Radio România Internațional

Author: Carmen Săndulescu

  • BINAR: Ausstellung bringt Medienkunst ins Rampenlicht

    BINAR: Ausstellung bringt Medienkunst ins Rampenlicht

    In Bukarest findet zwischen dem 21. und dem 24. November die Ausstellung BINAR statt, die Medienkunst-Installationen wie Videos, Holographien, Filme, algorithmische Kunst und Spiele zusammenbringt. Das Projekt, das vom Kulturverband The Institute“ ins Leben gerufen wurde, setzt sich zum Ziel, rumänische Medienkünstler zu fördern. PR-Direktorin bei The Institute“, Ana Păun, kommt zu Wort mit Einzelheiten:



    Die Grundlage dieses Projektes haben wir eigentlich voriges Jahr gesetzt, als wir eine erste den neuen Technologien gewidmete Ausstellung organisiert haben. Wir haben sie bei einem Festival für digitale Werbung unter einem anderen Namen veranstaltet. Die Ausstellung fand eine sehr gute Resonanz beim Publikum und so haben wir ihr wahres Potenzial erkannt. Wir haben beschlossen, daraus ein eigenständiges Projekt zu machen — so ist BINAR entstanden. Die Ausstellung BINAR bringt jetzt über 50 unterschiedliche Projekte zusammen, darunter algorithmische Kunst, was europaweit als sehr neu und innovativ gilt.“




    Unter dem Begriff algorithmische Kunst, Architektur oder Design versteht man künstliche Intelligenz in der Kunst. BINAR Bukarest 2019 hat in diesem Sinne einen attraktiven Vorschlag für das Bukarester Publikum. Ana Păun kommt erneut zu Wort mit Einzelheiten:



    Wir haben ein schönes Projekt des Architekten Vlad Ţenu und des Künstlers Julien Britnic. Es handelt sich um die Installation »The Cloud«. Ich möchte die Überraschung nicht verderben, aber diese Art algorithmisches Design wurde von Vlad Ţenu dazu verwendet, um zusammen mit der Künstlerin Lana Dumitru ein ganz spezielles Kleid zu schaffen, das die Sängerin Björk 2018 bei einem Konzert in Gro‎ßbritannien trug. Das Kleid sorgte für Furore. Das ist eigentlich, was sich BINAR vornimmt: rumänische Medienkünstler ins Rampenlicht zu bringen, weil die Medienkunst-Industrie in den letzten Jahren einen erheblichen Aufschwung in Rumänien erlebte und rumänische Medienkünstler bereits internationale Erfolge geerntet haben. In diesem Zusammenhang möchte ich auch den Film »RocketMan360« erwähnen, den einzigen rumänischen Film zur virtuellen Realität, der dieses Jahr für das Sundance Film Festival ausgewählt wurde. Wir haben auch eine Partnerschaft mit »The Wrong Biennale« abgeschlossen und zusammen ein Event organisiert, das die zeitgenössische digitale Kultur vorantreibt. In Bukarest wird dank dieser Partnerschaft das Projekt »Predictive Art Bot« vorgestellt, ein Algorithmus, der Schlagzeilen in künstlerische Konzepte umwandelt. Dieses Projekt wurde auch beim Centre Pompidou in Paris präsentiert.“




    Die Vernissage der Ausstellung findet am 21. November im Denkmalgebäude Cina, neben dem Bukarester Athenäum statt. Eröffnet wird die Ausstellung mit einem Konzert eines Künstlers, der Klaviermusik mit elektronischer Musik und einer Lichtshow miteinander verbindet.

  • Prima ediţie a expoziţiei BINAR, Bucureşti, 21-24 noiembrie 2019

    Prima ediţie a expoziţiei BINAR, Bucureşti, 21-24 noiembrie 2019

    Capitala României găzduieşte prima ediţie a expoziţiei BINAR, proiect
    iniţiat de The Institute şi găzduit în clădirea monument istoric a fostului
    restaurant Cina. BINAR reuneşte instalaţii new media (de realitate virtuală şi
    augmentată, de inteligenţă artificială, artă algoritmică şi video mapping). Expoziţia
    îşi propune să aducă laolaltă şi să promoveze cu precădere proiecte ale unor
    creatori din România – dintre cei implicaţi în artele digitale. Multe dintre ele au la activ cel puţin o
    recunoaştere internaţională.

    Ana Păun, director de comunicare The Institute
    explică: Povestea ei începe anul trecut, când am organizat o expoziţie pilot
    dedicată noilor tehnologii. Anul
    trecut avea un alt nume şi a fost prezentată în contextul unui festival de
    publicitate digitală pe care noi îl organizăm de foarte mulţi ani. A existat un
    interes foarte mare din partea publicului şi ne-am dat seama că are foarte mare
    potenţial şi poate deveni de sine stătătoare. Şi aşa s-a născut BINAR. Această
    primă ediţie va reuni peste 50 de proiecte, dintre cele mai diverse. Inclusiv
    proiecte de artă algoritmică, ceva cu totul nou.


    Arta sau designul sau arhitectura algoritmică – se pare că toate denumirile
    sunt valabile – constă în nişte softuri, creaţii ale inteligenţei artificiale -
    aplicate în artă. Şi aici, Binar Bucureşti 2019 vine cu o propunere foarte
    atrăgătoare. Ana Păun ne spune mai multe. Avem un proiect foarte frumos,
    realizat de Vlad Ţenu, arhitect, şi Julien Britnic. O instalaţie care se
    numeşte The Cloud. Ce pot spune, ca să nu stric surpriza, este că genul
    acesta de design algoritmic a fost folosit de Vlad Ţenu pentru a crea (alături
    de Lana Dumitru) o rochie cu totul specială pe care a purtat-o cântăreaţa Bjork,
    la un concert din Marea Britanie, în 2018. Şi rochia a făcut furori. De fapt, asta aduce BINAR în materie de
    noutate. În contextul în care industria new media din
    România s-a dezvoltat remarcabil. Interesant
    este că noi aducem proiecte, în special româneşti, care s-au bucurat de
    recunoaştere internaţională. De exemplu, filmul RocketMan360, singurul film VR
    românesc selectat anul acesta la Sundance Film Festival. Avem şi un parteneriat
    cu The Wrong Biennale- un eveniment pe care l-aş numi mondial, care încearcă
    să dezvolte cultura digitală contemporană. Prin acest parteneriat, la Bucureşti
    va fi prezentat un proiect numit Predictive Art Bot, un algoritm care
    transformă titlurile ştirilor din presă în concepte artistice. Acest proiect a fost expus şi la
    Centrul Pompidou, de la Paris.



    Bucureştenii, cei aflaţi în trecere prin oraş
    sau într-un weekend mai mult sau mai puţin prelungit au de ales între multe
    tentaţii culturale. The Institute îi invită măcar joi, 21 noiembrie, ora 19.00, ora
    României, în clădirea Cina, lângă Ateneul Român. Pentru vernisajul expoziţiei
    BINAR, marcat de un concert live al unui artist care îmbină muzica de pian cu
    cea electronică. Plus un spectacol de lumini, Moment foarte potrivit pentru
    toţi cei care vor să trăiască experienţa unui gen de artă foarte specială. Şi
    să interacţioneze cu cei care sunt imersaţi în ea

  • La biennale Art Encounters de Timişoara

    La biennale Art Encounters de Timişoara

    Elle vise à rapprocher l’art du public, à engager des dialogues et à encourager la réflexion. L’édition de cette année met surtout l’accent sur la cohérence et la continuité, affirme Anca Rujoiu, une des commissaires de l’événement :


    « Nous avons conçu la biennale comme un programme d’un an. Elle a commencé au mois de janvier avec des présentations mensuelles aux Beaux-arts, mais aussi à la Faculté d’architecture et dans d’autres espaces. Nous avons demandé aux artistes et aux autres participants à la biennale de rencontrer les étudiants, les professeurs pour présenter leurs travail, leur pratique artistique, leurs idées. Par la suite, nous avons mis en place des ateliers animés par les artistes, mais aussi des lectures collectives. C’est un moment où l’on se retrouve pour lire un texte de différentes manières et chaque séance est parrainée par un invité de différents horizons : des écrivains ou historiens de l’art jusqu’aux artistes. Nous avons aussi voulu faire vivre des œuvres dans l’espace public. Je pense à la superbe mosaïque de Dan Acostioaiei que nous avons inaugurée au mois d’août. Enfin, il y a l’exposition principale de l’édition 2019 qui reste ouverte jusqu’à fin octobre. »



    Une autre particularité de cette édition d’Art Encounters, c’est la création de nouvelles œuvres par des artistes roumains et étrangers en lien avec la ville de Timişoara. Anca Rujoiu, commissaire de l’événement, revient au micro :


    « Il y a plus de 20 œuvres produites comme une réponse des artistes à l’histoire et à la culture de Timişoara. Ces pièces sont parfois montrées aux côtés d’autres ou bien elles ont une existence individuelle dans différents espaces de la ville. Il y a eu, par exemple, des œuvres qui ont fait référence à la période ottomane de Timişoara, peu visible dans l’espace urbain. Mais aussi les œuvres plutôt militantes du groupe « Zefir » / « Zéphire », constitué cette année à la biennale, et qui s’attaquent au problème de la pollution, de la qualité de l’air à Timişoara. »



    La biennale est en fait une continuation naturelle de la mission de la fondation Art Encounters d’impliquer le grand public dans des débats sur la société contemporaine et de créer une plateforme dynamique d’échanges culturels entre la scène artistique roumaine et celle internationale. Anca Rujoiu :


    « Nous mettons aussi l’accent sur les différentes façons de rencontrer l’art et ces événements connexes — les rencontres directes avec les artistes, les visites d’atelier ou l’exposition elle-même – sont toutes des manières de tisser des liens entre la communauté, les habitants de Timişoara, et les artistes. Pour la dernière semaine de la Biennale nous avons invité des maisons d’édition indépendantes de Roumanie, comme Idea de Cluj, Institutul Prezentului et Punch de Bucarest, mais aussi Balamuc de Timişoara. Ovidiu Hrin, graphiste-illustrateur de Timişoara, fera une sélection de livres d’artistes. Nous avons aussi invité des maisons d’édition de Serbie : kuda.org, une organisation de Novi Sad, mais aussi des chercheurs qui vont dresser la cartographie de la scène éditoriale indépendante de Belgrade. Toutes ces rencontres auront lieu en collaboration avec le Festival de littérature de Timişoara. Nous invitons alors les personnes qui veulent visiter l’exposition de la Biennale, mais participer aussi à ces rencontres littéraires. Cette période sera très riche. »



    L’invitation est lancée, rendez-vous à Timişoara ! (Trad. Elena Diaconu)

  • Bienala Art Encounters de la Timişoara – Un proiect care pune accent pe coerenţă şi continuitate

    Bienala Art Encounters de la Timişoara – Un proiect care pune accent pe coerenţă şi continuitate

    Bienala de Artă de la Timișoara Art Encounters se desfăşoară în perioada 20 septembrie — 27 octombrie şi îşi propune să aducă arta mai aproape de public, să deschidă dialoguri şi să îndemne la reflecţie. Cea de a treia ediţie pune accent pe coerenţă şi continuitate, sublinia Anca Rujoiu, una din curatoarele evenimentului.



    În primul rând noi am conceput bienala ca un program de un an de zile. Bienala a început din luna ianuarie cu o serie de prezentări ale artiştilor la Facultatea de Arte din Timişoara, dar şi la Facultatea de Arhitectură, precum şi în alte spaţii independente. La fiecare vizită de cercetare a artiştilor sau a altor participanţi la Bienală, i-am rugat să se adreseze studenţilor, profesorilor şi să-şi prezinte lucrările, practica artistică, ideile lor publicului din Timişoara. Aşa că aceste serii de prezentări au fost desfăşurate lunar, am continuat cu o serie de ateliere realizate de artişti, uneori parte din producţia lor pentru Bienală, am început şi o serie de lecturi colective, un moment prin care ne adunăm împreună să citim un text în diferite moduri, fiecare sesiune e găzduită de un invitat dintr-un domeniu diferit, de la scriitori, istorici de artă până la artişti, am avut şi o serie de activări ale unor lucrări deja în spaţiul public, un mozaic superb al lui Dan Acostioaiei, deja inaugurat în august, şi am continuat până la deschiderea expoziţiei inaugurate deja, iar până la sfârşitul lui octombrie aceste serii de evenimente, precum şi expoziţia vor continua.”



    Tot o particularitate a acestei ediţii a Bienalei de Artă de la Timișoara Art Encounters o reprezintă accentul pus pe producţia de lucrări noi, special concepute de artişti români şi străini în relaţie cu orașul Timișoara. Din nou Anca Rujoiu, curatoare a evenimentului, care trăiește în Singapore și România.



    Avem peste 20 de lucrări produse ca un răspuns al artiştilor la istoria, la cultura Timişoarei. Aceste lucrări sunt uneori inserate în constelaţii de grup, în spaţii sau au o existenţă individuală în diferite spaţii din Timişoara. Sunt de exemplu câteva lucrări care au răspuns la istoria, la perioada otomană în Timişoara, puţin vizibilă în spaţiul urban al Timişoarei, sunt alte lucrări cu accent activist, un grup, Zefir”, care s-a format la aceasta Bienală şi care adresează problema poluării, a calităţii aerului în oraş.”



    Bienala de la Timişoara continuă misiunea pe termen lung a Fundației Art Encounters de a implica publicul larg în dezbateri asupra societății de azi și de a crea o platformă dinamică pentru schimburi culturale între scena artistică din România și cea internațională.



    O altă particularitate ar fi accentul pe diferite modalităţi prin care poţi să te întâlneşti cu arta şi toate formatele create de noi — întâlniri directe cu artişti sau ateliere, sau expoziţia în sine sunt moduri prin care noi am creat o legătură între comunitate, locuitorii Timişoarei şi artişti. În ultima săptămână a Bienalei am invitat edituri din România, edituri independente, de la Idea din Cluj, la Institutul Prezentului, Punch, dar şi Balamuc din Timişoara. Ovidiu Hrin, grafician din Timişoara, va face o selecţie de cărţi de artişti, am invitat şi edituri din Serbia, kuda.org, o organizaţie din Novi Sad, dar şi doi cercetători care vor oferi cumva o cartografiere a scenei de publicaţii independente din Belgrad. Şi toată această platformă va avea loc între 23 şi 26 octombrie în colaborare cu Festivalul de Literatură din Timişoara, aşa că cei care doriţi să vedeţi şi expoziţia Bienalei, dar să şi vizitaţi platforma vă aşteptăm în Timişoara, se întâmplă foarte multe în această perioadă.”

  • Anca Rujoiu, editor şi curator care trăieşte în România şi Singapore

    Anca Rujoiu, editor şi curator care trăieşte în România şi Singapore

    Anca Rujoiu, editor şi curator care trăieşte în România şi Singapore.


  • Lucrări de absolvire din domeniul artelor vizuale, reunite la Festivalul DIPLOMA din Bucureşti

    Lucrări de absolvire din domeniul artelor vizuale, reunite la Festivalul DIPLOMA din Bucureşti

    Numele simplu şi percutant, Diploma,
    are în spate un proiect amplu, cu expoziţii pe mai multe domenii, conferinţe,
    workshopuri şi petreceri pentru încurajarea dialogului multidisciplinar. Şi
    apropierea dintre artiştii tineri şi publicul iubitor de arte, pe de-o parte,
    dintre seniorii care s-au afirmat în domenii creative şi cei care sunt la
    vârsta tuturor posibilităţilor. Ana Păun, director de comunicare The
    Institute (cei care au iniţiat proiectul) explică: Este un festival
    care îşi doreşte să aducă în faţa publicului larg artişti care au absolvit
    recent facultăţi creative şi vocaţionale, cum sunt arhitectura, design-ul,
    artele decorative sau aplicate. Practic, este prima lor interacţiune cu
    publicul larg şi prima interacţiune mare între discipline. Pot schimba impresii
    şi îşi pot face o idee mai clară despre ce fac ei, despre arta pe care o produc
    colegii lor. Este şi un context în care pot primi feedback de la seniorii din
    industriile creative. Şi pot înţelege cum trebuie să se promoveze, cum poate
    artistul să se comunice pe sine, cum îşi face un brand personal. Aspectele
    creative şi cele pragmatice merg mână în mână la Festivalul Diploma.



    Prin parteneriate strategice cu Universitatea Naţională de Arte Bucureşti
    (UNArte), Universitatea de Arte şi Design Cluj-Napoca (UAD) şi Facultatea de
    Arte şi Design a Universităţii de Vest Timişoara, evenimentul are, încă de anul
    trecut, anvergură naţională. De aici şi cele trei expoziţii-capsulă (aşa le
    numesc organizatorii) dedicate celor trei centre academice. Fix în 2019, UNArte
    Bucureşti marchează 50 de ani de la înfiinţarea primei secţii de învăţământ
    superior românesc cu specialitatea design.
    Facultatea
    timişoreană de Arte şi Design îşi reafirmă cei 75 de ani de existenţă prin
    proiectul prezentat la Diploma 2019,
    iar Gala UAD Fashion Design organizată anual la Cluj Napoca sărbătoreşte 25 de
    ani de la debut. Surpriza cea mare a ediţiei cu numărul 6 a festivalului este
    locul în care sunt chemaţi doritorii din Bucureşti sau cei aflaţi în oraş între
    11 şi 20 octombrie.

    Aflăm ce şi cum tot de la Ana Păun, director de comunicare
    The Institute: Anul acesta spaţiul în care se desfăşoară
    Diploma este unul special – clădirea monument istoric care a adăpostit în
    trecut restaurantul CINA. Pe strada C.A. Rosetti la nr 3 – o clădire construită
    la începutul anilor 1900.Până să decidem că acolo va avea loc festivalul, ea a
    fost închisă publicului larg, câţiva ani buni.Aşa cum facem cu fiecare
    eveniment The Institute, am decis să repunem pe harta culturală a Bucureştiului
    o clădire valoroasă şi importantă pentru oraş. Arhitectul expoziţiei, împreună
    cu echipa lui – Attila Kim Architects – s-a ocupat şi în 2019 de regândirea şi
    reconstruirea spaţiului. Amenajarea de acum este cu totul inedită şi îi invit
    pe toţi să vină să vadă cum am reinventat această clădire aflată la doi paşi de
    Ateneul Român.



    Primăria
    Municipiului Bucureşti, prin Centrul Cultural Expo Arte este co-producător al
    festivalului Diploma. Cei care sunt
    interesaţi ar trebui să ţină cont de antecedente. În general, expozanţii
    tineri prezenţi la ediţiile anterioare au reuşit să devină foarte cunoscuţi în
    scurt timp. Atât pe plan local, cât şi pe plan internaţional

  • Bildende Künstlerin stellt in Klausenburg aus

    Bildende Künstlerin stellt in Klausenburg aus

    Die Künstlerin Elena Surdu Stănescu hat als Professorin für visuelle Bildung viele Generationen rumänischer Künstler ausgebildet. Elena Surdu Stănescu bearbeitet künstlerisch die verschiedensten Werkstoffe wie Holz, Metall, Stein, Gips. 2016 hat sie den Opfern des Brandunglücks im Bukarester Club Colectiv ein Denkmal gewidmet, das am Platz Obor steht. Zwischen dem 4. und dem 22. September lädt sie in der siebenbürgischen Stadt Cluj (Klausenburg) zu einer Ausstellung ein, die ihrem 77. Geburtstag gewidmet ist:



    Jedes Jahr bereite ich aus diesem Anlass für die rumänischen Kunstliebhaber eine persönliche Ausstellung vor. Das ist in erster Linie ein Geschenk für mich selbst und für die Menschen um mich herum aus meinem ganzen Herzen. In Cluj gibt es ein wunderschönes Kunstmuseum und Kulturzentrum im Schloss Bánffy. Es ist mir ein gro‎ßes Vergnügen, meine Werke hier ausstellen zu dürfen. Die Ausstellung trägt den Namen »Meine Welt«, denn ich feiere jetzt mein 77. Lebensjahr und das Projekt ist eine Zusammenfassung der 50 Tätigkeitsjahre.“




    Von der Zusammenarbeit mit dem Klausenburger Museum zeigt sich die Künstlerin besonders begeistert:



    Die Ausstellung würde ich als einzigartig bezeichnen. Wei‎ße Vögel hängen am Dach und führen den Besucher durch den ganzen Raum. Das schafft meiner Meinung nach eine Traumatmosphäre in einer Welt der Kunst und der Liebe. Das ist eigentlich ein zentrales Thema in meinen Werken: das Universum der Liebe für unsere Mitmenschen, für das Leben und die Natur um uns herum. Ich war sehr überrascht von der gro‎ßen Zahl der Besucher und freue mich auf die künftigen Projekte.“




    Die Werke der Künstlerin sind in individuellen und gemeinsamen Ausstellungen in Kanada, Frankreich, Portugal, Italien, Malta, Indien, den Vereinigten Arabischen Emiraten zu sehen. Jüngst war die Künstlerin Teil eines den Donaustaaten gewidmeten Kunstprojektes.

  • Expoziţia “Lumea Mea”, la Muzeul de artă din Cluj Napoca

    Expoziţia “Lumea Mea”, la Muzeul de artă din Cluj Napoca

    Salutări tuturor iubitorilor de artă şi cele mai frumoase urări. Gândurile
    mele înaripate să ajungă la ei şi să îi bucure    . Pentru o persoană care se pregăteşte să
    împlinească 77 de ani, Elenei Surdu Stănescu nu se încadrează câtuşi de puţin
    în tipare. Lucru firesc, devreme ce este artistă de când se ştie. Plus că a
    format, ca profesor de educaţie vizuală, multe generaţii de tineri.


    Elevă a unor profesori renumiţi ai Universităţii de Arte din Bucureşti,
    secţia sculptură (cum ar fi Constantin Baraschi, George Apostu), Elena Surdu
    Stănescu stăpâneşte tehnici de lucru în materiale diverse (lemn, metal, piatră,ghips), cu aceeaşiplăcere de a trăi. Care nu are de-a face cu zâmbetele false din
    reclamele cu seniori suspect de fericiţi şi de relaxaţi, aflaţi de obicei la
    mal de mare, sub un cer însorit.


    Sub un cer când însorit, când înnorat, Elena Surdu Stănescu a realizat sute
    de lucrări, atât de interior cât şi de for public. Pentru cele de
    interior, o vizită la Fundaţia care-i poartă numele este edificatoare. Pentru celelalte, este suficient să daţi o
    raită până în Piaţa Obor de la Bucureşti. Din 2016, se află acolo o lucrare
    închinată victimelor tragicului eveniment de la Clubul Colectiv.


    Actuala expoziţie de la Cluj se vrea şi o binemeritată întâmpinare a zilei
    de naştere (15 septembrie) a acestei adevărate doamne a artelor din România:
    Elena Surdu Stănescu În fiecare an, eu pregătesc pentru iubitorii
    şi consumatorii de artă o expoziţie personală. Îmi fac, în acest fel, un cadou
    mie,în primul rând. Şi, după aceea, celor din jurul meu, cu toată
    dragostea.Clujul are un muzeu de artă foarte frumos, în palatul Bánffy, şi este
    un centru cultural deosebit.Este o mare plăcere să am o expoziţie personală
    aici. Se numeşte Lumea mea pentru că e o vârstă a maturităţii pentru mine şi
    proiectul reprezintă o sinteză de lucru a peste 50 de ani de activitate.


    Colaborarea cu Muzeul clujean a mers cât se poate de bine, ne asigură
    artista. Curatorul Florin Gherasim nu este doar entuziast şi cooperant, ci şi
    un excelent organizator. Am lucrat foarte bine în organizarea
    expoziţiei, având în vedere că ea are o desfăşurare specială.Păsări albe te
    primesc de la intrare, atârnate de plafon, şi te căluzesc în toată expoziţia,
    ca un ghid. Asta imprimă, zic eu, o atmosferă de vis, de trecere cu tot
    sufletul într-o lume a artei, a frumosului. Este una dintre temele mele
    predilecte – un univers al iubirii de omeni, de viaţă, de natura care ne
    înconjoară. Deocamdată, au venit surprinzător de mulţi vizitatori, foarte
    dornici să afle mai mult. Am făcut şi un pliant explicativ, cum am la toate
    expoziţiile, şi aştept cu nerăbdare să vedem ce se mai întâmplă.


    Curiozitate naturală a unei artiste care mâine poimâine împlineşte 77 de
    ani. Şi se pregăteşte de întoarcerea la Bucureşti, unde afişele expoziţiilor
    din Italia, SUA, Franţa, Portugalia, Spania, Grecia, Egipt, Coreea de Sud şi
    aşa mai departe se regăsesc discret pe câte un colţ de perete al Fundaţiei. Despre
    lucrările din colecţii publice şi particulare nici nu mai pomeneşte. Sunt în
    România, Canada, Elveţia, Irlanda, Italia, Malta, Portugalia, SUA, Franţa,
    Egipt, Ungaria, Spania, Coreea de Sud, Indonezia, Yemen, Emiratele Arabe Unite
    şi India.



    A expus recent în Austria, într-un proiect
    european care urmăreşte firul Dunării. Cum îşi urmăreşte ea firul artei, cu
    spatele drept, cu cocul ridicat în creştetul capului, cu aerul că este ea
    însăşi o statuie care oferă lecţii de viaţă. Cui
    are ochi de văzut.

  • Feministisches Roma-Theater: Darstellerin Mihaela Drăgan in Bukarest und Berlin erfolgreich

    Feministisches Roma-Theater: Darstellerin Mihaela Drăgan in Bukarest und Berlin erfolgreich

    Ich fühle mich privilegiert, dass ich unter 9 Schriftstellerinnen für dieses internationale Residenzprogramm in London ausgewählt wurde. Es war eine unvergessliche Erfahrung sowohl aus beruflicher als auch aus persönlicher Sicht.“ Mihaela Drăgan, Jahrgang 1986, ist Schriftstellerin und Darstellerin, lebt in Bukarest und Berlin. Sie ist unter anderen im Film Aferim!“ aufgetreten, der auf der Berlinale mit dem Silbernen Bären ausgezeichnet wurde. Die Teilnahme am Residenzprogramm in London bezeichnet die junge Darstellerin als Wendepunkt in ihrem Werdegang:



    Es war eine einzigartige Erfahrung, mit der Royal Court in London zu arbeiten. Das Residenzprogramm dauerte drei Wochen und es war sehr intensiv. Ich habe täglich an Workshops für kreatives Schreiben teilgenommen, die von berühmten Autoren aus Gro‎ßbritannien gehalten wurden. Ich habe viele Darsteller getroffen und viel gearbeitet. Jeder Teilnehmer hat dabei ein Theaterstück geschrieben. Jetzt sind wir ein wenig nostalgisch, dass es zu Ende kam, hoffen aber, uns bald wieder zu sehen. Die Organisatoren legten den Akzent auf das Thema neue Politiken im Kontext des Ausstiegs Londons aus der EU, weil das Theater eine wichtige Stellung in diesem Zusammenhang einnimmt. Das gab mir auch die Chance, darüber zu sprechen, was geschehen könnte, wenn im heutigen Europa die extremen Einstellungen gegenüber Migranten stärker werden.“




    Die Aufführung soll im Herbst auch in Rumänien auf die Bühne gebracht werden und die Darstellerin erwartet voller Begeisterung diesen Moment. Erstmals wurde sie eigentlich beim Rumänischen Kulturinstitut in London vorgestellt und fand eine sehr gute Resonanz beim Publikum. Die Handlung spielt in der nahen Zukunft, eine Gruppe von Roma-Hexen verfügt über die neuesten Mittel der Technik, die sie im Kampf gegen den Neofaschismus einsetzen. Für Mihaela Drăgan war der Auftritt beim Rumänischen Kulturinstitut in London eine schöne Überraschung, besonders als sie feststellte, dass das Publikum sehr vielfältig ist. Auch die Erfahrung beim Berliner Theater Maxim Gorki“, mit dem sie seit zwei Jahren zusammenarbeitet, war aus dieser Sicht sehr erfreulich:



    80% der Darstellerinnen und Darsteller haben einen Migrationshintergrund, und das Theater erfreut sich eines Riesenerfolgs. Ein ähnliches Theaterensemble habe ich auch in Rumänien gegründet, wir sind unabhängig, treten in unkonventionellen Räumen auf und verfügen über kein Budget. In Berlin gab es jeden Abend rund 400 Zuschauer bei unseren Aufführungen, wir hoffen auch, eines Tages so berühmt zu werden. Meine Kolleginnen vom Theater »Giuvlipen« (in etwa: Frauenpower“ in Romanes — Anm. d. red.) und ich sind wahre Bahnbrecherinnen, was das Roma-Theater in Rumänien angeht, aber das ist nicht das Wichtigste für uns, dass wir als die Ersten in diesem Bereich betrachtet werden. Wichtig ist, dass wir eine neue, frische und innovative Vision bringen. Wir bleiben in enger Verbindung mit den sozial-politischen Bewegungen der Welt und natürlich befassen wir uns auch mit der Rolle der Frauen sowohl in der Roma-Minderheit als auch im ganzen Land. Wir glauben, dass sich die Mentalität ändert und die Gesellschaft deutliche Fortschritte macht, aber manchmal müssen wir feststellen, dass wir hingegen Schritte zurück machen, besonders wenn die Frau als Gegenstand betrachtet wird.“

  • La 11e édition du Festival de film et d’histoires de Râșnov

    La 11e édition du Festival de film et d’histoires de Râșnov

    L’atterrissage sur la Lune, la révolution de ’89, l’éducation, l’homme politique Iuliu Maniu ou la liberté économique — ce sont quelques-uns des thèmes de discussion abordés lors du dernier Festival de film et d’histoires de Râșnov. Cette onzième édition s’est déroulée dans la deuxième moitié du mois de juillet, près de Brașov, dans le centre du pays. D’ailleurs, les débats prennent chaque année plus d’ampleur dans l’économie de l’événement. Mihai Dragomir, directeur exécutif du Festival : « La onzième édition a représenté pour nous un saut en avant pour ce qui est de la qualité de la programmation. Pour commencer, nous avons inauguré un nouvel espace, conçu spécialement pour les débats, dans l’école Peter Thal. Nous souhaitions ainsi donner plus d’importance à ces discussions publiques, et surtout mettre l’accent sur les activités menées avec les élèves et les étudiants qui participent à l’École d’été du Festival. L’année dernière il y a eu 43 débats, cette année 68. C’est aussi une manière d’atteindre le public jeune par notre message. »



    En plus des étudiants, des lycéens de Roumanie et de République de Moldova ont participé cette année à l’École d’été de Râșnov. La réputation du Festival de film et d’histoires, construite dans le temps, est celle d‘un événement qui se penche avec sérieux sur les problèmes du moment. C’est ainsi qu’il se démarque parmi les nombreux festivals organisés chaque année en Roumanie. Mihai Dragomir, directeur exécutif du Festival, sur la place de la Moldova dans cet événement : « Cette collaboration a démarré il y a déjà 5 ans. Au début, c’était une initiative de l’Institut culturel roumain, mais le partenariat s’est élargi entre temps. Maintenant, il y a des entreprises privées qui soutiennent le partenariat. Cette année, nous avons accueilli 15 participants de la République de Moldova. Notre expérience montre que c’est très pertinent pour eux de participer à ces activités. C’est un endroit où ils ont la possibilité de faire des rencontres intéressantes et où ils peuvent parler beaucoup plus librement que dans leur pays. »



    Le succès du Festival de Râșnov a fait apparaître l’idée d’un élargissement de l’événement sur le territoire. L’équipe, soucieuse de réfléchir en termes de développement durable, s’est surtout concentrée sur les petites communautés des alentours de la ville de Râșnov.


    Mihai Dragomir : « Cette décision est survenue naturellement. Après dix éditions, on s’est rendu compte qu’il était dommage de ne pas utiliser nos ressources pour faire voyager nos activités dans les communautés proches de Râșnov. L’idée était justement d’investir ces milieux où la culture est habituellement absente. C’est ainsi qu’en 2019 nous avons décidé d’aller à Codlea et Crizbav. Il y a aussi une dimension de mobilité, car notre public de Brașov s’est déplacé avec nous. Crizbav, par exemple, est un petit village saxon. Notre volonté était aussi de montrer aux habitants de Brașov et aux touristes de la région d’autres points d’intérêt qui attendent d’être découverts. »



    Le Festival de film et d’histoires de Râșnov montre, une fois de plus, que découverte compte parmi ses maîtres-mots. (Trad. Elena Diaconu)

  • “Roma futurism”, un performance realizat de Mihaela Drăgan

    “Roma futurism”, un performance realizat de Mihaela Drăgan

    Nu pot decât
    să mă simt privilegiată că am fost una dintre cele 9 scriitoare selectate în
    acest program de rezidenţe internaţionale. A fost o super experienţă, la nivel profesional şi
    personal.     Ai fi tentat să crezi că asemenea cuvinte ies din gura unei
    debutante. Numai că Mihaela Drăgan, actriţă şi scriitoare, fondatoare de teatru
    şi trainer nu corepunde acestui profil. Are în schimb, o modestie şi un firesc
    de floare rară. Născută în 1986, Mihaela Drăgan locuieşte şi lucrează la
    Bucureşti şi la Berlin. Între altele, a făcut parte din distribuţia filmului
    Aferim, de Radu Jude, peliculă premiată la Festivalul Internaţional de la
    Berlin. Prezenţa foarte recentă de la Londra a fost un moment marcant al
    carierei sale.


    Da, a fost o experienţă unică să lucrez
    cu oamenii de la Royal Court din Londra. Programul de rezidenţe a durat trei
    săptămâni şi a fost foarte intens. Am participat zilnic la workshopuri de
    scriere cu scriitori faimoşi din Anglia şi din lume. Am văzut spectacole de teatru,
    am întâlnit artişti şi am lucrat foarte mult. Fiecare a scris o piesă nouă de
    teatru. Acum, la sfârşit suntem foarte nostalgici şi sperăm să ne revedem.
    Rezidenţa s-a concentrat pe tema noilor politici.În contextul Brexit. Pentru că
    teatrul ia poziţie împotriva a ceea ce se întâmplă acum în Marea Britanie şi
    atunci noi toţi am scris foarte politic, despre Europa în general. Am înglobat
    şi eu acest element şi am vorbit despre ceea ce s-ar putea întâmpla în alte
    ţări într-o astfel de Europă în care se adună din ce în ce mai multă ură
    împotriva imigranţilor.


    Piesa va fi produsă şi în România, la toamnă, iar autoarea aşteaptă
    momentul cu nerăbdare. Mai ales că la Institutul Cultural Român de la Londra,
    unde a fost prezentată pentru început, s-a bucurat de o primire foarte bună.
    Este o piesă de teatru a cărei acţiune se petrece în viitorul apropiat.Un grup
    de vrăjitoare rome are puterea de a dezvolta şi folosi cele mai noi tehnologii
    ale momentului pentru a lupta contra neofascismului. Pentru Mihaela Drăgan
    publicul de la ICR Londra a fost o premieră. S-a bucurat să constate că locul
    se bucură de o audienţă bună, formată din români,britanici şi locuitori veniţi
    din alte zări. Experienţa la Teatrul Maxim Gorkide la Berlin o pregătise
    pentru un public foarte dechis. A
    început să colaboreze cu ei acum mai bine de doi ani.


    Pratic 80 la sută sau mai mult dintre
    actori sunt imigranţi. Şi este cel mai de succes teatru al Germaniei. Am şi eu
    o trupă de teatru aici, în România, şi lucrăm independent, fără spaţii şi fără
    buget. A fost şi este extrem de instructiv să lucrez cu un tip de teatru foarte
    asemănător care are un public mainstream: cel puţin 400 de oameni, seară de
    seară. Este o lecţie şi, în acelaşi timp, o dovadă că se poate. Sperăm să
    ajungem şi noi acolo. Eu şi colegele mele actriţe de la teatrul Giuvlipen suntem pioniere în ceea ce priveşte
    teatrul rom din România, dar pentru noi nu este important să fim considerate
    primele. Pentru noi este esenţial să aducem o viziune nouă, contemporană şi, în
    acelaşi timp să găsim formule artistice inovatoare. Prin firea lucrurilor, am
    dezvoltat în discursul artistic o conexiune cu mişcările social-politice din
    toată lumea. Şi bineînţeles a devenit o necesitate să vorbim despre rolul
    femeii, atât în comunitatea romă, cât şi în cea românească. Zilele acestea ne
    confruntăm cu o tragedie care s-a
    întâmplat la Caracal. În general considerăm că societatea progresează şi
    mentalităţile se schimbă. Uneori însă vedem cum ne întoarcem în trecut, când
    apare o asemenea dramă în care femeia este privită ca un obiect.


    Teatrul Giuvlipen, fondat în
    2014, este acum în turneu prin România. Se duc mai ales în comunităţile mici,
    dar au aşteptări mari şi vise pe măsură.

  • Festivalul de film si Istorii Râşnov, editia a 11-a, 19 – 28 iulie, la final.

    Festivalul de film si Istorii Râşnov, editia a 11-a, 19 – 28 iulie, la final.

    Aselenizarea,
    revoluția din ’89, educația, Iuliu Maniu și libertatea economică – sunt doar
    câteva dintre temele de dezbatere din Festivalul de film si Istorii Râşnov, ediţia care tocmai s-a încheiat. Ce e
    drept, dezbaterile nu au avut loc chiar pe lună, dar fiecare dintre noi este
    îndreptăţit să viseze, iar locul desfăşurării a fost oricum o noutate. Ne
    explică Mhai Dragomir, director executiv al festivalului:

    Ediţia cu
    numărul 11 a însemnat pentru noi încă un salt din punctul de vedere al
    calităţii programelor. În primul rand, prin faptul că a apărut un nou spaţiu,
    gândit pentru dezbateri. El se află în şcoala Peter Thal . Aşa că vorbim despre
    o mai mare atenţie pe care o putem acorda componentei dezbaterilor publice, cu
    accent pe activităţile pe care lectorii invitaţi le au cu studenţii şi elevii
    participanţi la Şcoala de vară a festivalului. Anul trecut erau 43, anul acesta
    am ajuns la 68. Cu alte cuvinte, mesajul nostru ajunge şi la un public tânăr.



    Pe lângă studenţi, mai multe licee din România şi Republica Moldova au
    trimis elevi la Şcoala de vară a FFIR, cum i se spune pe scurt Festivalului. La
    o vedere superficială, te poţi întreba de ce se face atâta caz în legătură cu
    acest festival. Nu avem arhisuficiente? Numeric vorbind, da, sunt multe. Nu
    toate însă de aceeaşi substanţă şi nici toate desfăşurate cu aceeaşi gândire
    serioasă şi consecventă asupra problemelor reale ale momentului. Este suficient
    să arunci o privire pe echipa organizatoare sau pe lista invitaţilor – www.facebook.com/filmsiistoriirasnov/ sau www.ffir.ro/ro/editia-2019/program/.


    Despre colaborarea cu Republica Moldova am vrut să ştim mai multe şi am
    aflat tot de la Mihai Dragomir, director executiv: Această
    colaborare cu Republica Moldova există deja de 5 ani. A fost o iniţiativă a ICR
    la început, iar între timp parteneriatul s-a lărgit. Vorbim acum despre firme
    private care sprijină acest parteneriat. Anul acesta am avut 15 participanţi
    din Moldova. Experienţa anilor trecuţi şi cea de acum au arătat că, pentru ei,
    participarea este foarte relevantă. Este un loc unde pot întâlni
    persoane foarte interesante şi unde pot vorbi mult mai liber decât o pot face
    în Republica Moldova.



    Când ai un eveniment oarecum de nişă, dar şi de succes constant, probabil
    că, la un moment dat, apare şi ideea extinderii. Nu vorbim despre extinderi
    spectaculoase, dar ideea dezvoltării durabile se traduce şi printr-un ochi bine
    aţintit asupra comunităţilor mici. Echipa FFIR a înţeles acest lucru, chiar dacă iniţial nu
    îşi propusese extinderea.

    Mihai Dragomir: Momentul
    vine cumva natural. După 10 ediţii ne-am dat seama că e păcat să nu ne folosim
    resursele şi să nu ducem unele activităţi în comunităţile din vecinătatea Râşnovului,
    să ajungem în acele medii în care produsul cultural nu este prezent. Tocmai de
    aceea am decis ca în 2019 să ne extindem în Codlea şi Crizbav. Aici intră şi
    componenta de mobilitate, pentru că mare parte din public vine din oraşul
    Braşov. Crizbavul, de exemplu, este un mic sat săsesc. Şi vrem ca prin acest
    festival să le arătăm şi braşovenilor, şi turiştilor din zonă alte puncte de
    atracţie care aşteaptă să fie descoperite.



    Până la urmă, ce este cu adevărat în trend? S-ar zice că descoperirea şi redescoperirea figurează la loc de frunte. Cu atât mai voios se
    apucă echipa festivalului de ediţia ce vine, ştiut fiind că odată cu ziua de
    astăzi începe pregătirea recoltei viitoare.

  • Părintele profesor Daniel Benga

    Părintele profesor Daniel Benga

    Părintele profesor Daniel Benga, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Ludwig Maximilian de la Munchen.


  • „Another East“: Ausstellung zeitgenössischer Kunst aus Rumänien in New York

    „Another East“: Ausstellung zeitgenössischer Kunst aus Rumänien in New York

    Sich heute als Künstler in New York bemerkbar zu machen, ist etwas, worauf man stolz sein kann. Eine Ausstellung in einer der grö‎ßten Metropolen der Welt zu haben, die sehr gut besucht wurde, ist auch nicht wenig. Die Ausstellung Another East“, die in der Galerie RIVAA zwischen dem 18. Mai und dem 9. Juni stattfand, ist eigentlich das Ergebnis eines Projektes, das sich über ein Jahr erstreckte und vom Rumänischen Kulturinstitut in New York geplant wurde. Der Intendant des Instituts, Dorian Branea, kommt zu Wort mit Einzelheiten:



    Es handelt sich um ein gro‎ß angelegtes Projekt, woran sich alle Vertreter des Lehrstuhls für Malerei der Kunstuniversität Bukarest angeschlossen haben. Es handelt sich nicht nur um hoch geschätzte Professoren der Universität und Persönlichkeiten des Kunstlebens Rumäniens, sondern auch um renommierte Maler, bedeutende Namen der zeitgenössischen Kunst Rumäniens, 11 Künstler, die eine besondere Ausstellung in die Wege geleitet haben. Wie der Name »Another East« entstanden ist? Aus dem Wunsch, dem amerikanischen Publikum die Kunst Osteuropas aus einer neuen Perspektive zu zeigen, Vorurteile und Klischees über die osteuropäische Kunst abzubauen, laut denen die Kunst dieses Teils der Welt unzeitgemä‎ß sei und den neuesten Standards in Bezug auf ästhetische Ideologie nicht nachkomme. Die Ausstellung hat aber sehr stark das Gegenteil nachgewiesen: dass die rumänische Kunst hingegen mehr als zeitgemä‎ß ist, dass die Kunst der rumänischen Künstler, egal welcher Generation sie angehören, ein breites Spektrum und unterschiedliche Stile abdecken. Anders gesagt, sendet dieses Projekt eine stärkere Botschaft aus, es handelt sich um Meinungsfreiheit, Mut und grenzüberschreitende Kunst.“




    Die Vernissage war sehr gut besucht, das Publikum bestand zum grö‎ßten Teil aus amerikanischen Kunstliebhabern sowie Vertretern der rumänischen Gemeinde in New York, was überhaupt nicht überraschend sei, sagt der Intendant des Rumänischen Kulturinstituts Dorian Branea. Zum gro‎ßen Publikumserfolg der Ausstellung habe deutlich auch der Austragungsort, die berühmte Galerie RIVAA auf der Insel Roosevelt beigetragen, sagt im Anschluss unser Gesprächspartner. Das Projekt an sich sei Teil eines breiten und ambitionierten Programms:



    Dieses Projekt ist gut gelungen, deswegen möchten wir nicht, dass das eine isolierte Initiative bleibt. Es ist als Teil unserer Anstrengungen anzusehen, die rumänische Kunst au‎ßerhalb der Landesgrenzen bekannt zu machen, und ist zugleich eine neue Herangehensweise: die rumänische Kunst der Gegenwart zusammen mit der klassischen Kunst in den USA zu fördern. Wir möchten langfristige Partnerschaften mit anderen Galerien und Kunstmuseen schlie‎ßen, es handelt sich um Austragungsorte, die nicht sehr zugänglich sind. Wir sind in Verbindung mit Entscheidungsträgern, die solche Orte vertreten, sowie Kuratoren, um die rumänische Kunst an den repräsentativsten Orten in den USA zu vermitteln. Ich hoffe, dass diese Partnerschaften Früchte tragen. Nicht zuletzt unterstützen wir die Teilnahme rumänischer Künstler und Galerien an den gro‎ßen Festivals und Kunstmessen in New York, Miami, Los Angeles. Das ist unsere Vision und wir hoffen, die notwendigen Ressourcen dabei umsetzen zu können, damit wir sie erfolgreich zu Ende bringen.“




    Jedes Projekt beginnt mit einem Traum. Wenn man daran glaubt und keine Angst vor möglichen Hindernissen hat, dann stehen die Chancen auf Erfolg gut. Von dieser Idee sind viele Künstler weltweit belebt, die nach New York kommen, eine Metropole, die man auch im Kunstbereich als die Stadt unbegrenzter Möglichkeiten bezeichnen kann.

  • Another East/Un autre Est

    Another East/Un autre Est

    Se faire remarquer sur la scène artistique de New York est une vraie réussite. Même sans faire basculer le marché de l’art, le simple fait de clôturer à succès une exposition ample, accueillie par une galerie située au cœur de la métropole nord-américaine, n’est pas rien. D’ailleurs, « Another East » / « Un autre Est » (Galerie RIVAA, 18 mai — 9 juin 2019) est le résultat d’un projet mené par l’équipe de l’Institut culturel roumain (ICR) de New York pendant près d’un an. Dorian Branea, le directeur de l’ICR New York, précise :



    « C’était un projet d’envergure, car il a impliqué tous les représentants du département de peinture de l’Université nationale d’art de Bucarest. Ce ne sont pas seulement des professeurs très respectés, des personnalités de l’enseignement de l’art en Roumanie, mais aussi de très bons peintres, des noms importants de l’art contemporain roumain. Ces onze artistes ont conçu une exposition particulière. Son titre, « Un autre Est », est né du désir de donner à voir un visage différent de l’art est-européen, loin des clichés habituels. Nous voulions casser certains préjugés qui existent toujours en Europe occidentale, peut-être aussi en Amérique du Nord, comme quoi l’art de l’Europe de l’Est n’est pas en phase, il serait un peu en retard pour ce qui est des nouvelles formules ou des nouvelles idéologies esthétiques. L’exposition récemment clôturée montre précisément cela, de la manière la plus précise et la plus intéressante qui soit. L’art réalisé en Roumanie est un art parfaitement raccordé. Plus encore, les formes plastiques abordées par des peintres de générations différentes couvrent un spectre très large, avec des styles très différents. Alors, un autre message que nous avons transmis à travers cette exposition, peut-être le plus puissant, est celui de la liberté d’expression, de l’expérimentation sans limites, du courage. »



    Le public, présent en grand nombre au vernissage, mais aussi pendant toute la durée de l’exposition, était américain pour la plupart. S’y sont ajoutées quelques figures emblématiques de la communauté roumaine de New York. Le lieu qui a accueilli l’exposition, la Galerie RIVAA, spécialisée dans l’art est-européen, a participé au succès auprès du public. Située sur l’île de Roosevelt, près de Manhattan, la galerie est gérée par Roosevelt Island Visual Art Association, l’Association de l’art visuel de l’île de Roosevelt.


    Ce projet, d’ailleurs, fait partie d’un programme plus ample et très audacieux. C’est Dorian Branea, le directeur de l’ICR New York, qui en parle avec beaucoup d’enthousiasme :



    « Nous ne voulons pas que ce projet, même réussi, reste une initiative singulière, un accident. Il s’intègre dans notre programmation, dont l’approche est d’essayer de présenter aux Etats-Unis, le mieux et le plus possible, l’art roumain contemporain et peut-être même classique. Nous voulons instaurer des partenariats à long terme avec d’autres galeries ou musées, des lieux où il est plus difficile d’accéder. Nous sommes toujours en train de faire du lobbying auprès des programmateurs, des commissaires, des personnes qui représentent ces espaces. J’espère que ces partenariats portent leurs fruits et que cela nous mène vers des galeries plus importantes, dans des circuits plus réputés. Et pas en dernier lieu, nous avons un plan d’action très bien réglé pour soutenir la participation des artistes et des galeries roumains aux grands festivals des Etats-Unis, aux foires d’art importantes, comme celles de New York, Miami ou Los Angeles. C’est la vision de notre équipe et nous espérons avoir les ressources nécessaires pour la mener à bien », a précisé Dorian Branea, le directeur de l’ICR de New York.


    (Trad.: Elena Diaconu)