Radio România Internațional

Tag: Sinaia

  • La schi în România

    La schi în România


    Azi descoperim oferta pe care România o propune turiștilor pasionați de sporturi montane de iarnă. Pârtiile de schi nu sunt puține, iar ofertele sunt atractive. Totodată, veți avea ocazia să vă bucurați de peisajul spectaculos al Carpaților românești.



    Pentru turiștii străini, România poate fi interesantă, mai ales dacă știm să ne poziționăm, spune Adrian Voican, managerul unei agenții de turism. Deși nu avem munții cei mai înalți din Europa, avem ceva unic: obiectivele turistice din zonă și prețurile mai mici la mâncare sau la cazare. “Foarte aproape de sufletul meu este Valea Prahovei, cu atât mai mult cu cât așteptăm să se deschidă aeroportul din Brașov, ca turiștii care merg la Brașov să poată ajunge direct și din țară, și din străinătate. Se întâmplă în prima parte a anului viitor. Sinaia e perla stațiunilor de pe Valea Prahovei. Se deschid trei pârtii noi în iarna asta, astfel încât o să ajungem de la 22 de kilometri la 30 de kilometri de pârtii pe Valea Dorului, Valea cu Brazi, Valea lui Carp, Valea Soarelui. Merită menționat că altitudinea domeniului schiabil pornește de la 860 de metri până la cota 2.000. Deci, chiar dacă e mai cald sau nu e zăpadă în partea de jos a muntelui, sus, aproape întotdeauna avem șanse să fie zăpadă. Apoi, mai sunt și tunuri de zăpadă. De asemenea, Primăria Sinaia a reușit să cumpere telescaunul și telecabina veche, iar, acum, suntem pe cale de a avea un ski pass universal în toată stațiunea.”



    Asta nu înseamnă că Sinaia e singura destinație, deși a primit trofeul pentru cea mai atractivă stațiune de schi din România, la World Ski Awards, singura inițiativă globală care premiază și promovează excelența în turismul de iarnă. “Nici Poiana Brașov nu se lasă mai prejos. Aici, domeniul schiabil depășește 24 de kilometri, iar ei susțin că e cel mai extins din țară. Apoi, în sud-vestul României, avem Straja. Ei spun că au pârtia cea mai lungă, de 8,6 kilometri, și că domeniul lor schiabil este numărul unu. E foarte bine că există această competiție. Covasna are patru pârtii de schi. Iar aici turismul balnear se împletește cu cel activ prin schiul practicat iarna. La fel se întâmplă și la Sovata, unde autoritățile au investit prin fonduri europene sau prin alte surse atrase de finanțare, astfel încât să facă atractivă stațiunea și pe timpul verii, și pe timpul iernii.”



    “Learn to ski in Romania”. Acesta ar putea fi sloganul României pentru a atrage turiștii străini, spune Adrian Voican, managerul unei agenții de turism. Astfel, pentru părinții care doresc să-și învețe copiii să schieze, România poate fi destinația ideală. “Sunt destul de multe pârtii. Nu trebuie pârtie de nu știu câți kilometri, poți să ai o pârtie și de 500 de metri sau de 1.000 de metri, poți învăța să schiezi și pe pârtiile Cazacu sau Sorica din Azuga, și pe Kalinderu la Bușteni. Nu-ți trebuie pârtii extraordinar de mari, de înalte, de lungi, de Cartea Recordurilor. E suficient să ai facilități bune, copiii să se simtă bine, să fie zăpadă și să ai prețuri accesibile, monitori, iar noi avem monitori buni, să ai de unde să-ți închiriezi echipament de schi. Acest concept “Learn to ski in Romania” poate fi foarte atractiv pentru mulți care vin să facă o vacanță. Noi promovăm România pe piețele internaționale de foarte mult timp. Franța, Spania, Italia, Belgia, Germania, Marea Britanie și chiar Statele Unite sunt principalele țări unde avem parteneri și de unde ne străduim să aducem turiști străini în România.”



    România, din punct de vedere al turismului activ, dincolo de drumeția de vară, este o destinație predilectă pentru schiul de tură, în privința turismului de incoming, spune Cosmin Andron, alpinist și ghid de turism. “În ceea ce privește turiștii străini care vin să facă sporturi de iarnă în România, majoritatea vin pentru schi de tură, iar destinațiile clasice sunt Munții Rodnei, în nord, Bucegi, Făgăraș, Retezat, mai puțin Parâng, Meridionali și Apuseni. Cei mai mulți pe care i-am însoțit sunt din Europa de Est, polonezi în principal, cehi, slovaci, iar din țările Europei de Vest, austrieci, britanici și francezi. În general, acești turiști preferă și obiective care cumva să marcheze zilele de pauză între zilele de schi. Într-adevăr, foarte puțini dintre turiști sunt axați exclusiv pe partea de schi, pentru că România nu prezintă în circuitul turistic niște ture de o mare complexitate tehnică. Deci, cei care vin, caută exoticul destinației, ceea ce implică automat și alte obiective turistice, dincolo de partea sportivă. De exemplu, în Maramureș, agroturismul, în zona Carpaților Meridionali, mai ales în zona munților Bucegi, turiștii solicită, iar noi recomandăm și o vizită fie la Castelul Peleș, fie la Castelul Bran. În funcție de destinație, întotdeauna cel puțin o zi din cinci sau șase este petrecută pentru a vizita și alte obiective.”



    România nu este o destinație scumpă, dacă se scoate din calcul accesul cu telescaunele sau telecabinele din stațiuni. Cosmin Andron. “Este o destinație pentru companiile aeriene low-cost. Pentru cineva care are în vedere o săptămână de schi de tură sau free ride în Bucegi, Făgăraș, Retezat, se poate ajunge la munte fie cu zboruri la București, fie la Sibiu. Cei care vor să vină în nord, în Munții Rodnei, Munții Maramureșului sau Apuseni, au la dispoziție aeroporturile din Cluj sau Târgu Mureș. Apoi, cazarea se face, în general, în pensiuni, care sunt încă la prețuri competitive cu cele din Europa de Vest. În plus, unele locuri pot fi accesate cu telecabine care, într-o ieșire de patru, cinci zile, se pot folosi o singură dată. De exemplu, la Bâlea, în Munții Făgăraș. La altele se poate ajunge chiar cu mașina. Așadar, România nu este o destinație exclusiv pentru calitatea schiului la coborâre, ci pentru acest melanj între arhaic, autentic, exotic și partea de schi. Împreună cu colegii mei, vă invit să descoperiți România, pentru că despre asta este vorba într-o excursie, descoperirea de locuri, oameni, obiceiuri. Este o altă manieră de a face acest tip de turism activ.”



    Există și foarte multe evenimente care au loc în apropierea sau chiar pe pârtiile de schi. Dintre acestea, unul dintre cele mai așteptate este o premieră pentru Europa centrală și de est. Organizatorii primei ediții Massif, în perioada 3-5 martie 2023, în Poiana Brașov, promit combinația perfectă dintre un festival de muzică și sporturi de iarnă.





  • Orașe înfrățite

    Orașe înfrățite

    Sinaia, supranumit “oraș regal” și-a onorat cartea de vizită cu blazon prinlegături de prietenie în toată lumea. Una dintre localitățile cu care s-a înfrățit în urmă cu zece ani este Thame din Marea Britanie. Vechimea de aproape 900 deani a orășelului englez stă astăzi față în față cu strălucita epocă a monarhilorromâni locuitori ai Castelului Peleș. Cu David Bretherton și Felicia Mârza.





  • Carmen Sylva, la reine artiste

    Carmen Sylva, la reine artiste

    Élisabeth Pauline Ottilie Louise de Wied est née le 29 décembre 1843 dans le duché de Nassau, aujourd’hui le land de Rhénanie-Palatinat, en Allemagne de l’Ouest. En 1869, à 26 ans, elle sera appelée à devenir la première reine de Roumanie, cet État qui venait de se constituer, avec l’appui de Napoléon III, à l’est de l’Europe, issu de l’union de la Moldavie et de la Valachie. État tampon entre les empires ottoman et russe, la Roumanie se trouvait alors à la recherche désespérée des garanties de sécurité et de la voie qui lui donnent accès à la modernité. C’est ainsi qu’elle choisit d’installer à sa tête, en 1866, un représentant des dynasties européennes en la personne du prince Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

    L’histoire notera l’attachement total de la reine Elisabeth à ses nouvelles fonctions, notamment dans les moments clés du long règne, étendu sur 48 longues années, de son époux, le roi Carol I. Ce fut particulièrement vrai au moment de la guerre russo-turque de 1877/1878, lorsque la Roumanie se rangea du côté des Russes pour accéder à son indépendance. La reine Élisabeth s’implique déjà à soigner les blessés de guerre. Elle crée aussi la société de bienfaisance qui porte son nom, une première pour l’époque, posant ainsi les bases du système caritatif roumain. Mais la reine Élisabeth marque surtout de son empreinte particulière l’essor des arts dans son pays d’adoption. Seulement, elle ne se cantonne pas dans ce rôle de protectrice des arts ou de diverses sociétés artistiques, car elle écrit, traduit et développe une véritable réflexion spirituelle, d’influence chrétienne. Sous son nom de plume Carmen Sylva, la reine Élisabeth, écrivaine prolifique, publiera pas moins de mille poèmes, 4 recueils de nouvelles, 30 œuvres dramatiques et 4 romans.

    Son œuvre, écrite en grande partie en allemand, sera traduite en roumain par de grands noms de la littérature roumaine, tels Mihail Eminescu, George Coșbuc, Mite Kremnitz, Adrian Maniu. L’écrivain français Pierre Loti (1850-1923), auteur de l’ouvrage « L’exilée – la vie de Élisabeth de Roumanie » disait : « Au courant de ma vie errante, il m’est arrivé une fois de m’arrêter dans un château enchanté, chez une fée. » Cette fée est la reine Élisabeth de Roumanie. Le portrait que fait Pierre Loti de la reine : « La reine est grande, aux yeux bleus, et son regard, un peu embrumé, semble chercher les regards des autres pour deviner plus vite le fin fond de leurs pensées. Des cils fins, très mobiles ; des lèvres harmonieuses, habituées au sourire, laissant entrevoir des dents blanches, étincelantes. C’est sous cette apparence avenante, faite de bonté, d’intelligence et de sincérité, qu’elle accueille ses hôtes. Derrière, plane cependant l’ombre d’une modestie profonde, d’où l’étonnement ingénu qui pointe lorsqu’on l’appelle « Votre Majesté ». Ce ne sont pas les ors de son rang qui font ressortir la lumière maîtrisée qu’elle répand sur son passage. » Les derniers écrits parus en Roumanie, et jusqu’alors inédits, de l’œuvre de la reine Élisabeth font connaître au public la correspondance de la reine avec son auguste époux, le roi Carol I. Cette correspondance, sortie en deux tomes, s’intitule : « Avec tendresse, Élisabeth… Votre serviteur, Carol I ». La deuxième parution comprend un recueil de réflexions, intitulé « Des mots d’esprit ».

    L’écrivaine Tatiana Niculescu souligne la profondeur saisissante de la pensée de la souveraine. Écoutons-la : « Avant d’ouvrir ce livre, l’image que j’avais de la reine Élisabeth était celle d’une reine objet, une sorte d’effigie, d’une femme qui avait répondu au mieux aux attentes de son temps et de son milieu à son égard, mais sans plus. Or, cette correspondance m’avait révélé, au contraire, une femme extraordinaire, un esprit vif et subtil. Aussi bien sa correspondance que les « Mots d’esprit » nous dévoilent l’intimité de sa pensée. Il s’agit, certes, d’une démarche de récupération, d’une démarche historique pour la plupart. Mais il s’agit aussi d’un journal spirituel, d’un livre théologique. C’est sans doute tout cela à la fois. L’on se trouve alors devant une reine dotée d’une spiritualité d’inspiration chrétienne très vivante, très cohérente, à une époque où le doute gagnait insidieusement les esprits. »

    L’écrivaine Tania Radu s’applique, quant à elle, à découvrir les sources de la spiritualité de la reine Élisabeth : « On se trouve devant un livre qui nous fait du bien, dans son rapport avec l’authenticité tout d’abord. La réflexion de la reine est sous-tendue par une quête spirituelle permanente. C’est quelque chose de rare parmi les gens de pouvoir. Mais cela vient de la qualité de l’éducation dont elle avait bénéficié en tant que jeune princesse. Une éducation rigoureuse, très soignée, qui est allée bien au-delà de ce que l’on enseignait aux jeunes princesses de son temps. Un seul exemple : ses cours de religion, donnés par sa mère, avaient lieu à partir de 6h00 du matin. C’est sans doute grâce à cette discipline austère que la reine de plus tard deviendra un être doté d’une sensibilité peu commune, toujours prêt à se dévouer aux autres et capable d’affronter bien des difficultés. Le socle de sa personnalité était bâti sur un ferment spirituel solide qui, par la suite, l’a toujours guidée et accompagnée tout au long de sa vie. »

    La reine écrivaine accompagne pendant 45 ans, jusqu’à la fin de son long règne, son époux, le roi Carol I, éteint en 1914, après 48 années de bons et loyaux services faits à la nation roumaine. La reine Élisabeth s’éteindra peu de temps après, à 72 ans, le 18 février 1916, au château de Peleş, à Sinaia. (Trad. Ionuţ Jugureanu)

  • FILM 4 FUN

    FILM 4 FUN


    Ediția a 14-a a Festivalului Filmului European de Parodie se va desfășura, săptămâna viitoare, la Sinaia. După doi ani de restricții sanitare, spectatorii vor putea viziona, în sală, pelicule realizate de cineaști din 12 țări. Stăm de vorbă despre FILM 4 FUN cu directorul Festivalului, dr.Laura Baron, cu actrița Maria Obretin și cu regizorii Alex Pintică și Horia Lapteș.






  • Sinaia, La Route du Roi

    Sinaia, La Route du Roi

    Sinaia est une station
    située à environ 120 km au nord de Bucarest. Quand on dit Sinaia, on dit « la
    Perle des Carpates » ou bien la station de sports d’hiver la plus ancienne de
    Roumanie, car dès le début du siècle dernier c’était là que se déroulaient les
    compétitions de bob ou de ski. Ou on dit la résidence d’été des rois de la
    Roumanie moderne, car c’est là que le prince Carol Ier, élu roi de Roumanie
    en 1866, a décidé de construire un château dans un endroit isolé et pittoresque
    de la vallée de la rivière Peleș, d’où le nom du château inauguré en 1883.






    Toutefois, nous avons récemment découvert une randonnée
    assez spéciale à Sinaia : il s’agit du Sentier royal qui serpente à travers la
    forêt, aménagé sur des pavés et avec des mains courantes en bois, au temps de
    Carol Ier. Le sentier commence dans les environs du parc Dimitrie
    Ghica de Sinaia, après les escaliers qui montent en pente raide devant la gare,
    il continue en lacets dans la rue Furnica, dépasse le Monastère de Sinaia, suit
    la route vers Cota 1400 et il se détache à droite, suivant les marques « bande
    bleue » après le Centre de formation des Gendarmes de montagne. La randonnée
    dure une heure – une heure et demie et elle mène lentement ses visiteurs vers
    la Clairière royale ou la Bergerie royale, appelée aujourd’hui la Poiana Stânii
    (la Clairière de la bergerie), un pré alpin situé à 1 270 mètres d’altitude. Au
    printemps, le pré est plein de crocus, de perce-neige et de tulipes sauvages
    qui s’ajoutent à l’unicité donnée par la vue exceptionnelle sur les massifs
    montagneux de Bucegi et de Caraiman. C’est là qu’avaient lieu les fêtes
    champêtres auxquelles participaient les invités de marque des rois de Roumanie,
    qui se voyaient présenter ainsi les traditions, les coutumes, les gens du pays
    et les plats traditionnels.








    Cette région a été aussi très appréciée par la reine
    Marie, qui, en 1897, alors qu’elle n’était que la jeune princesse Marie de
    Roumanie, a construit dans la forêt une maison en bois appelée « Le Nid de la
    princesse ». La construction a été confiée à l’architecte royal André Lecomte
    du Noüy, qui a été aidé par Karel Líman, l’architecte du Château de Peleș. La
    construction entière a été terminée en quatre mois, et elle était composée de
    trois chambres, un grand balcon et une galerie qui s’étendait le long d’un côté
    de la maison. L’inauguration a eu lieu en juillet 1898. La construction a
    résisté jusqu’après la Première Guerre mondiale, quand elle s’est écroulée lors
    d’un violent orage.






    Dans la proximité immédiate du pré, où on retrouve
    également une cabane, se trouvent aussi les rochers Franz Joseph
    (François-Joseph), facilement reconnaissables par leur aménagement aux
    plateformes, escaliers et mains courantes. Carol Ier a donné au le
    rocher principal, situé à une altitude de 1299 m, le nom de l’empereur de
    l’Autriche-Hongrie. François -Joseph a visité Sinaia en 1896, prenant à cette
    occasion un grand nombre de photos, car il était impressionné par la beauté et
    la richesse de Peleș. Il s’avère que le roi Carol Ier lui-même est
    venu ici avec l’empereur pour lui faire découvrir la nature et la splendeur de
    la région. Au sommet du rocher est aménagé un des plus beaux belvédères de la
    Vallée de la Prahova. Le panorama s’étend sur toute la vallée, entre Poiana
    Ţapului et Sinaia.






    Alexandra a 38 ans, elle a récemment fait cette randonnée
    avec un groupe d’amis et elle nous en a parlé : « Nous sommes arrivés à Poiana
    Stânii et il y avait du soleil, le pré était plein de perce-neige t nous sommes
    allés aux rochers Franz Joseph où nous avons vu le paysage, de haut, au-dessus
    du monde. Pourtant, je pense que ce qui m’a plu le plus c’était la route en
    soi, car elle était parsemée de toute sorte d’arbres, tous plus étranges les
    uns que les autres. Quelques-uns semblaient avoir des expressions
    particulières, d’autres avaient des champignons qui ressemblaient à des maisons
    de nains et la forêt était un univers tout à fait enchanté. C’est comme ça que
    des contes me sont venus à l’esprit. C’était une expérience tout à fait
    spéciale. »






    Le chemin peut être continué vers la Cascade Urlătoarea,
    en passant par Poiana Ţapului, en suivant les marques « point bleu ». La
    Cascade Urlătoarea se trouve à une hauteur de 1100 mètres, sur le ruisseau du
    même nom, dans les Monts Bucegi, et l’itinéraire est accessible toute l’année,
    étant un des plus faciles dans la région. Vous aurez l’occasion d’admirer cette
    chute d’eau de 15 m de hauteur, une des plus belles et des plus spectaculaires
    de Roumanie. (Trad. : Rada Stănică)

  • Sinaia, Drumul Regelui

    Sinaia, Drumul Regelui


    Astăzi vă invităm la Sinaia, staţiune situată la circa 120 km nord de Bucureşti. Când spunem Sinaia, spunem “Perla Carpaţilor” sau cea mai veche staţiune pentru sporturi de iarnă din România, pentru că încă de la începutul secolului trecut, aici se desfăşurau competiţii de bob sau schi. Sau reşedinţa de vară a regilor României moderne, aici Principele Carol I, ales domn al României în 1866, a hotărât construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc pe valea râului Peleș, de unde și numele castelului inaugurat oficial în 1883.



    Recent însă am descoperit în Sinaia o zonă de drumeţie deosebită: Poteca Regală, amenajată din piatră cubică şi balustrade din lemn, pe timpul lui Carol I, care şerpuieşte prin pădure. Traseul porneşte din zona parcului Dimitrie Ghica din Sinaia, după treptele care urcă pieptiş din faţa gării, continuă în serpentine pe strada Furnica, trece de Mănăstirea Sinaia, urmează drumul către Cota 1400 şi se desprinde la dreapta, marcaj bandă albastră, după Centrul de pregătire al Jandarmilor Montani. Drumeţia durează o oră – o oră şi jumătate şi îşi poartă vizitatorii, domol, către Poiana Regală sau Stâna Regală, numită astăzi Poiana Stânii, o pajişte alpină situată la 1270 de metri. Primăvara, pajiştea este plină de brânduşe, ghiocei şi lalele sălbatice, care se adaugă unicităţii date de priveliştea excepţională asupra masivului Bucegilor şi către abruptul Caraimanului. Aici se ţineau serbări câmpeneşti, la care participau şi înalţii oaspeţi ai regilor României cărora le erau astfel prezentate tradiţiile, obiceiurile, oamenii locului şi mâncărurile specifice. Zona a fost extrem de iubită şi de Regina Maria care a construit în pădurea de aici, în 1897, pe când era doar tânăra principesă Maria a României, o casă construită în copaci, “Cuibului Prinţesei”. Construcţia i-a fost încredinţată arhitectului regal, André Lecomte du Noüy, ajutat de Karel Líman, arhitectul castelului Peleș. Întreaga construcție a fost terminată în patru luni, era alcătuită din trei încăperi, un balcon larg și o galerie care se întindea de-a lungul unei laturi. Inaugurarea s-a făcut în iulie 1898. Construcția a rezistat până după Primul Război Mondial, când s-a prăbușit în timpul unei furtuni violente.



    În imediata apropiere a pajiştei, unde există şi o cabană, sunt şi stâncile Franz Joseph, uşor de recunoscut după amenajarea cu paltforme, scări şi balustrade. Stânca principală, aflată la 1299 metri altitudine, poartă numele împăratului Austro-Ungariei la dorinţa lui Carol I. Franz Joseph a vizitat Sinaia în 1896, făcând o mulţime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumuseţea şi bogăţia Peleşului. Se pare că însuşi regele Carol I a venit aici cu împăratul pentru a-i arăta sălbăticia şi măreţia zonei. În vârful stâncii este amenajat unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere de pe Valea Prahovei. De aici poate fi observată întreaga vale, între Poiana Ţapului şi Sinaia. Alexandra are 38 de ani, a fost de curând pe acest drum cu un grup de prieteni şi ne-a povestit: Track: “Am ajuns la Poiana Stânii şi era soare, pajiştea era plină, plină de ghiocei şi am fost la stâncile lui Franz Joseph şi am văzut priveliştea, de sus, de deasupra lumii. Însă cred că ce mi-a plăcut cel mai mult a fost drumul în sine, fiindcă era presărat cu tot felul de copaci, care mai de care mai năstruşnici. Unii păreau să aibă nişte expresii deosebite, alţii aveau ciuperci care semănau cu nişte căsuţe de pitici şi pădurea era o lume cu totul şi cu totul fermecată. Şi în mintea mea s-au legat poveşti. A fost o experienţă deosebită.”



    Traseul poate fi continuat către Cascada Urlătoarea, trecând prin Poiana Ţapului, urmând marcajul cu punct albastru. Pe aici obişnuiau să se plimbe călare regele Carol I şi, mai târziu, Regina Maria. Cascada Urlatoarea se află la o altitudine de 1100 metri, pe pârâul Urlătoarea, în Munții Bucegi, iar traseul este accesibil tot timpul anului, fiind unul dintre cele mai uşoare trasee din zonă. Este una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase căderi de apă din România, având o înălțime de 15 metri.




  • Trasee de escaladă

    Trasee de escaladă


    Indiferent de vreme şi indiferent de anotimp, escalada este un sport ce poate fi practicat de cei ce aspiră spre înalt, la propriu, existând multe săli amenajate cu pereţi de escaladă. Totuşi nimic nu se poate compara cu plăcerea practicării escaladei în natură, motiv pentru care am vorbit cu Mircea Struţeanu, instructor de escaladă, pentru a primi câteva recomandări de locuri unde ne putem bucura de acest sport în aer liber.


    “Sunt multe lucruri care sunt importante şi anume unde locuieşte fiecare. Sunt zone de căţărat foarte frumoase în jurul marilor oraşe, dar şi în jurul tuturor oraşelor, şi al Bucureştiului şi al Timişoarei şi al Iaşului şi al Clujului şi al Braşovului. Eu, din Bucureşti fiind, de aici îmi gândesc toate excursiile, prin urmare cred că cel mai mult mă îndrept către Valea Prahovei. O să vă spun câteva locuri cu “faleze”, locurilor de căţărat pentru escaladă le spunem “faleze”, care în general, pe Valea Prahovei sunt din calcar, cu o singură excepţie, cea de la Buşteni, unde e conglomerat. Ar fi la Sinaia, la Buşteni, la Predeal şi la Timişul de sus, în munţii Piatra Mare. Şi mai e o zonă la Moroieni, care e sub Sinaia, spre Târgovişte unde e o faleză de calcar foarte frumoasă. Astea sunt preferatele mele.”



    Şi cum înainte de pandemie se organizau concursuri de escaladă şi cu participare internaţională în ţara noastră, l-am întrebat pe Mircea Struţeanu cum a schimbat pandemia ritmul acestor manifestări:


    “Ele se fac, pandemia a fost doar o pauză, dar ele îşi revin. Cele mai multe concursuri sunt indoor, în săli din interior, care se împart în săli de bouldering, cu trasee scurte şi, în general, acrobatice şi săli de escaladă , cu trasee mai lungi, unde se pune baza pe cursivitate şi pe rezistenţă. Şi este cel puţin un concurs care se ţine anual, la Herculane, care e o zonă fantastică, poate cea mai frumoasă zonă de escaladă a României, relief impresionant şi cascade şi pădure luxuriantă, natură bogată, e superb acolo. La stâncă, doar la Herculane! Şi mai există concursuri ocazionale, dar acesta este de douăzeci de ani, e un concurs de prestigiu.”



    Ce ar trebui să ştie doritorii unui sejur de escaladă în natură?


    Mircea Struţeanu: “Eu aş recomanda să înceapă prin a merge la o sală de căţărat, e un nucleu al oamenilor interesaţi de aşa ceva şi acolo afli tot, de la a la z: unde se merge, ce e bine să ai la tine, ce să nu ai, care sunt perioadele cele mai bune, care este specificul stâncii respective, dificultăţi, pericole, sunt foarte multe aspecte.”



    Mircea Struţeanu ne-a recomandat ca perioade bune de escaladă primăvara şi toamna, ţinând desigur cont şi de microclimatul zonelor.





  • Schi la Sinaia

    Schi la Sinaia

    Adză ma largu va nă hărsimu di neauă şi sporturi di iarnă şi făţemu ună hopă Sinaia, staţiuni ţi easti la aproapea 120 km nordu di Bucureşti, număsită şi “Perla Carpaţlor”. Aflată pi cursul supirior a arâului Prahova, la poalili a Munţălor Bucegi, localitatea s-dizvultă ahurhinda ditu 1695, cându kihăelu Mihai Cantacuzino, năpoi turnatu tu văsilie după ună hăgilăki la Ierusalim, s-apufusi s’construiască unu mănăstiru cari s’aducă aminti ti Muntili Sinai: Mănăstirlu. Cu treaţirea a añilor, anvărliga aluştui mănăstiru s-dizvultă localitatea cari ălli lo numa.



    Nica ditu ahurhita-a secolui tricut, aoa s’dizvărtea competiţii di bob ică schi. Tru kirolu di tora, Sinaia aduţi dinintea a miraclleadzloru di sporturi di iarnă unu ditu nai ma teasi domenii schiabile ditu văsilie cu aproximativ 20 km di pârtii. Ama nai ma mari avantaj a staţiunillei armâne diferenţa di nivel, Sinaia hiinda goala staţiune di iarnă ditu România cari ari pârtii arădăpsiti pi aproapea 1000 di meatri altituditue. Ma multu, Sinaia aflaţ pârtii cu tuti gradile di dificultate. Acceslu la pârtiile di pi platoulu a Bucegilor, di la Cota 2000, s’faţi cu telecabina ică cu telegondola, iara pârtiile di la Kipita cu Dor şi ditu Valea a Soarilui suntu deservite di telescamnu.



    Tră s’nu aştiptaţ dipu multu la telecabină, până la Cota 1400 puteţ s’agiundzeţ şi cu amaxea. Schiorlli expirimentaţ pot s’dipună pi pârtia Carp, ună pârtie cu gradu mari di dificultate, anamisa di Cota 2000 şi Cota 1400. La cota 1400, ari nica ună pârtie ma lişoară, ndreaptă şi cu teleschi. Ună altă distracţie di căuli, atumţea cându iarna easti filotimă cu neauă, easti dipunearea continuă până Sinaia, pritu pădure.



    Nă spusi cum să schie tu ahurhită di an Sinaia, Florin Grigorescu, di Bucureşti, cari caftă s’nu ascapă niţiun sezon di schi: “Aflaiu diznău idyea staţiune, ghini ma canda cu ma multă călbălăki andicra di anlu ţi triucu aşi cumu dukiiu mini. (…) Pârtiile, ti anami ndreapti, ama transportul pi hiru, nu easti duri. Hiinda dipu multă lume cari vrea să schieadză s-aştptă multu la coadă. Pârtiile eara ghini amenajati avea canda ma multi pârtii ca anlu tricut.”



    Cara instalaţiile di transportu pi hiru funcţioneadză ama, la Cota 2000 să schiadză totna iarna, pârtiile di aoa hiinda multu filotimi.



    Şi niţi atumţea anda vimtulu bagă zori a operatorloru di transport pi hiru s’dănăsească funcţionarea a telecabinăllei şi telegondolăllei, Sinaia nu va vă si aurască. Tru 1875 aoa eara băgată cheatra di thimelliu a castelui Peleş, cari easti adză simbolu a căsăbălui Sinaia şi obiectivlu pi cari 90% ditu turişti aleg să-lu veadă. Easti un castel aleptu, tră atea că văsillelu Carol I vru ta s’aibă un castel unic şi nu apruke multi alti proiecte cari ălli fură prezentate, cumăndusearea a lucrărilor eara data a arhitectului german, Johannes Schultz, cari ndreapsi planurile a castelului tru prima a lui fază di construcţie (1879 – 1883). Clădirea cu vidzuta di chalet elveţian, compusă ditu dauă patomati pripusă di Schultz, eara decorată la exterior tru stilu german, Fachwerk.



    Tru anlu 1884 easti instalată reţeaua electrică, castelu dispunânda di un grup electrogen a lui işiş. Tru 1890, easti construită Sala Maură, după proiecte adrati di arhitectulu francez, Émile André Lecomte du Noüy. Tru anlu 1894, la conducerea a lucrărilor easti număsitu arhitectul ceh, Karil Liman (1860?- 1928), sub coordonarea a curi, suntu nai ma multe ditu udadzlli. Alăncescu aşi Capela a văsiloañillei Elisabeta, Apartamentele a prinţipesilor, Galeria di marmuru, Sala di concerte, Sala ñică di muzică şi Bañia a văsiloañillei. Tru 1906 easti anălţatu pirgulu central a castelui, iu un an ma amănatu fu montată săhatea cu trei cadrani, creaţie a Favricăllei di săhăţ ti piryu a Curtillei văsilikeşţă ditu Bavaria, Johann Mannhardt. Sala di teatru adaptată şi proiecţiilor cinematografiţi, săllurli di arme, Sala Florentină, Sala di şah şi Sala di biliardu, terasa cu busturi di amiradz romani suntu alti muşuteţ a castelui.



    Tru viţinata a Castelului Peleş easti Castelu Pelişor, cu arhitectură tru stilu a renaşterillei germană, cu piryurli anvăliti cu ţiglă smălţuită tru hromi yii şi 70 di udadz decoraţ cu piese originale, ama şi repliţ, tră discurmari cu hăvaia a añiloru 1900.


    Cu nădia că vă căndăsimu s;triţeţ ndauă dzăli Sinaia, vă tăximu şi alantă oară ună nauă destinaţie!


    Autoru: Ana-Maria Cononovici


    Armânipsearia: Taşcu Lala








  • Schi la Sinaia

    Schi la Sinaia

    Astăzi continuăm să ne bucurăm de zăpadă şi sporturi
    de iarnă şi facem un popas la Sinaia, staţiune situată la circa 120 km nord de
    Bucureşti, numită şi Perla Carpaţilor. Aflată pe cursul superior al râului
    Prahova, la poalele Munţilor Bucegi, localitatea s-a dezvoltat începând din
    1695, când boierul Mihai Cantacuzino, revenit în ţară după un pelerinaj la
    Ierusalim, s-a hotarât să construiască o mănăstire care să amintească de Muntele Sinai: Mănăstirea Sinaia. Cu trecerea
    anilor, în jurul acestei mănăstiri s-a dezvoltat localitatea care i-a preluat
    numele.



    Încă
    de la începutul secolului trecut, aici se desfăşurau competiţii de bob sau
    schi. În prezent, Sinaia pune la dispoziţia pasionaţilor de sporturi de iarnă
    unul dintre cele mai întinse domenii schiabile din ţară cu aproximativ 20 km de
    pârtii. Însă cel mai mare avantaj al staţiunii rămâne diferenţa de nivel, Sinaia
    fiind singura staţiune de iarnă din România care are pârtii dispuse pe aproape
    1000 de metri altitudine. În plus, la Sinaia găsiţi pârtii cu toate gradele de
    dificultate. Accesul la pârtiile de pe platoul Bucegilor, de la Cota 2000, se
    face cu telecabina sau cu telegondola, iar pârtiile de la Vârful cu Dor şi din
    Valea Soarelui sunt deservite de telescaun.


    Pentru a evita să aşteptaţi prea mult la telecabină,
    până la Cota 1400 puteţi ajunge și cu
    mașina. Schiorii experimentaţi pot coborî pe pârtia Carp, o pârtie cu grad mare
    de dificultate, între Cota 2000 şi Cota 1400. La cota 1400, mai există o pârtie
    mai domoală, amenajată şi cu teleschi. O altă distracţie posibilă, atunci când
    iarna e darnică în zăpadă, este coborârea continuă până în Sinaia, prin pădure.


    Ne-a spus cum s-a schiat la început de an la Sinaia, Florin
    Grigorescu, din Bucureşti, care caută să nu rateze niciun sezon de schi: Am redescoperit aceeaşi
    staţiune, dar parcă mai aglomerată decât anul trecut, din câte am văzut eu. (…)
    Pârtiile, foarte bine amenajate, dar transportul pe cablu, insuficient. Fiind foarte multă lume care dorea să schieze
    s-a stat foarte mult la coadă. Pârtiile erau bine amenajate, au fost parcă mai
    multe pârtii ca anul trecut.


    Dacă instalaţiile de transport pe cablu funcţionează
    însă, la Cota 2000 se schiază întotdeauna iarna, pârtiile de aici fiind foarte
    generoase.


    Şi nici dacă vântul îi obligă pe operatorii de
    transport pe cablu să oprească funcţionarea telecabinei şi telegondolei, în
    Sinaia nu vă puteţi plictisi. În 1875 aici a fost pusă piatra de temelie a
    castelului Peleş, care este astăzi simbolul oraşului Sinaia şi obiectivul pe
    care 90% dintre turişti aleg să îl
    viziteze. Este un castel deosebit, pentru că regele Carol I a dorit să aibă un
    castel unic şi a refuzat foarte multe proiecte care i-au fost prezentate,
    conducerea lucrărilor fiind încredinţată
    arhitectului german, Johannes Schultz, care a elaborat planurile castelului în prima
    sa fază de construcţie (1879 – 1883). Clădirea cu aspect de chalet elveţian,
    compusă din două etaje propusă de Schultz, era decorată la exterior în stil
    german, Fachwerk.

    În anul 1884 este instalată reţeaua electrică, castelul
    dispunând de un grup electrogen propriu. În 1890, este construită Sala Maură,
    după proiecte atribuite arhitectului francez, Émile André Lecomte du Noüy. În
    anul 1894, la conducerea lucrărilor este
    numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860?- 1928), sub coordonarea căruia,
    sunt amenajate cele mai multe dintre încăperi. Apar astfel Capela reginei
    Elisabeta, Apartamentele principeselor, Galeria de marmură, Sala de concerte,
    Sala mică de muzică şi Baia reginei. În 1906 este înălţat turnul central al
    castelului, unde un an mai târziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creaţie
    a Fabricii de ceasuri de turn a Curţii regale din Bavaria, Johann Mannhardt.
    Sala de teatru adaptată şi proiecţiilor cinematografice, sălile de arme, Sala
    Florentină, Sala de şah şi Sala de biliard, terasa cu busturi de împăraţi
    romani sunt alte atracţii ale castelului.


    În vecinătatea Castelului Peleş se găseşte Castelul
    Pelişor, cu arhitectură în stilul renaşterii germane, cu turlele acoperite cu
    ţiglă smălţuită în culori vii şi 70 de camere decorate cu piese originale, dar
    şi replici, pentru a recrea atmosfera anilor 1900.


    În speranţa că v-am convins să petreceţi câteva zile
    la Sinaia, vă promitem şi data viitoare o nouă destinaţie!


  • Nouvel An en Roumanie

    Nouvel An en Roumanie

    Les offres dominantes pour fêter le Jour de lan – et peut-être les plus recherchées – sont dans des établissements isolés, au milieu de la nature, loin du brouhaha des villes. Mais il y a aussi quelques offres de réveillon du Nouvel An dans les rues lors dévénements organisés, par exemple, par les autorités locales de Iaşi, Constanţa ou encore Craiova. Dautre part, à Cluj Napoca, Baia Mare et Suceava, seuls des feux dartifice seront organisés. Les opérateurs privés ont pu sadapter aux conditions actuelles imposées par la pandémie de Covid-19, explique Traian Bădulescu, consultant en tourisme :



    Traian Bădulescu: « Dans toute la Roumanie, on peut passer un beau réveillon de la Saint-Sylvestre, grâce à la richesse des traditions. Je me souviens quil y a six, sept ans, une entreprise internationale a mené une étude sur lheure jusquà laquelle on réveillonne le Jour de lan, selon la nationalité. La Russie sétait classée première, lUkraine deuxième, et la Roumanie occupait la troisième place – à 4 h 30. Les Roumains aiment donc faire la fête, et en plus, nous avons des traditions spéciales. La bonne nouvelle, cest quà lheure actuelle, les tests antigéniques et PCR sont également acceptés pour laccès. »



    La question demeure : où passer le réveillon du Nouvel An ? Réponse : là où les traditions sont préservées, où les gens sont décontractés et font la fête.

    Traian Bădulescu : « A la campagne, par exemple, en dehors du fait que les touristes peuvent profiter dun cadre naturel particulier, ils peuvent faire une promenade en traîneau tiré par des chevaux ou encore assister à de petits festivals de traditions. En choisissant le tourisme rural, les touristes peuvent voir les coutumes dhiver. Il y a beaucoup de régions où le tourisme rural est très développé, telles que Bran-Moieciu, Mărginimea Sibiului (les environs de Sibiu), le Maramureș, la Bucovine, lOlténie, le département de Neamţ et ainsi de suite. Ensuite, il y aurait les stations de montagne. Je mentionnerais Poiana Braşov, Sinaia, Predeal, Păltiniș, Borșa au Maramureș, Slănic Moldova ou encore Vatra Dornei. Par ailleurs, les stations balnéaires sont très recherchées, et en premier lieu Băile Felix, Herculane, Sovata et Balvanyos. Une grande partie des hôtels sont de qualité, les stations sont situées dans de belles zones naturelles de montagne ou de colline avec de lair frais, et les touristes, même sils ne vont pas en cure, ont accès au SPA. En plus, les prix sont très intéressants. Certains disent quen Roumanie cest très cher ; cest une légende, ça. Oui, il existe bien des hôtels à Poiana Braşov où un couple peut débourser même des milliers deuros pour un séjour de quelques jours au moment du Nouvel An, qui comprend un spectacle de qualité. Mais il ny a pas beaucoup dhôtels à ce tarif-là et dailleurs il existe des offres pour tous les prix. Les tarifs commencent à 500-1000 euros par personne pour quelques jours et peuvent aller jusquà 1 000 euros par personne. »



    Pour illustrer ces propos par un exemple, nous avons contacté Dan Buru, responsable culturel à la mairie de Herculane: « La station balnéaire de Herculane propose des offres variées. Cest une station de montagne, où larrivée du Nouvel An est fêtée chaque année, et 2022 ne fait pas exception. Ici, on remarque la diversité de loffre touristique, allant des maisons privées aux hôtels cinq étoiles, des petites maisons dhôtes jusquaux hôtels de 500 chambres. Ils ont tous des programmes des plus divers pour la Saint-Sylvestre. Par exemple, un hôtel quatre étoiles a invité lartiste Anca Ţurcașiu, qui, avec le Iulia Dumitrache Band, assurera une fête extraordinaire. Un autre hôtel a invité dautres artistes, Lora et Ștefan Stan, et prévu de nombreuses surprises. Un autre établissement propose un spectacle folklorique de la région du Banat (sud-ouest). »



    Les prix affichés par les agences de voyages se situent entre 1 400 (280 euros) et 4 800 lei (980 euros). Les trois repas sont compris, alors que le paquet supérieur inclut le repas du Jour de lan, le spectacle et laccès au SPA. Dans les conditions actuelles, peut-on encore trouver attrayante loffre de réveillonner dans la rue ?



    « En respectant, bien sûr, les règles de base, en employant du désinfectant et en portant des masques, oui. Actuellement, la Roumanie est le pays dEurope avec le moins dinfections. Quoi quil en soit, cest un pays avec une offre généreuse pour passer du temps dans la nature, où les règles de prévention de la contamination au Covid-19 dans les établissements dhébergement sont respectées. Enfin, nous devons garder à lesprit que le tourisme est une question de santé physique et mentale. Vous ne pouvez pas toujours rester à lintérieur et les touristes peuvent être responsables et respecter les règles. »



    Quelle que soit la région où vous choisissez de réveillonner, les premiers jours de la Nouvelle Année, vous pouvez prévoir des visites ou différentes activités telles que des promenades en traîneau, la détente au SPA, des activités sur la piste de ski, des visites de certains sites. Traian Bădulescu, consultant en tourisme, a également collaboré pendant trois ans avec la Compagnie municipale de tourisme de Bucarest. Nous lui avons demandé quelle était limpression générale des touristes sur la Roumanie.



    « Nous avions un point dinformation dans le centre-ville et nous avons reçu beaucoup de touristes étrangers. Personne nétait mécontent de ce quil avait vu à Bucarest, dans la Vallée de la Prahova et en Roumanie dans son ensemble. Par exemple, je me souviens dun citoyen australien qui était venu en Europe pour la première fois en Roumanie. Pourquoi ? Malheureusement, pas en raison de la promotion touristique. Il avait découvert la Roumanie sur Internet. Jai demandé à tous les touristes ce qui leur déplaisait et ils navaient vraiment rien à dire, sauf quelques-uns qui souhaitaient voir plus de bâtiments restaurés. Lun des leaders du tourisme qui fait venir des étrangers en Roumanie, Gheorghe Fodoreanu, disait il y a quelques années que la plus grande différence en Europe entre le degré dattente et le degré de satisfaction est à retrouver en Roumanie. Malheureusement, le niveau dattente est encore bas, parce que nous ne savons pas comment promouvoir le pays, mais le degré de satisfaction, lui, a été très élevé. »



    Ainsi, en vous conduisant de manière responsable, en respectant quelques règles de base pour prévenir la propagation du Covid-19, la Roumanie peut être la destination idéale pour fêter le Jour de lan. (Trad. : Ligia Mihaiescu)

  • Take Ionescu și contemporanii săi

    Take Ionescu și contemporanii săi

    O conferință dedicată lui Take Ionescu,
    personalitate de la începutul secolului XX în diplomația românească a deschis
    manifestările care marchează centenarul nașterii acestui om politic cu o
    contribuție importantă la realizarea Marii Uniri (1918).

    Conferința organizată
    de Centrul pentru Studii de Intelligence și Geopolitică Aplicată s-a desfășurat
    în clădirea istorică a școlii primare Carmen Sylva din Sinaia, unde a învățat
    Regele Mihai. Cu: Protosinghel Mihail Harbuzaru și prof. univ. dr. Florian
    Bichir


  • Randonnée au coeur du Parc naturel de Bucegi

    Randonnée au coeur du Parc naturel de Bucegi

    Nous sommes dans le massif de Bucegi, considéré de nos jours comme le centre du tourisme montagnard de Roumanie. Il s’étale sur trois départements, soit sur 300 km² au total. La beauté de ses paysages, ses itinéraires balisés et accessibles à tous, ses trajets pour faire de l’escalade ou encore ses pistes ski – tout cela fait du Massif Bucegi une destination spéciale. Il abrite aussi le Parc Naturel de Bucegi, dont le directeur, Alexandru Colțoiu, est notre guide d’aujourd’hui: « Le parc est à cheval sur les départements de Dâmbovita, Prahova et Brasov. La plus large superficie se trouve dans le département de Dâmbovita, soit environ 16 000 hectares. Le reste de 16 000 hectares est partagé d’une manière égale entre les départements de Prahova et de Brasov. Nous voilà au cœur du pays, au sein de la réserve protégée en montagne la plus visitée de Roumanie. C’est ici que l’on peut voir les effigies des monts Bucegi – les ensembles en pierre, classés monuments de la nature appelés « Babele » (Les vieilles dames) et « Sfinxul » (Le sphinx). S’y ajoute le Monument des Héros, sous la forme d’une immense croix en pierre dressée en haut du mont Caraiman), récemment réhabilitée grâce au ministère de la Défense. Le monument a été construit entre 1926 et 1928 pour rendre hommage aux héros tombés durant la Première Guerre Mondiale. Ses derniers travaux de restauration remontent à 2018 et 2021, il est donc en parfait état en ce moment. »

    Somme toute, plus de 40 monuments de la nature sont à retrouver à l’intérieur du Parc naturel de Bucegi. S’y ajoutent plusieurs espèces protégées de la faune locale dont le chamois, l’emblème des monts Bucegi, l’ours brun, le cerf et le grand coq de bruyère. Côté flore, c’est ici que pousse l’édelweiss, une espèce protégée, rare, très connue et très belle. C’est un empruntant les itinéraires balisés de ces montagnes que vous allez découvrir la flore des lieux, affirme Alexandru Colțoiu : « Nous avons 55 itinéraires touristiques qui relient les communautés locales aux principaux points d’intérêt touristique. On répertorie sept itinéraires thématiques contenant des informations sur les aires de repos, auxquels s’ajoutent des panneaux d’information sur le patrimoine naturel des Monts Bucegi. Nous avons plus de 250 trajets d’escalade alpine homologués. Il y a toute une infrastructure mise à la disposition des visiteurs : un centre touristique dans la station de Busteni, ) proximité du point de départ de la télécabine Busteni – Babele, un point d’information dans la région de Pestera. Ce qui plus est, il y a aussi un point d’information à l’intérieur du Musée de la ville de Sinaia. Parallèlement, le siège de l’administration du Parc naturel de Bucagi, dans le département de Dâmbovita, dans la commune de Moroieni sert aussi de point d’information touristique. Les objectifs des centres d’information sont d’une part, informer le grand public et de l’autre, l’éduquer à travers une série de cours organisés sur place, à l’intention des écoles partenaires des communautés limitrophes et non seulement. »

    Deux lacs se trouvent sur le territoire du Parc naturel de Bucegi. Ils ne sont pas particulièrement étendus, mais ils sont très beaux, selon Paul Popa, responsable du Centre national d’information et de promotion touristique de Sinaia. « 25 minutes suffiront pour rejoindre le sommet de la montagne depuis le centre-ville de Sinaia. C’est un avantage important par rapport à d’autres endroits où il faut parcourir des chemins beaucoup plus longs afin d’arriver dans la région où on veut aller. C’est un véritable paradis pour les passionnés des randonnées en montagne. Les trajets qui mènent vers les sommets ont comme point de départ le centre-ville. Les premiers marquages touristiques se trouvent à la gare. Dès que les touristes descendent du train, ils se retrouveront face à deux connecteurs spatiaux, deux trajets qui montent en haut de la montagne à 1400 et respectivement 2000 mètres d’altitude. Après un voyage d’une trentaine de minutes on arrive jusqu’au sommet de notre montagne, le mont de Furnica, dont le point le plus élevé est à 2 200 mètres d’altitude. A partir de ce moment là, on peut continuer nos trajets vers d’autres destinations : rejoindre les monuments de la nature de « Babele » – « Les vieilles dames » ou de « Sfinxul » « Le Sphinx », la Croix des héros en haut du sommet de Caraiman, ou encore le sommet de Omu, le plus haut du massif. Par la suite, on peut descendre tout au long de la Valée de la Ialomita, vers le lac de Bolboci et vers Pestera, une région vraiment très belle. Une autre région que je vous conseille c’est celle du Massif Baiu, où il y a de nombreux itinéraires cyclables. Nous avons développé tout un réseau de pistes pour les VTT. »

    Le nom de la grotte de Ialomita provient de la rivière homonyme, dont les sources sont à retrouver à une dizaine de kilomètres plus loin, au fond du cirque glaciaire appelé Obârsia Ialomitei, situé à 2 479 mètres d’altitude. Manole Topliceanu, guide dans la Grotte de Ialomita, nous fait le tour des lieux : « La grotte de Ialomita se trouve dans la localité de Moroieni, dans le pays de Dâmbovita, à une altitude de 1 560 mètres. Sur ses 1 208 mètres de long, seuls 480 sont accessibles aux visiteurs. La grotte est composée de plusieurs salles et galeries. Parmi les plus importantes mentionnons la Salle de Mihnea Voda, où se trouve aussi une petite église qui date des années 1 508, patronnée par les Saints Apôtres Pierre et Paul. Puis il est possible de visiter aussi la Salle Decebal et la Salle des Lacs. Dans cette dernière se trouve « la cascade à l’eau vivante ». Vient ensuite la Salle des Ours, longue de 70 mètres, la plus imposante et la plus belle de toute la grotte. Elle doit son nom aux squelettes d’ours des cavernes qu’on y a découvert. Le périple dans la grotte continue par la Voie des eaux et prend fin sur un endroit appelé l’Autel ».

    Alexandru Colțoiu, directeur du Parc naturel de Bucegi affirme que des stratégies de développement de la région sont constamment explorées : « Plusieurs de nos initiatives de mise en place d’itinéraires thématiques verront bientôt le jour. Cet automne, on espère terminer à refaire trois trajets thématiques et à en aménager deux autres censés contribuer à la présentation des beautés du massif Bucegi et des sites naturels de la région. Chaque weekend, nous sommes en contact avec les touristes roumains et étrangers, grâce aux gardes-moniteurs qui sont chaque jour sur le terrain. Et nous avons des réactions positives de la part des visiteurs. Le parc naturel de Bucegi dispose d’une infrastructure de ski très développée, notamment dans la station de Sinaia, mais aussi à Busteni et dans la région de Bran. Je lance à vos auditeurs l’invitation de nous rendre visite ».

    Voilà autant d’arguments pour découvrir une contrée qui possède de nombreux monuments de la nature, des espèces protégées de flore et de faune, mais aussi des stations de montagne modernes et très chics. (trad. Alex Diaconescu)

  • ”Depășește-ți condiția, nimic în viață nu e imposibil!”

    ”Depășește-ți condiția, nimic în viață nu e imposibil!”

    Depășește-ți condiția, nimic în viață nu e imposibil!. Așa ne spune sportivul român cu un profil aproape legendar, Mihai Leu, cunoscut ca pugilist, campion mondial WBO la semimijlocie în 1997.



    S-a retras din box în urma unei accidentări și a început să concureze ca pilot de raliu, devenind campion național în 2003. La Campionatul Național de Viteză în Coastă de la Sinaia, Mihai Leu ne-a acordat un scurt interviu.





  • Sinaia 2021: Concurs de viteză ca la Monte Carlo

    Sinaia 2021: Concurs de viteză ca la Monte Carlo

    Primăria Sinaia, Clubul Sportiv Carpați și Federația Română de Automobilism Sportiv ne invită la unul dintre cele mai așteptate evenimente care se desfășoară în stațiunea montană Sinaia, după reluarea acțiunilor sportive în aer liber. Este ediția a XII-a a “Trofeului Sinaia” – etapă din cadrul Campionatului Național de Viteză în Coastă, pe singurul circuit urban din această competiție, comparat de primarul orașului, Vlad Oprea, cu celebrul traseu automobilistic de la Monte Carlo.






    Sinaia

  • Nuovo itinerario turistico al Castello Peleş

    Nuovo itinerario turistico al Castello Peleş

    Un must delle visite a Sinaia, nel centro-sud della Romania, è assolutamente il Castello di Peleş. Questa volta lasceremo gli interni dell’imponente edificio, per invitarvi ad una camminata virtuale lungo i vicoli e i sentieri del dominio reale, che prossimamente potranno essere percorsi dai turisti in modo organizzato, grazie a un progetto guidato dall’Associazione per il Patrimonio Reale di Peleş. Un’associazione nata su iniziativa del professore Augustin Ioan dell’Università di Architettura Ion Mincu di Bucarest, diventato anche il suo presidente, e il professore Ion Stănică, rettore dell’Università di Scienze agrarie e Medicina veterinaria della Capitale.

    Il direttore esecutivo dell’Associazione per il Patrimonio Reale di Peleş, Ion Tucă, spiega che la ricchezza naturale, architettonica e culturale ricopre un posto speciale a Peleş e anche nella storia del nostro Paese. Infatti, il castello rimane la destinazione turistica più ambita della Romania.

    Questi vicoli reali si trovano nelle foreste dietro i castelli di Peleş e Pelişor. Attraversano l’intera tenuta, che parte dalla pensione Cuţitul de Argint, per poi dirigersi verso il lato di Hotel Bastion e salire nei pressi del vicolo Peleş, per raggiungere la zona del ponte Carmen Silva. Quindi, dai castelli, si arriva vicino all’area chiamata Vulpărie, nel mezzo della foresta sulla strada che portava al vecchio ovile reale. Questo complesso, con i suoi sentieri e vicoli, è stato donato dalla famiglia reale all’Associazione per il Patrimonio Reale di Peleş per poter svolgere attività di ricerca, ricreazione ed educazione ambientale destinate ai giovani e agli studenti di entrambe le università. Naturalmente, si tratterà di attività organizzate e gli studenti hanno già messo in cantiere parecchi progetti. Siamo in fase di valutazione perchè vogliamo farli diventare realtà il prima possibile. Ci prendiamo cura delle specie arboree che esistono nel dominio reale di Peleş, in particolare il faggio viola, il nocciolo turco, l’acero palmato, il cipresso, il frassino, il ciliegio giapponese e gli allori. Oltre agli alberi, i visitatori potranno ammirare tutti questi esemplari eccezionali, spiega Ion Tucă.

    I sentieri e i vicoli pavimentati sono per ora nascosti sotto strati di vegetazione, foglie e terra, accumulatisi nel tempo. Tutto ciò che facciamo è pulirli e restituirli al circuito turistico. Intendiamo inoltre mettere cartelli per indicare questi percorsi che si estendono su una distanza di sette chilometri. Gli indicatori mostreranno percorsi, distanze e livelli di difficoltà nonchè punti di interesse. Ci saranno dei punti panoramici per ammirare il monastero di Sinaia, il castello di Peleş, il castello di Pelişor e persino una parte del castello di Foişor. Non possiamo che rallegrarci di presentare questi alberi monumentali di inestimabile valore. Sulla piattaforma elettronica che vogliamo attivare presenteremo aspetti della storia di questi luoghi, immagini d’archivio, raffrontabili a quelle di oggi. La piattaforma potrà essere scaricata su dispositivi mobili e permetterà all’utente di sapere esattamente dove si trova sui sentieri e sui vicoli acciottolati che attraversano la tenuta di Peleş e che non sono ancora molto noti al pubblico. C’è tutt’una rete di sentieri e vicoli pavimentati, con gradini, allestite ai tempi di Re Carlo I e successivamente della Regina Maria. Sono stati mantenuti molto bene dopo il 1948 e ci sono ancora delle persone che ricordano come si prendevano cura del posto per garantire la loro preservazione, conclude il direttore esecutivo dell’Associazione per il Patrimonio Reale di Peles, Ion Tucă.

    Il 26 marzo 2021, sono ricorsi 140 anni dalla dichiarazione del Regno di Romania. Inoltre, il 25 ottobre prossimo, ricorreranno 100 anni dalla nascita di Re Michele.