Category: Teatru armânescu

Vedz cu bunlu, bre criştine
di Nicolae Batzaria

A multor tu-aistâ lume
Tot anapuda lâ vine,
Că nu știi cum lâ-i aradha,
Nu lu-acaţâ lucrul ghine.

Paț arăulu, ma nu-t tal’e –
Cum pâţâ mâratlu Petru
Cindu s-duse tru-altâ hoarâ
La un oaspe, tri Sum-Chetru.

Viñiu, frate”, dzâţe omlu;
Feaţiși ghine si-ñi bânedz.
Eu mi duc s-l’eau nişte carne;
Tine-n casâ intrâ ş-şedz.”

Intrâ Petru, ș-nicuchira
L’ea fârinâ ta s-frimitâ.
Mași cu carne easte-arşine !
Ma si-ai oaspe vrei ș-nâ pitâ.

Tot ânţearnâ, tinde peturi;
Bagâ umtu, bagâ oauâ,
S’ s-facâ grasâ și s-u-alavdâ.
De! Ca Tana nu sunt doauâ.

Ma mul’earea, vedz, ân casâ
Nu va s-şeadâ tot adratâ.
Aşi, ș-Tana nicuchira
Ni pârpodz nu-avea bâgatâ.

Ș-ma si scoalâ ș-ma s-apleacâ
Tinde peturi, bagâ sare,
Ș-dinâpoi cicioarle albe
Es nafoarâ tu-aplicare.

Veade omlu – că nu-i orbu,
Ș’ de! urghia ţi ț-ul pindze:
,Oh, ţi albâ, ţi mușeatâ!”
Ș-di cicioare ma ‘și-u strindze.

,,Di-aţel’i ñi-ești?” dzâţe nisâ,
Și-altâ nu. Ma mutâ zvana
Ș-unâ-n cap nicuchireascâ,
S-ţînâ minte care-i Tana.

,,Ah, ți doare!” strigâ corbul.
Ş-curâ sîndzile izvor.
,,Ma ţi-i bunâ, du-te,-acațâ
Şi-altâ-armânâ di cicior.”

Na ş-bârbatlu, cundiseaşte
Ș-veade oaspile că plândze.
,,Ţe-ai, bre Petru? Ţe-ai pâţâtâ?
Cari ti feaţe tot di sândze?”

Cum sâ spunâ tora Petrul?
S-dzicâ ,,ia, ţe ñi-easte halea”?
Ș’ ca l’iu fricâ, ca nu-l’i țâne.
S’ nu-l’i ma umfla ș-nâsu chealea.

Asudorile l-trecu, mâratlu.
S-şuţâ s-aflâ ţe s-aspunâ
Nacâ poate s-iduseascâ
Şi s-ascapâ cu minciunâ.

Ma mul’earea, ca mul’eare;
la-u, arsare cama ninte.
Alte hâri, vahi, nu-au mul’erile;
Ma, s-ti-arâdâ, sun mași minte.

,,Ia, bârbate, cumu s-feaţe.
Cum pâţi nâs lucru-ahtare.
Pânâ s-ñerdzi și s-ti torni,
S-duse omlu la mul’eare.

Vrea si-u veadâ, si-u hârseascâ:
<>
Pinâ s-dzicâ doauâ zboare,
Nisâ l’i-are ‘nâ cluţatâ.

Ma, ca s-dzțţem ândriptatea,
Singur oaspile stipseaşte,
Că nu știe cum s-acaţâ.
La cicioare s-ahiurseaște?

E, chir Petru, s-ţâ spun mine,
Trâ-altâ oarâ, s-nu-agârşeşti.
Macâ vrei s-nu paţ arăulu
Ș-ma vrei lucru s-bitiseşti,

Vedz cu bunlu, bre criștine,
Prota caplu s-hâriseaște.
Zbura-l’i ghine, cu dulţeame,
Că așițe nu s-nâireaște.

U vidzuși câ nu s-aghreadzâ
Ș-că s-disñeardâ ș-ea cu tine?
Tinde mîna ș-la cicioare,
Strindze-apoia cât ma ghine.

Ia cum faţe om cu minte.
E, chir Petru, vedz di nveaţâ:
Iţi lucru s-bitiseaște
Cu pi-aghalea ș-cu buneaţâ.

Dicit, tine, op di prota,
U-acâţași ea di cicior.
Ti-agudeaște, că-i viţearcâ;
Cât tr-aţea nu ncape zbor.”
 

Vedz că scrie amirălu
di Nicolae Batzaria

Minduit ma s-toarnâ omlu
Din pâzare, di nafoarâ.
,,Ţe hâbare, lai bârbate?
Ţi ma s-avde pi tu hoarâ?”

,,Nu mi ntreabâ, mori mul’eare,
L’i vine-a omului s’ s-l’ea di peri.
Dimândă, vedz, amirălu,
Un bârbat s-l’ea dau’ mul’eri.”

,,Uâ, bârbate, mușcâ-ț limba –
Ți hâbare ñi-aduţi tine!
Taţi, s-nu ti-avdâ ş-vârnu altu,
Că-i ti pezâ, câ-i ti-arşine.

Nicuchire, minduia-te:
Iu va s-şeadâ-aţea mul’eare?
Nu poa’ s-hibâ; nu nâ ncape;
Nu n-avem noi casâ mare.

Vedz şi vatra, bre criştine,
Că ‘și-u ñicâ cât ti doi:
Mine cohea, tine cohea,
Nu-are loc dicât ti noi.”

Dzuua-alantâ ‘şi-vine omlu
Tot pi minduire mare:
,,Zore lucru, nicuchiră;
Az vine noauâ hâbare.”

Ţi-i aestâ?” – ,,N-aflăm draclu.
S-bagâ mina Dumnidzălu !
Doi bârbaţ s-l’ea ‘nâ mul’eare,
Dimândă, vedz, amirălu.”

,,Dzâcu ș-mine că-i ca zore.
Ma noi tora ţi s-adrăm?
Vedz, că scrie amirălu;
De, cu nâs va n-acâţăm?

Ș-câtu s-hibâ, altâ și-easte:
Doi bârbaț va s-cama treacâ.
Eu di tora mi duchescu
Că cu dol’i nu ñi ngreacâ.

Casa i-ñicâ, ma nâ ncape:
Mi-adun mine, ti-aduñi tine.
Ia, ş-la vatrâ, lai bârbate,
Are loc tra s-şeadâ ghine.

Taţi, bârbate, câ nu-i slabâ
Cum u-aduţe Dumnidzâlu.
Bunâ s-feaţe; ma, s-lâ dzâțem:
S-nâ bâneadzâ amirălu !”

Vâ câlisim, vruţ oaspiţ, s-ascultaţ aoa dauâ pârvulii di Nicolae Batzaria, tu interpretarea al Toma Enache. Easti zborlu ti “Vedz cu bunlu, bre criştine!” şi ” Vedz că scrii amirălu!”.