Radio România Internațional

Author: Carmen Săndulescu

  • Timişoara, Capitale européenne de la culture, mais quand ?

    Timişoara, Capitale européenne de la culture, mais quand ?

    La ville de Timişoara
    (ouest) aurait dû être Capitale européenne de la cultureen 2021. Mais comme les événements pourraient être reportés à
    cause de la pandémie de coronavirus, à en croire les acteurs impliqués au
    niveau européen, Timişoara se prépare à éventuellement tenir le titre en
    question en 2022 ou 2023. Il est vrai qu’il y a eu une courte interruption dans
    les envois de communiqués de presse de l’Association Timişoara 2021, qui laissait
    croire à une interruption de l’activité. C’était à la mi-mars, quand l’état
    d’urgence sanitaire avait été institué en Roumanie. Désormais, avec le déconfinement, les préparatifs ont repris leur rythme habituel. Toutefois, on ne sait toujours pas si les événements auront lieu l’année prochaine ou plus tard.

    Entre temps, les organisateurs roumains ont reçu
    une bonne nouvelle. Simona Neumann, présidente exécutive de l’Association en
    charge du projet Timişoara Capitale européenne de la Culture 2021, nous dit
    laquelle : « Il s’agit de ma reconfirmation en tant que membre du comité
    directeur de la plate-forme Culture Action Europe, dont le but principal est de
    promouvoir la culture dans l’UE. Il ne s’agit pas d’un succès personnel, mais
    d’une réussite de notre Association. Je suis fière de pouvoir représenter notre
    vision au sein de cette structure, notre concept étant fondé sur la promotion
    de la culture dans tous les milieux, sur l’ouverture et la transparence et sur
    la participation de citoyens de toutes les catégories sociales au développement
    de la culture. Voilà mes objectifs pour un deuxième mandat à la tête de cette
    plate-forme européenne. »


    « Il n’y a pas de vraie guérison sans culture » – de nombreuses
    personnes partagent cet avis publié sur le site de la plate-forme Culture
    Action Europe. Quels seraient les pas vers cette guérison ? En cherchant
    une réponse à cette question, on entre dans un tourbillon d’opinions,
    d’attitudes et de solutions, constate Simona Newmann. C’est alors que sa
    mission devient difficile, surtout quand on doit affronter les défis de cette
    période trouble. En ces temps difficiles, plusieurs chapitres de notre
    existence sont bouleversés : la culture, le tourisme, la liberté de se déplacer.
    Il faut s’adapter en permanence, affirme notre invitée. S’y ajoutent les
    incertitudes liées aux normes à respecter à l’avenir par les organisateurs d’événements
    culturels dans des espaces clos ou en plein air. Les discussions sont donc en
    cours avec les municipalités des villes – capitales européennes de la culture
    en 2021, 2022 et 2023, ainsi qu’avec les ministères de la culture de leurs pays
    respectifs. La conclusion a été unanime : il faut être flexible et il faut
    reprogrammer. Timişoara est d’accord de reporter à une date ultérieure les
    événements prévus pour 2021. A présent, c’est à la Commission européenne de
    redéfinir le calendrier des Capitales européennes de la culture. Plusieurs pas
    sont à faire, dont le vote du Parlement européen et du Conseil de l’UE.


    Pour l’instant, l’Association Timişoara Capitale européenne de la culture
    2021 poursuit ses projets qui précédent l’année culturelle. Parmi eux, la
    Journée internationale de la Lumière, qui comportera un manifeste vidéo en 26
    langues. Simona Neumann : « Il s’agit du Manifeste de la Lumière qui est en parfait
    accord avec slogan du programme Timişoara Capitale européenne de la culture
    2021 : « C’est toi qui éclaires la ville ! » Ce manifeste
    appartient en fait à l’écrivaine américaineKitty O’Meara qui signe une très connue poésie méditative
    à ce sujet intitulée « And the people stayed home ». Elle a voulu devenir
    l’ambassadrice de notre manifeste et nous l’avons accueillie très chaleureusement
    au sein de notre projet. »


    La ville de Timişoara sera-t-elle capitale européenne de la culture en
    2021 ? A en croire les informations disponibles en ce moment, la réponse
    est non. Mais les efforts de l’équipe en charge du projet n’auront pas été en
    vain, car les événements prévus seront reportés à 2022 ou 2023. Tant mieux,
    l’équipe de Simona Neumann aura le temps d’adapter son offre culturelle à la
    situation nouvellement créée et d’être prête au moment où tous les projecteurs
    seront fixés sur la ville de Timişoara. (Trad. Valentina Beleavski)

  • Temeswar 2021: bereit, Europäische Kulturhauptstadt zu sein

    Temeswar 2021: bereit, Europäische Kulturhauptstadt zu sein

    Das westrumänische Timişoara wird 2021 europäische Kulturhauptstadt sein. Temeswar ist nicht nur die historische Hauptstadt des Banats, die Stadt ist auch das wirtschaftliche und kulturelle Zentrum dieser Region. Multikulturalität ist in der westrumänischen Stadt, auch als Klein-Wien bekannt, gelebte Realität. Diese Vielfalt spiegelt sich im kulturellen Leben der Stadt wider. Im Frühjahr 2011 wurde der Verein Temeswar — Kulturhauptstadt Europas 2021“ gegründet und schon im Jahr 2016, nur fünf Jahre später, erhielt man den offiziellen Zuschlag für die Kulturhauptstadt Europas im Jahr 2021. Kein Wunder, denn Temeswar hat viel zu bieten: Made in TM (Plattform für Temeswarer Designer), Timişoara Art Encounters (Kunst Biennale) und die aktive Theaterszene sind nur einige Beispiele für das boomende Kulturleben der Stadt. Die Kleinstadt am Bega-Fluss ist bereit, nächstes Jahr Gäste aus allen Ecken der Welt zu empfangen. Sollte die Coronavirus-Pandemie jedoch den Organisatoren einen Strich durch die Rechnung machen, erklären sie sich offen, die geplanten Events auf 2022 oder 2023 zu verschieben. Viele der Projekte seien an die neue Normalität angepasst worden, sagt Simona Neumann, Präsidentin des Verbands Temeswar — Kulturhauptstadt Europas 2021“:




    Ich wurde im Vorstand der Plattform »Culture Action Europe« bestätigt — das ist kein persönlicher Erfolg, sondern ein Erfolg der Stiftung Temeswar 2021. Die Plattform zielt darauf ab, die Kultur in der Europäischen Union zu fördern. Ich bin stolz darauf, dass wir auf dieser Plattform die Vision unserer Stiftung vertreten und bekanntmachen können. Unser Auftrag ist die Förderung der Kultur in allen Medien, Offenheit und Transparenz, der Zugang und die Teilnahme aller Bürger des Landes zur Kultur.“




    Es gibt keine Heilung ohne Kultur“ — steht auf der Webseite des Portals Culture Action Europe. Welche sind aber die Schritte zur Heilung? Diese Frage löst zahlreiche Debatten aus, denn die Kultur, genau wie andere Bereiche, bekommt die Auswirkungen der Coronavirus-Pandemie deutlich zu spüren. Über die Vorschriften und Verbote bei der Organisation kultureller Veranstaltungen in den kommenden Jahren angesichts des neuen Coronavirus wurde auch in Brüssel diskutiert. Die Teilnehmer, EU-Verantwortungsträger und Vertreter der Kulturministerien europäischer Staaten, halten hohe Flexibilität und Offenheit für entscheidend in der aktuellen Situation. Brüssel schlie‎ßt allerdings nicht aus, dass die für 2021 geplanten Veranstaltungen verschieben werden müssen.



    Die Stiftung Temeswar 2021 — Europäische Kulturhauptstadt“ setzt derzeit ihre Kulturprojekte fort. Eines davon ist der Internationale Tag des Lichtes. Einzelheiten haben wir von unserer Gesprächspartnerin Simona Neumann bekommen:



    Es handelt sich um ein sogenanntes Manifest des Lichtes. »Lass dein Licht leuchten, erleuchte die Stadt! « ist das Konzept, mit dem Temeswar im Kampf um den begehrten Titel der Europäischen Kulturhauptstadt überzeugt hat. Wir waren froh, dass sich unserem Projekt auch die amerikanische Autorin Kitty O’Meara angeschlossen hat. Auf diesem Thema hat sie ein bekanntes Prosagedicht geschrieben: »And The People Stayed Home«. Sie ist Botschafterin unseres Projektes.“




    Wir stellen uns eine einzigartige Reise von Einsamkeit bis zur Zugehörigkeit, vom Licht über das Dunkel und wieder ans Licht, über drei der heutigen Herausforderungen Europas vor: Menschen, Orte und Verbindungen. Temeswar ist der richtige Ort, an dem ein gro‎ßangelegtes Kulturprojekt ins Leben gerufen werden kann und wo in den europäischen Gemeinschaften, die schwere Zeiten erleben, die Hoffnung wiederbelebt werden kann. Wir richten uns an unser Publikum, an Menschen, an unsere Bürger und ihre Stimmen, die nicht ausreichend gehört werden, aber nicht verstummt sind. Wir haben eine Geschichte zu erzählen, die Geschichte einer kosmopolitischen Stadt, die die Zeit überdauerte und sich selbst an der Grenze zwischen Mittel- und Südosteuropa wiedererfand.“



    Mit diesen Worten hat die westrumänische Stadt den Kampf um den Titel Europäische Kulturhauptstadt“ angetreten, ihren Trumpf ausgespielt, ohne ihre Probleme zu kaschieren, und sich den historischen Moment gewünscht, der zahlreiche Menschen zusammenbringt. Manchmal beginnen die gro‎ßen Änderungen auf der Stra‎ße“, stand anschlie‎ßend in den Bewerbungsunterlagen der Banater Stadt. Im Jahr 1884 war Timişoara eine der ersten europäischen Städte, die die elektrische Stra‎ßenbeleuchtung einführten.

  • Timişoara, pregătită pentru a fi Capitală Europeană a Culturii

    Timişoara, pregătită pentru a fi Capitală Europeană a Culturii


    Timișoara este relativ pregătită să fie Capitală Europeană a Culturii anul viitor, dar dacă evenimentele riscă să fie afectate din cauza pandemiei de coronavirus – după cum arată și dialogurile actorilor implicați la nivel european- orașul de pe Bega este gata să găzduiască manifestările din program în 2022 sau 2023. Comunicatele venite de la Asociația Timișoara 2021 – Capitală Europeană s-au oprit practic doar vreme de o săptămână după declararea stării de urgență în România (la jumătatea lui martie 2020).



    După care, fluxul a reînceput, în ritmul alert, obișnuit. Doar că multe dintre proiecte au trebuit, firește, adaptate. Un semn că adaptarea, valabilă pentru noi toți, a mers repede și bine la Timișoara apare dintr-o reconfirmare. Ne explică Simona Neumann, președinte executiv al Asociației


    “Este vorba despre reconfirmarea mea în boardul platformei Culture Action Europe, o platformă ce are ca scop principal susținerea (NR advocacy în original) culturii în Uniunea Europeană, pe lângă Comisia Europeană. Nu vorbim aici despre un succes personal, este practic succesul Asociației Timișoara 2021 – Capitală Europeană. Sunt mândră că putem reprezenta într-un asemenea for de conducere viziunea Asociației, care înseamnă – promovarea culturii în toate mediile, deschiderea, transparența, accesul și participarea cetățenilor din toate categoriile la dezvoltarea culturii. Sunt și obiectivele mele în acest al 2-lea mandat la forul european despre care vorbim.”



    “Nu există vindecare adevărată fără cultură” – ideea apare chiar pe site-ul Culture Action Europe și cred că mulți oameni rezonează la ea. Care sunt pașii către această vindecare? Aici lucrurile sunt mult mai puțin clare, în vârtejul de opinii, atitudini, soluții care ne trag în mai toate direcțiile. Mai ales când nu știm să înotăm prea bine în apele tulburate ale timpului și printre curenții generați adesea chiar de noi.



    Sigur că nu suntem noi “buricul Pământului”, cum spune o veche expresie din popor. Însă facem parte din comunitatea extinsă a omenirii și ea este clar afectată, pe multe planuri, de consecințele noului coronavirus. Planul cultural, cel al turismului, al libertății de mișcare suportă și ele tot felul de modificări și readaptări din mers. Mai există – după cum ne atrage atenția Simona Neumann – dificultăți generate de norme încă neclarificate de gestionare pe viitor a activităților culturale publice. Cele din spații deschise și cele din spațiile închise.



    Drept care, s-au purtat discuții în Comisia Europeană, în municipalitățile orașelor cu titul de Capitală Europeană a Culturii 2020, 2021, 2022 și 2023. În dialog au fost implicate, firește, ministerele culturii din țările unde se află toate aceste localități. Concluzia a fost comună : este nevoie de flexibilitate și pregătiri pentru reprogramări. Asociația timișoreană și-a exprimat limpede disponibilitatea de a susține programele pentru 2021 într-unul dintre cei doi ani imediat următori.



    Pratic, Comisia Europeană elaborează acum o nouă decizie privind calendarul Capitalelor Europene ale Culturii. Decizia își urmează cursul obișnuit: vot în Parlamentul European și în Consiliul UE. Deocamdată, Asociatia Timisoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii își continuă seria proiectelor și ea este plină de surprize plăcute. Despre unul dintre ele, legat de Ziua Internatională a Luminii (un manifest video in 26 de limbi), vorbește la RRI, Simona Neumann:


    “Este vorba despre Manifestul luminii, care se potrivește și se încadrează perfect în sloganul Capitală Europeană a Culturii – Timișoara – Luminează orașul prin tine! Acest manifest a fost lansat de asociația noastră atunci când toată lumea a sărbătorit lumina. El este de fapt al autoarei americane Kitty OMeara, care a scris o cunoscută poezie meditativă pe această temă (And the people stayed home). Ea și-a dorit să devină Ambasadoarea acestui Manifest al Luminii, iar noi am îmbrățișat cu mult interes și multă afecțiune apropierea ei de proiectul Timișoara 2021.”



    Va fi Timișoara Capitală Europeană a Culturii în 2021, cum era prevăzut initial? Din toate datele de până acum, se pare că nu. Oricum, lunile, orele, zilele de eforturi ale echipei extinse, ale partenerilor, ale celor care au trimis proiecte spre a fi parte din sărbătoare nu sunt în van. Când vor afla exact dacă va fi 2022 sau 2023, mulți vor răsufla ușurați. Și vor ști mai bine cum să-și recalibreze ofertele culturale de viitor apropiat. “Omul propune și Cerul dispune” – spune un alt proverb românesc. Celor care nu cred în Cer, le propun să privească mai des pământul pe care calcă. Și el ne arată, la tot pasul, puterea creativității.





  • FITS 2020 #online

    FITS 2020 #online

    FITS 2020 #online, le premier grand festival des arts du spectacle d’Europe centrale et de l’est qui se déroule cette année exclusivement enligne a commencé vendredi le 12 juin pour s’achever le 21 juin, conformément à la programmation initiale. Les spectateurs de tous les coins du monde ont trouvé tous une place dans la salle de spectacles la plus grande jamais mise à la disposition des passionnés de cet art par les organisateurs du Festival international de théâtre de Sibiu : le milieu virtuel. Théâtre, danse, musique, cirque contemporain, conférences, débats, spectacles de lecture ont été les repères d’un programme qui s’est étalé du 12 au 21 juin sur le site www.sibfest.ro, sur la page Facebook de l’événement et sur son canal Youtube.

    La pandémie nous a enseigné combien flexible et relatif est le temps. Une chose que les physiciens nous expliquent depuis pas mal de temps avec les outils de la physique quantique. Ce concept se retrouve pourtant constamment dans le travail des artistes créateurs du monde, puisque tout artiste est en quelque sorte à la recherche de l’immortalité. Pour cela ils emploient des outils spécifiques : les paroles, les sons, les images, les couleurs. Le 27 mars dernier, à l’occasion de la journée mondiale du théâtre, les organisateurs du Festival international de théâtre de Sibiu auraient dû commencer la vente des billets aux spectacles figurant au programme de l’événement.

    Une conférence de presse était prévue à Bucarest le 28 mai, suite à une autre à Sibiu, conformément à une tradition datant depuis plusieurs années. Mais cette année, le parcours habituel du festival a connu un changement radical, comme nous l’explique le comédien Constantin Chiriac, manager du Théâtre national « Radu Stanca » de Sibiu et directeur du festival : « Nous essayons dans toute cette anormalité qui a envahi nos vies de présenter une dose de normalité et de remplir nos promesses. A notre avis, il est important que le festival de Sibiu se poursuive, dans une toute autre forme pourtant. « Le pouvoir de croire », le thème de l’événement en 2020 semble nous avoir donné l’énergie de tout organiser dans un délai des plus brefs. D’abord nous avons cherché de grandes personnalités du monde, dont une grande partie retrouvent leurs noms inscrits sur l’Allée des célébrités de Sibiu, les grands producteurs, les grands amis du festival, les coorganisateurs et les sponsors. Et voilà qu’actuellement, nous avons la certitude que 10 jours durant, nous avons 138 événements enligne d’une trentaine de pays au monde, des cinq continents. 16 saisons – 7200 minutes de spectacles durant la journée et autant durant la nuit, à l’intention du public des autres continents. » explique Constantin Chiriac.

    Qui est à retrouver derrière tous ces efforts ? Comme d’habitude, l’événement s’est déroulé sous le haut patronage du président de la Roumanie. Il est organisé par le théâtre national « Radu Stanca », en partenariat avec la municipalité de Sibiu et par le conseil local, avec l’appui des ministères de la Culture et de l’éducation et de la recherche. Il est également important de mentionner que les deux coproducteurs de FITS sont la société roumaine de radiodiffusion et la télévision publique roumaine en partenariat avec l’Institut culturel roumain. S’y ajoutent les partenaires stratégiques, des ambassades d’Etats qui participent chaque année au festival, ainsi que des instituts culturels et des consulats. Rien ne serait possible sans la participation d’un nombre impressionnant de sponsors. Repassons le micro à Constantin Chiriac : « J’ai à la main un dossier consistent, qui est tout à fait réel. Vous pouvez ainsi découvrir tous les détails de ce programme que nous avons développé et mis au point jusqu’aux moindres détails. Tout cela a été rendu possible grâce à l’équipe que nous avons développé ici dans le cadre du festival, à nos côtés et suite à la coopération avec l’école de théâtre et de management culturel de l’Université Lucian Blaga, et plus précisément de la faculté de lettres et d’arts. C’est une grande joie de penser au moment lorsque nous serions capables de passer de l’espace enligne à la réalité et à la normalité dont nous rêvons. » a déclaré Constantin Chirac, manager du Théâtre national « Radu Stanca » de Sibiu et directeur du festival.

  • FITS 2020 #online

    FITS 2020 #online

    FITS 2020 #online, primul mare festival de artele spectacolului
    din Europa Centrală și de Est care are loc, în acest an, exclusiv în mediul
    digital, a inceput vineri 12 iunie și se încheie pe 21 iunie- exact
    conform programării inițiale.


    Spectatorii din toate colțurile lumii sunt așteptați în cea
    mai mare sală de spectacole pe care Festivalul Internațional de Teatru de la
    Sibiu a pregătit-o până acum:mediul online.


    Teatru, dans, muzică, circ contemporan, conferințe, dezbateri,
    spectacole lectură sunt difuzate gratuit, din 12 pânăpe 21 iunie, pe site-ul oficial
    FITS, www.sibfest.ro, pe pagina de
    Facebook și pe canalul YouTube.


    Odată
    cu pandemia, am redescoperit cât de elastic și relativ este timpul. Un lucru
    pe care fizicienii ni-l explică de mult timp, cu updatările de rigoare aduse de
    fizica cuantică. Creatorii din lumea întreagă au ideea înglobată cumva în
    sinele lor. Dacă ne concentrăm doar pe artă, orice artist întruchipează,
    într-un fel sau altul – nemurirea. Pe care, în adâncul sufletului și-o doresc
    mulți, foarte mulți oameni. Chiar dacă nu au ajuns neapărat să pună această
    năzuinţă în cuvinte, imagini, sunete, culori…


    Pe 27 martie (2020), de Ziua Mondială a teatrului, echipa
    Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) plănuia să înceapă punerea în vânzare
    a biletelor. Pe 28 mai fusese programată Conferința de presă de la București,
    care îi urma celei de la Sibiu. Conform tradiției. Cum s-au schimbat lucrurile, din mers, explică actorul
    Constantin Chiriac, manager al Teatrului Național Radu Stanca și al
    festivalului :


    Încercăm, în toată anormalitatea care a
    cuprins viața noastră, să aducem o notă de normalitate.Și să păstrăm ce am
    promis. Noi am considerat că este important ca festivalul de la Sibiu să
    continue, în cu totul altă formă. Puterea
    de a crede -tema evenimentului din 2020 – parcă ne-a dat energie să putem
    organiza totul, într-un timp scurt. În primul rând, am căutat oamenii – marile personalități ale lumii (multe dintre ele își regăsesc numele pe
    Aleea Celebrităților de la Sibiu), marii producători, marii prieteni ai
    festivalului, coorganizatori și susținători. Și iată, acum, avem certitudinea
    că, vreme de 10 zile, avem 138 de evenimente online din 30 de țări ale lumii,
    de pe 5 continente. 16 sezoane – 7.200 de minute de spectacol în timpul zilei
    și tot atâtea în timpul nopții. Pentru publicul de pe alte continente.


    Cine stă în spatele acestui efort ? Ca de obicei, evenimentul se desfășoară sub
    înaltul patronaj al președintelui României. Și este organizat de Teatrul
    Național Radu Stanca, de primăria municipiului Sibiu și de consiliul local. Cu sprijinul
    Ministerului Culturii, al Ministerului Educației și Cercetării.


    Este important să menționam – cum o facem an de an – că cei
    doi co-producători ai FITS sunt Societatea Română de Radio și Societatea Română
    de Televiziune. ; iar co-organizator este Institutul Cultural Român. Se
    adaugă partenerii strategici, constând din ambasade ale unor țări care
    participă an de an la festival, din institute culturale și consulate. Plus
    sponsorii, impresionanți ca număr. FITS are un vin al festivaluluiși o
    mașinăoficială a festivalului. De preferat, să nu fie folosite împreună – nici
    măcar când asiști la eveniment de la o oarecare distanță.


    Îndemnul lui Constantin Chiriac, manager general al FITS,
    către oaspeții și jurnaliștii prezenți la conferința de presă online, sună
    simplu și la obiect :


    Am aici un dosar consistent, care este
    real.Puteți să fiți părtași la tot ce înseamnă programul pe care l-amdezvoltat
    și l-am pus la punct.Tot ceea ce primiți electronic, va fi apoi tipărit. Grație
    echipei pe care o avem aici în festival, alături de noi, și cooperării cu Școala
    de teatru și management cultural din Universitatea
    Lucian Blaga, facultatea de Litere și Arte.Este o mare bucurie gândul că putem
    trece cândva, de la online, la realitatea și normalitatea pe care le visăm.


    Cât privește acoperirea media a evenimentului de la
    Sibiu, rămâne să constatați singuri cât este de extinsă. Mai ales dacă rămâneți alături de RRI.


  • Bucharest Fringe: Marathon des unabhängigen Theaters ungewiss

    Bucharest Fringe: Marathon des unabhängigen Theaters ungewiss

    Der bereits zu einer Tradition gewordene Marathon des unabhängigen Theaters Bucharest Fringe“, der für den Monat Oktober geplant ist, wird 2020 bestimmt anders verlaufen. Der Termin zur Einreichung der Projekte wurde unter den aktuellen Umständen verlängert. Über die Höhepunkte der diesjährigen Festspiele haben wir mit dem Intendanten des Festivals, Radu Popescu, gesprochen:



    Dieses Jahr feiern wir das 10. Jubiläum der Festspiele. Angesichts der finanziellen Schwierigkeiten und der erheblichen Einschränkungen wegen der Coronavirus-Pandemie wird die 10. Auflage natürlich anders sein. Wir schlie‎ßen nicht aus, genau wie andere Veranstaltungen, dass das Festival online geht. Zu diesem Zeitpunkt ist alles noch ungewiss. Lange her, als wir die 10. Auflage noch planten, hatten wir viel vor. Wir wollten ausländische Bands einladen, Theaterworkshops für Darsteller und Regisseure veranstalten, wir wollten viel Innovatives auf dem Programm haben. Jetzt wissen wir nicht, ob das alles noch machbar ist. Wir wissen natürlich, dass der Auftritt der Bands aus dem Ausland nicht mehr möglich sein wird, weil solche Sachen lange vorher geplant werden müssen, und wir sehen uns gezwungen, die Pläne, die wir Ende 2019–Anfang 2020 gemacht hatten, abzusagen.“




    In der Jury des Festivals stehen ein Kulturmanager und Choreograph, eine Journalistin und berühmte Theaterkritikerin sowie Vertreter des Theaters Apropo. Sie sollen ein oder zwei Projekte auswählen, die beim Festival aufgeführt werden. Die Organisatoren setzen der Kreativität keine Grenzen, sagt unser Gesprächspartner:



    Ich hoffe, dass die Einschränkungen angesichts der Coronavirus-Pandemie zu mehr Kreativität führen werden. Wir versuchen zudem, neue Ausdrucksmöglichkeiten für die rumänischen Künstler zu finden. Welche genau diese sind, steht noch unter Fragezeichen. Wir Theatermenschen sind der Ansicht, dass das Theater eine besondere künstlerische Ausdrucksform ist, in der die Kommunikation zwischen Darstellern einerseits und zwischen Darstellern und Publikum andererseits von gro‎ßer Bedeutung ist. Das ist etwas, was man durch eine Online-Erfahrung nicht ersetzen kann. Natürlich wäre es wunderbar, wenn die Künstler in Isolation neue Ausdrucksmöglichkeiten entdecken, die dann auf der Bühne umgesetzt werden. Das ist aber eine Hoffnung. Wir wünschen uns eine Explosion der Kreativität, wir hoffen darauf und versuchen, den perfekten Raum dafür zu schaffen.“

  • Nouveaux débuts en littérature : Ema Stere

    Nouveaux débuts en littérature : Ema Stere

    « Parmi les 94
    manuscrits reçus cette dernière année, la maison d’édition Polirom de Iași a
    choisi « Copiii lui Marcel » / « Les enfants de Marcel »,
    de Ema Stere comme gagnant de notre Concours annuel de début »     – c’est un extrait d’un communiqué de presse de Polirom,
    une des maisons d’édition les plus renommées de Roumanie.


    « Je serais
    ravie que ce livre, dont je n’attendais pas grand-chose, soit lu avec la même
    joie que j’y ai mis en l’écrivant »    , avoue l’autrice, Ema Stere,
    journaliste à Radio România Cultural, la chaîne culturelle de Radio Roumanie.
    Qui est-elle et comment voit-elle « Les enfants de Marcel », cette
    histoire où le suspense, le mystère et les retournements de situation ne
    manquent pas ? Ema Stere : « Des jeunes vont à la campagne, quelque part
    dans un village imaginaire. Les étapes que leur groupe parcourt sont les étapes
    parcourues par toute communauté. Ensuite, j’ai aussi voulu m’amuser, car, au
    bout du compte, c’est pour ça que j’ai écrit ce livre. Il y a beaucoup de
    personnages, j’espère que le lecteur arrive à les distinguer. Il y a aussi une
    narratrice qui ne sait pas tout, car elle fait confiance à la mémoire du
    village où s’installe ce groupe de jeunes. Et, comme la mémoire collective
    n’est pas toujours précise, la narratrice connait seulement une petite tranche
    de réalité, très tirée par les cheveux en plus. Par-dessus le marché, cette
    narratrice a une personnalité dominatrice. C’est le genre à garder les gens
    près d’elle et à assumer les mérites pour toute la communauté. « C’est moi
    qui ait fait, c’est moi qui… » C’est un personnage important, car tous les
    évènements sont filtrés à travers son discours. »




    Neuf ans, avec des
    pauses – c’est ce qu’il a fallu à Ema Stere pour… élever les enfants de Marcel.
    Enthousiaste, elle a fait des recherches dans plein de directions, tous des
    chemins qui se sont ouverts en écrivant. Elle a rédigé son livre à la main, a aménagé
    une étagère d’auteurs utopistes dans sa bibliothèque pour l’occasion et, en
    gros, à profité pleinement de toute l’expérience. C’est son mari qui a été son
    premier lecteur. Son enchantement l’a fait montrer le manuscrit à d’autres et,
    enfin, à l’envoyer au concours de début des éditions Polirom. La suite de l’aventure ?
    Ema Stere : « Je m’attendais à recevoir un message type,
    quelque chose dans le genre « Nous sommes désolés, mais non, pas
    encore. » Quand j’ai reçu le courriel de l’éditeur Adrian Botez qui m’annonçait,
    ravi, que j’avais gagné, et qui me demandait mon nom, j’étais chez moi et je me
    suis mise à crier. J’étais très heureuse. Maintenant, j’attends la sortie du
    livre, je n’ai pas d’autres attentes. Généralement je n’attends pas à recevoir
    des choses, ni pour Noël, ni pour mon anniversaire. Voilà que mon histoire
    personnelle me montre qu’en n’attendant rien, on en reçoit bien davantage. Cela
    semble fonctionner pour moi, en tout cas. »




    Ema Stere prouve que
    le célèbre proverbe « Tout vient à point à qui sait attendre » ne
    s’applique pas en toute situation. Enfin, elle nous a parlé d’une société
    utopique. « Si j’avais à bâtir, en pensée, une société utopique, elle devrait
    avoir le sens de la mesure et du ridicule. Nous en avons tous besoin. »
    (Trad. Elena Diaconu)

  • Bucharest Fringe, adaptat actualelor condiţii

    Bucharest Fringe, adaptat actualelor condiţii

    Bucharest Fringe – tradiționalul maraton al teatrului independent, programat pentru octombrie, va fi cu siguranță altfel în 2020. Primele proiecte au și sosit, iar perioada în care sunt așteptate s-a prelungit până la 15 iunie. Orice doritor, fie el din România sau din afară, este binevenit.



    Vestea că termenul-limită pentru proiecte destinate Festivalului Bucharest Fringe s-a prelungit cu o lună intră la capitolul perspective bune. Mai puțin încurajator este momentul actual, care a lovit destul de dur lumea spectacolelor. De orice fel ar fi ele. Tuturor le lipsește schimbul creator de emoții dintre artist și public. Acum s-au văzut limpede avantajele tehnologiilor contemporane și lipsurile lor. E minunat, spunea recent o solistă cu zeci de mii de fani în România, să poți înregistra acasă și să comunici direct cu publicul tău pe net… dar lipsește ceva. Aceeași notă de îndoială se strecoară și în vocea lui Radu Popescu, directorul Centrului Independent pentru Artele Spectacolului (București, Pipera) atunci când spune că ediția a X-a se va desfășura în octombrie 2020, la Teatrul Apropo și în alte locuri, în funcție de evoluția restricțiilor sociale care marchează domeniul cultural, la ora actuală.



    Care este specificul ediției din acest an ne spune invitatul rubricii de astăzi – regizorul Radu Popescu: Ediția cu numărul 10 este specială, pentru că este ediție aniversară. Din păcate, dificultățile financiare, la care se adaugă dificultățile restricțiilor sociale de distanțare, s-ar putea să transforme ediția aniversară într-o ediție specială, în sensul unei formule noi. Sau s-ar putea să fim obligați să desfășurăm festivalul online… Nu știm, în acest moment, foarte multe lucruri, pentru că evoluția în timp a situației – determinată de pandemia de Coronavirus – nu este încă foarte clară. Inițial, când am pornit la drum, și am făcut planurile pentru Ediția a X-a, ne-am propus multe. Ne-am propus participarea unor trupe din străinătate cu care am colaborat în ultimii ani, ateliere de teatru pentru artiști – cum am avut în edițiile trecute și vrem să le continuăm – formule cât mai inovative de spectacol. În acest moment, încă nu știm cât anume din ceea ce ne-am propus se va putea efectiv realiza. De exemplu, știm, cu certitudine, că vizita trupelor din străinătate nu va mai fi posibilă, pentru că aceste lucruri se programează cu mult timp înainte. Și planurile pe care ni le făcuserăm, undeva la finalul anului 2019 și începutul lui 2020, au fost deja anulate.


    Cât privește primirea materialelor din Diaspora, pentru call-ul de proiecte este o situație pe care aș vrea s-o clarific. Și anume, materialele, propunerile de proiecte pot fi trimise de oricine și de oriunde.Inclusiv de către oameni care nu sunt vorbitori de limba română – dacă există asemenea situații – inclusiv de către persoane, grupuri de artiști care trăiesc, locuiesc în Diaspora. Nu avem niciun fel de restricții la acest capitol. Nu există nici măcar restricții privind studiile persoanelor care propun proiecte. Nimic nu este bătut în cuie. Adică, dacă cineva, un amator de teatru, propune un proiect extraordinar, nu vom avea nicio ezitare în a-l încuraja și, poate, a-l finanța. Cu o precizare foarte clară: Proiectele care vor fi selecționate vor fi realizate în teatrul Apropo. Cu sau fără restricții de distanțare socială, proiectele vor fi desfășurate în teatrul Apropo sau împreună cu teatrul Apropo. În cartierul Pipera din București, unde se află teatrul. Deci, indiferent cine trimite proiecte, trebuie să fie conștient că, într-o formă sau alta, va trebui să facă acest proiect viabil pentru teatrul Apropo, să aibă posibilitatea de a-l realiza aici și a-l prezenta ulterior tot în acest loc.



    Juriul Festivalului Bucharest Fringe cuprinde un manager cultural – care este și excelent coregraf – o jurnalistă – care este critic de teatru cu maxime competențe – și echipa teatrului Apropo. Ei aleg împreună – pe baza unor criterii clare și ferme – unul sau două proiecte care urmează a fi realizate și apoi vizionate în premieră la festival. Când am vorbit cu Radu Popescu – pe whatsapp – era 17 mai 2020. Ne spunea că, în comparație cu ediția a IX-a (2019), se adunaseră mai multe proiecte până la acel moment. Și că, după o perioadă inițială de ezitare, foarte multe persoane au ieșit la rampă. Câte se vor aduna la final, se va vedea după 15 iunie.



    Pentru cei care nu știu nimic despre Festival, Radu Popescu explică ideea centrală care îi animă: În ceea ce privește originalitatea și inovația, sigur că ne dorim ca restricțiile actuale să ducă la o explozie de creativitate. Ne dorim acest lucru nu numai pentru Festival. Am propus, inclusiv în call-ul de finanțare (pe care Ministerul Culturii l-a deschis prin programul Acces Online), un alt proiect care pune accentul exact pe acest lucru. Ne dorim ca artiștii care vor sa participe la Festivalul Bucharest Fringe, care participă la call-ul de proiecte sau încearcă alte finanțări, în alte forme de organizare pe care ne străduim să le creăm la teatrul Apropo să fie stimulați.


    Ne dorim – cu toții, cred – să găsim metode de expresie artistică viabile și puternice, care să ofere o alternativă reală experienței teatrale directe. Sigur, există o discuție destul de amplă și importantă despre aceste mijloace artistice. Oamenii de teatru, printre care ne numărăm și noi, credem și sperăm – sau poate ne temem – că teatrul este o formă specială de expresie artistică, în care este foarte importantă comunicarea dintre artiști, dintre actori și public. Și ea nu poate fi înlocuită de niciun fel de altă experiență online. Sigur, cu toții am vrea ca această perioadă de distanțare să ne ajute să descoperim mijloace noi de expresie, pe care apoi să le putem integra în experiența teatrală directă. Dar este doar o speranță. Da, ne dorim această explozie de creativitate și o așteptăm, încercăm să creăm un cadru cît mai propice pentru exprimarea creativă a celor implicați în artele spectacolului.



    Cu ideea acestei speranțe – firava creatură care a ieșit din Cutia Pandorei la final – ne despărțim temporar de invitatul rubricii de astăzi. Se adaugă invitația, insistent adresată tuturor celor care iubesc artele spectacolului de a trimite proiecte. Argumentul principal: teatrul Apropo este un spațiu de expresie foarte liber. În concluzie,speranța merge mână în mână cu libertatea și atunci balanța se înclină ferm spre partea plină a paharului.


  • Kulturjournalistin Ema Stere erhält Debütpreis des Verlags Polirom

    Kulturjournalistin Ema Stere erhält Debütpreis des Verlags Polirom

    Aus insgesamt 94 Manuskripten hat der Verlag Polirom in Iaşi den Gewinner des 4. Debütwettbewerbs ausgewählt. Der Preis ging an Marcels Kinder“ von Ema Stere. Ich würde mich freuen, wenn dieses Buch, von dem ich keine hohen Erwartungen hatte, mit der gleichen Freude gelesen wird, die ich beim Schreiben empfand“, sagte Ema Stere, Journalistin bei Radio România Cultural, dem Kultursender des öffentlich-rechtlichen Rundfunks.



    Wer ist Ema Stere ist und wie hat dieses literarische Abenteuer begonnen, dem es nicht an Spannung, Rätseln und überraschenden Wendungen mangelt? Ema Stere fasst die Handlung ihres Romans kurz:



    Einige junge Leute fahren aufs Land, irgendwo in ein imaginäres Dorf. Die Entwicklungen, die sie im Beziehungsgeflecht untereinander durchlaufen, sind derart, wie sie in den meisten menschlichen Gemeinschaften vorkommen. Hinzu kommt noch die Tatsache, dass ich auch Spa‎ß haben wollte, weil ich letztendlich das Buch zu meiner persönlichen Unterhaltung geschrieben habe. Es gibt viele Romanfiguren, ich hoffe, sie können voneinander unterschieden werden. Es gibt auch eine Erzählerin, sie kennt aber nicht alle Einzelheiten, sie schöpft ihre Beobachtungen meistens aus dem kollektiven Gedächtnis, sie kennt folglich nur ein Stück Realität, die viel übertrieben ist, genau wie sie diese Realität übermittelt bekommt. Die Erzählerin ist die Art von Mensch, die andere um sich versammelt und sagt, dass sie mehr tut, als sie in Wirklichkeit tut. ‚Ich habe Leben in die Bude gebracht‘, sagt sie… Die Erzählperspektive ist eigentlich ihre eigene Perspektive.“




    Neun Jahre lang mit einigen Unterbrechungen — so lange hat Ema Stere gebraucht, um Marcels Kinder“ gro‎ßzuziehen und den Roman zu Ende zu bringen. Die Autorin hat mit viel Enthusiasmus recherchiert und mit der Hand geschrieben. Ihr Mann entdeckte zuerst einige Seiten und las sie heimlich, Ema fand das heraus und zeigte ihm das ganze Manuskript. Seine Freude beim Lesen der Seiten hat sie überzeugt, das Manuskript auch einigen Freunden zu zeigen, ferner schickte sie es zum Debütwettbewerb des Verlags Polirom. Wie es weiter ging, erzählt Ema Stere:



    Wie auch immer, ich hatte nichts erwartet, höchstens so etwas wie: ‚Es tut uns leid… Wir wünschen Ihnen weiterhin viel Erfolg.‘ Als dann die E-Mail vom Verlag einging, in der mir der Chefredakteur Adrian Botez bekannt gab, dass ich gewonnen hatte, und mich bat, ihm meinen richtigen Namen zu verraten, fing ich an, vor Freude herumzuschreien. Ich war sehr glücklich. Ich hoffe, dass das Buch bald herauskommt. Ich habe keine anderen Erwartungen daran. Ich erwarte nichts, weder vom Weihnachtsmann noch für meinen Geburtstag, aber dieses persönliche Erlebnis hat mir gezeigt, dass schönere Sachen passieren, wenn man sie nicht erwartet.“

  • “Copiii lui Marcel”, de Ema Stere, cîștigătorul Concursului Anual de Debut

    “Copiii lui Marcel”, de Ema Stere, cîștigătorul Concursului Anual de Debut

    Dintr-un număr de 94 de
    manuscrise primite, Editura Polirom de la Iași a ales cîștigătorul Concursului
    Anual de Debut, ediția a IV-a: Copiii lui
    Marcel de Ema Stere.     – așa sună fraza-cheie din comunicatul Editurii, una
    dintre cele mai prestigioase din România.

    M-aș bucura ca această carte, de la care nu aveam mari așteptări,
    să fie citită cu aceeași bucurie pe care am simțit-o eu când am scris-o,     spune
    Ema Stere jurnalistă la Radio România Cultural și co-realizatoare a emisiunii
    Vorba de cultură.


    Cine este Ema Stere și
    cum a pornit în această călătorie din care nu lipsesc tensiunea, misterul și
    răsturnările de situație urmează să descoperim parțial în rubrica de astăzi.
    Pornim de la ideea, tot mai răspândită, că scrisul poate deveni și el un fel
    de…virus. Unul care vine din interiorul multor persoane, dar nu dăunează grav
    sănătății. Atât timp cât nu are conținut violent sau ofensator, evident. Ca
    multe alte instrumente, și cel numit scris poate ascunde astăzi pericole
    majore, din păcate; dar nu despre acest gen de scriere vorbim acum.

    Mai
    multe, aflăm de la câștigătoare, colega noastră Ema Stere: Așadar, niște tineri se duc la țară, undeva într-un
    sat imaginar. Etapele pe care le parcurg ei sunt etape pe care le parcurg mai
    toate comunitățile. La care se adaugă faptul că am vrut și eu să mă distrez,
    pentru că până la urmă am scris cartea pentru amuzamentul meu personal. Și sunt
    foarte multe personaje, sper să se poată deosebi între ele. Există și o
    naratoare, care nu le știe pe toate, dar se bazează pe memoria satului în care
    ei, cei din grupul de tineri, s-au stabilit. Și, pentru că memoria colectivă nu
    este întotdeauna precisă, naratoarea cunoaște doar o feliuță de realitate, mult
    exagerată. În plus, ea are o personalitate de tip dominator. Este genul care
    strânge oamenii în jurul ei și își asumă meritele întregii comunități. Eu am
    făcut, eu am adus viață aici…Este un personaj de care a trebuit să țin seama.
    Și toate evenimentele sunt filtrate prin discursul acestei fete.


    Timp de nouă
    ani, cu întreruperi – atât i-a luat Emei Stere să îi …crească pe copiii lui
    Marcel. S-a documentat cu entuziasm în tot felul de direcții care porneau, ca
    tot atâtea drumuri, din miezul poveștii. A scris de mână, și-a creat un raft cu
    scriitori utopiști și s-a bucurat de toată aventura. Soțul ei a descoperit mai
    întâi câteva pagini și le-a citit pe furiș. Din discreție. Doamnele sunt mai
    greu de păcălit, oricât de discret ai fi; drept care Ema i-a dat tot ce
    scrisese până atunci. Abia bucuria lui a determinat-o să le arate și altora
    manuscrisul. Și așa l-a trimis la concursul de debut al Editurii Polirom. Cu
    adresă de email special creată – copiiiluimarcel – așa cum cerea regulamentul.
    Ce a fost mai departe ne spune tot Ema Stere:


    În orice caz, mă așteptam să primesc ceva de
    genul – Ne pare rău. Deocamdată nu. Când a venit mailul prin care
    redactorul-șef Adrian Botez mă anunța, cu bucurie, că am câștigat – și mă ruga
    să îi spun totuși cum mă cheamă – am început să țip prin casă. Am fost foarte
    fericită. Sper să apară cartea. Alte așteptări de la ea nu am. Eu nu aștept
    nimic, nici de la Moș Crăciun, nici de ziua mea, dar istoria personală mi-a
    demonstrat că, dacă nu aștepți, ți se întâmplă și mai bine. Cel puțin în cazul
    meu așa funcționează.


    S-ar părea că așa
    funcționează în cazul multor oameni, din câte mi s-a spus. Oricum, Ema Stere
    ne-a întors cumva gândul și spre raftul cu utopiși. Despre care toată lumea
    vrea să știe mai mult, afirmă ea. Și adaugă – …dacă ar fi să construiesc în
    gând o societate utopică, ea ar trebui să aibă simțul măsurii și al
    ridicolului. Pentru că ne trebuie tuturor.


  • Fabio Melano: italienischer Literaturübersetzer setzt sich mit Werk Lucian Blagas auseinander

    Fabio Melano: italienischer Literaturübersetzer setzt sich mit Werk Lucian Blagas auseinander

    Das Internationale Literaturfestival, das den Namen des Philosophen und Dichters Lucian Blaga trägt, hat voriges Jahr bereits zum 19. Mal stattgefunden. Organisiert wurden die Festspiele von Radio Târgu Mureş (Neumarkt). Ob dieses Jahr das internationale Festival abgesagt wird oder nicht, wei‎ß man noch nicht Bescheid. Dr. Fabio Melano zählt zu den möglichen Gästen der diesjährigen Ausgabe. Fabio Melano ist Übersetzer und Publizist und lebt in Mailand. Über seine Liebe für Rumänien und die rumänische Literatur sagt unser Gesprächspartner:



    Für mich war es überhaupt nicht schwer, Blaga zu entdecken. Ich bin mit dem Professor Eugeniu Nistor befreundet, der das Festival in Neumarkt organisiert, und er hat mich in Blagas Philosophie eingeführt. Blagas Bücher haben mich verzaubert. Ich habe sie auf Rumänisch gelesen. Besonders von seinen Aphorismen war ich sehr begeistert. Der rumänische Philosoph Emil Cioran ist in Italien sehr bekannt für seine Aphorismen. Ciorans Aphorismen haben im Vergleich zu Blagas einen klaren Stil. Wer die subtilen Nuancen der rumänischen Sprache kennt und Blaga auf Rumänisch liest, versteht auch, warum er so einzigartig war. Seine Sprache ist eine Sprache, die viele nur mit Hilfe der Metaphern erreichen können. Als ich den Band »Der Diskobolos — Aphorismen und Anmerkungen« von Blaga ins Italienische übersetzte, fühlte ich, als ob sich alles wie nach einem Blitzschlag auf einmal änderte.“




    Höchstwahrscheinlich wird die 20. Ausgabe des Festivals in einer anderen Form stattfinden. Nachdem er diesen Weg eingeschlagen und begann, Blagas Bücher ins Italienische zu übertragen, stellte sich Fabio Melano einer neuen Herausforderung. Unser Gesprächspartner hat sich vorgenommen, den Band Lucian Blaga — ein Philosoph der Kulturen“ des Professors Eugeniu Nistor ins Italienische zu übersetzen. Ein Buch, das ihm auch die Begegnung mit der Volksballade Mioriţa und mit der Lyrik von Mihai Eminescu ermöglichte. Fabio Melano über die Herausforderungen der rumänischen Sprache an den Übersetzer:



    Blaga ist im Kontext der rumänischen Kultur zu verstehen, von der Volksballade »Mioriţa« bis zum »Dritten Brief« von Eminescu. Eine wichtige Rolle spielt natürlich sein Stil. Die rumänische Sprache ist für ihn wie die Musik für einen Komponisten. Die Buchstaben und die Wörter sind für ihn wie die Musiknoten für einen Schöpfer von Musik. Weil ich jetzt die rumänische Sprache kenne, kann ich sein Werk in vollen Zügen genie‎ßen.“




    Fabio Melano hat ein paar Jahre in Neumarkt am Mieresch (Târgu Mureş) gelebt. Er beschreibt sich selbst als Halb-Rumäne und sagt, dass die Italiener Blaga mit dem Herzen verstehen.

  • Un alt fel de avanpremiera a Festivalului International “Lucian Blaga” de la Târgu Mureş

    Un alt fel de avanpremiera a Festivalului International “Lucian Blaga” de la Târgu Mureş

    Dacă spui că
    Literatura română poate,câteodată, să schimbe destine, probabil că ești
    întâmpinat cu scepticism sau chiar cu ironie. Da, este o afirmație prea
    generală, dar îmi vin în minte destule discuții, la fel de gererale, despre
    literaturi mari și literaturi mici. Zilele acestea de încercări sunt,
    totuși, prilej de perspective mai inovatoare. Un asemenea destin este direct
    legat de Lucian Blaga – de festivalul internațional care-i poartă numele și de
    o prietenie sinceră.


    Ediția
    din 2019, a 19-ea, a Festivalului Internațional Lucian Blaga de la
    Târgu Mureș a avut loc vara și a fost găzuită de Radio Târgu Mureș. Ce și cum
    se va întâmpla în vara acestui an încă nu se știe. Dr. Eugeniu Nisto, lector
    la Universitatea Petru Maior din orașul transilvan, organizator principal, nu
    și-a spus cuvântul deocamdată ; dar mai este timp. Până atunci, îl cunoaștem
    pe unul dintre invitați : Dr.
    FABIO MELANO, traducător şi publicist din Milano, Italia. Cum a ajuns un fost
    inginer să cunoască România, literatura română (începând cu Blaga) și să devină
    bun prieten cu amândouă ? Explicații direct de la sursă.


    Blaga pentru mine a fost o
    descoperire oarecum mai ușoară. De ce ? Eu sunt prieten cu domnul profesor
    Eugeniu Nistor – stâlpul pe care se sprijină Festivalul Blaga de la Târgu Mureș
    – și el a fost cel care a început să mă inițieze. Prima carte, a doua, și m-am
    lăsat prins de tot. Cărțile nu erau traduse, eu citesc în română. Și am ajuns
    la Discibolul – niște aforisme scrise de Blaga. Știti că Cioran e foarte
    cunoscut în Italia pentru aforismele lui. El are un stil limpede, în care e mai
    mult întuneric decât lumină. Însă, în momentul în care începi să cunoști româna
    și vezi aforismele lui Blaga – știi că el era o ființă superioară. Și ajungea
    imediat acolo unde mulți se chinuie să ajungă prin metafore…La Blaga sunt
    momente când pare să vină un fulger de sus și nivelul se schimbă. Asta am
    simțit eu traducând Discobolul.


    Probabil
    că ediția a 20-a a Festivalului de la Târgu Mureș va avea loc, într-o formă sau
    alta. Poate nu extins și la alte localități din județ, ca în alți ani. Rămâne
    să vedem. Sigur este faptul că, odată pornit pe acest drum, Fabio Melano nu
    și-a schimbat doar orientarea profesională. După ce s-a convins că opera lui
    Blaga nu prea este tradusă în italiană, a trecut la o provocare mai grea -
    cartea Lucian Blaga – filosof al culturii, scrisă de Eugeniu Nistor. Și așa a ajuns la balada Miorița, la spațiul
    mioritic (Blaga) și a învățat multe lucruri care nu sunt la îndemâna oricui.
    Concluzia la care s-a oprit e simplă și la obiect:


    Și am ajuns și la Scrisoarea a
    III-a a lui Eminescu. Deci, totul se leagă. Blaga nu se naște ca o ciupercă
    într-o pădure uscată. Se naște într-o pădure pe care el cumva a interiorizat-o
    și reușit să o pună în paginile cărților. Mai există un punct foarte important
    – stilistica. El folosește limba română ca un muzician. Cum făcea Enescu. Lua
    notele și le punea împreună într-o compoziție deosebită. Blaga face la fel cu
    literele și vorbele. Iar eu, pentru
    că acum știu limba – nu foarte bine -pot să mă hrănesc cu ce ne-a dăruit el.




    Cuvintele lui Fabio
    Melano completează perfect portretul unui om care, de altfel, a trăit câțiva
    ani la Târgu Mureș. Continuă să se declare pe jumătate român și afirmă că
    italienii înțeleg cu inima textele lui Blaga. Interesant este că descoperirea
    care i-a schimbat drumul în viață s-a răsfrânt partial și asupra fetei lui. Este
    studentă la medicină. La Târgu Mureș. Ne-am dori ca dramele care se petrec în
    lume, la ora actuală, să se mute curând doar în pagini tămăduitoare de
    literatură. Pe care să le citim cu un sentiment de împăcare și recunoștință.
    Împăcarea însă e mult mai grea decât literatura.


  • #newTogether: Österreichisches Kulturforum lädt Künstler zu virtuellem Gedankenaustausch ein

    #newTogether: Österreichisches Kulturforum lädt Künstler zu virtuellem Gedankenaustausch ein

    Das Österreichische Kulturforum in Bukarest hat neulich ein Projekt gestartet, das rumänische und österreichische Künstlerinnen und Künstler zum Nachdenken einlädt, wie die Kunst unsere Gemeinschaft und unser Leben in Zeiten der Pandemie beeinflussen kann. Der stellvertretende Intendant des Österreichischen Kulturforums in Bukarest, Andrei Popov, erläutert:



    Dieses Projekt war in diesen Zeiten mehr als notwendig, weil wir heute mehr als je zuvor gegenwartsorientiert sind, jetzt denken wir mehr als je zuvor daran, wie wir überleben werden. Unter diesen Umständen betrachte ich so eine Diskussion, wie wir uns selber während dieser Krise sehen, als notwendig. Wenn wir die Zeit zu Hause jetzt nicht sinnvoll nutzen, um auch darüber nachzudenken, wie die Pandemie uns und die Gesellschaft verändert, dann wann? Ja, es ist sehr wichtig, dass wir jetzt lernen, zusammenzuhalten, denn jetzt sind wir alle verzweifelt. Ich wei‎ß nicht, was genau gemeinsam bedeutet, aber die Künstler können das sehr gut durch ihre Kunst in Perspektive setzen. Viele Persönlichkeiten der rumänischen und österreichischen Kunstszene haben auf unseren Vorschlag positiv reagiert: Darsteller, Regisseure, Schriftsteller, Dichter, bildende Künstler, Musiker.“




    Was genau das Projekt #newTogether bedeutet: vor allem online-Diskussionen und die Möglichkeit, darüber zu sprechen, wie wir uns fühlen, mit einer Situation wie der gegenwärtigen von heute auf morgen konfrontiert zu werden. Eine Art Literaturkreis mit Teilnehmern, die wir kennen, aber ohne einen eigentlichen Treffpunkt. Und das nicht, um über die traurigen Zahlen oder den verzweifelten Kampf der Ärzte für das Leben ihrer Patienten zu reden, auch nicht für psychologische Beratung, sondern um zusammen Lösungen für morgen zu finden.



    Am 8. Januar 2020 hatten das Goethe-Institut, das Österreichische Kulturforum und die Nationale Musikhochschule in Bukarest eine Herausforderung für junge Musiker und Liebhaber der Musik von Beethoven gestartet: das Projekt Quoting Beethoven“ lud sie ein, im Jahr des Beethoven-Jubiläums die Musik des absoluten Stars der klassischen Musik neu zu interpretieren und zu aktualisieren. Weil die Musik wie Balsam auf die Wunde ist, haben wir Andrei Popov gefragt, wie das Projekt unter aktuellen Umständen läuft:



    Der Wettbewerb geht weiter. Bis 15. Juni warten wir auf die Werke junger Musiker und der Liebhaber klassischer Musik im Allgemeinen, egal ob Komponisten oder Interpreten aller Musikgenres. Zum Glück handelte es sich sowieso um einen Online-Wettbewerb. Was danach kommt, kann man jetzt nicht sagen, wir hoffen, dass wir den Erwartungen der Teilnehmer nach Ende der Krise nachkommen können. Im Mai werden wir genau wissen, ob wir dieses Projekt umdenken müssen.“




    Der Mensch ist ein Schilfrohr, das schwächste in der Natur, aber ein denkendes Schilfrohr, sagte der französische Mathematiker und Religionsphilosoph Blaise Pascal. Umdenken ist der gemeinsame Nenner, den diese Projekte haben. Vielleicht nicht die schlimmste Art und Weise, die Zeit zu Hause zu nutzen.

  • “Ce facem ? Ce lecție învățăm din momentul de față ?”

    “Ce facem ? Ce lecție învățăm din momentul de față ?”

    Cred că este
    esența primului proiect despre care vă vorbim astăzi, intitulat #newTogether
    – un nou Împreună.



    Forumul Cultural
    Austriac București a fost cel care a lansat recent acest proiect, invitând mai
    mulți artiști români și austrieci să reflecteze la modul în care arta lor și
    comunitățile noastre se pot transforma odată cu această situație de criză prin
    care trecem cu toții.


    Ne spune mai
    multe Andrei Popov, director adjunct al Forumului :


    Credem că
    este un proiect necesar pentru că acum suntem poate excesiv orientatați către
    momentul de față, către maniera de a supraviețui de azi pe mâine. Credem că o
    dezbatere despre modul în care ne vedem pe noi înșine după această criză este
    absolut necesară. Dacă nu folosim aceste momente pentru a ne face un plan minim
    de viitor, atunci când o vom face ?

    Da, este foarte mare nevoie să învățăm să fim
    împreună pentru că în momentul de față suntem cu toții separați. Nu știu cum va fi acel împreună. Iar
    artiștii, care sunt hârtia de turnesol a societăților noastre, sunt cei care se
    pot pune în perspectivă. Reacțiile au fost foarte bune până acum. Au răspuns
    afirmativ și cu entuziasm propunerii noastre nume mari din România și
    Austria: actori, regizori, scriitori, poeți, artiști plastici,
    muzicieni.



    #newTogether (un nou Împreună) înseamnă un loc de discuții la
    distanță, posibilitatea de a vorbi altfel despre perioada în care ne-am trezit
    aruncați, fără voie și pe nepregătite. Un fel de cenaclu cu participanți
    cunoscuți, dar fără loc fizic de întâlnire. Nu pentru a urmări, de multe ori cu
    lacrimi în ochi, cifrele sumbre care apar pe ecrane sau eforturile de multe ori
    supraomenești ale celor din linia întâi. Nici pentru a pregăti rețete
    tradiționale sau sofisticate, nici pentru a dansa rumba sau a face consiliere
    psihologică – toate foarte utile în aceste timpuri. Ci pentru a căuta,
    împreună, niște soluții pentru ziua de mâine.


    Muzica, și ea o
    excelentă însoțitoare a vremurilor grele (sau de orice fel), a pornit în 2020
    cu numele lui Beethoven în frunte. Pentru că se împlinesc 250 de ani de la a
    naşterea lui Ludwig van Beethoven (17 decembrie). Pe 8 ianuarie 2020,
    Goethe-Institut, Forumul Cultural Austriac și Universitatea Naţională de Muzică
    București îi provoca pe melomani şi pe tinerii artişti să reinterpreteze şi să
    actualizeze opera starului absolut al muzicii clasice. Pe scurt, Quoting
    Beethoven.


    Ce se mai
    întâmplă, în actualul context, cu acest concurs, ne spune tot Andrei
    Popov :


    Concursul
    Quoting Beethoven, Citându-l pe Beethoven continuă. El se desfășoară până pe
    15 iunie, deci așteptăm în continuare creațiile tinerilor melomani, ale celor
    pasionați de muzică în general – compozitori, simpli ascultători, interpreți
    din toate genurile muzicale. Șansa concursului asta a fost -este online. Ce se
    va întâmpla după, vom vedea în funcție de modul în care va evolua această criză
    și cum vom reuși să ne adaptăm ca să ne onorăm obligațiile față de cei care vor
    dori să contribuie la el. Vom vedea,
    în luna mai unde ne vom afla, cum și dacă va trebui să regândim acest proiect.



    Regândirea pare
    să fie numitorul comun al celor două proiecte pe care le-am prezentat astăzi,
    la Radio România Internațional. Statul în casă – acolo unde se poate -
    predispune și la regândire. Un mare matematician, fizician și scriitor spunea cândva că Omul este… o trestie gânditoare.
    Nu știu la care parte să mă opresc. Trestia este romantică și supusă tuturor
    vânturilor, se clatină la cea mai mică adiere. Omul, supus și el acum unor
    încercări care riscă să îl îndoaie, are șansa gândului. Ar fi de dorit să ne
    vină tuturor gândul cel bun și să reînvățăm să prețuim tot ce e în jurul nostru.
    Și să ne prețuim între noi.


  • Céramique monumentale à Medgidia. Un projet innovateur des années 1970

    Céramique monumentale à Medgidia. Un projet innovateur des années 1970

    Il était une fois une association roumaine qui se donnait pour but de promouvoir la céramique roumaine. Et il était une fois, à Medgidia, dans le sud-est de la Roumanie, une colonie de création de céramique monumentale.







    Plusieurs décennies séparent ces deux projets. Les colonies artistiques de Medgidia ont eu lieu dans les années 1970, alors que lassociation mentionnée tente, de nos jours, à faire revivre ce patrimoine culturel national oublié. Et pour cause. Ces colonies restent quasi inconnues, aujourdhui, même des spécialistes, alors que cest justement là que furent jetées les bases de la céramique roumaine moderne.







    Les débuts de ce phénomène remontent aux années 1970. Cest entre 1971 et 1977 quenviron 80 ouvrages en céramique monumentale ont vu le jour à Medgidia. Leurs créateurs en ont fait don à la ville pour décorer différents espaces publics – parcs, places publiques ou encore la falaise du Canal de Carasu. Malheureusement, il ny en reste plus grand-chose, de nos jours, car la plupart de ces créations ont été détruites lors des travaux de construction du canal reliant le Danube à la mer Noire, à la fin des années 70 et au début des années 80. A lépoque, ces colonies de création étaient quelque chose dinédit. Cétait pour la première fois que la céramique prenait une forme monumentale, étant censée décorer les espaces publics de cette petite ville de Dobroudja.





    Cest justement pour remettre en valeur ce patrimoine culturel oublié, quune nouvelle initiative est née. Une équipe de céramistes a démarré un projet de recherche, intitulé « Patrimoine culturel revisité. Les Colonies de Medgidia – phénomène fondateur de la céramique roumaine contemporaine». Ils ont interviewé des artistes ayant participé à ces colonies de création, ils ont épluché les archives.




    Oana Rill fait partie de cette équipe et nous parle des débuts de ce projet : « Ce fut une initiative commune, lancée par Gheorghe Fărcășiu, un céramiste avec lequel nous avons beaucoup collaboré ces dernières années. En fait, Gheorghe Fărcășiu comptait parmi les invités au premier projet du domaine de la céramique, déroulé par notre association. Il nous a montré un catalogue douvrages de cette époque-là. Bien que je sois diplômée de la section de céramique de la faculté darts plastiques, jignorais complètement lexistence de ces colonies et je ne connaissais pas non plus les céramistes qui y avaient participé. Et je me suis rendu compte que si jen avais été au courant, jaurai évolué, peut – être, différemment. »





    Pour savoir davantage sur ces colonies, léquipe de Oana Rill a voyagé aux 4 coins de la Roumanie : à Bucarest (sud), Medgidia, Constanţa (sud-est), Sibiu, Alba-Iulia et Sighişoara (centre). Ses membres sont aussi entrés en contact avec les artistes établis à létranger, dont certains aux Etats-Unis. Ils ont étudié des documents darchives – articles de la presse de lépoque ou des magazines spécialisés, photographies des années 70 se trouvant dans des collections privées. Eduard Andrei fait lui aussi partie de léquipe qui a mis sur pied ce projet ambitieux intitulé « Patrimoine culturel revisité. Les Colonies de Medgidia – phénomène fondateur de la céramique roumaine contemporaine ».



    Eduard Andrei explique pourquoi ce phénomène méconnu est tellement important pour ce domaine de lart : « Notre intérêt pour les colonies de céramique monumentale de Medgidia part du constat évident que ce sujet est quasi inconnu. Cest valable aussi pour les spécialistes. Et là je pense aux étudiants des facultés des Beaux-Arts, de la section de Céramique. Pratiquement, ils nont pas eu accès jusquici à une base de données bibliographiques, ni aux documents darchive qui les aident à comprendre limportance de ce phénomène. A notre avis, ces colonies de création de Medgidia ont jeté les fondements de la céramique roumaine contemporaine. Avant, la céramique était considérée comme un art mineur, qui produisait des objets de petites dimensions, dutilité générale. Et elle était traitée comme telle. Or, une fois lancées les Colonies de Medgidia, la céramique a conquis lespace public. Du coup, on ny pensait plus uniquement en termes de petits objets. Ce fut aussi une expérimentation technique très intéressante pour les artistes participants, qui navaient pas travaillé de pareils ouvrages auparavant, en fait, ils navaient jamais créé de la céramique sculpturale, censée décorer les espaces publics de Medgidia. »




    Dans les années 70, à Medgidia, un art qui restait normalement à lintérieur des ateliers sortait pour la première fois à lextérieur. Les parcs de la ville étaient parsemés de sculptures géantes en céramique, aux formes plus ou moins abstraites. De nos jours, il nen reste plus que des photos, réunies sur le site du Musée national dart contemporain de Roumanie, dans la section docu.magazin, consacrée à la Documentation et à la Mémoire numérique. Et grâce à léquipe de céramistes passionnés dont nous venons de parler, les Colonies de céramique de Medgidia sont à découvrir aussi dans un volume bilingue, en roumain et en anglais. Lalbum a été lancé en novembre 2019 à Medgidia et à Bucarest, en présence dartistes participants. (Trad. Valentina Beleavski)


    Découvrez des photos ici:


    http://www.documagazin2.mnac.ro/galeriemedgidia.html