentate de dezinformarea online evoluează rapid.

    Prin noile propuneri de îmbunătățire a Codului, Comisia vrea să încurajeze marile platforme digitale să coopereze pentru a combate publicitatea mincinoasă sau înşelătoare. Bruxellesul cere totodată mai multă transparenţă în privinţa algoritmilor utilizaţi de giganţii internetului pentru a scoate în faţă anumite conţinuturi şi doreşte ca utilizatorii să aibă la dispoziţie instrumente pentru a semnala cu uşurinţă informaţii false sau înşelătoare.

    Comisia vrea totodată să încurajeze dezvoltarea fact-checking-ului, adică a verificării faptelor, şi un acces mai bun al investigatorilor la datele platformelor.

    Codul consolidat ar trebui să includă și un cadru de monitorizare îmbunătățit, care să măsoare rezultatele și impactul acțiunilor întreprinse de platform.

    Am avut multe discuții legate de ce s-a întâmplat în Statele Unite, unde platformele au reacționat la mesajele publicate pe Twitter de fostul președinte Donald Trump. Convingerea noastră este că nimeni nu trebuie să fie autorizat ca arbitru al adevărului, nici platformele sau managerii lor și nici oficiali ai statului, Comisia sau anumite ministere, a mai ținut să precizeze Vera Jourova, născută în Cehoslovacia comunistă și care cunoaște răul pe care îl poate face cenzura.

    Propunerile vor fi discutate cu platformele digitale, care vor trebui să prezinte o primă versiune a codului revizuit în toamnă, pentru a fi operaţional de la începutul anului viitor.Comisia Europeană intenționează totodată să prezinte până la sfârşitul anului un proiect de reglementare a publicităţii politice şi a ţintirii utilizatorilor plecând de la datele lor personale.


  • Fake-news, deepfakes – importanța unui mediu digital sănătos

    Fake-news, deepfakes – importanța unui mediu digital sănătos

    Apărută în 2017, tehnologia Deepfakes câștigă tot mai mult teren – poate crea de la zero fotografii convingătoare, dar
    complet fictive, poate prelua sunet pentru a crea clone vocale ale unor
    personaje publice – skin-uri vocale folosite în diverse escrocherii, de
    exemplu. Sau poate confecționa imagini video în care apar personalități în
    ipostaze mai mult sau mai puțin compromițătoare și care în realitate nu au avut
    tangență cu evenimentul respectiv.


    Foarte pe scurt, temenul se referă la o tehnică de
    sintetizare a imaginilor și sunetelor pentru a crea conținut. Este de notorietate cazul în care o filială
    britanică a unei firme energetice germane a plătit într-un cont bancar maghiar
    circa 200 de mii de lire sterline în urma unui apel telefonic în care un
    fraudator a imitat vocea CEO-ului german. Un alt fals celebru îl are în
    prim-plan pe antreprenorul Elon Musk, un filmuleț în care acesta
    anunța că Tesla va începe producția de mașini zburătoare fiind elocvent pentru
    Deepfake. În unele situații, tehnologia Deepfake poate fi distractivă – îți
    poți insera imaginea pentru a deveni personaj într-un film animat, de exemplu -
    sau utilă, așa cum este
    cazul muzeului Dalí din Florida care, folosind o tehnologie avansată de
    schimbare a feței, îl readuce la viață pe maestrul suprarealismului, ce își
    prezintă arta și face selfie-uri cu vizitatorii. Dincolo de partea amuzantă sau
    practică, rămâne, însă, amenințarea care planează din partea celor
    rău-intenționați. Multe dintre filmulețele de acest gen sunt pornografice, în
    care, folosind diverși algoritmi, protagoniste devin actrițe celebre. Iar
    specialiștii în domeniu spun că videoclipurile false de acest gen depășesc
    lumea celebrităților – practic oricine va putea realiza un deepfake din
    răzbunare, fără ca noile tehnici să necesite o calificare deosebită.


    Relativ
    nou, deepfake este cu certitudine o provocare a vremurilor actuale, tot un fake
    news dar la un un nivel, mult mai avansat, cumva o continuare previzibilă, în
    ritm cu evoluția, cu inteligența artificială. Fake news nu reprezintă ceva nou,
    se schimbă, însă, uneltele pe care le avem la dispoziție și se schimbă viteza
    cu care anumite fenomene se propagă, spune Dragoș Stanca, antreprenor în domeniul digital, tehnologie, marketing și media, recent
    ales în funcția de președinte al Biroului Român de Audit Transmedia (BRAT).


    Invitat la Radio România, Dragoș Stanca a vorbit despre importanța sănătății
    informației în mediul digital și nu numai și a atras atenția asupra altui
    aspect care poate altera acuratețea – goana după audiență. Dacă măsurarea și
    auditarea cantitativă a traficului site-urilor, a audiențelor obținute în
    industria de publicitate stradală, a audiențelor pe care ziarele, revistele le
    obțin, radiourile și așa mai departe, este singura măsură aplicată, lucrurile
    se îndreaptă într-o direcție greșită, spune Dragoș Stanca:

    Media digitală, în general, media în
    general este exprimabilă în diverse forme, conținutul profesional, conținutul
    auditat prin deontologie și reguli și conținutul care merită să ajungă la
    ascultători, la cititori, este extrem, extrem de important. Și sper să fie o
    discuție care să continue din ce în ce mai vizibil într-o societate în care am
    început să nu mai înțelegem foarte clar ce înseamnă de fapt o știre, cine e
    îndreptățit să difuzeze și aroge meritul de a difuza o știre, ce e adevăr, ce e
    minciună, ce e manipulare – sunt lucruri care contează foarte mult în industria
    media.


    Recent, adunarea generală a
    BRAT a aprobat inițierea unui proiect al cărui autor este Dragoș Stanca:
    publicitatea responsabilă în media de încredere. Un proiect care își propune
    să înceapă o discuție constructivă, să vedem care sunt mijloacele și
    metodologiile dincolo de orice fel de suspiciune de a putea fi manipulate
    într-o direcție sau alta, care ne pot curăța puțin ecosistemul, spune Dragoș
    Stanca:

    Așa cum avem grijă să
    ne educăm copiii să treacă strada doar pe verde, să se uite în stânga, în
    dreapta și așa mai departe, trebuie să începem să îi învățăm și să se protejeze
    de pericole care există în spațiul media. Ei bine, adevărul, din păcate, în
    spațiul digital, dar și în audiovizual, a început să devină opțional și este
    din ce în ce mai vizibil că, atâta timp cât ecosistemul este reglat doar pe
    metrici cantitativi, va fi opțional și în continuare. ()

    Este o temă vastă, complicată, delicată, dar trebuie rezolvată; așa
    cum nu existau reguli de circulație când s-a inventat automobilul și au murit
    foarte mulți oameni până s-au făcut reguli care acum ni se par banale, gen
    prioritatea de dreapta, la fel și în zona digitală trebuie să venim cu reguli
    în fața unui fenomen nou, la urma urmelor.() În materie de poluare a lucrurilor
    în care credem, nu credem, a lucrurilor pe care să le luăm de bune, să nu le
    luăm de bune, a știrilor, mai nou a ceea ce se numeşte deepfakes, adică o
    generare total sintetică a realității în care ne învârtim și, practic, nu mai
    putem deosebi dacă un discurs pe care îl vedem pe YouTube sau pe orice alt site
    mai e chiar al cui se pretinde a fi și așa mai departe, toate lucrurile astea
    se complică.

    Deci, la fel cum noi îi învățăm pe copii să nu bage degetele în
    priză, la fel ar trebui să-i învățăm cum trebuie să se protejeze online de
    oameni care doresc să le fure datele de card, oameni care doresc să le facă
    viața complicată, oameni care doresc să îi dezinformeze, ce e aceea un
    clickbait, ce e aceea un fake news, cum îl identifici, cum faci universal image
    search, de exemplu, în Google ca să îți dai seama dacă fotografia pe care o
    vezi există sau nu sau dacă fotografia e reală, sau dacă fotografia nu a mai
    fost cândva publicată și este din alt context.


    Sunt anumite lucruri care
    ar trebui, după părerea mea, să fie incluse în programa școlară și în
    toate discuțiile din zona educațională, mai spune Dragoș Stanca.


  • Education aux médias pour les adolescents

    Education aux médias pour les adolescents

    Certaines crédibles, d’autres non. Le terme de « fake news », ou infox, fait déjà partie de notre vocabulaire, qu’il soit correctement compris ou pas. Aujourd’hui plus que jamais, nous avons besoin de savoir faire la différence entre la vérité et le mensonge, entre une information vraie et une autre mensongère, rédigée pour désinformer. Le contexte de la pandémie ne fait qu’accentuer ce besoin. Centrul de Jurnalism Independent (Le Centre de journalisme indépendant) est une ONG roumaine qui se donne pour mission d’apprendre aux jeunes comment gérer l’information trouvée sur Internet. Sa directrice, Cristina Lupu, nous présente plusieurs projets censés éduquer les jeunes générations à l’utilisation des médias : « Nous organisons des cours d’éducation aux médias depuis notre création, en 1994. Mais, au début, ce n’étaient pas forcément des cours ciblés sur les médias. C’est en 2017 que nous avons lancé le Programme d’éducation aux médias. C’est notre idée de renforcer le niveau d’autonomie et de pensée critique des jeunes. Ce programme comporte plusieurs activités. Nous travaillons avec les adolescents, soit directement, soit en invitant des experts. Par exemple, nous avons organisé des rencontres au cours desquelles les adolescents ont pu poser des questions aux journalistes. Qui plus est, puisque nous souhaitons avoir une approche stratégique, on a décidé de travailler avec les enseignants aussi. Notre capacité d’accueillir les jeunes au Centre de journalisme indépendant ne sera jamais suffisante pour enclencher un changement à l’échelle nationale. C’est pourquoi nous avons voulu former des professeurs. On a commencé par les profs de langue et de littérature roumaine et on compte sur eux pour développer les compétences médias chez les jeunes. »

    Une fois formés par Le centre de journalisme indépendant, les enseignants incluent les informations sur les médias dans leurs classes de roumain. Comment cela se fait concrètement ? Réponse avec Cristina Lupu : « Cela est notamment possible en première et en 2e année de lycée, où le programme scolaire est beaucoup plus flexible et permet de travailler sur des contenus médias. Par exemple, en première année de lycée, lorsque l’on enseigne la théorie de la communication, on peut discuter du fonctionnement de celle-ci, de la construction des messages, qui ont tous un auteur et un but précis. Lors des leçons consacrées au texte juridique, on peut aborder des sujets tels la liberté d’expression ou encore la Constitution. Des leçons sur le texte journalistique figurent aussi dans le programme scolaire du lycée. A ce moment-là, on parle de la manière dont on rédige les nouvelles. S’ils passent par le processus de rédaction d’un texte journalistique, ils en connaîtront la structure. Et lorsqu’ils deviendront des consommateurs de nouvelles, ils sauront s’il manque quelque chose ou sur quels aspects émotionnels l’auteur à misé pour susciter une forte réaction de ses lecteurs, par exemple. »

    Mais quelles sont les informations qui intéressent les jeunes d’aujourd’hui ? Et où les trouvent-ils ? Cristina Lupu répond : « Même s’ils ne consomment pas de médias de la même manière que les adultes, les jeunes entrent en contact avec les informations véhiculées par la presse dans les discussions avec leurs professeurs, leurs amis ou leurs camarades de classe. Selon des études récentes, durant la pandémie, la désinformation a gagné beaucoup de terrain sur Instagram, plus que sur Facebook, par exemple. Or, Instagram est un réseau destiné surtout aux jeunes. Sans doute, il faut tenir compte de nombreux éléments à tout moment. En même temps, bien que les intérêts principaux des adolescents tournent autour des films et de la musique, ils s’intéressent vivement aussi à d’autres sujets, notamment les lycéens. Ils veulent connaître ce qui se passe dans l’éducation, des choses liées à l’emploi et aux éventuels jobs, à la vaccination aussi dans le contexte de la pandémie. A notre avis, il faudrait qu’il y ait davantage d’information écrite d’une manière qui attire les jeunes, avant de dire que les adolescents ne consomment pas de l’information. »

    Sans doute, il faut nuancer notre perception des jeunes. En même temps, l’éducation aux médias doit être accessible aux enfants des milieux défavorisés. Pour ce faire, le Centre de journalisme indépendant collabore depuis longtemps déjà avec UNICEF Roumanie, comme nous le dit Despina Andrei, son manager de communication et de collecte de fonds : « A notre avis, le besoin d’éducation aux médias n’est pas nouveau. Mais il est devenu encore plus évident cette dernière année, avec l’arrivée de la pandémie, puisque les jeunes et les enfants passent beaucoup plus de temps devant les écrans des ordinateurs et des tablettes. Cela les rend beaucoup plus vulnérables aux fausses informations, à la désinformation et à des phénomènes tels le harcèlement en ligne ou à d’autres types d’abus pratiqués sur Internet. Par conséquent, d’une part, nous voulons que les jeunes et les enfants puissent décodifier les messages qu’ils reçoivent, qu’ils sachent tirer l’information de plusieurs sources, qu’ils ne tombent pas en proie aux fausses informations, qui ne font que se multiplier ces derniers temps. D’autre part, ils doivent savoir se protéger pour ne pas être humiliés et harcelés – des choses qui leur arrivent très facilement dans le milieu virtuel, surtout s’ils ne sont pas préparés ou s’ils ignorent qu’un tel phénomène peut leur arriver. »

    Récemment, le partenariat entre Le centre de journalisme indépendant et l’UNICEF s’est développé dans d’autres directions aussi. Le Conseil des enfants est venu les rejoindre, une structure créée par l’UNICEF il y a deux ans. Despina Andrei explique : « Nous sommes en permanente consultation avec le Conseil des enfants, qui est un organisme informel, créé par l’UNICEF par un projet démarré lorsque la Roumanie était présidente du Conseil de l’UE. Nous comptons aussi sur l’avis du Conseil national des élèves, qui est une structure formelle. On travaille avec ces deux organisations, l’une formelle, l’autre informelle, pour créer du matériel qui porte sur les besoins des enfants et qui réponde le mieux possible à leur besoin d’être informés correctement et de se protéger face aux fausses informations. Par ailleurs, aux côtés du Centre de journalisme indépendant nous avons créé un guide d’utilisation des médias, qui aide les enfants à acquérir des compétences, pour qu’ils puissent gérer l’avalanche d’informations rencontrées sur la Toile et s’informer de sources crédibles. Nous aimerions que les jeunes avec lesquels nous travaillons deviennent des agents du changement après de leurs copains. En fin de compte, nous pouvons nous adresser à un nombre limité de professeurs et d’élèves. L’important c’est que l’information que nous leur offrons devienne cette petite boule de neige que les autres continuent à rouler pour la faire passer à encore plus de monde, de sorte que nous soyons tous mieux informés, d’ici quelques années.»

    Notons pour finir que ces rencontres des membres du Centre de journalisme indépendant avec des jeunes se déroulent actuellement en ligne. Une chose est sûre, pour se débrouiller dans le monde d’aujourd’hui, où les enfants ont très tôt accès à la Toile, mais aussi et surtout pour vivre dans le monde de demain, où la circulation de l’information n’aura plus de limites, il est important d’apprendre dès le plus jeune âge comment distinguer entre les vraies et les fausses informations. (Trad. Valentina Beleavski)

  • Educație media pentru adolescenți

    Educație media pentru adolescenți

    În contextul
    dezvoltării fără precedent a internetului din ultimii ani și a rețelelor de
    socializare, a crescut și numărul surselor de informații. Credibile sau nu. Iar
    expresia fake news a intrat în vocabularul nostru de bază, indiferent că este
    înțeleseasă corect sau nu. Și parcă niciodată n-a existat o nevoie mai mare de
    a decela între adevăr și minciună, între o știre redactată corect și una menită
    să inducă în eroare, decât în timpul pandemiei actuale. Iar abilitatea de a
    face această diferență este bine să fie însușită de la vârste cât mai tinere,
    cum e cazul liceenilor sau al elevilor de gimnaziu. În România, una dintre
    instituțiile care se ocupă de mult timp de acest aspect este organizația
    non-guvernamentală Centrul de Jurnalism Independent, după cum aflăm de la
    directoarea executivă Cristina Lupu:

    Noi facem cursuri de educație media cam
    de când am înființat, din 1994. Dar nu le-am numit neapărat cursuri de educație
    media. Însă, oficial, din 2017 am pornit
    ceea ce se numește acum Programul de Educație Media. Reprezintă încercarea
    noastră de a crește gradul de autonomie și de gândire critică a tinerilor. Prin
    programul acesta noi facem face multe lucruri.
    Lucrăm direct cu adolescenți, fie formându-i noi, fie aducând experți. De exemplu,
    organizăm în perioada aceasta o serie de întâlniri între jurnaliști și
    adolescenți pentru jurnaliștii să le răspundă adolescenților la întrebări. Dar,
    pentru că ne dorim o implicare strategic, am decis că lucrăm împreună cu
    profesorii. Oricât de multe cursuri am ține noi la CJI, nu susținem niciodată
    suficient de multe cât să determinăm o schimbare la nivel național. De aceea, am creat un demers de formare a
    profesorilor de discipline diferite.
    Iar, în momentul acest, punem accent în special pe cei care predau limba
    și literatura română și împreună cu care dezvoltăm aceste competențe media în
    rândul tinerilor.



    Cum sunt inserate
    informațiile despre mass-media în timpul orelor de română, ne spune tot
    Cristina Lupu:

    În clasa noua și a zecea unde în materia
    este mult mai permisivă se lucrează foarte bine pe conținuturi de media. De
    pildă, în clasa a IX-a, la teoria comunicării, putem să discutăm despre cum
    funcționează comunicarea, despre cum sunt construite mesajele care au toate un
    autor și un scop. La textul juridic, putem să vorbim despre libertatea de
    exprimare și despre Constituție. În
    momentul în care în clasa a IX-a ajungem la lecția despre textul jurnalistic
    putem să discutăm despre cum să face o știre. Pe noi ne interesează ca
    adolescenții să învețe să scrie știri în felul ăsta. Dar, în condițiile în care
    ei trec printr-un proces de redactare a unui material sau a unei știri, învață
    care sunt elementele unei știri bine construite. Iar, în momentul în care ei vor consuma știri, vor
    putea să vadă ce lipsește sau pe ce butoane emoționale vrea să apase autorul,
    dacă știrea trezește o reacție extrem de puternică, de pildă.



    Dar ce fel de
    informații prizează adolescenții și de unde le culeg? Răspunde tot directoarea
    executivă a CJI,

    Cristina Lupu: Chiar dacă nu consumă media în sensul în
    care consumă adulții, ei ajung, prin
    discuțiile cu profesorii, cu prietenii sau colegii, la informațiile vehiculate
    de presă. Au fost niște studii recente
    care arată că dezinformarea în pandemie s-a produs într-o proporție mai mare,
    de exemplu, pe Instagram decât pe Facebook, iar Instagram e o rețea mai
    accesată de adolescenți decât de adulți.
    Cu siguranță există foarte multe elemente de care trebuie să țină cont
    în fiecare moment. Dar, în același timp, deși interesele principale pentru
    adolescenți sunt filmele și muzica, dar ei sunt foarte interesați și de altele,
    mai ales elevii de liceu cu care lucrăm noi, cei din clasele terminal. Vor să
    știe ce se întâmplă cu educația, ce se întâmplă cu posibilele joburi viitoare,
    ce se întâmplă în contextul asta cu pandemia și cu vaccinarea. Noi credem ar trebui să existe mai multă
    informație scrisă într-un mod interesant pentru ei înainte să ne plângem că
    adolescenții nu consumă deloc știri.







    Așadar, felul în
    care îi percepem pe adolescenți trebuie să se nuanțeze și, în același timp,
    trebuie ca educația media să ajungă și la copiii din zonele defavorizate. Iar,
    în acest scop, Centrul de Jurnalism Independent lucrează deja de mai mulți ani
    cu UNICEF România, ne spune Despina Andrei, manager de comunicare și stranger
    de fonduri.

    Nevoia de educație media din perspectiva
    noastră nu este una nouă, dar a devenit și mai evidentă în ultimul an de la
    izbucnirea acestei pandemii de COVID 19 pentru că tinerii și copiii petrec mult
    mai mult timp în fața calculatoarelor și tabletelor, petrec mult mai mult timp
    pe internet, iar acest lucru îl face mult mai vulnerabil la știri false și la
    dezinformare precum și la fenomene cum ar fi cyberbullying sau alte tipuri de
    abuzuri care se petrec în mediul online. Pe de o parte noi ne dorim ca tinerii
    și copiii să știe să decodifice mesajele pe care le văd, să știe să-și ia
    informația din mai multe surse, să nu cadă pradă unor informații false de care
    s-au înmulțit exponențial în această period,
    dar și să se protejeze împotriva umilințelor, a hărțuirii care se pot
    desfășura în mediul online cu foarte multă ușurință în contextul în care nu
    ești pregătit și nu știi că acest fenomen se poate întâmpla.


    Recent, parteneriatul
    dintre CJI și UNICEF s-a dezvoltat și în alte direcții implicând și Boardul
    Copiilor, o structură creată de UNICEF România în urmă cu doi ani.

    Despina
    Andrei: Suntem într-o consultare permanentă cu Boardul copiilor, care un
    organism informal constituit de UNICEF printr-un proiect pe care l-am pilotat
    în perioada Președinției României la Consiliul Uniunii Europene. Dar ne consultăm și cu Consiliul Național al
    Elevilor, o structura formală. Lucrăm cu aceste două entități, una formală și
    una informal, în așa fel încât, pe de o parte, să creăm materiale care să
    vizeze nevoile copiilor și să răspundă cât mai bine nevoii lor de a fi corect
    informați și de a se proteja împotriva știrilor false. Pe de altă parte, creăm
    un tool kit (un set de instrumente) împreună cu Centrul pentru Jurnalism
    Independent care va fi predat în trei sesiuni, în trei module diferite, în
    perioada aceasta de vacanță prelungită în așa fel încât ei să deprindă
    competențe cât să poată gestiona avalanșa de informații și să se poată informa
    din surse credibile, cât să nu rostogolească știrile false. Mai ales vrem ca ei
    să poată deveni ei înșiși niște agenți de schimbare în fața colegilor lor. Până
    la urmă putem să lucrăm cu un număr limitat de profesori și elevi. Important
    este ca informația pe care noi o oferim să constituie acel mic bulgăre de
    zăpadă pe care cei cu care noi lucrăm să rostogolească mai departe în așa fel
    încât într-un număr de ani să fim cu toții mai bine informați. (…) Întâlnirile
    vor fi on line pentru că acesta e contextul actual. Iar aceste trei module
    despre care vorbeam se vor desfășura atât cu copiii din portul copiilor, cât și
    cu tinerii care constituie boardul Consiliului Național al Elevilor.





  • Campanii de dezinformare în cadrul Uniunii Europene

    Campanii de dezinformare în cadrul Uniunii Europene

    Combaterea
    dezinformării și a știrilor false necesită măsuri concrete și adaptabilitate,
    subliniază Radu Magdin într-un articol publicat în numărul din decembrie 2020
    al revistei Romanian Journal of European Affairs.

    Pornind de la lecțiile
    învățate în România în contextul alegerilor europarlamentare din 2019 și al
    infodemiei generate de pandemia cu noul coronavirus, autorul propune șase
    direcții de acțiune, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și al statelor
    membre, pentru a reduce riscurile ce țin de dezinformare și știri false.
    Printre aceste recomandări se numără: armonizarea narativă între
    decidenții politici, la nivel european și național; monitorizarea
    actorilor statali și media ce dezinformează intenționat și
    frecvent; creșterea gradului de incluziune la
    nivelul instituțiilor UE cu privire la temele de interes
    strategic pentru toate statele membre.


    Textul integral al
    articolului poate fi accesat online la: http://rjea.ier.gov.ro/wp-content/uploads/2020/12/RJEA-vol-20-no-2_Dec-2020_articol-4.pdf


    (Ionuț
    Mircea Marcu, expert Institutul
    European din România)





  • “Dzuua-a Ascultătorlui” 2020 la Radio România Internaţional

    “Dzuua-a Ascultătorlui” 2020 la Radio România Internaţional

    Vruț soț, dumânică, tu 1 di brumaru 2020, tamamu ti dzuua-a Radioului românescu, vă aştiptămu la «Dzuua-a Ascultâtorlui» la Radio România Internaţional.


    Anlu 2020 fu un anu acutotalui ahoryea, ditu videala urutâ a zborlui, trâ tutâ lumea. Bana-a tutâloru fu mintitâ di pandemia di COVID-19. Meatrili/ apofasili restrictivi ți li loarâ autorităţli, ama şi bânaticlu cu dușmanlu ți nu s’veadi, nâ alâxirâ ditu thimealji arâdzli/ adețli di cathi dzuuâ. Alargu-shiderea unu-alantu, purtarea-a prusupidâllei, meatrili di igienă fapti urminie di autorităţ, cursurli online, teli-lucârlu suntu ațeali hâlãț tu huzmetea-a noastâ di cathi dzuuâ.


    Nclliși n’casi, tru kirolu di carantinâ, di nu avea cali ta s’nâ videmu cu soțlli și soia, di nu aveamu câbilea ta s’inșimu la restaurantu i ta s’nidzemu la un spectacolu, di nu aveamu câbilea ta s’urdinãmu tu xeani, avum şi avem ananghi di hâbãri alithea. Ti amârtie, pandemia adusi şi unâ explozie a hâbãrloru arâdoaciki, a dizinformărlor, a hâbãrloru di mari vazi/ senzaţionali, a hâbãrloru niverificati, arcati tru spaţiul public cu i fârâ naeti, maxusu pritu șingirili suțiali.



    Tru ediţia 2020 a «Dzuuâllei a Ascultătorlui» la RRI vă ntribãmu ditu ți izvuri vâ loaț hâbãrli ti pandemie, cum aprâftâsiț s’alidzeț hâbãrli ți suntu cadealihea di hâbârli ți arâdu. Cari easti rolu a radioului public tru kiro di pandemie ? Cari easti rolu a unlui postu di radio internaţional tru aeastu kiro di ințertitudini suțialâ prilundzitâ?


    Aştiptămu cu sinferu apandisili a dumnilliloru a voasti tra s’li acâțãmu tu isapea-a programiloru RRI ditu 1 di brumaru 2020!


    Eali pot s’hibâ pitricuti pritu e-mail, la ro@rri.ro icâ serviciul.roman.rri@gmail.com, pi Facebook icâ ndreptu/ ndreptu ca un comentariu la articolu di pi site-ul RRI, www.rri.ro.


    Ma s’aveț miraki puteţ s’pitrițeț apandisi audio pri-nreghistrati pe WhatsApp, la +40744312650, icâ puteţ s’nâ pitriteț numirlu a dumnilliloru a voasti di telifonu şi va vă asunãmu ditu studio ti pri-nreghistrarea audio a mesajlui a dumnilliloru a voastri.


    Vâ Haristusimu!



    Autoru: Eugen Cojocariu


    Armânipsearea: Tașcu Lala





  • “Ziua Ascultătorului” 2020 la Radio România Internaţional

    “Ziua Ascultătorului” 2020 la Radio România Internaţional

    Dragi prieteni, duminică, pe 1 noiembrie 2020, chiar de ziua Radioului românesc, vă aşteptăm la «Ziua Ascultătorului» la Radio România Internaţional.

    Anul 2020 a fost unul total deosebit, în sensul negativ al termenului, pentru întreaga omenire. Viaţa tuturor a fost bulversată de pandemia de COVID-19. Măsurile restrictive luate de autorităţi, ca şi coexistenţa cu un inamic invizibil, ne-au schimbat fundamental obiceiurile. Distanţarea fizică, purtarea măştii de protecţie, măsurile de igienă recomandate insistent de autorităţi, cursurile online, telemunca sunt componente ale noii noastre rutine zilnice.

    Închişi în case, în perioadele de carantină, fără posibilitatea de ne vedea cu prietenii şi rudele, fără posibilitatea de a ieşi la restaurant sau de a merge la un spectacol, fără posibilitatea de a călători peste hotare, am avut şi avem nevoie de informaţii adevărate, verificate. Din păcate, pandemia a adus şi o explozie a ştirilor false, a dezinformărilor, a ştirilor senzaţionale, a informaţiilor neverificate, aruncate în spaţiul public cu sau fără intenţie, mai ales prin reţelele sociale.

    În ediţia 2020 a «Zilei Ascultătorului» la RRI vă întrebăm din ce surse vă informaţi despre pandemie, cum reuşiţi să selectaţi ştirile adevărate de ştirile false. Care este rolul radioului public în timp de pandemie ? Care este rolul unui post de radio internaţional în această perioadă de incertitudine socială prelungită?

    Aşteptăm cu interes răspunsurile dvs. pentru a le include în programele RRI din 1 noiembrie 2020! Ele pot fi trimise prin e-mail, la ro@rri.ro sau serviciul.roman.rri@gmail.com, pe Facebook sau direct ca un comentariu la articolul de pe pe site-ul RRI, www.rri.ro. Dacă doriţi puteţi să trimiteţi răspunsuri audio preînregistrate pe WhatsApp, la +40744312650, sau ne puteţi trimite numărul dvs. de telefon şi vă vom suna din studio pentru a preînregistra audio mesajul dvs. Mulţumim!