Tag: voluntariat

  • Expat în România 21.11.2024

    Expat în România 21.11.2024

    Natalia Mosor vine din Polonia, este directoarea Institutului Polonez de la București din anul 2020. A lucrat între anii 2007 și 2013 la același institut în calitate de coordonator de proiecte, iar ceva mai târziu, ca directoare adjunctă. Din 2014 până în 2018 a condus Institutul Polonez din Bruxelles. Ca studii, este absolventă a Universității Jagiellone din Cracovia și are un masterat la Universitatea Aix-Marseille Université de Provence.

    „Eu am ajuns în România prima dată în 2000, abia ce terminasem studiile mele la Cracovia și am venit în calitate de voluntară a unei organizații umanitare din Polonia. Și ăsta a fost primul meu contact cu România. Ajutam psihologi și medici care veneau aici să se ocupe de copii foarte mici și nu chiar atât de mici prin zona Ploieștiului, într-un orfelinat, un orfelinat care se construia atunci și aveau nevoie de tot felul de lucruri și de ajutor, de persoane din diferite domenii. Așa am venit, chiar dacă eu nu sunt medic, nici psiholog, sunt lingvistă de formație.”

    Ce impresie i-a lăsat atunci România?

    „Am iubit România imediat, pur și simplu, și a rămas așa. Am visat România înainte să ajung și – chiar dacă pare foarte ciudat- am recunoscut locurile văzute în visurile mele, așa că a fost ceva un pic supra natural, aș spune, pentru mine. Dar este o țară frumoasă și asta poate fi o iubire la prima vedere. Asta a fost și în cazul meu.”

    Concret, ce a atras-o atras și a determinat-o să rămână aici, unde a construit o carieră?

    „Pentru mine, prima alegere au fost institutele poloneze și România a fost prima țară în care am ajuns să lucrez. Îmi place foarte mult ceea ce fac din punct de vedere profesional, diplomație culturală publică, relații culturale internaționale. Iar România este o țară în care imediat te simți foarte bine.

    Am vorbit la început despre prima impresie, despre ceea ce vezi, dar apoi am cunoscut și oameni, iar oamenii aici sunt foarte deschiși, curioși, sunt gata să facă lucruri, sunt interesați de ceea ce aduc alții în viețile lor, așa că este o țară foarte potrivită pentru a lucra și pentru a căuta elemente comune între noi, pentru că asta este baza oricarei relații, până la urmă – să găsim unde ne întâlnim. Și ne întâlnim, pentru că suntem din Europa Centrală, deci avem o grămadă de trăiri pe care le avem în comun, o istorie comună, cultura, ne înțelegem, ne înțelegem foarte bine și foarte repede și asta este o bază minunată pentru a lucra, să ne descoperim unii pe alții.”

    Natalia Mosor vorbește perfect românește și am vrut să aflăm cum a trecut prin procesul învățării unei limbi atât de diferite. Româna și polona sunt limbi indo-europene, dar cam atât. Sunt limbi complet aparte, cu gramatică, scriere și pronunție diferită.

    „Da, bineînțeles, sunt limbi foarte diferite. Eu am studiat franceza, deci asta a ajutat, pentru mine asta a fost un prim ajutor în contextul acela. Înțelegeam structura profundă a limbii și mi-am dat seama destul de repede că pot să găsesc foarte ușor similitudini între limba franceză sau limbile în general din această zonă – iItaliană pe care am învățat-o la fel.

    Dar mi-am dat seama foarte repede, ca și în Polonia, când cineva străin vorbește limba polonă, noi reacționăm foarte bine la acest lucru și mi se pare firesc cumva să ajungi într-o țară și să vorbești, sau măcar să încerci să înveți limba respectiva. Și eu am vrut acest lucru foarte tare de la început, așa că m-am pus pe treabă și am reușit. Prin cursuri, dar am încercat să mă uit la televizor la filme pe care le înțelegeam, de exemplu în limba engleză și cu subtitrări, ca să învăț să citesc repede.

    Am ascultat și radioul, deci am încercat prin foarte multe mijloace. Am vorbit cu oamenii de la început. Am încercat să scriu mesaje foarte simple, de exemplu bună ziua, mulțumesc pentru mesaj, cu stimă sau toate cele bune. Deci lucruri de bază, dar am încercat practic din prima zi și asta m-a ajutat foarte mult.”

    Sunt destul de multe lucruri de construit, de îndreptat în România. Ce ar schimba Natalia Mosor, dacă ar avea o putere magică?

    Înainte să spun ce aș schimba, spun un lucru: și eu vin din Europa Centrală, știți, și cu toți avem lucruri de făcut și la care visăm sau pe care le vrem să se întâmple. Deci, pentru mine România este într-un fel, mă simt ca acasă. Adică sunt lucruri de făcut, pur și simplu, nu neapărat trebuie să te enervezi sau să fii negativ. E ca la noi, e ca acasă, sunt lucruri de făcut.

    Chiar venind să mă întâlnesc cu dumneavoastră, mă uitam la cum arată orașul și la această arhitectură superbă a Bucureștiului. Vezi diferite clădiri foarte frumoase și care, unele dintre ele, din nefericire, sunt într-o stare un pic tristă. Dar asta mi se întâmplă peste tot unde mă duc, dacă văd o casă frumoasă și care ar trebui să fie refăcută, renovată, mă gândesc că aș vrea să am această putere magică: cu o singură atingere, s-o schimb sau să văd cum a fost ea în momentul în care a fost construită, atât de frumoasă și superbă.”

    Natalia Mosor călătorește destul de des în Polonia. Am întrebat-o ce ia în bagaje sau de ce anume i se face dor din România.

    „Anumite mâncăruri, bucătăria aceasta tradițională, ea mereu îți spune ceva despre cum e țara sau de unde vine sau ce place oamenilor de aici. Deci bucătăria, dar și cărți. Noi lucrăm la Institut și în Republica Moldova, așa că în ultima vreme descoper literatura de acolo, scrisă în limba română.”

    Ce îi lipsește din Polonia?

    „Acum mai puține, pentru că există Internet, conexiuni diverse și zboruri multiple, așa că vizitez Polonia destul de des. Dar uneori acest context cultural care face discuții, lucruri cunoscute din copilărie, de exemplu. Nu neapărat îmi lipsește Polonia, dar simt uneori când vorbesc cu românii că ne înțelegem, dar că sunt aceste lucruri mici pe care eu nu le cunosc sau nu le-am descoperit crescând aici. Asta îmi lipsește uneori.”

  • Melany Pătrașcu (SUA)

    Melany Pătrașcu (SUA)

    Melany Pătrașcu este
    canadiano-americană, a crescut în Statele Unite, unde a obținut o diplomă în
    studii de Educație, Studii pentru tineret și Relații Internaționale. Îi place
    să predea și să învețe lucruri despre lume. Este profesoară de limba engleză la
    școala internațională King’s Oak din București din 2014, iar înainte a predat
    timp de cinci ani în rezervația Rosebud Indian din Dakota de Sud, în Statele
    Unite. E o cititoare pasionată, îi place să scrie, iubește istoria și crede în
    predarea printr-o metodă creativă, distractivă și holistică. Îi place să lucreze
    cu copiii și apreciază perspectiva inedită pe care o au asupra fiecărei zile.


    Melany Pătrașcu a făcut mult voluntariat, mai
    ales în România, unde s-a interesat de comunități defavorizate, comunități de
    tineri și copii romi. Melany Pătrașcu ne povestește cum a început povestea românească:




    ¨În 2003
    avem în jur de 17 ani și am venit prima oară în România cu o echipă misionară
    din Statele Unite. În anul acela de
    fapt, trebuia să mă duc în Coreea de Sud, dar o altă pandemie de atunci a
    anulat această călătorie și am ajuns în România. Nu știam aproape nimic despre
    România, am auzit că era o țară postcomunistă și m-a interesat un pic istoria
    de atunci și faptul că erau încă foarte mulți copii orfani din sistemul de
    stat. Aceste două lucruri m-au interesat destul ca să aleg România și pur și
    simplu m-am îndrăgostit de țară atunci când am venit. Cred că a fost foarte legat de grupul de
    români, de fapt, cu care am interacționat. Mi-a plăcut de ei, de felul lor de a
    fi și m-am simțit foarte bine venită. Și am văzut și șansa de a mă implica,
    pentru că încă erau nevoi sociale destul de pronunțate, care există în toată
    lumea- și în Statele Unite avem locuri și oameni dezavantajați, dar aici am
    văzut șansa mea de a mă implica. Atunci m-am implicat mai mult în comunitatea
    românească și în România, dar și în Statele Unite.


    M-am apucat
    să învăț limbă română, încă mai învăț, am continuat să iubesc țara asta și am
    studiat un pic mai mult din istoria României și m-a fascinat. M-a cucerit
    faptul că erau foarte primitori românii care i-am cunoscut atunci și pe care îi
    cunosc în prezent. Sunt foarte primitori și deschiși față de străini, cei mai mulți
    pe care îi știu eu sunt și oameni educați, cu un simț al umorului dezvoltat și pe
    care îl apreciez. În România, diferența față de zona în care am crescut eu din
    Statele Unite este că legăturile cu familia au rămas destul de importante și
    destul de strânse, iar asta este ceva cu care rezonez eu într-un mod personal
    și care am simțit că este ceva comun cu prietenii mei români. Familia a rămas
    ceva important- părinții, copiii, timpul petrecut împreună a rămas important.


    Văd că
    românii, mai ales în București, sunt și destul de presați, adică avem destul de
    mult stres zilnic, eu lucrez mult și este tot timpul aglomerație în oraș. Dar
    sunt și oameni harnici și care fac față la circumstanțele grele cu -de multe
    ori- o abordare pozitivă și chiar sunt foarte mulțumită de ei, de comunitatea
    de care aparțin. În timpul în care eram studentă mă pregăteam pentru o carieră
    în educație, dar tot cu gândul în România am rămas și cam așa a început
    povestea.




    Iar povestea continuă: Melany
    Pătrașcu a ales să se mute în România și să lucreze cu copii romi. S-a
    căsătorit cu un român, iar din 2022, Melany și soțul ei sunt părinții adoptivi
    a doi frați de 7 și 8 ani care vin din comunitatea romă.


    A asistat de-a lungul timpului la o
    serie de schimbări, dat fiind că România a trecut și trece în continuare
    printr-un întreg proces de transformare.




    Da, de fapt
    am avut șansa să fiu în România atunci când a devenit parte din Uniunea Europeană.
    Eram aici de revelion și am fost acolo în acest moment istoric. Ceva care îmi
    place foarte mult în România este că e o țară dinamică, este o țară în
    dezvoltare. De când am venit în 2003 se văd multe schimbări. Bine, mai sunt
    schimbări necesare pentru că tot timpul este în dezvoltare, dar se vede
    evoluția pozitivă și îmi place să fiu în acest mediu dinamic.




    Am întrebat-o pe Melany ce a observat
    că s-a schimbat și ce crede că încă trebuie îmbunătățit:




    Față de
    când am venit, acum sunt foarte multe oportunități de ieșit în oraș, sunt
    festivaluri, sunt restaurante foarte bune, ne place mai mult mâncarea nouă,
    românească și tot timpul se deschide ceva, o cafenea, un restaurant. Pe partea
    birocratică, cred că mai sunt schimbări care sunt necesare. Îmi place foarte
    mult că adopția este văzută mult mai pozitiv decât a fost în trecut, că s-au
    implicat foarte multe familii și răspunsul general este foarte favorabil. Eu nu
    cred că asta a fost mentalitatea de acum 20 de ani sau mai mult. În continuare
    cred că este nevoie de îmbunătățiri în felul în care privim minoritățile în
    România, pentru că până la urmă oamenii sunt oameni, copiii sunt copii și
    faptul că facem discriminare pe bază de etnie este ceva care nu cred că ajută
    situația care este să se îmbunătățească.




    Și pentru că suntem la început de an,
    am rugat-o pe Melany Pătrașcu să facă o urare:




    Aș vrea să
    fie pentru noi toți un an plin de speranță, plin de bucurie, de împliniri. Sunt
    mulțumită de timpul meu în România și chiar simt că a devenit casa mea, dar din
    păcate cunosc și oameni care nu se mai simt așa și asta este ceva care aș dori:
    să ne amintim cu toții că România este casa noastră și să lucrăm cu spor, să
    fie o casă din care ne bucurăm că facem parte și să facem să fie primitoare și
    pentru alții.




  • Muncind în Europa

    Muncind în Europa

    Crearea unui Serviciu Civic European, unde tinerii vor putea face programe de voluntariat la ei în țară, dar şi în alte state UE, una dintre măsurile adoptate de Parlamentul European la iniţiativa eurodeputatului Dragoș Pîslaru.



  • Viață pentru Viață

    Viață pentru Viață


    Asociația “Harta Viselor” din Brașov a organizat o acțiune de atragere de donatori de sânge în scop caritabil. Viață pentru viață, sângele donat de oameni de vârste și profesii diferite va ajunge la răniții în războiul din Ucraina și la persoane aflate în situații limită. Inima acestei actiuni a fost Carmina Nicolescu, implicată în diverse acțiuni de voluntariat pentru sprjinirea refugiaților din Ucraina.







  • UE sprijină voluntariatul tinerilor în 2022

    UE sprijină voluntariatul tinerilor în 2022

    Corpul european de solidaritate este un program al UE destinat tinerilor
    care doresc să participe la activități de solidaritate în diverse domenii, de
    la ajutorarea persoanelor defavorizate, până la acțiuni în domeniul sănătății
    și al mediului, în întreaga UE și în afara granițelor sale. Noua cerere de
    propuneri introduce posibilitatea ca participanții să se implice în operațiuni
    de ajutor umanitar în întreaga lume, pentru a crea legături de solidaritate
    între organizațiile și voluntarii din țările UE și oamenii și comunitățile din
    afara Uniunii. Această nouă componentă a proiectelor internaționale poartă
    denumirea de Corpul voluntar european de ajutor umanitar. Cererea de
    propuneri contribuie la multiplicarea oportunităților de solidaritate pentru
    tineri în cursul Anului european al tineretului 2022, spune Sonya Gospodinova,
    purtătoare de cuvânt la Comisia Europeană.

    Am lansat recent o
    nouă cerere de propuneri a Corpului
    european de solidaritate pentru anul viitor, 2022, iar acest program își
    propune să ajute tinerii să participe în proiecte de voluntariat și de
    solidaritate. Prioritățile ar putea fi ajutorarea oamenilor cu dizabilități,
    implicarea în proiecte pentru protecția mediului, proiecte de sprijin a
    transformării digitale. Așadar, sunt domenii diferite. De asemenea, anul
    acesta, în premieră, am oferit tinerilor posibilitatea de a participa în
    proiecte de ajutor umanitar în state din afara Uniunii Europene, însă acele
    state vor fi sigure. Va fi o listă de state verificată de Comisia Europeană, care
    vor primi undă verde din punct de vedere al siguranței, pentru ca tinerii să
    poată merge și să se implice în acțiuni umanitare. Vârsta pentru participanții
    la programele de voluntariat și de solidaritate este între 18 și 30 de ani. Cei
    care vor să participe la acțiunile umanitare în state din afara Uniunii
    Europene pot avea între 18 și 35 de ani. De asemenea, în 2022 vom pune la
    dispoziția tinerilor interesați de acest program 139 de milioane de euro.


    Programul le oferă tinerilor posibilitatea de a aduce o contribuție
    semnificativă la societate, de a dobândi o experiență deosebit de valoroasă și
    de a-și dezvolta noi competențe. Corpul european de solidaritate sprijină
    prioritățile politice ale UE și implică organizațiile și tinerii în proiecte
    menite să le abordeze, spune Sonya Gospodina, purtătoare de cuvânt la Comisia
    Europeană.

    Programul sprijină prioritățile cheie ale
    Comisiei Europene, iar acestea sunt
    transformarea digitală, tranziția verde, dar și incluziunea. În cadrul
    programului, oferim asistență financiară suplimentară și alte tipuri de sprijin
    pentru tinerii cu dizabilități, de exemplu, sau pentru cei care, de obicei, nu
    au acces la astfel de oportunități. Astfel, facem tot posibilul să ajungem la
    toți tinerii din Uniunea Europeană.


    Tinerii care doresc să participe la activitățile Corpului european de
    solidaritate trebuie să se înregistreze pe portalul Corpului european de
    solidaritate, unde pot căuta și găsi organizații care pun în aplicare proiecte.
    Grupurile de tineri înregistrați pe portalul Corpului european de solidaritate
    pot solicita finanțare și pentru proiecte de solidaritate conduse de ei înșiși.
    Cererea de propuneri pentru proiecte de voluntariat și de solidaritate este
    deschisă până la 23 februarie pentru proiectele care au loc în același an și
    până la 4 octombrie pentru proiectele din anul următor.


  • Fonduri pentru proiectele de voluntariat ale tinerilor

    Fonduri pentru proiectele de voluntariat ale tinerilor


    Comisia Europeană a lansat cererea de propuneri pentru 2022 în cadrul Corpului european de solidaritate. Această cerere de propuneri introduce posibilitatea ca participanții să se implice în operațiuni de ajutor umanitar în întreaga lume, pentru a crea legături de solidaritate între organizațiile și voluntarii din țările UE și oamenii și comunitățile din afara Uniunii.



    Organizațiile din cele 27 de state membre au la dispoziție peste 138 de milioane de euro pentru anul următor pentru a finanța proiecte de voluntariat, de solidaritate și conduse de tineri, echipe în domenii cu prioritate ridicată, axate pe promovarea unor stiluri de viață sănătoase și pe conservarea patrimoniului cultural, precum și Corpul voluntar european de ajutor umanitar, a transmis Executivul european.



    1 miliard de euro pentru acțiunile de solidaritate



    În total, programul Corpul european de solidaritate” pentru perioada 2021-2027 beneficiază de un buget de la 1 miliard de euro care va permite pentru un număr de cel puțin 270.000 de tineri să participe la acțiuni de solidaritate. Programul este deschis tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani, în cazul activităților de solidaritate care abordează provocările societale, și celor cu vârste între 18 și 35 de ani, în cazul activităților de ajutor umanitar.



    Toți cei acre sunt interesați să participe la activitățile Corpului european de solidaritate trebuie să se înregistreze pe portalul Corpului, unde pot contacta organizații care pun în aplicare proiecte. Grupurile de tineri înregistrați pe portalul Corpului european de solidaritate pot solicita finanțare și pentru proiecte de solidaritate conduse de ei înșiși. Cererea de propuneri este deschisă până la 23 februarie pentru proiectele care au loc în același an și până la 4 octombrie pentru proiectele din anul următor.



    Obiectivele Anului European al tineretului



    2022 este Anul European al Tineretului, după cum a anunțat Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în timpul discursului privind Starea Uniunii din plenul Parlamentului European de la Strasbourg din septembrie.



    Comisia și Parlamentul European își propun prin acest de demers o serie de obiective:


    – să onoreze și să sprijine generația care a făcut cele mai multe sacrificii în timpul pandemiei, oferindu-le noi speranțe, putere și încredere în viitor, subliniind modul în care tranziția ecologică și digitală oferă noi perspective și oportunități;


    – să îi încurajeze pe toți tinerii, în special pe cei cu mai puține oportunități, care provin din medii defavorizate, din zone rurale sau îndepărtate, sau care aparțin unor grupuri vulnerabile, să devină cetățeni activi și actori ai schimbărilor pozitive;


    – să promoveze oportunitățile oferite de politicile UE pentru tineri în vederea sprijinirii dezvoltării lor personale, sociale și profesionale. Anul European al Tineretului va merge mână în mână cu punerea în aplicare cu a NextGenerationEU în ceea ce privește furnizarea locurilor de muncă, educație și oportunități de formare;


    – să se inspire din acțiunile, viziunea și perspectivele tinerilor pentru a consolida și revigora în continuare proiectul comun al UE, pornind de la Conferința privind Viitorul Europei.



  • Antonella Longo Rossi

    Antonella Longo Rossi

    De-a lungul timpului, Antonella a participat la
    numeroase și diverse proiecte și a avut mai multe joburi, ceea ce i-a oferit o
    importantă experiență de viață. Povestea ei românească a început cu mulți ani
    în urmă, încă din timpul studenției, când a venit la noi în țară cu un proiect
    legat de promovare turistică. De ce a ales să vină în România, o țară atât de
    îndepărtată de Uruguay și cum a ajuns să se stabilească aici ne spune chiar
    Antonella:


    Mulțumesc
    mult pentru invitație. Am ales Râmânia pentru că trebuia să fac un proiect
    pentru facultate, despre o țară din lume, să prezint un obiectiv turistic, sau
    un circuit turistic. Eu am ales România, deși toată lumea a optat pentru țări
    mai cunoscute. Mie mi-a plăcut dintotdeauna povestea lui Dracula, a
    Transfăgărășanului, știam și despre castelul lui Dracula. Așadar, am făcut un
    proiect turistic despre România, iar în momentul în care căutam informații
    despre țară și despre tot ce este în ea, am găsit o oportunitate să fac un voluntariat
    european. Mi-am spus atunci că mai am un an să fac proiectul acesta și ar fi
    frumos să iau această ocazie de a trăi în țară, după care să scriu proiectul
    final, după experiența pe care aș acumula-o în țară. Am putut să plec fără
    nicio problemă și așa am ajuns să trăiesc în România.

    Am călătorit foarte mult,
    nu m-am întors în Uruguay, ci am rămas aici și mi-am făcut o viață
    extraordinară. Desigur, m-am întors să-mi vizitez familia, dar am simțit că nu
    mai era locul meu acolo, oamenii nu mai erau la fel. Situația din țara mea era
    destul de complicată și deja eu mă obișnuisem ca în România, unde puteam să ies
    pe stradă la 2-3 dimineața și nu mi se întâmpla nimic. Și vreau să subliniez
    acest lucru, că, din punctul meu de vedere, România este o țară foarte sigură.
    E adevărat că se întâmplă anumite lucruri, ca în toată lumea, dar am trăit și
    în alte țări din Europa și nu m-am simțit așa de confortabil și așa de sigură
    ca în România. Atunci m-am gândit și mi-am zis că, dacă mă întorc în Uruguay,
    nu o să mă simt acasă iar. Și așa a fost: m-am întors și, în cele șase luni cât
    am stat acolo, pur și simplu nu mă simțeam acasă și nu era confortabil deloc
    pentru mine. Apoi am putut să revin în România și deja simțeam fericirea cum se
    întoarce în sufletul meu.



    Așadar, Antonella s-a integrat aici
    foarte bine, încă de la început. A fost bine primită în comunitate și, pentru
    că e o fire deschisă și comunicativă, și-a făcut repede prieteni de toate
    naționalitățile. A învățat românește și a locuit în mai multe orașe din țară,
    înainte de a se stabili la București. Am întrebat-o dacă se vede aici și peste
    ani:


    Absolut,
    absolut. Deja am avut o oportunitate, după toți acești ani în care am lucrat, am
    cetățenie europeană – nu românească, ci italiană-, am putut să cumpăr o casă,
    iar asta spune tot: voi rămâne aici. Sunt și cu prietenul meu, am și o pisică
    și un job și sunt absolut fericită. Am momente în care mă supără ce se
    întâmplă, cum se întâmplă, dar astfel de lucruri sunt peste tot și e normal și
    trebuie să avem răbdare. Dar da, voi rămâne aici, pe cât posibil. Nimic nu e
    pentru totdeauna, însă momentan România e casa mea. Simt că România e casa mea
    și locul în care aparțin, mă simt foarte în largul meu cu oamenii și cu familia
    prietenului meu și cu prietenii. Mi-am făcut o viață așa cum mi-am dorit.



    Antonella a bătut țara în lung și în
    lat și a cunoscut România în detaliu. A locuit în mai multe orașe românești, a
    ajuns și prin sate, pentru a se informa cât mai bine și pentru proiectul ei
    turistic, dar și dintr-un real interes de a se apropia de cultura și oamenii
    din țara ei adoptivă. Ce ar recomanda cuiva care nu știe prea multe despre
    România și ar dori să o viziteze?


    Eu sunt o
    persoană care se plimbă foarte mult, trei-patru ore dacă aș putea, sau chiar
    mai mult. Dacă aș fi turistă, nu m-aș duce doar în centru sau în partea
    turistică a orașului, ci aș ajunge în cartiere, să văd cum este viața acolo, să
    vorbesc cu oamenii sau să încerc să vorbesc cu ei. România are ceva extraordinar:
    toată lumea vorbește engleza, chiar și oamenii care, din păcate, sunt în stradă
    și au avut la un moment dat o educație, și ei vorbesc în engleză, mie mi s-a
    întâmplat de o mie de ori. Fiind voluntară, am lucrat în sectoare destul de
    complicate în București și oamenii au fost foarte drăguți, au vorbit în engleză
    cum au putut.

    Deci n-ai cum să vezi doar partea turistică, partea cea mai
    frumoasă din București, să rămâi doar dintr-un sector din oraș. Și, în afară de
    București, așa e și cu toate orașele posibile. Trebuie văzute nu doar cele
    cunoscute, Brașov, Sibiu, Cluj Napoca. Mergeți la țară, să vedeți cum e viața
    acolo, cum se face mâncarea, cum sunt oamenii care sunt de calitate 100%. Fiind
    voluntară, am avut ocazia să călătoresc cu autostopul și am cunoscut oameni de
    peste tot, din toate culturile și a fost o experiență incredibilă. Așadar asta
    e ceea ce recomand: să nu vedeți doar partea turistică a orașelor mari, e mai
    bine să cunoști cum e cultura românească, în general.



    Pentru moment, Antonella nu are
    planuri de plecare, ci de călătorie prin țară și nu numai. Totuși, am rugat-o
    să facă un exercițiu de imaginație și să ne spună ce ar lua cu ea dacă ar
    părăsi România:


    Pe pisica
    mea și pe prietenul meu, atât. Lucrurile materiale nu contează aici, contează
    un suflet și o amintire care să fie cu tine întotdeauna. O casă, probabil că
    mai găsești, dar o persoană și un animal pentru mine contează foarte mult și
    acestea sunt singurele pe care le-aș lua.


  • Simularea unui proces decizional marca UNITED

    Simularea unui proces decizional marca UNITED

    Prin proiectul UNITED We Stand for
    European Values, Asociația Young Initiative a organizat o simulare de proces
    decizional, pentru ca cei tineri să poată înțelege rolul și funcțiile
    instituțiilor europene care îi reprezintă. Marius Ghiță, coordonatorul acestui
    eveniment, despre cât de important este ca tinerii să ia parte la astfel de
    simulări. ,

    Și pentru mine a fost foarte important. La
    rândul meu am luat parte la astfel de simulări în calitate de participant, nu
    numai de organizator. Pot să spun că mulți tineri nu știu exact ce se întâmplă
    la nivel de proces decizional european, național, dar și internațional. Fiindcă
    nu știu ce se întâmplă exact acolo, interesul lor scade. Astfel, participând la
    o simulare – o simulare, totuși, dar cu cât participanții își intră mai bine în
    rol, cu atât învață mai multe – cresc șansele să fie mai interesați și să se
    implice, la rândul lor, pe viitor, într-un proces decizional real. Mai mult
    decât atât, vor fi interesați și să își aleagă reprezentanții și să meargă la
    vot, de exemplu.


    În cadrul proiectului UNITED,
    finanțat prin Corpul European de Solidaritate, cei aproximativ 20 de participanți
    la simulare a trebuit să reprezinte o țară membră a Uniunii Europene. Tema
    evenimentului a fost formulată ca o întrebare, este sigură educația digitală?.
    Într-un prezent care stă sub semnul pandemiei, educația digitală a devenit
    esențială. Marius Ghiță

    Totul a început cu câteva zile înainte de
    eveniment. A trebuit ca participanții să pregătească o poziție a țării lor, pe
    care să o prezinte în cadrul evenimentului. Au făcut un fel de radiografie a
    situației din țara lor, ce este bine și ce nu este bine în materie de educație
    digitală și ce anume ar dori să îmbunătățească. În cadrul evenimentului, ei au
    prezentat această poziție, iar apoi au răspuns la întrebări. Au existat două
    camere virtuale, care au reprezentat grupurile de interese. Practic, a trebuit
    ca ei să lucreze la o rezoluție, să armonizeze pozițiile, să găsească puncte
    comune. În final, am scris o rezoluție și am votat-o.


    Un alt eveniment similar va avea loc
    pe 27 martie. Explică Marius Ghiță

    Eu voi fi principalul facilitator al
    unui astfel de eveniment, care se va întâmpla pe 27 martie. Evenimentul de
    numește Informează-te cu CAP, cele trei majuscule însemnând
    critic-aplicat-practic. Vom vorbi despre ce înseamnă dezinformarea, de la
    teorii ale conspirației la aplicațiile de pe telefon pe care le folosim cu
    toții fără să știm cât de periculoase sunt ele și cât de mult contribuie la
    dezinformare. Poți cădea foarte ușor pradă dezinformării prin intermediul
    telefonului mobil. Desigur, aplicat, vom afla care sunt instrumentele pe care
    le putem folosi în viața de zi cu zi, pentru a fi cu un pas înaintea
    informației, pentru a-i afla sursa și scopul. Practic, prin jocuri și
    activități cu un design special conceput. Îi vom ajuta pe tineri să combată
    răspândirea dezinformării.


    Marius Ghiță consideră că
    voluntariatul este un prim pas către devenirea profesională a celor tineri.
    Așadar, îi sfătuiește pe toți să ia parte la evenimente organizate de către
    ONG-uri și nu numai.

    Voluntariatul, educația non-formală. Ceea ce
    trebuie să facă este să caute ONG-uri. ONG-urile sunt principalul mod prin care
    pot face voluntariat. Pot găsi numeroase ONG-uri în țară sau în străinătate, pe
    domenii diferite. Sunt sigur că tinerii pot găsi un ONG care să fie pe
    domeniile lor de interes. Pe mine m-a pasionat și mă pasionează foarte mult
    Uniunea Europeană și am descoperit acest ONG, Asociația Young Initiative,
    care are valoriile și principiile Uniunii Europene. Activitățile pe care le
    susținem se bazează pe aceste valori și, mai mult decât atât, tinerii care
    participă la astfel de evenimente trebuie să se intereseze ce ONG-uri le-au
    organizat. Sunt sigur că ONG-urile respective au nevoie de voluntari.


    Dezvoltarea gândirii critice a tinerilor și împuternicirea
    civică a acestora, prin contexte de învățare non-formală, este unul dintre
    principalele obiective ale proiectelor desfășurate de către Asociația Young
    Initiative.



  • Oana Dumitru, coordonatoarea LSRS Japonia, despre viaţa studenţilor români din Țara Soarelui Răsare

    Oana Dumitru, coordonatoarea LSRS Japonia, despre viaţa studenţilor români din Țara Soarelui Răsare

    Oana
    Dumitru are 24 de ani şi este din Ploieşti. În prezent urmează cursurile de
    Master în Afaceri Internaţionale la Universitatea Româno-Americană din
    Bucureşti iar de un an lucrează la un hotel de lux din insula Okinawa şi
    conduce filiala din Japonia a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

    A ajuns
    în Țara Soarelui Răsare ca urmare a activităţilor sale din cadrul Centrului
    de Studii Româno-Japoneze Angela Hondru, unde a făcut voluntariat în perioada
    anilor de studenţie şi a învăţat limba japoneză. Spune că de mică a visat să
    ajungă în spaţiul nipon şi de aceea nu a putut refuza şansa de a lucra în
    arhipelagul japonez. Socul cultural a fost însă destul de mare, iar Oana
    recunoaşte că încă mai are dificultăţi
    de acomodare.


    Nici în momentul de faţă nu pot să spun că m-am obişnuit 100%
    cu stilul de viaţă japonez. În Japonia, atmosfera este una mult mai strictă. Ei
    au un soi de reguli nescrise după care îşi desfăşoară activităţile zilnice. Nu
    sunt foarte vorbăreţi, iar asta a fost un pic provocator pentru mine la început
    pentru că am crezut că este o problemă chiar dacă eu le vorbesc limba. Am
    crezut că probabil ei au vreo problemă cu mine, însă în natura lor ei nu sunt
    vorbăreţi.

    În cultura japoneză există doi termeni honne şi tatemae, honne însemnând ce simţi tu cu
    adevărat şi tatemae este ceea ce arăţi celui de faţă cu tine. Ei arată acel
    tatemae, iar honne rămâne ascuns în interiorul lor neffind dezvăluit decât celor
    foarte, foarte apropiaţi. Asta m-a afectat pe mine în primul şi în primul rând.
    Faptul că lumea nu comunică atât de mult cum comunicăm noi, românii.



    Oana
    conduce de un an filiala LSRS Japonia. Spune că atunci când a ajuns acolo
    aceasta era inactivă de câţiva ani aşa că s-a apucat de treabă. Împreună cu
    alţi doi membri precum şi cu un mic grup de studenţi români au reactivat LSRS
    Japonia şi au restabilit legăturile cu reprezentanţa diplomatică a României la
    Tokyo. Pandemia de COVID-19 le-a pus însă rapid planurile pe butuci.


    De când am reactivat filiala ne-am dorit foarte mult să
    colaborăm şi cu Ambasada României în Japonia. Ei au avut un răspuns foarte
    plăcut şi în momentul de faţă ne sprijină în tot ceea ce am avea nevoie şi sunt
    doritori să facem împreună proiecte. Din nefericire, contextul actual ne-a pus
    o foarte mare piedică anul acesta. Noi ne doream foarte mult ca în aprilie 2020
    să facem un eveniment cu cireşii înfloriţi. Tot evenimentul s-ar fi petrecut în
    grădina Ambasadei, însă a fost imposibil din pricina pandemiei.




    Criza
    sanitară nu i-a oprit pe studenţii români din Japonia. Filiala LSRS s-a
    adaptat imediat şi a lansat o serie de
    mini-proiecte în online cu scopul de a face ca distanţa de ţară de peste 8.000
    de kilometri să nu mai pară atât de copleşitoare.


    Am avut un mic eveniment care s-a numit Cioc, cioc LSRS, care
    s-a petrecut în timpul sărbătorilor pascale în care am încercat să încurajăm
    atât studenţi cât şi oameni care fie locuiesc în Japonia, fie locuiesc în
    Europa să petreacă Paştele alături de cei dragi prin intermediul ecranului şi
    să ciocnească ouăle prin ecran.

    Totodată, am avut evenimentul Felicitare către
    acasă, în care, cu ocazia sărbătorilor Crăciunului, am zis să încurajăm
    studenţi din LSRS şi alţi studenţi care nu neapărat fac parte dintr-o anumită
    organizaţie studenţească să trimită
    felicitări către familie, prieteni indiferent dacă sunt în România sau în alte
    ţări.


    V-am
    spus la început despre visul Oanei Dumitru de a locui şi munci în Japonia.
    Arhipelagul nipon nu-i va fi însă casă pentru multă vreme. Oana îşi doreşte să
    revină în Europa, să lucreze în domeniul diplomaţiei şi la momentul oportun să
    se rapatrieze.


    Eu îmi doresc foarte mult să mă întorc în România, însă nu
    preconizez acest lucru în viitorul apropiat deoarece, după ce voi termina
    studiile de Master, îmi doresc să mă întorc pe drumul acesta al dipomaţiei.
    Vreau să mă dezvolt puţin în Japonia după care să mă întorc în Europa şi în
    Europa să lucrez fie la anumite instituţii de diplomaţie, fie pentru ambasade,
    iar când consider că va fi cazul să mă întorc în România, mă voi întoarce.
    România este locul în care am crescut, m-am dezvoltat din punct de vedere
    profesional şi social şi întotdeauna va fi casa unde mă voi întoarce.




  • O tânără româncă la Parlamentul European: Simina Tulbure, trainee EP

    O tânără româncă la Parlamentul European: Simina Tulbure, trainee EP

    Simina Tulbure este o tânără ambițioasă și extrem de implicată în spațiul civic și nu numai. S-a născut la Satu Mare, iar experiența la o universitate din Marea Britanie a ajutat-o să își consolideze parcursul profesional încă din anii de studenție.

    Eu am terminat facultatea de lingvistică și facultatea de literatură la Universitatea din Essex, din Marea Britanie. Este vorba de studiile de licență și de master. Am făcut asta cu gândul că, într-o bună zi, voi fi lingvist sau traducător la Parlamentul European sau la Comisia Europeană. Însă, datorită faptului că am avut atât de multe activități de extracuriculare la care am participat ca voluntar sau locuri de muncă part-time în cadrul universității, mi-am dat seama că, între timp, pot să fac multe alte lucruri de care sunt pasionată cu adevărat, să reușesc să am un loc de muncă după terminarea facultății, să fac ceea ce îmi place.

    Încă din facultate, Simina Tulbure visa la o carieră într-o instituție europeană. Astfel, s-a hotărât să aplice pentru un Stagiu Schuman.

    La Parlamentul European am aplicat încă de când eram la universitate, unde lucram deja ca volunteering coordinator, adică eram coordonatorul proiectelor de voluntariat pentru studenți, în cadrul universității. Încă din liceu, eu îmi doream să ajung la Parlamentul European sau la Comisia Europeană, ca să lucrez ca traducător. Având în vedere că deja lucrasem 6 ani în universitate și 2 ani de full-time, după absolvirea masteratului, am aplicat ca stagiară în resurse umane, în Secretariatul general al Parlamentului European. Se numește Stagiul Schuman, unde am fost acceptată din peste o mie de aplicații. Am fost aleasă tocmai pentru că fusesem parte activă, și ca studentă, și ca membru de staff al universității.

    Am întrebat-o pe Simina cum vede, din postura de stagiar în Parlamentul European, maniera în care tinerii din generația ei se raportează la valorile europene.

    Din experiența mea și din ceea ce am observat, nu doar de tinerii români, ci și de tinerii europeni și tinerii din afara Uniunii Europene, Uniunea European este văzută ca un liant între țările noastre, care oferă o grămadă de beneficii. Mulți studenți merg în burse Erasmus, au foarte multe beneficii cu pașaportul european, pot călători și, nu în ultimul rând, pot studia și pot munci într-o altă țară, ca și cum ar fi țara lor proprie. Din punctul meu de vedere, marea majoritate a tinerilor are o idee foarte bună despre tot ceea ce înseamnă Uniunea Europeană, pentru că ne oferă foarte multe beneficii. Ca să nu mai menționăm faptul că putem obține fonduri europene, create special pentru tinerii europeni. Cam asta am observat eu. Bineînțeles, vor exista întotdeauna și persoane sceptice și, probabil, sunt și tineri sceptici, dar în comunitățile de tineri europeni întotdeauna Uniunea a fost văzută ca un colac de salvare la orice problemă ar avea.

    Ce sfat le-ar oferi Simina Tulbure tuturor tinerilor care își doresc să acceadă la un stagiu de practică sau chiar la o viitoare carieră într-o instituție europeană?

    Primii pași ar trebui să înceapă chiar din liceu, dacă se poate, să participe la cât mai multe proiecte de voluntariat. Este de preferat să avem un CV cât mai plin de activități extrașcolare, ca apoi să studieze la o universitate. Să meargă cu burse Erasmus, fiindcă ele devin tot mai accesibile, de la an la an. Și țările devin mai accesibile, deci cred că este important să experimentăm cât mai mult. Eu, întotdeauna, am ieșit din zona de confort și am mers la o universitate dintr-o altă țară. Important este să ne implicăm foarte mult în spațiul civic, ca să demonstrăm că ne pasă și că avem foarte multe competențe pe care ni le putem îmbunătăți doar prin ieșirea din zona de confort și prin a participa la cât mai multe activități și evenimente. Desigur, pe urmă, să continue studiile aferente, pe care și le aleg ei.

    Prin stagiile Robert Schuman, Uniunea Europeană susține educația și formarea profesională a cetățenilor europeni, arătându-le cum lucrează Parlamentul European. Eligibili sunt absolvenți universitari cu vârsta de cel puțin 18 ani. Aceștia trebuie să cunoască bine două limbi oficiale ale Uniunii Europene și să nu fi lucrat mai mult de două luni consecutive în instituțiile și organismele Uniunii Europene.


  • Voluntari pentru sistemul medical

    Voluntari pentru sistemul medical

    Presiunea pe sistemul sanitar
    este foarte mare în această perioadă în toată lumea. Lipsa personalului și
    suprasolicitarea cadrelor medicale din sistem, în contextul pandemiei de
    coronvirus, au determinat Guvernul de la București să adopte o ordonanță de
    urgență prin care reglementează desfășurarea voluntariatului în unități
    sanitare și servicii de urgență. Studenții voluntari vor primi o
    indemnizație de 2.500 lei pe lună (circa 500 de euro) dacă au
    desfășurat minimum 120 de ore de activitate în luna respectivă. Executivul
    consideră că presiunea asupra sistemului sanitar nu este generată doar de
    numărul mare de pacienți noi confirmați cu coronavirus. Este vorba și de
    diminuarea capacității de gestionare a acestora, determinată în principal
    de reducerea personalului medical din cauza expunerii la virus și a
    pozitivării acestuia, precum și de numărul relativ mic de personal medical
    cu pregătire de specialitate.

    Potrivit autorităților, principalele structuri
    afectate de lipsa personalului medical de specialitate sunt secțiile de
    terapie intensivă, urgență, epidemiologie, radiologie, boli infecțioase și
    pneumologie. De asemenea, o situație dificilă se înregistrează și în
    celelalte instituții cu rol în gestionarea la nivel național a situației de
    urgență generată de riscul epidemiologic. Astfel, în urma adoptării
    ordonanței de urgențăprin care se reglementează desfășurarea
    voluntariatului în unități sanitare și servicii de urgență, studenții din
    anii terminali de la Medicină vor putea fi voluntari pe durata stării de
    alertă și pentru o perioadă de 30 de zile de la încetarea acesteia.
    Universitățile sunt cele care întocmesc listele, iar Departamentul pentru
    Situații de Urgență este cel care îî va detașa pe tineri în unitățile sanitare.
    Au fost deja semnate primele ordine de repartizare a studenţilor voluntari care
    se vor alătura cadrelor medicale aflate în prima linie.

    Potrivit autorităților,
    în ultimele șase zile de la aprobarea noii Ordonanţe s-au înscris, în mod
    voluntar, aproape 2000 de studenţi, dintre care, mai bine de o treime au fost
    repartizaţi deja, în primă etapă, în 25 de judeţe. Autoritățile dau asigurări
    că, în perioada următoare, vor fi semnate alte ordine de repartizare a
    studenţilor voluntari în mai multe unităţi sanitare din ţară. Acest lucru, în
    condițiile în care din ce în ce mai multe localități cer ajutor. Spre exemplu,
    Direcţia de Sănătate Publică Iaşi a făcut deja apel la voluntari şi
    organizaţii neguvernamentale pentru a asigura transportul personalului medical
    care recoltează probe pentru testele COVID-19 de la persoanele aflate în
    izolare la domiciliu. Numărul solicitărilor a crescut de aproape cinci ori în
    Iași în ultima perioadă, iar echipajele de ambulanţă nu mai fac faţă. În
    context, Guvernul de la București a dat asigurări că face eforturi pentru a lua
    cele mai bune măsuri în lupta cu pandemia şi pentru a mobiliza întreaga
    societate pentru ca această perioadă să fie depăşită cu bine.

  • Ziua Educației și Ziua Centrelor Europe Direct: plantare de copaci în Parcul Natural Văcărești

    Ziua Educației și Ziua Centrelor Europe Direct: plantare de copaci în Parcul Natural Văcărești

    Cu ocazia Zilei Educației, dar și a
    Centrelor Europe Direct, Centrul de Informare Europe Direct București a
    desfășurat luni, 5 octombrie, activitatea practică Educația pentru mediu -
    educația pentru viață!. Scopul evenimentului a fost acela de a evidenția rolul
    major al educației în conștientizarea importanței păstrării unui mediu curat și
    sănătos, precum și dezvoltarea spiritului civic al tinerilor printr-o acțiune
    de plantare copaci în Parcul Natural Văcărești.


    Voluntarii care au participat la plantare au fost elevi
    de la Liceul Teoretic Jean Monnet din București, dar și studenți. Coordonați
    de dna profesoară Mihaela Vâjâitu și îndrumați îndeaproape de partenerii noștri
    de la Asociația Parcul Natural Văcărești, tinerii nu s-au dat în lături de la
    treabă și au pus mâna pe hârleț, sapă și lopată, pentru a planta, în decurs de
    câteva ore, cei 60 arbori (mesteceni și tei), meniți să înfrumusețeze zona exterioară
    a Parcului. Ei au demonstrat astfel că astăzi, mai mult decât oricând, este
    nevoie de fiecare dintre noi pentru a proteja mediul înconjurător și a
    restabili echilibrul natural.


    Pentru mai multe detalii, vă rugăm accesați site-ul Europe Direct București.


    (Loredana Licuța, coordonator Centrul Europe Direct
    București)

  • George Botnar din Ucraina

    George Botnar din Ucraina

    George Botnar
    vine din Ucraina, din Ismail, un oraș pe brațul Chilia al Dunării, la granița
    cu România. Are 18 ani și e student în anul II la Facultatea de Inginerie a
    Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie George Emil Palade
    din Târgu Mureș. A ajuns aici grație unei burse pentru românii de pretutindeni
    despre care a aflat prin Centrul de Informare al României de la Ismail. Limba
    română o știe din familie.


    Părinții mei, tata e din Republica Moldova, iar mama e
    dintr-un sat românesc din Ucraina. Însă eu am urmat școala în limba ucraineană
    și în limba rusă, iar toți prietenii din jur erau sau ruși, sau ucrainieni și
    nu prea aveam cu cine să vorbesc limba română în afară de cei de acasă. Așa că
    abilitățile s-au mai pierdut, iar când am hotărât să merg în România am început
    să învăț din nou un pic limba română, nu de la zero, clar, dar a trebuit să învăț
    multe.


    În
    România, ca student la inginerie la Târgu Mureș, George Botnar s-a implicat în
    activități de voluntariat alături de numeroase organizații și asociații.


    Voluntariatul e interesant și, chiar dacă nu se
    plătește, poți învăța foarte multe. De exemplu, alături de University to
    Business, am avut parte de o nouă experiență în domeniul economiei, pentru că
    și acest domeniu mă interesează, iar cu ESTIEM (European Students of Industrial
    Engineering and Management), o organizație pentru ingineri, am aflat lucruri
    noi despre inginerie, în timp ce alături de Erasmus Student Network îți poți
    îmbunătăți limba engleză și abilitățile de comunicare în general.


    Mereu dornic să
    acumuleze cunoștințe noi, care îi pot fi de folos în viitor, George Botnar și
    citește sau se dedică pasiunii sale pentru design tridimensional – a realizat
    chiar câteva lucrări deja postate pe un site de specialitate.


    ArtStation e un host de lucrări artistice pentru artiști
    din toată lumea care realizează lucrări și în 2D, și în 3D.Ca designer 3D, am
    postat și eu câteva lucrări acolo. Îmi place să citesc, mai ales despre
    economie, sau să mă uit la cursuri de marketing. Acum citesc și îmi place
    foarte mult Machinery of Freedom (n.r. Mașina libertății de David D.
    Friedman), o carte despre libertarianism și despre ideologia libertății în general. Prețuiesc libertatea foarte mult,
    la fel și această carte.


    În România George
    Botnar se simte foarte bine, a și călătorit puțin prin țară, înaintea de
    declanșarea pandemiei de Covid 19, și-ar dori să ajungă în curând și la
    Timișoara.


    M-am adaptat foarte repede și foarte bine datorită
    prietenilor noi pe care mi i-am făcut chiar în cămin, prin asociațiile în care
    sunt voluntar și la facultate. Lumea m-a ajutat în adaptare. Iar Târgu Mureș e
    un oraș multicultural, la universitate sunt foarte mulți studenți străini, ceea
    ce a fost încă un plus în adaptarea mea aici. România e o țară foarte frumoasă,
    prima dată când am văzut munți – deși și în Ucraina avem munți, a fost în
    România, am văzut Carpații, Cheile Bicazului, Lacul Roșu. Natura din România
    îmi place foarte mult. Am vizitat Bucureștiul, Sibiul, Brașovul. Mi-a plăcut foarte
    mult Bucureștiul, chiar m-am îndrăgostit de acest oraș, aș vrea poate să fac
    ceva acolo în viitor. Mi-a plăcut și cultura foarte mult pentru că de exemplu
    în Sibiu și în Sighișoara se amestecă cultura română cu cea germană, în Târgu
    Mureș, cea maghiară cu cea română, iar lucrul acesta se vede și în oameni, și
    în clădiri, și în mentalități în general. Deci îmi place cum este România.


    Pasionat de
    calculatoare încă din școala generală urmată în Ucraina, atras de libertatea de
    acțiune pe care ți-o dă antreprenoriatul, George Botnar ne spunea cum se
    gândește la viitorul lui profesional.


    Cred că o combinație între inginerie, tehnologii în
    general, și antreprenoriat e ceea ce m-ar interesa, ceva spre ce tind în viitor.
    La viitor mă gândesc ca la ceva foarte pozitiv. Sper să reușesc să fac un start
    up de IT, ar fi probabil unul în domeniul automatizări și, cum sunt și designer
    autodidact, ar avea de-a face și cu arta 3D. E posibil să creez acest start up
    chiar în România pentru că aici e un teren bun, neprelucrat și sunt foarte
    multe posibilități.


    Deocamdată George
    Botnar își continuă studiile la Târgu Mureș în sistem hibrid, din cauza epidemiei
    de SarsCov 2. Un scurt mesaj la final din partea sa înregistrat cu puțin timp înainte
    de revenirea din Ucraina în România.


    Le-aș spune tuturor prietenilor mei din România și din
    Ucraina, și chiar din toată lumea – pentru că am mulți prieteni și prin Franța,
    Italia, vă rog să nu vă întristați, pentru că mai departe totul va fi bine. Să
    iubim fiecare ce avem lângă noi. Ne vom vedea în curând, ne vom auzi și keep
    calm and move on!






  • Mihai Cristian, un tânăr pasionat de patrimoniul cultural

    Mihai Cristian, un tânăr pasionat de patrimoniul cultural

    Mihai Cristian este
    masterand în Studii culturale la Facultatea de Istorie și Filosofie a
    Universității
    Babeș-Bolyai din Cluj. Este originar din Hunedoara și pasionat de tot
    ceea ce înseamnă patrimoniu cultural și istoric. Încă din anii studenției,
    Mihai Cristian s-a implicat în proiecte care își propun să conserve
    clădirile-monument ale Hunedoarei. Astfel a început și aventura lui în
    Ambulanța pentru Monumente.

    Am auzit despre acest proiect în 2018,
    când proiectul a ajuns în județul meu, Hunedoara. Am văzut pe Facebook un apel
    către voluntari, prin care tinerii erau chemați pentru a da o mână la ajutor la
    reabilitarea unei biserici de patrimoniu din județul Hunedoara. Eu am simțit-o
    ca pe o datorie morală să particip, așa că am făcut parte din intervenția de la
    Strei, din 2018, când am schimbat acoperișul din șindrilă al acelei
    biserici-monument. După prima intervenție, pe lângă faptul că mi-a plăcut
    foarte mult și că mi-am dat seama ce potențial are acest proiect în a mă
    dezvolta personal, mi-a dat și sentimentul că am contribuit cu ceva la
    moștenirea culturală și la restaurarea patrimoniului local. Un sentiment de
    împlinire sufletească, despre care cred că m-a fidelizat.



    Nu în urmă cu mult
    timp, Prințul Charles al Marii Britanii a transmis un mesaj de încurajare și
    felicitări pentru toți cei care fac parte din Ambulanța pentru Monumente, în
    special pentru cei care, în mod voluntar, se alătură echipei determinate să
    salveze patrimoniul României. Mihai Cristian Suntem onorați de
    mesajul Alteței Sale Regale, Prințul Charles de Wales, iar mesajul său îl ținem
    ca pe o confirmare suplimentară că munca noastră și ceea ce facem este foarte
    important pentru salvarea patrimoniului. De altfel, Prințul Charles este unul
    dintre susținătorii noștri de bază, este președintele onorific al asociației
    noastre și este un susținător pe care ne putem baza în fiecare intervenție pe
    care o desfășurăm.


    L-am întrebat pe
    Mihai Cristian care sunt, în opinia lui, cele mai importante rezultate atunci
    când vine vorba de restaurarea clădirilor de patrimoniu, iar răspunsul lui a
    fost unul surprinzător. Fiindcă nu ceea ce se poate vedea în urma muncii lor
    este esențial, ci schimbarea mentalității oamenilor cu privire la valoarea
    patrimoniului cultural.

    Rezultatele cele mai importante, din punctul
    meu de vedere, sunt cele mai puțin vizibile. Pe lângă faptul că salvăm niște
    monumente care poate că nu ar mai fi împlinit încă un an sau nu ar mai fi
    reușit să treacă de încă o iarnă, pentru că se aflat într-o stare avansată de
    degradare, rămâne în urma noastră grija pentru acele monumente. În fiecare
    intervenție pe care o avem, noi invităm comunitatea locală. La început, în
    primele zile, iau parte la activitate copiii, care văd despre ce este vorba și
    se împrietenesc cu noi. Apoi, după câteva zile, încep să vină oameni din
    comunitatea locală și să ne ajute. Având această grijă pentru monument și
    conștientizând valoarea monumentului pe care îl au în localitatea lor, oamenii
    devin mai grijulii. Astfel, în cazul în care va mai fi nevoie de intervenții de
    restaurare, vor fi mai săritori. Cred că este un lucru foarte mare ca oamenii
    să conștientizeze valoarea pe care o au monumentele din comunitățile lor.


    Este de bun augur
    ca tinerii să se implice în astfel de activități. Pentru cei mai mulți dintre
    ei, restaurarea monumentelor istorice este ca un stagiu de practică de care,
    altfel, nu ar fi beneficiat. Mihai Cristian: Este o mină de aur pentru
    studenții din domeniu. Și nu doar din domeniul arhitecturii, pentru că
    voluntarii fac parte dintr-un segment mai mare. Foarte mulți studiază istoria
    sau domenii adiacente turismului, deci de la mai multe specializări. În aceste
    intervenții, noi avem ocazia să punem în practică ceea ce învățăm, dar nu avem
    ocazia să punem în practică la facultate. Vom continua cu intervențiile asupra
    monumentelor celor mai afectate, pentru unele va trebui să intervenim chiar din
    vara aceasta. Cel mai important, Ambulanța pentru Monumente a câștigat atât de
    multă vizibilitate, încât mai multe asociații de profil au luat drept model proiectul
    nostru și au apărut în mai multe zone. De exemplu, în prezent avem șapte
    filiale, în mai multe regiuni și județe ale României. Ultima a fost lansată
    chiar zilele trecute, este vorba despre Ambulanța pentru Monumente
    Oltenia-Vest.


    Cum ar trebui să fie
    profilul tânărului dornic să se implice în activități care vizează restaurarea
    și conservarea clădirilor de patrimoniu și ce calități ar trebui să întrunească
    acesta? Calitatea de a veni să ni se alăture. În cazul intervențiilor de
    restaurare, oricine își poate găsi locul și rolul în a ne ajuta să salvăm
    patrimoniul și monumentele istorice. Noi, practic, ne specializăm fiecare în
    parte pe ceea ce este nevoie. Putem avea intervenții pentru schimbarea
    acoperișului de șindrilă sau pentru consolidarea zidurilor fortificate ale unei
    biserici. În funcție de fiecare intervenție, facem altceva. Așa că noi nu este
    nevoie să ai anumite aptitudini dinainte. Noi lucrăm împreună absolut totul și
    învățăm unii de la alții, sub oblăduirea specialiștilor. Așa că nu cred că
    trebuie să ai anumite calități, ci doar intenția de a veni și de a vedea ce
    facem acolo. Așadar, inițiativă și curiozitate.


    În afară de
    activitatea sa în Ambulanța pentru Monumente Transilvania-Sud, Mihai Cristian
    este și voluntar pentru Adoptă o casă la Roșia Montană.


  • Mobilizare civică în vreme de pandemie

    Mobilizare civică în vreme de pandemie

    Pandemia iscată
    de noul coronavirus a dus, după cum se știe, la tragedii în toată lumea. Dar a
    dus și la întărirea solidarității și cooperării umane. În România, multe
    asociații non-guvernamentale și inițiative civice sau private sprijină
    domeniile vulnerabile și persoanele cel mai grav afectate de efectele
    socio-economice ale pandemiei. Un exemplu este Fondul de urgență pentru spitale
    lansat chiar la începutul crizei de către Asociația Salvați Copiii din România,
    o asociație care de mulți ani colaborează cu maternități și unități medicale.
    Și acum banii donați de firme și persoane fizice pentru acest fond se îndreaptă
    către cei aflați în prima linie a luptei contra virusului, ne spune Ștefania
    Mircea, reprezentanta organizației Salvați Copiii:


    Sistemul medical
    românesc a intrat în această luptă cu vulnerabilitățile pe care le cunoaștem cu
    toții, deci cu atât mai mult era nevoie să fim responsabili și solidari.
    Viețile tuturor depind de medicii care stau pe baricadă, iar un medic lipsit de
    protecție se pune în pericol pe sine și-i pune și pe cei din jur. Medicul și
    personalul medical sunt, din păcate, cei mai expuși, pentru că ei nu stau
    acasă. Sunt în prima linie a luptei contra pandemiei care, după cum știm, a
    făcut deja atâtea victime în lume. Iar fără echipamente de protecție și
    echipamente medicale ei nu ne pot salva nici pe noi, nici pe ei-înșiși. Noi
    primim solicitări de la medicii din țară care au nevoie de echipamente medicale
    sau de protecție. Înregistrăm cererile într-un registru și încercăm să ajungem
    cu donațiile noastre acolo unde este nevoia cea mai mare.



    Donațiile se pot
    face printr-un cont bancar deschis special pentru acest fond de urgență, dar și
    prin SMS. Până în prezent, suma donată a atins aproximativ 500.000 de euro din
    care s-au achiziționat în jur de 135.000 de echipamente și materiale medicale.
    35 de unități medicale și de îngrijire a pacienților și 74 de cabinete de
    medicină de familie din 17 județe au beneficiat de ajutorul celor de la Salvați
    Copiii. Iar donațiile au constat în ventilatoare, un sistem de ecografie
    portabil, aparate de dezinfectare, echipamente de curățare și dezinfectare pentru
    saloane și săli de operație, mănuși, bonete, botoși, combinezoane, viziere. Au
    fost donate, de asemenea, trei incubatoare pentru prematuri precum și substanțe
    de dezinfectare. Dar poate cel mai impresionant aspect al acestei campanii a
    fost mobilizarea oamenilor obișnuiți. Din totalul donațiilor, 92.000 de euro au
    provenit de la persoane fizice.

    Ștefania Mircea: Este impresionant să
    vezi cum oamenii de rând au înțeles că este nevoie de solidaritate. Chiar unul
    dintre medicii cu care colaborăm a lansat un apel printre pacienții dânsului și
    oamenii au început să doneze de la cea mai mică sumă până la sume mai măricele
    pentru a putea ajuta sistemul medical. Este impresionant. Se tot spune că
    traversăm o criză asemănătoare trecerii printr-un război. De aceea, nevoia de
    umanitate a fost foarte mare. Pe timp de criză, oamenii sar în ajutorul
    celorlalți, iar noi le mulțumim din inimă celor care ne-au sprijinit până acum
    și facem un apel ca, în continuare, oamenii să se implice și să doneze
    indiferent de nivel și de forma contribuției lor.


    Vârstnicii,
    mai ales cei nevoiași și singuri, se numără, de asemenea, printre persoanele
    aflate în pericol în perioada aceasta. Iar Asociața SNK, prin proiectele sale
    Seneca Ecologos și Editura Seneca, prima editură verde din România, face și în
    vremuri de pandemie ceea ce făcea înainte: promovează responsabilitatea, de
    data această față de vârstnici prin programul Bunicii noștri. Donăm și livrăm în siguranță alimente și
    produse de igienă persoanelor în vârstă vulnerabile este deviza sub care a
    demarat acest program.

    Gândit inițial numai pentru o lună,
    proiectul s-a extins, căci, venind în ajutorul vârstnicilor, cei de la
    Asociația Seneca au descoperit și alte persoane vulnerabile, cum ar fi
    zilierii, mamele singure, cei concediați sau aflați în șomaj tehnic. De aceea,
    a fost nevoie de donații din partea firmelor și a cetățenilor, ne spune
    Anastasia Staicu, reprezentanta Asociației SNK:

    În prima lună, ne-am
    dus către 85 de bunici, iar în prezent ajutăm 700 de persoane, din 24 de județe
    și peste 30 de localități. Ajungem și în zone mărginașe. Oferim, desigur,
    ajutor și în București, dar încercăm să ajungem și în țară, în locuri mai puțin
    accesibile. Doar în prima lună proiectul a funcționat complet doar din banii Asociației.
    Apoi, când am anunțat că am vrea să continuăm ni s-au alăturat mai mulți
    oameni, mii de persoane din Comunitatea Declic care au donat. Iar mie mi se
    pare extraordinar că oamenii aceștia au decis să împartă puținul lor cu
    ceilalți.

    Donațiile lor ne-au copleșit. Au ajuns la suma de aproape 80.000 de
    euro cu care putem ajuta cam 700 de persoane lunar. Noi avem un plan săptămânal
    și nu avem doar cazuri individuale. De pildă, ajutăm și 250 de persoane aflate
    în 15 centre pentru vârstnici din Giurgiu (sud). Tot în Giurgiu am dus pachete
    la case de copii și la cămine pentru persoane cu dizabilități. Tot ce am primit
    ne ajută foarte mult pentru a ajuta și noi mai departe.


    Săptămânal,
    voluntarii SNK duc către beneficiarii lor câte trei pachete individuale cu
    alimente și produse de igienă: ulei, lapte, pâine, borcane cu bulion și
    zacuscă, morcovi, lămâi, pastă de dinți, săpun și prosoape de bucătărie. Iar
    proiectul ar putea continua și după încetarea stării de urgență și ridicarea
    treptată a restricțiilor, ne anunță Anastasia Staicu:

    Atât cât ne vor
    permite resursele vom continua. La fel, atât timp cât oamenii se vor afla în
    stare de alertă. Totuși, speram ca în câteva luni să se găsească soluții și la
    nivel de stat. Toate inițiativele private de întrajutorare din această perioadă
    sunt un scut care-i protejează pe cei mai vulnerabili pe timp de criză, dar
    sperăm că, mai târziu, vor interveni și autoritățile ca să-și facă treaba.


    Până atunci, solidaritatea
    dovedită de donatorii particulari în aceste cazuri rămâne unul dintre
    câștigurile acestei perioade extrem de dificile.