Radio România Internațional

Tag: securitate

  • Implicarea Securitǎţii în economie

    Implicarea Securitǎţii în economie

    Dupǎ 1948, statul comunist român a confiscat toate întreprinderile şi a devenit unicul proprietar în economie, conform ideologiei marxist-leniniste. Mai mult, el a devenit şi producǎtor, şi administrator, şi distribuitor, şi comerciant, şi furnizor de servicii, unicul competitor într-o piaţǎ aproape desfiinţatǎ. Cum de economie depindea consolidarea regimului, PCR, dupǎ model sovietic, a considerat-o drept prioritate zero, iar Securitatea, aparatul represiv, a primit sarcina supravegherii ei. În decrete şi acte normative, Securitǎţii avea misiunea descrisǎ astfel: de a cunoaşte, preveni şi lichida oricare fapte de naturǎ sǎ submineze economia naţionalǎ şi sǎ aducǎ atingere securitǎţii statului.



    Liviu Ţǎranu, cercetǎtor la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securitǎţi, a arǎtat care erau structurile economice ale Securitǎţii: Aflatǎ într-o conexiune directǎ cu aparatul de partid, Securitatea a primit o varietate de misiuni în domeniul atât de fierbinte al economiei. Structura care s-a ocupat de supravegherea activitǎţii economice între anii 1950-1970 s-a numit Direcţia de Contrasabotaj, pentru ca în anii 1970 şi 1980 aceasta sǎ fie cunoscutǎ sub numele de Direcţia a II-a Contrainformaţii Economice. Nu doar acea structurǎ avea atribuţii economice, mai erau şi altele care au activat în zone economice. De pildǎ, Direcţia I Informaţii Interne, Departamentul de Contrainformaţii Externe, dupǎ 1978 Centrul de Informaţii Externe, şi o serie de unitǎţi independente precum Servicul Independent pentru Comerţ Exterior sau celebra Întreprindere de Comerţ Exterior Dunǎrea.



    Securitatea folosea metodele proprii în economie care erau legate de programele politice. Liviu Ţǎranu: În 1989. într-un articol pe care îl publica în revista Securitatea, şeful Direcţiei a II-a Contrainformaţii Economice, generalul Emil Macri, susţinea cǎ structura pe care o conducea acţiona, şi este cea mai clarǎ dovadǎ cǎ Partidul folosea Securitatea şi în economie, în funcţie de prioritǎţile politicii economice a PCR şi a conducerii acestuia. Modul de acţiune al Securitǎţii era unul specific, şi anume mijloace informative-operative: crearea de reţele informative, filaj, percheziţii, reţineri, arestǎri, anchete informative, interceptarea corespondenţei, ascultarea telefoanelor. Securitatea îşi îndeplinea obiectivele economice prin metodele proprii. Cerinţa majorǎ a acestei activitǎţi informative era, în perioada anilor 1970-1980, latura preventivǎ pe care Nicolae Ceauşescu şi şefii Securitǎţii au accentuat-o în ceea ce privea munca informativǎ. Mǎsurile preventive au însemnat într-un numǎr destul de mare avertizǎri, atenţionǎri şi destrǎmǎri de anturaj.



    În ciuda acţiunilor Securitǎţii, economia României comuniste mergea tot mai rǎu. Securitatea a încercat sǎ afle cauzele disfuncţiilor tot mai grave. Liviu Ţǎranu: Începând cu anii 1970 şi cu prevǎdere în anii 1980, odatǎ cu adâncirea crizei economice, în sarcina Direcţiei a II-a au intrat şi o serie de atribuţii pe linia supravegherii realizǎrii producţiei industriale şi agricole a României, atât sub aspect calitativ, cât şi cantitativ. Cea mai mare atenţie era acordatǎ producţiei pentru export. În anii 1970 trebuiau cunoscute cauzele nerealizǎrii producţiei planificate, cauzele pentru care anumite instalaţii erau folosite ineficient şi care erau persoanele care purtau rǎspunderea pentru stǎrile negative de lucruri din unitǎţile economice. Ce se întâmplǎ cu precǎdere în anii 1980 este legat de faptul cǎ în lanţurile de producţie din industrie, din economie, în general, Securitatea devine un fel de supervizor. Totodatǎ, ea este supervizor al colaborǎrii dintre diversele unitǎţi industriale care ar fi trebuit sǎ colaboreze dar n-o fǎceau din cauza blocajului existent. Lipsa de coordonare dintre unitǎţile economice, întârzierile majore în livrarea unor produse, calitatea slabǎ a celor mai multe dintre ele, blocajul pe linie de aprovizionare şi îndeplinirea deficitarǎ a cifrelor din plan constituiau subiecte de primǎ importanţǎ pentru Direcţia de Containformaţii Economice.



    Cercetǎrile au scos la ivealǎ atât deficienţe de sistem, cât mai ales deteriorarea psihologicǎ a resurselor umane. Liviu Ţăranu: Exista şi o altǎ laturǎ a activitǎţii Direcţiei de Contrainformaţii Economice şi anume aceea de a supraveghea programele de modernizare a tehnologiilor pe care le utilizau marile întreprinderi industriale. Aici erau incluse supravegherea institutelor de cercetare ştiinţificǎ, a celor de proiectare, de inginerie tehnologicǎ. pe seama cǎrora şefii Securitǎţii, în mod deosebit Emil Macri, ultimul şef, puneau majoritatea defectelor de fabricaţie ale produselor româneşti. Nu execuţia, ci proiectarea era vǎzutǎ, la vârful Securitǎţii, ca fiind cauza principalǎ pentru calitatea slabǎ a produselor industriei româneşti. Experienţa ofiţerilor de la DIrecţia a II-a arǎtase cǎ greşelile de concepţie erau principalele cauze ale calitǎţii scǎzute, execuţia proastǎ cântǎrea într-o foarte micǎ mǎsurǎ, ponderea acesteia din urmǎ era undeva între 5 şi 10%.



    Nici mǎcar prezenţa temutei Securitǎţi în economia româneascǎ nu a putut-o salva de la falimentul din 1989. Semn cǎ voinţa unui regim tiranic nu poate trece peste logica elementarǎ de funcţionare e economiei şi peste dorinţele şi aşteptǎrile oamenilor.






  • NATO şi securitatea europeană

    NATO şi securitatea europeană

    În urmă cu 12 ani, pe 29 martie, România adera la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, depozitarul tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Momentul era urmat, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării drapelului românesc la sediul NATO. Începând cu 2005, în România este marcată Ziua NATO în prima duminică a lunii aprilie, aceasta fiind o sărbătoare publică dedicată democraţiei, spiritului european şi euroatlantic.



    Anul acesta, o ceremonie militară a avut loc la sediul Ministerului Apărării, care şi-a deschis porţile publicului larg. A fost prezentat, între altele, un exerciţiu de mânuire a armamentului executat de militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazu, a fost organizată o expoziţie de tehnică militară şi au putut fi vizionate filme cu tematică militară. O ceremonie militară dedicată Zilei NATO a avut loc şi la Baza aeriană Kandahar din Afganistan, la care au participat militari din Batalionul de Infanterie Protecţia Forţei “Călugăreni” sau din echipa de consiliere a forţelor de securitate afgane.



    Dincolo de manifestările populare, Ziua NATO a fost şi un nou prilej pentru oficialii de la Bucureşti să reafirme că România este un aliat apreciat, care participă activ la consolidarea Alianţei. Ministrul Apărării, Mihnea Motoc, a amintit că în cei 12 ani care au trecut de la aderarea la NATO, România a dovedit că este de încredere:


    “România este precis identificată ca un aliat solid. Se ştie în NATO că România este un aliat care îşi respectă întotdeauna cuvântul dat. Contribuim major la practic toate operaţiunile, misiunile derulate de NATO în teatre, contribuim major la schimbul de informaţii din Alianţă şi aceasta, de la momentul aderării, iar astăzi sunt mândru, ca român, că cetăţenii noştri sunt în continuare sprijinitori ai acestor organizaţii internaţionale care sunt esenţiale pentru lumea din care facem parte, ale cărei valori le împărtăşim.”



    În contextul unei situaţii de securitate radical schimbate în Europa ultimilor ani, România îşi menţine angajamentul de a contribui la întărirea flancului estic al Alianţei Nord Atlantice – după cum au afirmat atât preşedintele Klaus Iohannis, cât şi premierul Dacian Cioloş. În timp ce şeful statului a remarcat că aderarea României la NATO, acum 12 ani, este unul din succesele remarcabile ale politicii externe româneşti contemporane, premierul a punctat că Guvernul îşi menţine angajamentul de a creşte capacitatea operaţională a Armatei şi de a aloca acestui sector fondurile necesare pentru o bună înzestrare şi pentru creşterea calităţii vieţii militarilor.



    Să amintim că, anul trecut, la Bucureşti au fost inaugurate Comandamentul Diviziei Multinaţionale de Sud-Est – structură aliată de comandă şi control, precum şi Unitatea de Integrare a Forţelor NATO. Totodată, se lucrează la finalizarea scutului american antirachetă de la Deveselu, din sudul României, transferul acestuia către NATO fiind în grafic.

  • Cultura de securitate

    Cultura de securitate

    În România nu există suficientă cultură în domeniul securităţii şi prevenţiei
    dezastrelor, iar pregătirea corpului profesional care să controleze respectarea
    regulilor are lacune. Pe de altă parte, prin ignorarea unor posibile pericole,
    mulţi întreprinzători îşi riscă propriile afaceri şi pun în pericol viaţa
    oamenilor. Afirmaţiile aparţin vicepreşedintelui Asociaţiei Române pentru
    Tehnica de Securitate, Stelian Arion : Ei nu înţeleg foarte
    bine necesităţile de securitate. Conducătorul organizaţiei are o tendinţă de a încerca
    să nu facă cheltuieli în acest domeniu. Or, a nu cheltui în zona de securitate,
    tendinţă la care se pot adăuga şi neglijenţe, pot să ducă la un dezastru cum a
    fost cel de la clubul Colectiv. Acolo au fost mai multe lucruri care s-au înlănţuit
    şi s-a ajuns la un dezastru.

    Din cauza modului în care era construită
    clădirea şi a materialelor de construcţie neadecvate folosite în interior, cei
    aproximativ 400 de oameni prezenţi, pe 30 octombrie, în clubul bucureştean
    Colectiv, nu au avut prea multe şanse să se salveze de incendiul care a durat
    153 de secunde. Este concluzia
    raportului redactat de Institutul de Securitate Minieră şi Protecţie
    Antiexplozivă din Petroşani, document ce reface, secundă cu
    secundă, tragedia în urma căreia au murit 64 de persoane. Totul
    a pornit de la spectacolul pirotehnic care ar fi trebuit să anime concertul
    trupei rock ‘Goodbye to Gravity’ !

    Specialiştii de la Institutul de la
    Petroşani au stabilit că artificiile au ars 15 secunde, suficient pentru ca o
    scânteie să sară pe un stâlp îmbrăcat în burete de antifonare. Flăcările au
    urcat pe tavan, la secunda 24 ele întinzându-se pe întreg plafonul, alimentate
    de instalaţia de ventilaţie. La secunda 41 sistemele de aerisire s-au blocat
    din cauza fumului şi tot atunci s-a deschis prima din cele două uşi ale
    clubului. 10 secunde mai târziu, un mix de gaze inflamabile a coborât de pe
    tavan, în zona publicului. În numai 72 de secunde tot clubul a fost cuprins de
    un fum negru şi galben albui, iar în 105 secunde flacările au coborât la numai
    1 metru de pardoseală, adică foarte aproape de oamenii care mai rămăseseră în
    interior. Abia la secunda 113 flăcările şi fumul au început să fie evacuate
    natural ca urmare a deschiderii celor două uşi, iar la secunda 153 incendiul a
    început să se autostingă.

    Aceste concluzii tehnice reprezintă una dintre cele
    mai importate probe din dosarul în care patronii clubului Colectiv şi
    tehnicienii care au montat artificiile sunt cercetaţi pentru ucidere din culpă. Cei trei nu sunt, însă, singurii inculpaţi!
    Procurorii militari de la DNA au deschis un dosar penal şi au pus sub acuzare
    şi doi angajaţi de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă pentru modul în
    care a fost autorizat clubul, dar şi pentru controalele care s-ar fi impus la
    Colectiv, dar au lipsit. În acelaşi dosar, fostul primar şi două angajate de la
    Primăria din sectorul unde se află clubul sunt acuzaţi de abuz, respectiv
    complicitate la abuz în serviciu.

  • Atacurile cibernetice, un risc major

    Atacurile cibernetice, un risc major

    Nivelul ameninţării cibernetice a crescut de la an
    la an. Iar această creştere este una semnificativă şi calitativă.
    Aprecierea este una avizată, fiind făcută de Gabriel Mazilu, directorul adjunct
    al Centrului Naţional CYBERINT în interiorul Serviciului Român de Informaţii,
    înfiinţat în 2008.

    Cetăţenii sunt din ce în ce mai
    dependenţi de spaţiul cibernetic, în condiţiile în care asistăm la un proces de
    digitizare a obiectelor, pornind de la cele foto, combine audio sau agende de
    lucru, spune Gabriel Mazilu, care, invitat la Radio România, a subliniat
    importanţa securităţii cibernetice: Spaţiul
    cibernetic vine cu avantaje deosebite, dar aduce la rândul său şi
    vulnerabilităţi care privesc în egală măsură atât cetăţenii obişnuiţi, cât şi
    statele, ca entităţi. Din acest punct de vedere, securitatea cibernetică
    trebuie să fie o prioritate a statului, în primul rând a statului, dar şi a
    zonei comerciale private, întrucât cetăţenii pot fi ajutaţi, sfătuiţi cum să se
    ferească de aceste pericole din spaţiul cibernetic. De regulă infractorii nu
    sunt obişnuiţi, au un înalt grad de profesionalizare şi de aceea
    proporţionalitatea este decizia corectă în protejarea cetăţenilor. De aceea, ne
    propunem să contrapunem unor infractori înalt specializaţi specialiştii pe care
    statul îi pregăteşte şi îi foloseşte în acest spaţiu.

    Deloc de neglijat şi
    în continuă creştere, pagubele financiare produse de criminalitatea cibernetică
    sunt estimate, la nivel global, la zeci de miliarde de dolari.Iar România este
    cunoscută ca o pepinieră de hackeri. Recunoscuţi în întreaga lume, aceştia au
    spart site-uri ale unor giganţi, între care NASA sau Kaspersky, Youtube, Yahoo
    sau pe cel al Marinei Regale Britanice. Există, însă, şi români care au făcut
    din hacking un hobby cu consecinţe pozitive pentru companii mari – ei
    identifică vulnerabilităţile acestora şi le ajută să îşi securizeze firma. Tot
    din România a pornit, de altfel, Bitdefender, o companie imensă de protecţie
    cibernetică. Executivul român are un plan de producere de experţi în securitate
    cibernetică. Guvernul se gândeşte, de altfel, să introducă în curricula şcolară
    cursuri de pregătire în domeniul securităţii cibernetice şi să creeze
    specializări în învăţământul universitar şi postuniversitar.

    Gabriel
    Mazilu vorbeşte despre patru tipuri de agresori cibernetici: actorii statali – cu cel mai ridicat
    nivel de impact asupra securităţii naţionale -, actorii provenind din mediul
    crimei organizate, extremiştii şi grupările teroriste: Spaţiul cibernetic, în pofida aparenţei, nu este un spaţiu
    eminamente tehnic, este o combinaţie între tehnologie şi intuiţie umană, acea
    intuiţie definită ca inginerie socială. Infractorii folosesc tot felul de
    evenimente din viaţa societăţii pentru a le intui necesităţile, nevoile şi a le
    exploata. Iată, de exemplu, Valentine’s Day este o bună oportunitate pentru
    infractorii cibernetici să transmită mesaje false, a căror accesare ne-ar putea
    compromite calculatorul. Din acest punct de vedere, nivelul tehnologic este
    atât de bun încât un cetăţean obişnuit nu se poate proteja fără aplicaţii
    specializate, fără sprijin din partea instituţiilor statului.

    Gabriel
    Mazilu pledează pentru o legislaţie specializată în domeniul securităţii
    cibernetice, menită să determine o normă naţională care să determine o acţiune
    coerentă şi susţinută a tuturor instituţiilor publice sau private din România.
    În aceste zile, proiectul legii securităţii cibernetice s-a aflat în dezbatere
    publică.

    Din nou, Gabriel Mazilu: Legea este utilă, pentru că ea
    stabileşte un standard de validitate, de bonitate, de credibilitate. Din acest
    punct de vedere, reglementarea trebuie să facă distincţia între un furnizor de
    bună credinţă şi unul de rea credinţă. Procesul
    acesta al reglementării spaţiului cibernetic este mult avansat în ţări pe care
    le luăm de cele mai multe ori ca sisteme de referinţă. Multe dintre acestea
    sunt la a doua ediţie a legislaţiei privind securitatea cibernetică şi poate
    chiar la a treia ediţie privind strategia naţională de securitate cibernetică.
    Reglementările respective nu au adus un prejudiciu statului, nu au determinat
    un regres economic sau social. De altfel, specialiştii sunt de părere că
    fenomenul va avea aceeaşi evoluţie ca şi în cazul transporturilor aeriene.
    Măsurile de securitate pentru transportul aerian, deşi au fost din ce în ce mai
    exigente de la an la an, nu au descurajat transportul aerian, ci chiar l-au
    încurajat, pentru că l-au făcut mai sigur.

    Poziţia geostrategică,
    dar şi calitatea de membru al Uniunii Europene şi al NATO sunt factori care
    determină creşterea nivelului ameninţării cibernetice, explică directorul
    adjunct al Centrului Naţional CYBERINT, din
    acest punct de vedere, România nefiind o victimă colaterală, ci, alături de
    celelalte state europene, o ţintă explicită a atacurilor cibernetice.

  • Sudul şi estul Europei, sub presiunea valurilor de imigranţi

    Sudul şi estul Europei, sub presiunea valurilor de imigranţi

    După ce, în drum spre ţările vestice, aproximativ 300 de mii de migranţi au tranzitat la jumătatea anului trecut teritoriul său, Ungaria a reuşit să oprească acest aflux sigilându-şi cu sârmă ghimpată frontiera cu Serbia, la jumătatea lunii septembrie, şi cu Croaţia, o lună mai târziu. Decizia a fost intens criticată de Bruxelles şi nu numai, dar Budapesta a obţinut prin aceasta devierea fluxului de migranţi spre Slovenia.



    Acum, autorităţile ungare anunţă că numărul celor care intră clandestin în Ungaria a crescut, din nou, în ultima perioadă. Aceasta după ce ţara vecină, Austria, a anunţat că va întări controalele la frontiere şi va limita numărul celor care pot intra pe teritoriul ei. Printre migranţi sunt tot mai mulţi originari din Africa de Nord, Kosovo, Pakistan, dar şi din ţări ca Haiti şi Sri Lanka, ale căror şanse de azil în Uniunea Europeană sunt foarte reduse, spre deosebire de cele ale refugiaţilor sirieni.



    Pe fondul creşterii presiunii la graniţele ţării sale, premierul ungar, Viktor Orban, a dispus pregătirea liniilor de apărare împotriva imigranţilor de-a lungul graniţei cu România. Ideea nu este una nouă, încă din noiembrie 2015 autorităţile ungare afirmând că executivul de la Budapesta are un plan pentru construirea unui gard metalic la frontiera cu România, dacă va fi necesar.



    Suntem pregătiţi să facem acest lucru de pe o zi pe alta”, a revenit cu precizări în ianuarie ministrul de externe, Péter Szijjártó, potrivit căruia, măsurile aplicate de Ungaria sunt în totalitate în concordanţă cu reglementările internaţionale şi naţionale. Ministrul ungar de externe a atras, de altfel, atenţia de fiecare dată celor care au criticat Budapesta asupra faptului că, prin apărarea frontierei Spaţiului Schengen, Ungaria şi-a îndeplinit atribuţiile stabilite de prevederile europene.



    În discursul său anual despre starea naţiunii, premierul Viktor Orban a precizat că a trimis noi unităţi militare la frontiere, a dispus serviciul de permanenţă în două judeţe de frontieră şi a cerut miniştrilor apărării şi de interne să pregătească construcţia de linii de apărare la graniţa ungaro-română. Şeful executivului de la Budapesta a menţionat că în cazul în care va fi nevoie, autorităţile ungare vor lua măsuri de pază pe toată lungimea frontierelor, de la Slovenia până la Ucraina.



    La summit-ul Uniunii Europene care a avut loc săptămâna trecută la Bruxelles, liderii europeni au fost de acord că trebuie apărate frontierele Europei şi stopată imigrarea ilegală, precum şi cu faptul că regulile Spaţiului Schengen trebuie respectate de toată lumea.

  • România şi Conferinţa de la Helsinki

    România şi Conferinţa de la Helsinki

    Conferinţa de la Helsinki din 1972 a fost prima conferinţă care a avut în vedere raportarea la Europa ca la un întreg, după aproximativ 20 de ani de divizare între Vestul democratic şi Estul comunist. Finlanda a găzduit reuniunea datorită neutralităţii sale, nu era parte nici a NATO şi nici membră a Tratatului de la Varşovia. Conferinţa a avut loc în centrul de conferinţe Dipoli din centrul urban Espoo al capitalei Helsinki şi au participat 35 de ţări europene. Ambiţiile erau mari: conferinţa de la Helsinki era prima conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa şi îşi propunea să abordeze toate marile probleme cu care se confruntau europenii la începutul anilor ‘70: probleme politice, probleme juridice, probleme militare, economice, ştiiţifice, culturale, umanitare. Ca orice conferinţă globală, conferinţa de la Helsinki a fost o negociere între cele două blocuri politice, economice şi militare opuse în care fiecare parte a trebuit să ţină cont de pretenţiile celeilalte.



    România a participat şi ea la conferinţa de la Helsinki şi, mai mult decât atât, a avut un rol activ. Diplomatul Valentin Lipatti a fost membru al delegaţiei României şi într-un interviu din 1995 acordat Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română a povestit cum s-a făcut România remarcată. ”Din consultările bilaterale pe care le-am avut în perioada premergătoare consultărilor de la Dipoli rezulta că oamenii cam bâjbâiau în ceea ce priveşte procedurile de lucru ale viitoarei conferinţe. Şi atunci, noi am gândit poate mai mult şi mai bine repede şi mai anticipativ. Ne-am gândit să ne pregătim cu un regulament cu nişte propuneri de procedură. Şi când am sosit la Dipoli la sfârşit de noiembrie, cu câteva zile înainte de deschiderea consultărilor, noi aveam deja în valiza noastră diplomatică un regulament de procedură. Acest regulament de procedură prevedea un principiu de la care nu ne-am mai abătut niciodată timp de 20 de ani în timpul negocierilor europene şi reuniunilor care au urmat: perfecta egalitate în drepturi a statelor participante, să nu existe nici o discriminare, să nu existe state mari şi state mici, state cu drepturi multe şi state cu drepturi mai puţine, adică cam cum se întâmplă la Consiliul de Securitate al ONU în care sunt membrii permanenţi cu drept de veto şi membrii nepermanenţi care aplaudă sau nu aplaudă, dar care nu sunt mai totdeauna luaţi în seamă. Cum se poate reflecta în reguli de procedură acest principiul al egalităţii suverane? Prin consens. Consensul permite fiecărui stat participant să-şi apere în mod legitim drepturile şi interesele.”



    Vestul şi Estul european se întâlneau la masa tratativelor după două decenii de la sfârşitul războiului pentru a găsi o bază comună de cooperare. Cu toate că interesele se judecau după principiul apartenenţei la blocurile politico-militare, fiecare ţară avea în realitate propriile interese în promovarea principiilor, subiectelor de discutat şi procedurilor. Valentin Lipatti: ”Occidentalii au blocat multe vreme principiul inviolabilităţii frontierelor, care le stătea la inimă sovieticilor, iar sovieticii blocau la rândul lor principiile legate de drepturile omului şi de aşa-zisa dimensiune umană a procesului CSCE. Şi atunci blocajul acesta reciproc a dus până la sfârşit la o înţelegere, la un compromis care a permis deblocarea. Şi noi am blocat de repetate ori consensul ori de câte ori eram lezaţi şi blocam de multe ori şi metodologic ca să zic aşa. De pildă, dacă vroiam să obţin de la delegaţia sovietică o concesie pe problema A, îi blocam problema C, care îl interesa pe el. Şi ne găseam o soluţie ca să ne deblocăm reciproc.”



    Iniţiativele româneşti pentru desfăşurarea conferinţei au fost bine primite şi unele propuneri au avut succes. Valentin Lipatti: ”Nu au existat comitete restrânse pentru că ele contraveneau consensului şi egalităţii în drepturi. De obicei, când se redactează un text într-o conferinţă internaţională obişnuită, se formează un comitet de lucru ales pe sprânceană. Şi comitetul ăla restrâns face o treabă care poate să fie foarte bună sau prezintă plenului care o adoptă. E ca atunci când mâncarea este gătită şi nu îţi rămâne decât să o mănânci. Mai poţi să pui sare sau să bei un pahar de vin, dar practic mâncarea este deja pregătită. De aceea noi am iniţiat toate comitetele, toate organizaţiile de lucru, absolut pe toate, de la cele mai importante la cele mai aparent nesemnificative, care trebuie să fie deschise tuturor. Cele câteva norme democratice care au insuflat şi au imprimat Conferinţei de la Helsinki un caracter cu totul inedit, cu totul nou, s-au datorat României. La Dipoli, noi am fost cei care am prezentat primul document de lucru al consultărilor multilaterale pregătitoare, regulile de procedură care cuprindeau aceste prevederi şi multe altele. Nimeni nu a mai prezentat un contra document pentru că au fost luaţi prin surprindere. Am reuşit să obţinem succes pentru marea majoritate a propunerilor româneşti, practic regulile de procedură sunt regulile României, cu mici amendamente şi edulcorări, dar care nu sunt esenţiale.”



    Actul final al Conferinţei de la Helsinki s-a semnat în 1975 şi a fost denumit ”Măsuri care să facă efectivă nerecurgerea la forţă sau la ameninţarea cu forţa”. România a căutat să promoveze principiile dezarmării şi recunoaşterea existenţei statelor în curs de dezvoltare, principii urmărite de un stat comunist. În Occident, Actul Final de la Helsinki a servit drept fundament formării Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE) în 1990.

  • Preşedintele Iohannis despre securitatea în UE

    Preşedintele Iohannis despre securitatea în UE

    Zona Mării Negre se dovedeşte a fi crucială în actualul context geopolitic, atât pentru siguranţa regională, cât şi pentru întreaga securitate euroatlantică — a subliniat preşedintele român, Klaus Iohannis, în alocuţiunea rostită la Conferinţa Internaţională de Securitate de la München. Şeful statului a adăugat că România rămâne un pilon al democraţiei şi al stabilităţii în regiune şi poate contribui substanţial la rezolvarea problemelor care generează instabilitate în zona Mării Negre.



    Klaus Iohannis: “Trebuie să găsim soluţii pentru a menţine soliditatea şi unitatea Uniunii Europene. Proiectul european însuşi este sub semnul întrebării. Trebuie să consolidăm NATO în calitate de garant al securităţii euroatlantice şi să ne concentrăm asupra apărării colective, investind masiv în sectorul politic şi în cel strategic. România rămâne un pilon al democraţiei şi al stabilităţii în această regiune. Vom continua să fim o sursă de securitate la frontiera de est a NATO şi UE.”



    Klaus Iohannis a amintit liderilor lumii că în acest an, România a crescut bugetul destinat apărării şi are un acord, semnat de către toate partidele politice din România, conform căruia urmăreşte să atingă un nivel de cel puţin 2% din Produsul Intern Brut pentru cheltuieli publice în domeniul apărării naţionale, până în 2017. De asemenea, el a salutat decizia SUA de a spori de patru ori bugetul destinat Iniţiativei de Reasigurare Europeană şi a constatat cum criza migranţilor a schimbat perspectivele în Europa.



    “Criza migranţilor, în mod special, ne-a demonstrat potenţiala fragilitate a construcţiei europene şi eficienţa limitată a instituţiilor noastre. Nu cu mult timp în urmă, principala temă de pe agendă era extinderea. Acum, trebuie să găsim soluţii pentru a menţine soliditatea şi unitatea Uniunii Europene, proiectul european însuşi fiind sub semnul întrebării”, a adăugat oficialul român.



    La München, preşedintele Klaus Iohannis a avut o întâlnire bilaterală cu omologul său ucrainean, Petro Poroşenko, pe care l-a asigurat că România sprijină suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a statului vecin. Cei doi şefi de stat au abordat câteva dintre principalele aspecte de pe agenda bilaterală, inclusiv în perspectiva vizitei oficiale pe care preşedintele ucrainean o va întreprinde în România în acest an.



    În cadrul vizitei în Germania, şeful statului român s-a întâlnit, de asemenea, cu preşedintele Parlamentului Bavariei, Barbara Stamm, şi cu premierul bavarez, Horst Seehofer, cu care a discutat, printre altele, despre criza migraţiei la nivelul Uniunii Europene. Cu această ocazie, Iohannis a precizat că România continuă să susţină consolidarea graniţelor externe ale UE şi o reglementare mai eficientă în faţa valului de imigranţi.

  • România şi securitatea internaţională

    România şi securitatea internaţională

    România va trimite instructori
    militari în Irak în cadrul coaliţiei internaţionale împotriva grupării
    teroriste Stat Islamic. Este vorba despre 50 de militari, instructori, personal de stat major şi de sprijin din
    domeniile forţe speciale, informaţii militare şi forţe terestre care vor antrena aramata irakiană.

    Preşedintele
    Klaus Iohannis a solicitat parlamentului aprobarea acestei misiuni care se va
    desfăşura doar pe parcursul acestui an. De altfel, creşterea capabilităţilor de luptă împotriva si a fost
    discutată zilele acestea şi la Bruxelles, în cadrul reuniunii miniştrilor Apărării din
    NATO. La solicitarea Statelor Unite, Alianţa a decis să se implice cu avioane de supraveghere în
    combaterea acestei grupări teroriste.

    Prezent la reuniune, ministrul român al Apărării, Mihnea
    Motoc, a explicat că decizia
    statelor NATO de a ajuta coaliţia internaţională survine în cadrul unei
    reorientări strategice şi este axată pe activitatea acestei organizaţii în
    interiorul graniţelor irakiene. Despre contribuţia românească Mihnea Motoc a
    spus: Am
    răspuns, ca naţiune participantă de ceva timp la coaliţia anti-ISIL, prin
    definirea unei contribuţii axată pe consiliere şi îndrumare în domeniul
    forţelor speciale. Este vorba de 50 de oameni care să îndeplinească misiuni de
    consiliere şi de training pentru dezvoltarea acestui tip de capacităţi în rândul forţelor
    armate irakiene.

    O altă decizie importantă
    luată de miniştrii apărării ai NATO a fost aceea ca Alianţa să ajute la
    operaţiunile de combatere a traficanţilor de imigranţi din Marea Egee şi la
    salvarea refugiaţilor.In
    cadrul reuniunii s-a mai hotărât
    întărirea
    flancului de est al NATO pentru apărarea statelor central şi est-europene de
    ameninţările Rusiei, trupe suplimentare urmând să fie staţionate temporar în
    România, Bulgaria, Polonia şi ţările baltice. Decizia este una istorică, în
    contextul în care relaţiile dintre Alianţa Nord-Atlantică şi Moscova au ajuns
    în ultimii doi ani la cel mai scăzut nivel de după războiul rece.

    Secretarul general al NATO,
    Jens Stoltenber, declara că prezenţa Alianţei în est va fi atât de mare pe cât
    va fi nevoie, iar scopul este de a obţine un echilibru între trupele de pe
    teren şi forţele de întărire care pot fi desfăşurate rapid. Ministrul român,
    Mihnea Motoc, a asigurat statele aliate că termenul de operaţionalizare a sistemului antirachetă de la Deveselu, din sudul României,care
    facilitează dezvoltarea arhitecturii NATO în regiune va fi respectat (2016) şi
    a reiterat angajamentul de creştere a alocaţiilor bugetare pentru apărare. El a
    mai spus că România rămâne angajată şi în Afganistan prin menţinerea nivelului
    actual de trupe 611militari.

  • Securitatea euro-atlantică

    Securitatea euro-atlantică

    Cinci sunt provocările armatei
    americane: agresiunea Rusiei în Europa, poziţia Chinei în Asia Pacific, Coreea de Nord, Iranul şi
    acţiunile teroriste ale organizaţiei Statul Islamic. Cu alte cuvinte, actualul
    context de securitate mondială este dramatic diferit de cel de acum 25 de ani,
    necesitând un nou mod de gândire şi de acţiune – după cum a declarat, recent,
    secretarul Apărării de la Washington, Ashton Carter.

    Reflecţie a unui mediu
    strategic diferit, Statele Unite ar putea aloca 582,7 miliarde de dolari pentru
    apărare pe anul viitor. Europei Centrale şi de Est, în special Estoniei şi
    României, Statele Unite ar putea să le rezerve, în cadrul Iniţiativei pentru
    Reasigurare Europeană, un buget de 4 ori mai mare, de până la 3,4 miliarde de
    dolari, în faţa ‘agresiunii ruse’.Faptul că
    NATO, în general, şi SUA în particular sunt atente la acţiunile Moscovei din
    Orientul Mijlociu nu diminuează cu nimic atenţia acordată Ucrainei. Or,
    anexarea, acum doi ani, a Peninsulei Crimeea şi sprijinul Rusiei pentru rebelii
    pro-ruşi din estul Ucrainei au condus, deja, la o creştere substanţială a
    prezenţei americane şi Aliate în Europa de Est. Se preconizează chiar că
    Pentagonul va trimite între 3.000 şi 5.000 de militari suplimentari.

    Revista
    militară Stars and Stripes, care citează un oficial american de la
    Apărare, arată că pe bătrânul continent vor fi, totodată, depozitate vehicule
    grele şi armament.

    La Bucureşti, Executivul
    a salutat intenţia SUA de a finanţa
    suplimentar prezenţa americană în Europa. Iar ministerul de Externe consideră că
    mărirea de 4 ori a bugetului destinat apărării în Europa este o confirmare a
    angajamentului puternic faţă descurajarea factorilor de risc şi o dovadă a
    asigurării unei prezenţe militare americane robuste pe bătrânul continent.

    Demersul american a fost salutat, chiar în Statele Unite, şi de şeful Cancelariei Prezidenţiale, Dan Mihalache, care alături de ambasadorul României
    în SUA, George Cristian Maior, s-au întâlnit cu James Townsend, adjunct al
    asistentului secretarului apărării pentru NATO şi Europa şi cu Charles Kupchan, Senior Director pentru
    Afaceri Europene în cadrul Consiliului Naţional american de Securitate.

    Nivelul
    excelent al relaţiilor româno-americano-aliate şi relevanţa acestora pentru
    stabilitatea regională se exprimă prin activarea, anul
    trecut, la
    Bucureşti, a Comandamentului
    Diviziei Multinaţionale de Sud-Est şi a Unităţii de Integrare a Forţelor NATO. Totodată, în decembrie a fost declarată
    capabilitatea tehnică a scutului american antirachetă de la
    Deveselu, din sudul României, principalele sale componente fiind finalizate.

    Potrivit consilierului Dan Mihalache,
    Bucureştiul se aşteaptă ca summit-ul NATO de la Varşovia, din acest an, să dea un semnal
    puternic în privinţa interesului Alianţei pentru zona central şi est europeană,
    dar şi pentru Marea Neagră. Deja, anunţul SUA de mărire considerabilă a
    bugetului apărării consacrat Europei atestă acest interes!

  • Samisdat im kommunistischen Rumänien

    Samisdat im kommunistischen Rumänien

    Im Kommunismus kontrollierte die Zensur alle gedruckten Texte. Der Samisdat als subversives Kommunikationsmittel verbreitete regimekritische Ideen und Einstellungen und schlug politische und wirtschaftliche Reformen vor. Die Herkunft des Begriffes ist russisch (Kurzform von Samoisdatelstwo = Selbstverlag“) und zeigt, dass ein Text nicht offiziell von einem Verlag, sondern heimlich vom Autor veröffentlicht wurde. Bekannte Samisdat-Autoren sind der sowjetische Arzt und Schriftsteller Wladimir Bukowski und der tschechische Dramaturg Václav Havel.



    Auch in Rumänien entstanden mehrere Samisdat-Werke, aufgrund des sehr restriktiven Ceauşescu-Regimes war das Phänomen aber beschränkt. Um Samisdat-Veröffentlichungen zu bekämpfen oder vorzubeugen, verpflichtete das Regime in den 1980er Jahren alle Bürger, die eine Schreibmaschine besa‎ßen, ihre Maschinen anzumelden und ein Druckmuster bei der Miliz vorzulegen. Trotzdem gab es Versuche, mittels im Samisdat veröffentlichter Schriften zur Verteidigung der Menschenrechte und zur Gründung von geheimen Widerstandgruppen aufzurufen. Eine dieser Untergrundorganisationen war die Union der Ungarn in Siebenbürgen, die vom Philosophie-Professor Ernő Borbély gegründet wurde. Dieser wurde 2002 vom Zentrum für Mündliche Geschichte des rumänischen Rundfunks interviewt. Ernő Borbély berichtete über die von ihm gegründete Organisation und erinnerte sich an Samisdat-Aktivitäten:



    Infolge mehrerer Gespräche mit Kollegen und Freunden, mit mehreren Intellektuellen in Rumänien, und nachdem ich mehrere Samisdat-Schriften, die wir aus dem Ausland bekamen, gelesen hatte, habe ich diese Untergrundorganisation gegründet. Eines Tages haben wir uns gesagt, wir müssten auch etwas unternehmen. Das Gefühl, nichts unternehmen zu können, war erdrückend. Deshalb haben wir beschlossen, eine Organisation zu gründen. Die Samisdat-Schriften bekamen wir in erster Reihe aus Ungarn, andere kamen aus Österreich und Frankreich. Die rumänische Diaspora-Gemeinde in Frankreich war sehr stark und es gab Samisdat-Schriften, die das kommunistische Regime attackierten. Sie versuchten die Mängel des kommunistischen Regimes und die Diktatur in Rumänien objektiv darzustellen. In Ungarn gab es schon seit Anfang der 1970er Jahre eine solche Bewegung. Dort gab es etwas mehr Freiheit. Auch wenn die Oppositionellen immer verfolgt und bespitzelt wurden, hatten sie viel mehr Spielraum. Das Regime war nicht so steif und es erschienen sehr viele Samisdat-Schriften. Die meistern wurden von Philosophie- und Soziologie-Universitätsprofessoren geschrieben.“




    Während des Kommunismus wurden alle, die ohne offizielle Genehmigung einen Verein gründeten, als Staatsfeinde angesehen und ins Gefängnis gesteckt. Ernő Borbély wusste von Anfang an, dass der kommunistische Staat in Rumänien viel mächtiger als im Nachbarland war, und wollte daher nur eine kleine Untergrundgruppe gründen.



    In unserer Organisation wollten wir nicht allzu viele Mitglieder haben, wie es in politischen Systemen üblich ist, mit vielen Partei- oder Vereinsmitgliedern. Es war ein etwas engerer Kreis, der Kern bestand aus drei Personen, die über viele Kontakte verfügten. Ich führte auch Gespräche mit Regimekritikern, die damals schon bekannt waren, so zum Beispiel mit Károly Király. Aber den Kern der Organisation bildeten ich, Katalin Biró und László Buzás. Wir wussten, dass sie uns jederzeit schnappen könnten, die Securitate war wachsam und hatte viele Informanten in den Reihen der Bevölkerung.“




    Welches war aber überhaupt das Ziel der Organisation? Ernő Borbély erinnert sich weiter:



    Wir wollten mehrere Texte, die auch in Samisdat-Form von Experten in unterschiedlichen Bereichen geschrieben wurden, veröffentlichen. Weiter wollten wir noch unsere eigenen Samisdat-Schriften schreiben und eine gewisse Gegenpropaganda in Umlauf bringen. Natürlich konnten wir unsere Propaganda nicht direkt führen, aber wir wollten Programmschriften und kleine Zeitschriften in unterschiedlichen Ortschaften verbreiten. Wir wollten auch, dass diese den Westen, und insbesondere die Radiosender Deutsche Welle, Freies Europa und die Stimme Amerikas erreichen, damit diese dann in die Heimat ausgestrahlt werden. Durch diese Methode hätten wir versucht, eine bestimmte Propaganda für uns zu machen, die Aufmerksamkeit auf uns zu lenken. Wären wir nicht entdeckt, hätten wir mehr Anhänger gewonnen. Mit Freunden im Westen hätten wir uns in der Öffentlichkeit als offizieller Verein vor der ganzen Presse erklären können. Zwei-drei Leute konnte man schnell ausschalten, 50-100 zu beseitigen, wäre schwieriger gewesen.“




    Der Samisdat war mehr als eine einfache Möglichkeit, Programmschriften zu verbreiten, er war das Röntgenbild eines todgeweihten Regimes. Wir haben Borbély auch nach dem Inhalt der Samisdat-Schriften gefragt, die er verfasst hat.



    In erster Reihe handelten die Texte von Freiheit: von der Pressefreiheit, der Meinungsfreiheit, der Reisefreiheit. Wir wollten eine Studie über die Abkommen, die Ceauşescu in Helsinki gerade unterschrieben hatte und die in Frankreich veröffentlicht wurde, herausgeben. Separat wollten wir auf einem Blatt die Menschenrechte drucken. Dann gab es noch soziale Themen und Themen, die die Jugend betrafen. Auch wenn wir ein Verein von Rumänienungarn waren, waren wir uns dessen bewusst, dass die ganze Bevölkerung im Land zu leiden hatte. Ohne die Lösung der grundsätzlichen Probleme hätte man die Probleme der ungarischen Minderheit nicht lösen können.“




    Der Samisdat stellte in Rumänien einen Versuch dar, die Bevölkerung mit dem Ziel zu mobilisieren, zivilen Widerstand gegen die Missbräuche des Regimes zu leisten. Auch wenn der Samisdat in Rumänien nicht so verbreitet wie in der Sowjetunion, in Ungarn, in der Tschechoslowakei oder Polen war, gab es auch hierzulande Regimegegner, die entschlossen waren, etwas zu ändern.

  • Jurnal românesc – 8.01.2016

    Jurnal românesc – 8.01.2016

    Premierul Dacian Cioloş a declarat, joi, la întâlnirea cu diaspora românească din Germania, că Guvernul doreşte ca alegerile legislative din toamnă să fie un exemplu de bună organizare, în condiţiile în care se aplică pentru prima dată legea votului prin corespondenţă. Cioloş le-a mulţumit celor circa 200 de compatrioţi prezenţi la ambasada României din Berlin pentru felul în care este percepută comunitatea românească în Germania. El a promis că-şi va păstra independenţa politică până la finalul mandatului de prim-ministru şi că nu va candida la scrutinul din toamnă.



    Secretarul de stat pentru afaceri strategice din ministrul de Externe, Daniel Ioniţă, a participat, joi, la deschiderea celei de-a VII-a ediţii a Galei Studenţilor Români din Străinătate. El a transmis, cu această ocazie, aprecierea ministerului pentru profesionalismul şi perseverenţa membrilor Ligii în promovarea unei imagini pozitive a tinerilor români care studiază peste hotare. El i-a îndemnat pe studenţii şi absolvenţii români de la universităţi străine să se alăture eforturilor de promovare a intereselor strategice ale Bucureştiului peste hotare şi i-a asigurat de întregul sprijin al misiunilor diplomatice româneşti. În februarie anul trecut, ministerul a semnat protocoale de colaborare cu două dintre cele mai active organizaţii de tineri români cu filiale peste hotare, Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) şi Fundaţia CAESAR (Centrul pentru Acces la Expertiza Studenţilor şi Absolvenţilor Români).



    Comisia Europeană va adopta programe de cooperare transfrontalieră, în valoare de un miliard de euro, care vor contribui la dezvoltarea socială şi economică a regiunilor situate de ambele laturi ale frontierelor externe ale Uniunii Europene — anunţă, într-un comunicat, Executivul de la Bruxelles. Vor avea prioritate anumite proiecte care vor înlesni dezvoltarea sustenabilă la frontierele externe ale UE. Potrivit comisarului european pentru Extindere, Johannes Hahn, cooperarea transfrontalieră joacă un rol major în procesul de stopare a instituirii unei noi linii de demarcaţie. Noul pachet de proiecte finanţate de UE include atât România, cât şi două dintre vecinele sale non-membre UE, Republica Moldova şi Ucraina.



    Ambasadorul Statelor Unite în Republica Moldova a reacţionat la absenţa în masă a deputaţilor de la Chişinău la sesiunea specială de luni, când fusese programată votarea noului guvern propus de premierul desemnat Ion Sturza. Sala de şedinţe a parlamentului pe jumătate goală sugerează că mulţi dintre aleşii poporului nu împărtăşesc sentimentul nostru de urgenţă cu privire la necesitatea formării unui guvern nou, ce ar putea relansa reformele atât de necesare, se arată în mesajul postat pe pagina oficială a ambasadei pe Facebook. Pe fondul unei grave crize de credibilitate a clasei politice din Republica Moldova, care se adaugă unei situaţii extrem de dificile pe plan politic şi economic, doar 47 de deputaţi din cei 101 au venit la şedinţă, astfel că reuniunea nu a mai avut loc din cauza lipsei de cvorum. Dacă un nou guvern nu va fi votat până pe 29 ianuarie, preşedintele Nicolae Timofti este obligat să dizolve parlamentul şi să anunţe organizarea de alegeri legislative anticipate.

  • Scutul antirachetă devine operaţional

    Scutul antirachetă devine operaţional

    În ultimii ani, România şi Statele Unite au furnizat
    suficiente dovezi care să întărească ideea că relaţia lor este specială. Chiar
    dacă are două restanţe majore – absenţa marilor investitori americani în
    România şi neincluderea Bucureştiului în programul Visa Waiver – colaborarea în
    plan politic şi militar a ajuns – susţin analiştii de politică externă de la
    Bucureşti – la apogeu.

    Ultima realizare
    comună a prins contur odată cu anunţul că elementele scutului american
    antirachetă instalate la baza militară de la Deveselu sunt, de
    vineri, funcţionale tehnic. Facilitatea de la Deveselu, ce include un radar sofisticat,
    interceptoare balistice şi echipament modern de comunicaţii, va fi un pilon principal într-o construcţie de securitate
    mai amplă, sub umbrela NATO.

    Pe măsura reuşitei, Diplomaţia de la Bucureşti a
    organizat o ceremonie la care au participat miniştrii români ai Apărării şi
    Externelor, Mihnea Motoc şi, respectiv, Lazăr Comănescu, ambasadorul Statelor Unite
    ale Americii, Hans Klemm, directorul Agenţiei pentru Apărarea Antirachetă a
    SUA, viceamiralul James Syring, si Patrick Auroy, asistentul Secretarului
    General al NATO. Cu această ocazie, într-un clişeu devenit obligatoriu, odată
    cu lamentările Rusiei, niciodată susţinute cu argumente credibile, că
    instalaţia de la Deveselu reprezintă o ameninţare pentru securitatea sa,
    ministrul român de Externe, Lazăr Comănescu, a pus accent pe utilitatea strict
    defensivă a bazei. Îl completează fostul şef al diplomaţiei române, Bogdan
    Aurescu, negociator şef în tratativele premergătoare semnarii
    acordului privind amplasarea în România a sistemului american antirachetă.

    Bogdan Aurescu: Această amplasare corespunde cel mai bine
    necesităţii de a proteja teritoriile, populaţiile şi forţele aliate de
    eventuale rachete ostile din afara spaţiului euroatlantic, cu precădere din
    zona Orientului Mijlociu.

    O certă valoare adaugată la Parteneriatul Strategic
    bilateral, instalaţia de la Deveselu a capătat concreteţe chiar în anul în
    care se împlinesc 135 de ani de relaţii diplomatice între Bucureşti şi
    Washington. Momentul a fost marcat prin rezoluţii ale Camerei Reprezentanţilor
    şi Senatului Statelor Unite. După ce, în urma cu două săptămâni, Congresul
    atribuia României statutul de aliat-cheie al Americii, zilele acestea, Senatul
    şi-a exprimat aprecierea pentru parteneriatul ferm al Bucureştiului cu
    Washingtonul. Si viceversa e valabilă, din moment ce românii văd în SUA cel mai mare
    prieten şi aliatul care le poate garanta atât de necesara securitate.

  • Europa noastră – 21.11.2015

    Europa noastră – 21.11.2015

    Comisarul european pentru afaceri interne,Dimitris Avramopoulos, a propus
    crearea unei Agenţii Europene de Informaţii după atentatele de la Paris.
    Directorul Europol, Rob Wainwright, afirmă că Europa riscă să se confrunte cu
    noi atacuri ale grupării Statul Islamic după cele de la Paris. Înaltul
    Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Federica
    Mogherini, a prezentat principalele linii ale revizuirii politicii europene de
    vecinătate(PEV).


  • Compasiune şi mobilizare după atentatele de la Paris

    Compasiune şi mobilizare după atentatele de la Paris

    Seria de atentate care au avut loc vineri seara la Paris, soldate cu peste 130 de morţi şi peste 300 sute de rănti, printre care şi români, a provocat o undă de şoc în intreaga lume. Comunitatea internaţională a condamnat atacurile, revendicate de aşa numita grupare jihadistă Statul Islamic, pe care le-a calificat drept laşe şi barbare. Liderii lumii şi-au exprimat solidaritatea cu Franţa în aceste momente dificile, dar şi sprijinul în războiul împotriva terorismului.



    Într-o scrisoare adresată omologului său francez, Francois Hollande, preşedintele român, Klaus Iohannis, a subliniat că aceste atacuri trebuie să fie un semnal pentru întreaga comunitate internaţională de a arăta mai multă determinare în combaterea terorismului şi în apărarea valorilor umanităţii.



    Românii şi-au manifestat solidaritatea cu familiile îndurerate în urma atentatelor şi au venit la Ambasada Franţei din Bucureşti pentru a depune flori şi a aprinde lumânări. Participanţii au cântat în cor Imnul Franţei şi au ţinut un moment de reculegere. La sediul misiunii diplomatice a fost deschisă o carte de condoleanţe în care au semnat, deja, personalităţi ale vieţii publice şi politice româneşti. Printre acestea, şi premierul desemnat Dacian Cioloş, care a declarat că Franţa are nevoie în aceste momente de susţinere şi o va găsi în UE.



    Dacian Cioloş: Cred că Europa a demonstrat că niciodată teroarea şi ura nu pot să construiască. Şi tocmai pentru că nu pot să construiască ele nu pot fi durabile. Sunt momente grele pentru poporul francez şi cred că noi, românii, putem să înţelegem cu atât mai bine aceste lucruri cu cât, în urmă cu doar câteva zile, am trecut printr-o tragedie – sigur, nu de aceeaşi natură; dar atunci când îţi pierzi în masă, să spun aşa semeni, oameni pe care îi iubeşti şi oameni din jur şi care pier nevinovaţi, e greu dar tot ceea ce nu te distruge te face mai puternic”.



    La Paris, în semn de solidaritate cu poporul francez, Ambasada României în Fran’a a coborât în bernă drapelul naţional. După atacurile teroriste din Paris numeroase state europene au anunţat că îşi întăresc măsurile de securitate la graniţe. De asemnea în toate ţările europene, inclusiv România a fost întărită securitatea în jurul instituţiilor şi intereselor franceze. Mai multe state şi-au sfătuit cetăţenii fie să să evite deocamdată călătoriile în Franţa, fie să fie foarte atenţi în locurile publice. Ministerul român de externe a activat o celulă de criză, iar SRI a precizat că în România nu se modifică nivelul de alertă teroristă.



    Preşedinţia luxemburgheză a Uniunii Europene a convocat de urgenţă, la cererea Franţei, un consiliu extraordinar al miniştrilor justiţiei şi afacerilor interne, care va avea loc pe 20 noiembrie, la Bruxelles. Reuniunea are drept scop întărirea măsurilor luate de Uniunea Europeană împotriva terorismului

  • România şi NATO

    România şi NATO

    Perfect integrată în structurile NATO cărora li s-a
    alăturat în 2004,România îşi propune să fie un furnizor de
    securitate în regiune, într-un context foarte complicat.

    Prezent, joi, la
    Bruxelles, la o reuniune a omologilor din Alianţa Nord-Atlantică, ministrul
    român al apărării, Mircea Duşa, le-a solicitat partenerilor din NATO măsuri
    concrete de consolidare a securităţii în Marea Neagră prin cooperarea statelor
    membre. El a spus că este nevoie de asigurarea prezenţei navale aliate în acest
    bazin maritim pentru
    securitatea euro-atlantică. Mircea Duşa: Am precizat că
    strategia maritimă şi în special strategia pe Marea Neagră pentru noi este
    foarte importantă, am precizat de asemenea faptul că capabilităţile de
    descurajare ale NATO nu trebuie să fie regionale ci trebuie să primească
    apărarea tuturor flancurilor, fie că este vorba de flancul estic al NATO, fie
    că este vorba de flancul sudic al NATO.

    Un subiect de actualitate pe agenda reuniunii a fost situaţia de securitate din
    Afganistan, dar mai ales cea din Siria, care
    în opinia aliaţilor, reprezintă un motiv de
    preocupare din perspectiva securităţii în regiune şi a consecinţelor umanitare. În marja reuniunii,
    Mircea Duşa a avut convorbiri cu generalul Philip Breedlove, comandantul
    forţelor aliate în Europa, despre consolidarea flancului estic al NATO. Mircea
    Duşa a prezentat stadiul construirii şi operaţionalizării celor două structuri
    de comandă şi control aliate din România şi a spus că ele vor fi finalizate
    conform calendarului.

    Tot joi, dar la Bucureşti, ministrul de
    externe, Bogdan Aurescu, şi adjunctul secretarului american de stat, Frank Rose,
    au declarat că SUA, NATO şi România se consultă în prezent pentru a se asigura
    că baza de la Deveselu este
    bine protejată de mai multe tipuri de ameninţări, inclusiv teroriste. Aceasta va deveni operaţională la sfârşitul anului, iar in
    2016 urmează a fi integrată în sistemul NATO.

    Frank Rose a precizat că scutul antirachetă, care are
    elemente inclusiv la Deveselu, este în continuare destinat să blocheze
    eventuale ameninţări iraniene, pentru că programul de rachete balistice al
    Teheranului nu a fost negociat în cadrul recentului acord nuclear.

    Aurescu a
    explicat că scutul antirachetă nu doar oferă protecţie României, dar şi
    descurajează eventuale atacuri. Bogdan Aurescu: Există un număr
    întreg de entităţi statale şi nestatale, peste 30 de astfel de cazuri, în care
    s-a identificat preocuparea pentru a obţine sau pentru a dezvolta o tehnologie balistică. Astfel de grupuri
    se găsesc inclusiv în Orientul Mijlociu. Cu atât mai mult, proiectul scutului
    antirachetă este necesar.
    Aurescu a reafirmat că sistemul antirachetă nu este o ameninţare pentru Rusia.