Cette semaine nous continuons notre incursion dans le passé plus ou moins récent du monastère Saint Nicolae, où les langues se délient. Démarche originale pour comprendre la mémoire du communisme à partir de ceux qui vivent dans de tels lieux, le travail de l’anthropologue et historienne Maria Mateoniu permet de voir comment de simples personnes reconstruisent un passé qui leur a été volé. Les histoires les plus impressionnantes seront évoquées cette semaine. Par exemple, celle d’un prêtre — véritable figure locale — assassiné par les services de l’État et présenté comme un suicidé. Les nones accèdent à une vérité en dépit de l’intervention de la Securitate qui tentait de les éconduire.
Membră a Alianţei Nord-Atlantice din 2004 şi a Uniunii
Europene din 2007, România se pregăteşte să fie gazdă, în noiembrie, a unui
summit regional pe tema consolidării frontierei răsăritene a celor două
organizaţii. Reuniunea are loc pe fondul schimbărilor mediului de securitate
din zonă.
Invitat la Radio România, ambasadorul Sorin Ducaru, asistent al
secretarului general al NATO, a făcut o analiză a situaţiei şi a vorbit despre
posibilele riscuri: Aici situaţia este dinamică şi este dinamică,
din păcate, în sensul mai degrabă îngrijorător. Odată cu actul de anexare
ilegală a Peninsulei Crimeea de către Rusia au urmat alte câteva acţiuni care
ţin de o tendinţă de militarizare a acestei peninsule, şi nu mă refer doar la
prezenţă militară, la numărul de soldaţi. Este vorba şi de o tendinţă de a
amplasa diverse echipamente, sisteme de rachetă, sisteme aeriene, navale.
Îngrijorează şi retorica rusă privind posibilitatea de amplasare a unor armamente
nucleare în Crimeea. Doar această retorică, chiar dacă vorbim numai de retorica
în acest sens, putem spune că generează efecte destabilizatoare.
România
se află acum la cel mai ridicat nivel de securitate de la primirea sa în NATO,
mai ales pe fondul deciziilor recente de întărire a flancului estic al
Alianţei, apreciază directorul general pentru Afaceri Strategice din Ministerul
Afacerilor Externe de la Bucureşti, Dan Neculaescu: Aş putea spune
că în acest moment România este probabil cel mai bine protejată din istoria
recentă. După criza din Ucraina, din martie 2014, când Rusia a anexat ilegal
peninsula, au fost o serie de paliere pe care s-au luat măsuri de asigurare a
aliaţilor, inclusiv a României. Primul palier – măsuri de asigurare, care
practic au prevăzut exerciţii, inclusiv zboruri de supraveghere, dar şi
prezenţă militară rotaţională pe teritoriul aliaţilor estici. Al doilea palier
– o serie de aliaţi având o relaţie specială cu România, în special SUA, au
avut o prezenţă consolidată şi crescută pe teritoriul nostru. Dar nu numai ei.
A fost şi Canada, a fost şi Portugalia. Anul trecut, am avut un contingent de
avioane canadian, anul acesta avem un contingent de avioane portughez. Ce ne
propunem în etapa următoare? Ne propunem să consolidăm prezenţa NATO în
România. În acest sens, probabil, un reper important este summitul Aliaţilor,
din Polonia, din 2016.
În politica de consolidare
a flancului estic al NATO se înscrie şi noul centru de comandă al Alianţei din
România devenit operaţional în această lună, simultan cu alte cinci înfiinţate
în Bulgaria, Polonia, Estonia, Letonia şi Lituania. Misiunea acestora este
aceea de a înlesni desfăşurarea noii forţe de reacţie foarte rapide a NATO şi
de coordonare a exerciţiilor. Aproximativ 40 de ofiţeri vor
acţiona în fiecare dintre centre, care vor deveni pe deplin operaţionale până
la următorul summit NATO.
Prezent la ceremonia de activare a unităţii din Lituania, secretarul
general al organizaţiei, Jens Stoltenberg, a precizat: Fiecare
dintre aceste comandamente ne ajută să trimitem un mesaj clar – nici un aliat
NATO nu este singur. NATO este aici şi NATO este pregătită, pregătită să-i
apere pe toţi aliaţii săi de orice ameninţare. Solidaritatea este esenţa
alianţei noastre iar angajamentul nostru pentru acest principiu fundamental că
atacul împotriva unui dintre noi este atacul împotriva tuturor este de
neclintit.
Constituirea noilor comandamente are ca scop îmbunăţăţirea
capacităţii Alainţei de a răspunde concret şi decisiv oricărei acţiuni ostile
adresate împotriva membrilor NATO, explică şi colonelul Cătălin Ticulescu,
comandantul unităţii NATO de integrare a Forţelor din Bucureşti, ofiţer rănit în timpul unei misiuni de patrulare în Afganistan: Constituirea
comandamentului pe care am onoarea să-l conduc, ulterior a Diviziei
Multinaţionale de Sud-Est, alături de creşterea importantă a numărului de
exerciţii naţionale şi multinaţionale din acest an, reprezintă răspunsul ferm,
angajamentul solid şi contribuţia consistentă a României la efortul Alianţei
Nord Atlantice în a demonstra că dispune de capabilităţile necesare pentru a
răspunde oricărei ameninţări de securitate împotriva membrilor săi. Acest
comandament nu este bază militară. Nu va conduce efectiv acţiuni militare. Rolul
acestui comandament este de a facilita deplasarea rapidă a forţelor aliate în
regiune, de a sprijini apărarea colectivă şi de a asista în coordonarea
exerciţiilor, antrenamentelor executate în comun cu aliaţii.
42 de militari vor asigura funcţionarea structurii, dintre care 27
de posturi revin României, ca ţară gazdă. Unitatea NATO de integrare a forţelor de la Bucureşti
alături de cea de la Sofia vor fi coordonate de anul viitor de Divizia
multinaţională de sud-est a Alianţei, cu sediul în capitala României.
Ministerul Afacerilor Externe face cunoscut că, din motive de securitate, autoritățile bulgare au introdus controale suplimentare la toate punctele de trecere a frontierelor sale externe. Măsura a fost instituită cu titlu temporar, fără ca momentan să fie prevăzut un termen limită.
În acest context, Ministerul Afacerilor Externe avertizează cetățenii români care tranzitează Bulgaria asupra posibilității ca recentele măsuri dispuse de autoritățile locale să genereze prelungirea duratei de așteptare la traversarea frontierelor Bulgariei.
Pentru mai multe informații referitoare la punctele alternative de trecere a frontierei, accesați:
Perfect
integrată în structurile aliate cărora li s-a alăturat în 2004, România îşi
armonizează politica de apărare cu cea de securitate pe care NATO îşi gândeşte
strategiile. În această logică se înscrie şi decizia Bucureştiului de a găzdui
două centre de comandă ale Alianţei Nord-Atlantice, unul dintre acestea
inaugurat joi, şi care va funcţiona ca un cartier general de unde se vor
planifica exerciţii ale trupelor aliate.
Unitatea pentru integrarea forţelor
NATO din capitala României va deveni operaţională la toamnă, au anunţat, la
Bucureşti, secretarul general al Alianţei Nord Atlantice, Jens Stoltenberg, şi
preşedintele Klaus Iohannis. 42 de militari vor asigura funcţionarea acestei
structuri, din care 27 de posturi vor reveni României ca ţară gazdă. Tot
România va găzdui şi Comandamentul Multinaţional de Divizie Sud-Est, care va fi
operaţional din primăvara anului viitor.
România îşi propune să fie un furnizor
de securitate în regiune, într-un context foarte complicat, a declarat
preşedintele Klaus Iohannis, subliniind că discuţiile avute cu secretarul
general al NATO au vizat şi viitorul summit al Alianţei de la Varşovia. În
perspectiva acestuia se impune o adaptare strategică pentru a răspunde noilor
ameninţări venite din est şi sud, a subliniat Klaus Iohannis: Politica
alianţei noastre vizează consolidarea securităţii în spaţiul euroatlantic. Nu
ne dorim o confruntare cu nimeni, nu ne dorim o nouă cursă a înarmărilor. Ne
bazăm în continuare pe înţelegerea de către toţi oamenii politici responsabili
a faptului că nu este în interesul niciunui stat să urmărească escaladarea unui
conflict pe care nu îl poate câştiga, nici economic, nici militar.
La
rândul său, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a apreciat
contribuţia României la misiunile alianţei: România este un aliat
foarte hotărât. NATO se bazează pe România şi România se poate baza pe NATO.
Apreciem angajamentul puternic, continuu al României în operaţiunile NATO din
Afganistan până în Kosovo. Contribuiţi la eforturile noastre de susţinere a
partenerilor noştri – Republica Moldova, Ucraina şi Georgia -, contribuiţi de
asemenea la stabilitatea în zona Mării Negre, care rămâne o componentă
importantă a securităţii euroatlantice şi, de asemenea, sunteţi gazda unei
părţi importante a sistemului de apărare antirachetă al NATO.
Noua
structură NATO din România se înscrie în procesul de adaptare a schimbărilor
mediului de securitate şi face parte din măsurile pentru întărirea flancului
estic al Alianţei.
NATO nu vrea să intre într-o cursă a înarmării cu Rusia, dar trebuie să
răspundă mediului de securitate, atunci când acesta se modifică – a ţinut să
precizeze secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, miercuri, în
deschiderea reuniunii de la Bruxelles a miniştrilor Apărării din statele
membre.
Pentru secretarul general, lucrurile sunt limpezi: consolidarea
militară a Alianţei nu e decât un răspuns la actele agresive ale Rusiei în
estul Europei. Anexarea unui teritoriu nu este un act defensiv, este un act de
agresiune – a mai spus Stoltenberg, cu trimitere la ocuparea de către Moscova,
în martie 2014, a peninsulei ucrainene Crimeea. Mai mult, adaugă el, Rusia
continuă să trimită trupe şi echipamente în sprijinul rebelilor separatişti din
regiunile estice a Ucrainei. Toate acestea, a conchis Stoltenberg, obligă NATO
să suplimenteze consistent efectivele Forţei sale de Reacţie Rapidă: Ne
aşteptăm ca această forţă să ajungă până la 40 de mii de efective militare.
Aceasta este o creştere substanţială în comparaţie cu nivelul anterior de 13
mii de militari. Vom îmbunătăţi de asemenea planificarea noastră în avans şi
vom accelera politica militară de luare a deciziilor. Mă aştept că vom spori şi
mai mult puterea şi capacitatea de răspuns a forţei NATO, inclusiv aerian,
maritim şi componentele forţelor speciale.
Primul între egali în
rândurile Alianţei, Washingtonul a anunţat, anterior, că va desfăşura, preventiv, armament
greu în ţările din Europa de Est. Astfel, de la Marea Baltică, în Lituania, la
Marea Neagră, în România, aliaţii est-europeni vor găzdui tancuri,
transportoare blindate şi piese de artilerie care pot echipa o forţă alcătuită
din circa cinci mii de militari americani. Miniştrii Apărării din statele
membre NATO au mai decis să aprobe şi un pachet de asistenţă financiară pentru
consolidarea capacităţilor de apărare ale Republicii Moldova (ex-sovietică,
majoritar românofonă). Enclavă între România şi Ucraina, aceasta nu e membră
NATO. În plus, potrivit unui articol din Constituţie, pe care tot mai mulţi îl
califică drept caduc, e stat neutru. Ceea ce o face cu atât mai vulnerabilă la
redeşteptatul apetit teritorial al Rusiei.
În numele Bucureştiului, ministrul
Mircea Duşa a salutat decizia, pe care o consideră o investiţie nu numai în
securitatea şi stabilitatea statului vecin, ci şi ale României. Duşa mai afirmă
că ar trebui urgentată deschiderea unui birou de legătură al NATO în Republica
Moldova.
În 1992, amintesc experţii militari, Moscova a exersat acolo, cu succes,
la scară mai mică, agresiunea de azi din Ucraina. Atunci, la nici un an după
ce-şi proclamase independenţa, Chişinăul îşi pierdea, de facto, autoritatea
asupra regiunii secesioniste pro-ruse Transnistria, într-un conflict
armat soldat cu sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia trupelor ruse de
partea separatiştilor.
Discutată recent în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi
unul din subiectele abordate la consultările pe care preşedintele Klaus
Iohannis le-a avut cu partidele parlamentare, Strategia Naţională de Securitate
pentru perioada
2015 – 2019, elaborată şi prezentată de Administraţia Prezidenţială, va
reprezenta baza tuturor strategiilor sectoriale pentru instituţiile cu responsabilităţi
în domeniul apărării şi securităţii. Printre valorile şi principiile pe care se
bazează proiectul se numără statul de drept, demnitatatea umană, drepturile şi
libertăţile cetăţeneşti, separaţia şi echilibrul puterilor în stat şi respectul
faţă de prevederile constituţionale.
Obiectivele Strategiei vizează buna
funcţionare a justiţiei şi asigurarea ordinii de drept, asigurarea eficienţei
sistemelor naţionale de prevenire şi gestionare a situaţiilor de criză,
consolidarea securităţii infrastructurilor energetice de transport şi
cibernetice, precum şi conturarea unui profil de ţară corespunzător nivelului
de ambiţie asumat la nivel politic. Alături de acestea, consolidarea prezenţei
României în NATO şi în UE, a Parteneriatului Strategic cu SUA, asigurarea
securităţii în regiunea Mării Negre şi aprofundarea cooperării cu statele
vecine şi cu cele din flancul estic al Alianţei Nord-Atlantice sunt, de
asemenea, obiective care se regăsesc în noua Strategie Naţională de Securitate.
Consilierul prezidenţial, general Ion Oprişor, despre direcţiile de acţiune ale
acestui document: Vorbim de un concept de strategie
naţională extinsă. Mă refer la dimensiunea de ordine publică, dimensiunea
diplomatică, dimensiunea privind economia şi energia, activitatea de
informaţii, contrainformaţii şi de securitate, dimensiunea privind sănătatea,
demografia, cultura, starea socială a populaţiei.
Criticat din opozişie de
preşedintele Senatului, liberalul Călin Popescu Tăriceanu, potrivit căruia,
documentul amintit urmăreşte golirea de conţinut a activităţii Guvernului şi
instituirea republicii prezidenţiale, Stategia a primit deja avizul din partea
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi a comisiilor parlamentare de
specialitate, fiind prezentat recent de şeful statului şi Corpului Diplomatic
din statele membre ale NATO şi ale UE acreditat la Bucureşti.
Potrivit şeful
statului, acest document oferă viziunea unei Românii puternice în Europa şi în
lume, aceasta însemnând cel puţin trei lucruri: un stat care îşi apără
cetăţenii, oriunde s-ar afla ei, o ţară care îşi apără valorile, interesele,
simbolurile, dar şi bunurile naţionale şi resursele naturale, care ştie să-şi
protejeze patrimoniul, domeniile de excelenţă, care pune prioritate pe educaţie
şi pe sănătate şi, în al treilea rând, un stat care contribuie la menţinerea
securităţii colective alături de partenerii lui şi la promovarea democraţiei şi
libertăţii.
De cel puţin un an, în cele mai importante
cancelarii ale lumii se vorbeşte de noi provocări desecuritate pe flancul est-european. Sancţiunile impuse Moscovei de
Uniunea Europeană, deşi au provocat dificultăţi serioase economiei ruseşti, nu
au influenţat în vreun fel atitudinea preşedintelui Vladimir Putin, vehement
criticat pentru anexarea peninsulei Crimeea şi acuzat că trimite arme şi
soldaţi în estul Ucrainei, pradă unui conflict soldat cu mii de morţi.
Mai mult! Liderul de la Kremlin şi-a anunţat, săptămâna aceasta, intenţia de a mări
arsenalul nuclear al Rusiei
cu 40 de noi rachete balistice intercontinentale, ca răspuns la acţiunile sau intenţiile militare ale SUA în Europa de Est, inclusiv în România. În plus, pentru a-şi demonstra puterea militară,
Moscova şi-a intensificat exerciţiile militare de amploare, lucru pe care l-au
făcut şi Aliaţii Nord-Atlantici.
De miercuri, în contextul desfăşurării în
judeţul Braşov a unui exerciţiu
la care participă peste 1.000 de militari
din 25 de ţări membre ale NATO,
pentru prima dată structuri ale Comandamentului Aliat Întrunit de la Napoli au
fost dislocate în România. Şi, tot în premieră, comanda şi controlul Forţei de
Răspuns a NATO au fost transferate spre o locaţie temporară.
Între timp, la
Bucureşti, Parlamentul se pregăteşte să dezbată şi să voteze, în plen, StrategiaNaţională de Apărare a României pentru perioada 2015-2019, după
ce, anterior, aceasta a primit aviz favorabil din partea Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării. Totodată, Comisiile de apărare din Senat şi
Camera Deputaţilor au adoptat, în unanimitate, un raport comun favorabil. O Strategie eficientă -
spun autorităţile – trebuie să pornească de la întărirea proceselor democratice
şi a celor din domeniul securităţii la nivel naţional şi să continue cu
respectarea angajamentelor strategice asumate în cadrul NATO şi UE. De aceea, în comparaţie cu documentul similar din 2010, una din principalele noutăţi ale actualei Strategii o reprezintă conceptul
de securitate extinsă. Printre obiectivele ei se numără buna funcţionare a justiţiei
şi asigurarea ordinii de drept, eficienţa sistemelor naţionale de prevenire şi
gestionare a situaţiilor de criză, consolidarea securităţii infrastructurilor
energetice de transport şi cibernetice. Strategia
se mai referă şi la asigurarea unui mediu economic performant, a
stabilităţii bugetar-financiare a statului, precum şi dezvoltarea sistemelor
publice de sănătate, educaţie şi protecţie socială.
În plan extern, România
doreşte să îşi consolideze prezenţa în NATO şi în Uniunea Europeană şi
Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii. Se urmăreşte asigurarea
securităţii în regiunea Mării Negre şi aprofundarea cooperării cu statele
vecine şi cu cele din flancul estic al NATO.
Der Bergarbeiterangriff vom 13.-15. Juni 1990 gegen Oppositionelle in Bukarest schockierte ganz Rumänien, Europa und die Welt. 7000 Bergarbeiter wurden damals nach Bukarest gebracht, um die Proteste gegen die Regierung und gegen den neuen Staatschef Ion Iliescu gewaltsam zu unterbinden.
Im Juni 1990 haben unzufriedene Rumänen massiv gegen die Nationale Rettungsfront protestiert, die im Mai die ersten demokratischen Wahlen nach der antikommunistischen Revolution vom Dezember 1989 gewonnen hatte. Mit Unterstützung der Bergarbeiter aus dem Schil-Tal (rum. Valea Jiului) haben damals die Sicherheitskräfte die Proteste auf dem Bukarester Universitätsplatz brutal niedergeschlagen. Der Bergarbeiterangriff vom 13.-15. Juni 1990 gilt als eine Attacke gegen die demokratischen Strukturen des Staates. Der Politanalyst Gabriel Andreescu über den politischen Rahmen, der das zu dem Zeitpunkt ermöglicht hat:
Es handelt sich nicht nur um eine unglückliche Entwicklung, sondern um tragische Ereignisse. Menschen haben ihr Leben verloren und es gab auch Folgen für die gesamte Gesellschaft. Die Nationale Rettungsfront war entschlossen, alle Mittel einzusetzen, um die Kontrolle zu ergattern, die der Staat im Kommunismus gehabt hatte. Wir dürfen nicht vergessen, dass die alte Sicherheitspolizei, die Securitate, fast komplett von den neuen Nachrichtendiensten SIE und SRI übernommen wurde. Formell wurden diese im März 1990 gegründet. Die Wirtschaftsmacht der ehemaligen Kommunisten stieg. Es handelte sich also um einige Gruppierungen, die gewöhnt waren, eine vollständige Kontrolle auszuüben. Die vollständige Kontrolle war aber nicht mehr möglich. So sind die Demonstranten trotz der Wahl-Ergebnisse und der Aufforderung, die Proteste zu beenden, auf der Straße geblieben.“
Am 13. Juni 1990 wurden die Zelte der Demonstranten auf dem Universitätsplatz niedergerissen. Menschen wurden verhaftet und Arbeiter von der Fabrik für Schwermaschinen Bukarest (IMGB) haben sich den Sicherheitskräften angeschlossen. Ion Iliescu rief alle verantwortungsbewusste“ Kräfte auf, den Sitz der Regierung gegen die vermeintlichen Extremisten zu verteidigen. Am Abend des 13. Juni brachten drei Sonderzüge die Bergarbeiter aus dem Schil-Tal nach Bukarest. Der Politanalyst Gabriel Andreescu erinnert sich:
Die Zeitung România Liberă, wie auch die Gruppe für Sozialen Dialog (GDS) beanstandeten permanent die neuen Machthaber, die jedoch von der Bevölkerung im Amt bestätigt wurde. Was im Nachhinein passiert ist, hat praktisch die Demokratie zerstört. Die Bergarbeiter sollten die wichtigsten Demokratie-Quellen der Opposition ausschalten. Das waren die Zeitung România Liberă, deren Sitz zerstört wurde, und die Gruppe für Sozialen Dialog. Ich war da auch anwesend. Die Bergarbeiter kamen zum Tor, um uns herauszuholen. Nur eine Verhandlungs-Strategie ermöglichte es uns, sie aufzuhalten.“
Am nächsten Tag, den 14. Juni, wurden die Bergarbeiter unter der Leitung von Miron Cozma vom rumänischen Nachrichtendienst übernommen und zu den wichtigsten Standorten der Opposition in Bukarest geführt. Das Gebäude der Universität wurde in Brand gesetzt, berühmte Professoren, darunter auch Petru Creţia, wurden angegriffen, sowie die Anführer der Studenten. Dasselbe Schicksal hatten auch die Sitze der neugegründeten historischen Parteien, der Sitz der Liberalen Partei und der Sitz der Bauernpartei. Gabriel Andreescu hat die Details:
Die Sitze der historischen Parteien wurden zerstört. Normalerweise hätte man dadurch die Opposition ausgeschaltet. Das ist aber nicht passiert. Die Reaktion der Bukarester und des ganzen Landes war unglaublich. Die Ereignisse haben die Menschen mobilisiert, unterschiedliche Gemeinden wie Gewerkschaften, Oppositionsparteien und unabhängige Intellektuelle kamen zusammen. Infolge dieser Ereignisse wurde die Bürger-Allianz gegründet. Es folgte die Demokratische Antitotalitäre Front in Cluj (Klausenburg), die dann 1996 unter dem Namen Demokratische Konvention Rumäniens den Machtwechsel sicherte. Diese ermöglichte die Gründung der ersten wahrhaft demokratischen Institutionen in Rumänien.“
Am 15. Juni 1990 wurden die Bergarbeiter, die das Zentrum Bukarests verwüstet hatten und Demonstranten, Intellektuelle und Studenten brutal geschlagen hatten, zum Messegelände Romexpo gebracht. Dort dankte ihnen Ion Iliescu für ihren Einsatz in der Hauptstadt. Gabriel Andreescu dazu:
Es gab gravierende Folgen für die gesamte Gesellschaft, zugleich wurde aber auch die Opposition mobilisiert. Die internationalen Folgen waren jedoch schrecklich, die grausamen Bilder gingen damals um die ganze Welt. Unter dem Schutz der Behörden griffen Bergarbeiter-Banden junge Männer und Frauen an und zerstörten Bildungs-Institutionen. Es ist eine riesige Schande, es ist ein Fleck in der rumänischen Geschichte, der nur schwer verschwinden wird.“
25 Jahre nach diesen erschütternden Ereignissen sind die Umstände immer noch nicht restlos aufgeklärt und die verantwortlichen Politiker wurden auch nicht von der Justiz belangt.
Fost ministru al Apărării
în Guvernul de la Bucureşti care, acum un deceniu, obţinea admiterea României
în NATO, europarlamentarul social-democrat Ioan Mircea Paşcu a prezentat,
miercuri, în plenul Legislativului comunitar o rezoluţie privind securitatea la
Marea Neagră după anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia.
Documentul condamnă categoric acţiunile Moscovei şi în alte zone din spaţiul
ex-sovietic, de care, la un sfert de veac după dezintegrarea URSS, ruşii par să
nu se poată despărţi.
Anexarea ilegală a Crimeei, destabilizarea estului
Ucrainei şi situaţia din provinciile secesioniste pro-ruse Abhazia şi Osetia de
Sud, ieşite de sub autoritatea Georgiei, demonstrează, spune Paşcu, că Rusia
doreşte să controleze ţărmul Mării Negre. Crimeea, adaugă eurodeputatul român,
e un Kaliningrad al Sudului, menit să susţină o potenţiala expansiune.
Coleg cu
Paşcu în grupul socialiştilor europeni, Victor Boştinaru denunţă, la rându-i,
redeşteptatul apetit teritorial al Rusiei: Doresc să atrag atenţia asupra
strategiei graduale a Rusiei de a implementa ocuparea unor teritorii în
vecinătate trecând de la conflicte interetnice la conflicte îngheţate şi apoi
la ocuparea directă a lor ca în cazul Osetiei de Sud, Abhaziei şi a Crimeei. Nu
în ultimul rând, evidenţiez prezenţa masivă a Rusiei în cadrul unui război
electronic de anvergură, identificat ca atare de NATO şi partenerii UE.
Liberala română Norica Nicolai avertizează că prezenţa militară rusă în
Transnistria şi escaladarea conflictului din Ucraina
ar putea avea ca rezultat avansarea trupelor ruse până la gurile Dunării: În curând, vom avea parte de trupe ruseşti aproape de gurile Dunării,
ceea ce va crea o foarte mare problemă pentru securitatea UE. Va fi o graniţă
foarte lungă cu Rusia şi în primul rând, va trebui să încercăm să facem paşi
semnificativi, în primul rând diplomatici, pentru a preveni o astfel de
escaladare a conflictului.
De pe băncile dreptei populare, Daniel Buda
afirmă că ar trebui analizată cu toată responsabilitatea posibilitatea de a
furniza Ucrainei mijloace militare defensive, fiindcă doar capacitatea de
apărare a acesteia poate garanta pacea şi securitatea în regiune. Indiferent de
ideologie, eurodeputaţii veniţi din România par, aşadar, să vorbească pe o singură
voce. Iar o posibilă explicaţie sunt cele nu mai puţin de 12 invazii militare
ruseşti pe care le-au suportat românii în ultimele trei secole.
Dar Parlamentul European, în ansamblu,
şi-a confirmat poziţia extrem de critică faţă de Moscova, adoptând, tot
miercuri, un document prin care cere executivului comunitar acţiuni eficiente şi suport
financiar pentru contracararea propagandei şi dezinformării ruseşti în
interiorul UE şi în străinătate. Statele membre trebuie, mai
spun eurodeputaţii, să creeze un mecanism coordonat de monitorizare a
asistenţei financiare, politice sau tehnice oferite de Rusia partidelor
politice şi altor organizaţii din spaţiul comunitar.
Letzten Sonntag habe ich Ihnen von meiner Wien-Reise Anfang Mai berichtet. Eine Woche zuvor hatte unser Hörerfreund Volker Willschrey (aus Dillingen an der Saar) zusammen mit seiner Ehefrau eine Rumänien-Reise unternommen. Nach der Reise, die ihn nach Siebenbürgen und Bukarest führte, schickte er uns einen ausführlichen Bericht mit vielen schönen Fotos, aus dem ich einige Zeilen zitieren möchte. Den ganzen, 23 Seiten langen Bericht werde ich in der Online-Fassung dieser Sendung zum Herunterladen bereitstellen — ich habe hierfür auch die ausdrückliche Erlaubnis von Herrn Willschrey. Und nun ein paar Fragmente aus dem Reisebericht unseres Hörers. Zunächst vom Tag der Ankunft:
Ich selbst war schon zwei Mal in Rumänien: 1971 und 1972, beide Male im Schwarzmeer-Badeort Mamaia bei Constanţa. Und bei beiden Aufenthalten war ich auch mit dem Zug nach Bukarest gefahren und hatte mir die rumänische Hauptstadt angeschaut. Das lag natürlich eine Ewigkeit zurück und ich war gespannt, was sich in all den vielen Jahren dort geändert hat und natürlich auch Transsilvanien und die Karpaten kennenzulernen.
Volker Willschrey 1971 in Bukarest (persönliches Archiv)
[…]
Nach der Ankunft und Unterbringung im Hotel trafen wir uns mit der kleinen Reisegruppe am Bus und fuhren südwärts Richtung Zentrum von Bukarest und Altstadt. Vorbei am Haus der freien Presse fuhren wir über die Straße Soseaua Kiseleff vorbei am Triumphbogen, der aufgrund von Renovierungsarbeiten verhüllt war, in Richtung Zentrum. Wir konnten auch viele Prachtbauten sehen, wie das Regierungsgebäude, das Athenäum und andere. Schließlich hielten wir in der Altstadt und begaben uns zur Fuß zur Strada Stavropoleos, wo sich bei Haus Nr. 5 das berühmteste Restaurant Bukarests befindet, das Caru cu bere“ (zu Deutsch: Pferdewagen mit Bierfass).
Wer dort buchen will, muss das rechtzeitig tun, denn die Plätze sind rar, sowohl draußen als auch drinnen hinter dem schweren Eingangsportal. Dort kommt man in eine Halle mit prächtigem Gewölbe und gedrechselten Balustraden. Über zwei Stockwerke erstreckt sich der mit Holzschnitzereien und Fresken ausgekleidete Raum. Die Gäste sitzen zwischen vergoldeten und marmorierten Säulen auf schwerem Holzgestühl, bunt leuchtende Glasfenster im Blick. Seit 1879, dem Gründungsjahr der Bierhalle, misst eine mit Holzgiebelchen verzierte Standuhr die Zeit. Wir bekamen ein leckeres rumänisches Menü kredenzt, dazu gab es ein kühles Bier aus der hauseigenen Brauerei. Und rumänische Folklore wurde auch geboten und stimmte uns auf die nächsten Tage in Rumänien ein.
Nach dem ersten Abend in Bukarest verlegte Familie Willschrey ihr Quartier nach Predeal in den Südkarpaten, von wo aus unter fachkundiger Betreuung eines Reiseführers Abstecher zu mehreren Städten in Siebenbürgen organisiert wurden. Zu den Zielen gehörten Kronstadt, Hermannstadt und Schäßburg, die Kirchenburgen in Prejmer (Tartlau) und Hărman (Honigberg) sowie die Burgen in Râşnov (Rosenau) und Bran (Törzburg). Aus dem Reisebericht von Herrn Willschrey möchte ich nun noch ein paar Fragmente vom Tag verlesen, als der Ausflug nach Schäßburg führte:
Gegen 11.00h erreichten wir die Stadt Sighişoara (Schässburg), die man nicht zu Unrecht das Rothenburg Rumäniens“ nennt und die im Jahr 1999 in die Liste des UNESCO-Weltkulturerbes aufgenommen wurde. Sighişoara liegt im Tal der Kokel im Landkreis Mureş und hat ca. 32.000 Einwohner. Die Stadt wurde in der zweiten Hälfte des 12. Jahrhunderts von Siebenbürger Sachsen gegründet und erstmals im Jahr 1280 als Castrum Sex erwähnt. Die wie bereits erwähnt zum UNESCO-Weltkulturerbe gehörende historische Altstadt fächert sich auf einem Berg auf. Wir hielten am Hermann-Oberth-Platz und spazierten hinauf zum Stundturm, dem Wahrzeichen Sighişoaras, der in der zweiten Hälfte des 14. Jahrhunderts als Verteidigungsanlage des Haupttors der Burg und als Ratssitz (bis Ende 1656) errichtet wurde. Der Stundturm hat mit Wetterhahn eine Gesamthöhe von etwa 64 Metern. Die Mauerstärke beträgt 2,4 Meter im Erdgeschoss, die Höhe des Mauerwerks beträgt 39,5 Meter (seit 1804) und bildet fünf Stockwerke. Im obersten Stockwerk ist der Turm von einer offenen Holzgalerie umgeben, die auch zur Brandwache und als Ausguck auf das Umfeld der Stadt diente. An Fest- und Feiertagen lassen sich hier die Stadtmusikanten hören.
Seit 1898 ist im Stundturm das Museum der Zünfte eingerichtet. Der ursprünglich als Torturm der Stadtbefestigungen konzipierte Turm verbindet die Unter- und Oberstadt miteinander und bildet mit seinen verwinkelten Gassen ein beliebtes Bildmotiv für Touristen und Maler. Als Zeichen der Blutgerichtsbarkeit, welche die Stadt einst besaß, trägt das Obergeschoss seitlich vier Türmchen, je eines an jedem Turmdacheck.
Blick auf den Stundturm in Schäßburg
Foto: Volker Willschrey
Eine weitere Besonderheit ist das im vierten Stockwerk eingebaute Uhrwerk, es wurde mechanisch mit einem Figurenspiel verkoppelt, das den Stunden- und Tageswechsel begleitet und als einzigartig in Rumänien gilt. Von den vierzehn Türmen der Stadtbefestigungen sind noch mehrere Türme, welche die Namen der Zünfte tragen, von denen sie einst erbaut und verteidigt wurden (u. a. Schneiderturm, Zinngießerturm), und eine fast komplette Ringmauer um die Oberstadt erhalten.
Die Klosterkirche, die heutige evangelische Stadtpfarrkirche, wurde 1492 bis 1515 erbaut. Der Barockaltar (1681) und die Barockorgel sind Werke des Schässburger Meisters Johannes Fest und des Hermannstädter Malers Jeremias Stranovius, desgleichen die Brüstung und der Schalldeckel der Barockkanzel. In der Kirche befinden sich ein Chorgestühl, ein bronzenes Taufbecken in Kelchform aus dem Jahre 1411. Auch an der ungarischen Kirche kamen wir vorbei, als wir durch die historische Altstadt schlenderten. Am Ende der Strada Şcolii (Schulstraße) kamen wir zu einem hölzernen überdachten Treppenaufgang, genannt Schülertreppe, deren 172 Stufen hinauf führen zum Josef-Haltrich-Gymnasium, einer Schule der deutschen Minderheit auf dem Schulberg, und zur Bergkirche. In der durch die Messerschmitt-Stiftung renovierten Bergkirche sind mehrere Altäre von sächsischen Gemeinden aus dem Kirchenbezirk Schässburg sowie eine Sammlung alter Stollentruhen aus dem 16. Jahrhundert zu sehen. Dahinter liegt der deutsche Friedhof.“
Das waren ein paar Auszüge aus dem Reisebericht von Herrn Willschrey, die PDF-Datei können Sie mit einem Klick auf das rechts stehende Symbol herunterladen.
Eine schöne Überraschung bereitete uns mit seinen interessanten Zeilen Thorsten Brandenburg (aus München). Er schrieb uns unlängst per E-Mail:
Liebes Team von Radio Rumnänien International!
Heute will ich Ihnen wieder einmal schreiben und Ihnen für den interessanten Bericht über “Radio Freies Europa” bedanken, den Sie innerhalb Ihrer Sendung “Zur Geschichte Rumäniens” gebracht haben!
Ich habe fast 11 Jahre als Tontechniker dort gearbeitet und einen Großteil meiner Zeit dort in Zusammenarbeit mit der rumänischen Abteilung verbracht. Ich hatte eine große Sympathie für diese Abteilung, da ich von Anfang an die Mentalität gemocht habe, und auch die Sprache höre ich bis heute sehr gerne! Diesem wurde damals von unserer Personaldisposition Rechnung getragen, und somit habe ich sehr häufig mit der rumänischen Abteilung gearbeitet, was mir dort den Spitznamen “Brandulescu” eingebracht hat. Es waren damals spannende Zeiten, während des “Kalten Krieges” für diesen Sender zu arbeiten, und es war ja auch gar nicht so ungefährlich für manche Mitarbeiter. Aber v.a. mit der rumänischen Abteilung hatte ich auch viel Spaß und ich erinnere mich an viele Sendungen mit Neculai C. Munteanu, Mircea Carp, Raluca Petrulian, Emil Hurezeanu, Max Bănuş, Andrei Voiculescu und all den anderen.
V.a. aber erinnere ich mich an die Nacht, als im Dezember 1989 Nicolae Ceauşescu gefasst und hingerichtet wurde. Ich wurde damals von meinem Chef per Telefon aus dem Bett geklingelt und schon eine Stunde später waren wir mitten in der Nacht auf Sendung! Als ich damals im Studio 1 angekommen war, empfingen mich damals schon Rauchschwaden von Zigaretten und es herrschte große Aufregung unter den Mitarbeitern. Ich habe damals 9 Stunden am Stück gesendet und es war vielleicht die am meisten beeindruckende Nacht meiner Karriere, da wir auch erstmals Live-Telefonate einfacher Bürger aus Rumänien auf Sendung hatten. Es waren sehr emotionale Momente damals, die ich nie vergessen werde! So hat Ihr Bericht wieder alte, v.a. aber auch schöne Erinnerungen in mir geweckt und es war schön, auch wieder die Stimme von Mircea Carp zu hören! Vielen Dank dafür!
Ich bin 1995 jedoch nicht mit RFE/RL nach Prag gegangen, sondern in meiner Heimatstadt München geblieben, wo ich seither beim Bayerischen Rundfunk arbeite!“
Lieber Herr Brandenburg, vielen Dank für Ihre spannenden Zeilen, die auch bei mir viele Erinnerungen wachriefen. Nach den ersten Unruhen in Temeswar am 16. Dezember 1989 und nach der Ausweitung der Demonstrationen auf Bukarest und andere Städte am 21. Dezember strahlte Radio Freies Europa seine Programme in Rumänisch quasi rund um die Uhr aus, und Millionen Menschen in Rumänien, darunter auch ich, lauschten gebannt den Berichten. Ihre Arbeit hat uns jahrelang ermöglicht, über die Zustände im eigenen Land unterrichtet zu bleiben, zumal in den staatlichen Medien nur noch Propaganda und Personenkult um das Diktatorenehepaar lief. Dafür möchte ich Ihnen auch ein bewegtes Dankeschön aussprechen — die Tage um den 21. Dezember 1989 herum waren auch für mich sehr emotional. Ein Hörer aus Rumänien war damals so inspiriert, die Sendung vom 21. Dezember aufzuzeichnen und sie auf Youtube zum Nachhören bereitzustellen. Und weil Sie sich so gut an die Namen der damaligen Redakteure erinnern, möchte ich nun ein Fragment aus der Sendung vom 21. Dezember erklingen lassen. Nach den 22-Uhr-Nachrichten setzten sich Neculai Constantin Munteanu und Emil Hurezeanu ins Studio und berichteten mit aufgeregten Stimmen über die Ereignisse in Rumänien. In Bukarest eröffneten Securitate-Truppen und Militär das Feuer auf Demonstranten, die ganze Nacht erhellten Leuchtraketen den Himmel über der Hauptstadt, alles hätte in einem Blutbad enden können, zum Glück kam es dann doch anders.
Bevor wir das Fragment hören, verlese ich noch die Posteingangsliste. Postbriefe lagen diese Woche nicht in der Ablage. Mehrere Faxe erhielten wir von Günter Spiegelberg (aus Güstrow, Mecklenburg-Vorpommern) — vielen Dank für die Pfingstgrüße. E-Mails erhielten wir bis Freitagnachmittag von Heinrich Eusterbrock, Erik Öffinger, Petra Kugler, Herbert Jörger, Bernd und Willi Seiser, Andreas Pawelczyk, Michael Reiffenstein, Hans-Joachim Pellin (alle aus Deutschland) sowie von Rokeya Khatun (aus Bangladesch). Das Internetformular nutzte Achim Shaukat aus Deutschland.
Und jetzt zur historischen Aufzeichnung vom Dezember 1989. Sie hören ein Fragment aus der Sendung von Radio Free Europe in rumänischer Sprache, ausgestrahlt am 21. Dezember 1989. Die Stimmen gehören den Redakteuren Neculai Constantin Munteanu und Emil Hurezeanu. Der zuletzt genannte wurde übrigens für den Posten des rumänischen Botschafters in Deutschland vorgeschlagen, die außenpolitischen Ausschüsse der Abgeordnetenkammer und des Senats haben zugestimmt. Sorin Georgescu sagt an dieser Stelle danke fürs Zuhören und überlässt Sie der Sendung von Radio Freies Europa, ausgestrahlt am 21. Dezember 1989.
Video vom 26.-28.12.1989, das in der rumänischen Redaktion von Radio Freies Europa gedreht wurde (von 2:30 bis 2:40 ist rechts im Bild auch unser Hörer Thomas Brandenburg zu sehen, damals Tontechniker bei RFE):
Premierul roman,
Victor Ponta, a participat, marţi, împreună cu alţi şefi de stat şi de guvern,
la summitul procesului de cooperare în Europa de Sud-Est, care a avut loc în
capitala Albaniei, Tirana. Reuniunea s-a desfăşurat pe fondul provocărilor la
adresa securităţii în Europa şi în Orientul Mijlociu, iar principalele teme au vizat evoluţiile în plan regional şi
perspectiva europeană a statelor din Balcanii de Vest.
În intervenţiile sale,
şeful guvernului român a afirmat că România este deschisă promovării unor
proiecte, în special în zona energiei, a infrastructurii, dar şi a securităţii
cibernetice. Pacea, dialogul şi stabilitatea sunt
esenţiale şi toate statele din această regiune trebuie să înteleagă importanţa
acestora şi să le menţină, a susţinut el. Victor Ponta: Avem
nevoie şi cer tuturor prietenilor din regiune să înţeleagă că pacea, dialogul
şi stabilitatea sunt esenţiale. Din păcate, Europa şi unele regiuni se
confruntă deja cu conflicte importante şi, desigur, mă refer la estul Ucrainei
şi la alte provocări din Orientul Mijlociu, şi de aceea trebuie să rămânem
stabili şi în pace şi solidaritate pentru a promova interesele cetăţenilor noştri.
Nici dimensiunea economică nu a fost uitată, Victor Ponta susţinând în
cadrul reuniunii importanţa dezvoltării şi promovării unor proiecte comune
regionale. În opinia sa, România trebuie să joace un rol mai important în acest
proces şi poate face acest lucru întrucât are o situaţie politică stabilă, o
creştere economică solidă şi cooperează deja cu statele din
regiune. Victor Ponta: România are proiecte comune cu
Turcia, care este cel mai mare partener comercial, dar şi cu toate ţările din
regiune, în special în zona energiei, infrastructurii şi a noilor provocări,
cum ar fi securitatea cibernetică. România investeşte mulţi bani şi energie
pentru a deveni un foarte important centru de securitate cibernetică. Avem în
acest sens şi un parteneriat special cu Statele Unite. Vrem să lucrăm împreună
cu toate statele.
La Tirana, Victor Ponta a reafirmat şi
susţinerea României pentru continuarea extinderii UE, pe baza îndeplinirii
criteriilor de aderare. El a apreciat că este atât în interesul
Uniunii, cât şi a ţărilor din regiunea de sud-est să se accelereze negocierile,
iar aderarea în spaţiul comunitar nu trebuie să fie privită ca o favoare din
partea UE. Aceeaşi abordare, spune el, este bine să existe şi în privinţa
politicii uşilor deschise a Alianţei Nord-Atlanice. Victor Ponta: Securitatea
rămâne chiar şi în vremurile noastre un obiectiv important. România promovează
securitatea şi stabilitatea în regiunea noastră şi, de asemenea, susţine
parteneriatele strânse, strategice cu Turcia, cu Bulgaria, cu statele din
regiunea Mării Negre şi vrem o extindere a securităţii pentru toţi prietenii şi
vecinii noştri.
Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est este
forul politic cel mai important din regiune, la care participă Albania, Bosnia
şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova,
Muntenegru, România, Serbia, Slovenia, Turcia, precum şi Kosovo.
Instalarea, în
februarie, a noului Guvern minoritar al Republicii Moldova (ex-sovietică,
majoritar românofonă), inclusiv cu voturile deputaţilor comunişti, tradiţional
filoruşi, a aruncat o umbră de îndoială asupra angajamentului european al
echipei lui Chiril Gaburici.
Creat, în cele din urmă, mult după alegerile legislative de pe 30 noiembrie, de
coaliţia minoritară dintre liberal-democraţi şi democraţi. Cabinetul condus de
tânărul om de afaceri e, potrivit analiştilor, fragil politic şi confuz
geopolitic.
Liberalii, care sunt promotorii cei mai decişi ai apropierii de
Bucureşti şi Bruxelles, au rămas in opoziţie. Gaburici trebuie, aşadar,
să demonstreze că va putea continua traseul inaugurat de predecesorii săi la
şefia Executivului, pro-occidentalii Vlad Filat şi Iurie Leancă. Reformele
promovate de ei au permis încheierea acordurilor de asociere şi liber-schimb
dintre Chişinău şi Bruxelles şi au alimentat speranţele că Republica Moldova ar
putea deveni membră a UE în 2020. Acum, Leancă nu ezită să afirme că republica e asemenea unei
corăbii în derivă. Dincolo de explicabila doză de ranchiună a cuiva care n-a
mai fost păstrat în funcţie, evaluarea fostului prim-ministru e împărtăşită şi
de experţi.
Apropierea de Uniunea Europeană a fost umbrită de situaţia
politică şi, mai ales, de faptul ca nivelul de corupţie s-a dovedit mai mare
decât credea Bruxellesul – diagnostichează sever analistul Nicu Popescu, de la
Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, cu sediul la Paris.
El acuză, în special, faptul că nu a fost formată o majoritate proeuropeană
fermă, precum şi dispariţia unor sume fabuloase de bani din sistemul bancar -
aproape un miliard de dolari ajunşi la firme-fantomă -, ce a ridicat semne de
întrebare faţă de funcţionalitatea instituţiilor de stat în ansamblu. Republica
Moldova, conchide Popescu, trece printr-o criză gravă de credibilitate în faţa
propriilor cetăţeni şi a cancelariilor occidentale.
Susţinător consecvent, în
numele comuniunii de limbă, istorie şi cultură, al cooptării statului vecin pe
orbita occidentală, România nu şi-a ascuns, la rându-i, preocuparea faţă de
ezitările contraproductive ale clasei politice de la Chişinău. Consilier de
specialitate al fostului preşedinte Traian Băsescu, căruia nici măcar
adversarii nu i-au negat pasiunea faţă de Republica Moldova, Iulian Chifu
constată: România îşi joacă rolul pe care l-a jucat întotdeauna, acela de avocat
al Republicii Moldova în interiorul UE. De asemenea, există toată deschiderea
la Bucureşti pentru toate categoriile de solicitări, de asistenţă, de sprijin
pe care Republica Moldova le-ar putea formula. Pe de altă parte, suntem
realişti, suntem membri ai Uniunii Europene şi orice sprijin se obţine având la
bază nişte argumente. Ca de obicei, venim la Chişinău şi le cerem – faceţi
reformă, daţi-ne argumente ca să vă putem sprijini în mersul spre UE. Deci,
până la urmă, greutatea rămâne tot la Chişinău, în măsura în care se fac
reformele, se întăreşte statul de drept, independenţa justiţiei şi se combate
corupţia la Chişinău – acestea sunt principalele criterii.
Momentan,
avertizează analistul Nicu Popescu, contraperformanţele guvernării
pro-occidentale erodează popularitatea ideii de integrare europeană şi o
alimentează pe aceea a unor politicieni populişti sau proruşi. Fraţi inamici,
comuniştii şi socialiştii din opoziţia parlamentară îşi dispută atât favorurile
Moscovei, cât şi alegătorii cu nostalgii sovietice, care însumează cam jumătate
din electorat. În plus, suveranitatea Chişinăului va rămâne discutabilă cât
timp acesta nu-şi poate restaura autoritatea asupra regiunii separatiste
pro-ruse Transnistria, independentă de facto încă din 1992, după un conflict
armat tranşat odată cu intervenţia trupelor Moscovei de partea secesioniştilor.
Azi revenit în funcţia de preşedinte al Centrului de Prevenire a Conflictelor
şi Avertizare Timpurie, fostul consilier prezidenţial Iulian Chifu crede că, pe
fondul fragilităţii instituţiilor de la Chişinău, riscul ca Republica Moldova
să se confrunte cu un scenariu similar celui din Ucraina nu poate fi exclus: Autorităţile legitime ale Republicii Moldova nu au capacităţi
militare, capabilităţi care să facă faţă concentrării de armament, de trupe, de
resurse care există în zona separatistă, iar acele debarcări pe Nistru, de pe
un mal pe altul, nu ar trebui decât să alerteze Chişinăul, iar modul în care
îşi gestionează astăzi bugetul nu este unul care să îmi arate că există o
preocupare reală.
Prin emisari de prim rang de la Bruxelles şi
Washington, Occidentul şi-a afirmat mereu sprijinul pentru independenţa,
suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Puţine sunt
însă vocile din spectrul politic de la Chişinău dispuse să renunţe la tabu-ul
constituţional al neutralităţii şi să pledeze pentru admiterea în NATO. Iulian
Chifu subliniază: Evident că şi Republica Moldova trebuie să
îşi facă propriile calcule. Opţiunea de securitate a Republicii Moldova nu
poate fi stabilită nici la Bucureşti, nici la Washington, nici la Bruxelles, ci
se stabileşte la Chişinău.
Din niciun punct de vedere – geopolitic,
militar, economic – Republica Moldova nu e Elveţia, avertizează analiştii, care
califică drept caduc principiul neutralităţii într-o epocă în care Rusia
încearcă să îşi satisfacă ambiţiile expansioniste şi revanşarde în statele din
spaţiul post-sovietic.
Nu departe de peninsula
ucraineană Crimeea, anexată anul trecut de Moscova, forţele aeriene române şi
portugheze participă la misiuni comune de patrulare, inclusiv deasupra Mării
Negre. Spaţiul aerian românesc e străbătut, deja, de patru avioane lusitane de
luptă F-16, în misiuni desfăşurate sub coordonarea Comandamentului Aerian al
NATO, cu baza la Ramstein, în Germania. Oficialii Alianţei au precizat că
participarea militarilor portughezi la aceste misiuni face parte din măsurile
NATO de garantare a securităţii statelor din flancul estic, tocmai pe fondul
tensiunilor cu Rusia.
În Statele Unite, amiralul
James Winnefeld, adjunct al şefului marilor state majore reunite ale armatei
americane, a anunţat drept iminentă intrarea în funcţiune a scutului anti-rachetă,
menit să protejeze şi flancul sudic al Alianţei.
Şi ministrul român al
Apărării, Mircea Duşa, a precizat că instalaţiile scutului anti-rachetă
amplasate la Deveselu, în sudul României, vor deveni funcţionale, la termen, în
toamna acestui an. Simultan cu evoluţiile strict militare, Occidentul îşi
continuă demersurile diplomatice pentru detensionarea situaţiei din regiune.
NATO a cerut din nou Rusiei să-şi retragă toate trupele şi armamentul greu din
estul Ucrainei.
La întâlnirea de la Bruxelles dintre secretarul general al
Alianţei, Jens Stoltenberg, şi şeful diplomaţiei de la Moscova, Serghei Lavrov,
cel dintâi a solicitat şi o mai mare transparenţă a numeroaselor manevre pe
care le execută anul acesta trupele ruse.
Anterior, NATO anunţase că la Bruxelles au fost deschise linii telefonice
pentru comunicarea cu Rusia în cazul unor situaţii de urgenţă. Este, spun
analiştii, un pas spre reîncălzirea unor relaţii fost îngheţate anul trecut, în
contextul crizei ucrainene.
La Bruxelles a fost şi şeful Statului Major al
Armatei Republicii Moldova (ex-sovietică, majoritar românofonă), generalul Igor
Gorgan, care a participat la reuniunile Comitetului Militar al Uniunii Europene
şi Comitetului Militar al NATO şi a avut întrevederi cu omologii săi român,
Nicolae Ciucă, şi ucrainean, Viktor Mujenko. Enclavă între România şi Ucraina
şi confruntată, la rându-i, în Transnistria, cu virulenţa separatismului
pro-rus, Republica Moldova caută în Occident garanţii de securitate.
La
discuţiile, de marţi, de la Bucureşti, cu omologul său de la Chişinău, Viorel
Cibotaru, ministrul Apărării, Mircea Duşa, a reiterat disponibilitatea României
de a acorda asistenţă tehnico-materială pentru consolidarea
capacitătii de apărare a Republicii Moldova. România înţelege, astfel, să fie
nu doar beneficiar, ci şi furnizor de securitate pentru un stat vecin, de care
e legată prin mii de fire şi pentru a cărei apropiere de Occident a acţionat
mereu.
După aderarea la NATO în 2004, România şi-a asumat o serie de angajamente în susţinerea efortului de apărare colectivă a organizaţiei, mai ales in noul context regional. Decizia României de a găzdui pe teritoriul său, la baza de la Deveselu a unor elemente ale scutului antirachetă american în Europa, dezvoltat sub umbrela NATO, a stârnit în repetate rânduri criticile Rusiei, deşi aceasta a primit asigurări atât din partea responsabililor Alianţei cât şi a celor de la Bucureşti, că scutul este unul pur defensiv şi nu este îndreptat împotriva Moscovei.
Joi, Rusia a reacţionat din nou, la anunţul făcut luni la Bucureşti de comandantul şef al Forţelor Aliate din Europa, generalul american Philip Breedlove, privind intenţia NATO de a desfăşura tehnică militară grea de luptă pe teritoriul României, respectiv, de creştere a prezenţei militare a Alianţei şi a SUA în România.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Alexandru Lukaşevici, a avertizat, într-o declaraţie pentru postul public de radio, că România trebuie să fie conştientă de “responsabilitatea şi de consecinţele” suplimentării efectivelor NATO pe teritoriul său. Consolidarea forţelor NATO în Europa de Est este un pas fără precedent, care încalcă toate acordurile existente, a mai spus Lukasevici, amintind că Alianţa Nord-Atlantică şi Rusia au stabilit să nu mobilizeze capacităti militare excesive, insistând pe respectarea principiului disuasiunii reciproce. Lukaşevici a subliniat că, în cazul în care informaţiile corespund realităţii, Rusia îşi rezervă dreptul de a lua în consideraţie acest factor substanţial în planificarea sa militară.
Cu puţin timp înainte de avertismentul Moscovei, Guvernul de la Bucureşti a aprobat, joi, un proiect de modificare a Legii privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României. Prin acest proiect, care are nevoie de avizul Consiliului Suprem de Apărare a tării (CSAT), se introduc soluţii legislative care să permită implementarea pe teritoriul României a măsurilor de reasigurare şi de adaptare a statelor NATO la noile provocări, riscuri şi ameninţări ale mediului internaţional de securitate, prevăzute în Planul de creştere a capacităţii operaţionale a Alianţei recent adoptat.
Într-o postare pe o reţea de socializare, premierul Victor Ponta a apreciat că Executivul este foarte conştient că deciziile sale sunt cele mai bune pentru România şi partenerii sai, El a precizat că proiectul aprobat vizează, în principal, accesul şi staţionarea personalului şi armamentului pentru cele două comandamente NATO care vor funcţiona la Bucureşti. Contribuţia Romaniei la apărarea Alianţei Nord-Atlantice şi la securitatea Europei a fost apreciată, în repetate rânduri, atât de oficiali ai NATO cât şi de cei ai SUA.
