Category: Teatru armânescu

  • Ş-draclu fudze di armân

    Ş-draclu fudze di armân
    di Nicolae Batzaria
    Puizie spusâ di Toma Enache


    Unâoarâ cându armânlu

    Ş-ara di cu dimneaţâ,

    Sâ-l’i-Creapâ-Numa-l’i dzâţe:

    -“Fârtate, cu mbâreaţâ!”

    -“S-bânedz”, l’i-u toarnâ omlu,

    Şi zboarâ dupâ zboarâ,

    Nâş feaţirâ suţatâ

    Ş-giurat el’i doil’i loarâ.

    Deadun s-lucreadzâ loclu,

    S-ampartâ-apoi ca fraţ

    Ţe s-easâ câtrâ vearâ,

    Cum fac doi buni urtaţ.

    Trâ ninte-lâ lucrarea!

    Ş-tut grân el’i siminarâ

    Ş-ca s-nu aibâ ancâceare,

    Cu cale nâş aflarâ:

    Armânlu la mpârţare,

    S-l’ia parte ma puţânâ

    Prisuprâ iţi creaşte!

    Alantâ, ţe s-armânâ

    Ş-cu toate arâdzâţińile,

    Ia, draclu la s-adunâ.

    -“Ai şedz cu sânâtate!”

    – “Ia, du-te oarâ bunâ!”

    Fârtaţl’i si dispartu,

    Ş-da mâna, s-başe-n gurâ,

    Fac zbor s-adunâ veara,

    Cum lâ-easte-n ligâturâ.

    Şi s-duţe cate-ş unlu

    La lucrulu ţi ş-are.

    Si-l’i-Ceapâ-Numa s-bagâ

    Angrâńe şi ncâceare.

    Arâde,-i maş harauâ,

    Arsare pri-un cicior.

    “Dip ghine ńearse dzua

    Lu arâş ahânt lişor!”

    “Bre, glari ţe-ş furâ armâńil’i.

    Pân tora nu am vidzutâ

    Un om cu ahtare minte

    S-arâdâ tu minutâ.

    S-l’ia partea di pisuprâ!

    Aproape dip ţiva

    Ş-alanta, cama multa,

    A ńia maş sâ-ńi da.

    Ma veara cându yine,

    Vidzu si-l’i-Creapâ-Numa

    C-armânlu nu s-âncalţâ,

    Câ un âl feaţe muma.

    Ia-l omlu cu nâ coasâ

    Tot schicurle ş-l’i tal’e,

    Ş-armase maş trâ draclu

    S-adunâ nişte pal’e.

    -“Fârtate”, dzâţe-atumţea,

    “Bâgaş-me ved, tu sac,

    Ti spuseşi ma dişteptu,

    Di draclu cama drac.

    Nu ńeardze, a, s-mi l’erţi,

    Trâ anlu care yine,

    L’iau partea di pisuprâ

    Ş-alantâ s-u l’iai tine”.

    -“Pri chefea ta la s-facâ,

    A s-hibâ, bre fârtate,

    Trâ anlu di divearâ,

    Ai, seaminâ patate”.

    Ia-u ş-toamna ţea cu ploile,

    Lâ faţe ea hâbare

    Că s-coapsirâ patâţle,

    Că-i oara tr-adunare.

    -“Ved tora”, dzâţe draclu,

    “Armânlu ţe s-adarâ?

    Nu poate ca s-me-arâdâ,

    Âńi vini ş-a mea oarâ”.

    Ş-ma tal’e Sâtânâlu,

    Asudâ ş-tot ma s-curmâ,

    Ma frândzâ ş-iara frândzâ,

    Pâtate niţi urmâ.

    Armânlu l’ia nâ sapâ

    Ş-te s-vedz la râdâţine!

    Că deade Dumnidzâlu

    Ş-ambărle s-hibâ mpline.

    Când veade aşiţe draclu,

    Fudzi nâirit ca foc:

    “Cu-armânlu nu s-acaţâ,

    Că-i şapte draţ tr-un loc”.

  • Lucru di chirut


     

    Un tinir – cum sun’ şi-alţâ —

    Cu zigha ma nafoarâ,

    Di-aţel’i ţe lâ si pari

    Că s-mâcâ tut ţe-azboarâ,

    ’Nâ dzuuă – sâ-nveaţâ

    Ghumarlu-l’i sâ zburascâ.

    “Va s-fac – âşi dzâsi singur,

    Ca lumea s-ciuduseascâ”.

    Avdzâţ-lu cum tut strigâ:

    “Ascultâ, uricl’eate:

    S-mi scoţ cu faţa albâ,

    S-mi alavda horili toati.

    Dişcl’idi ghini gura

    Ş-dzâ: Bună dimneaţa!

    S-nu zgheri, ma sâ zburăşti…

    Nu-aşi, s-ti l’ea lâiaţa!”

    Şi spuni ş-iara spuni;

    Asudâ şi s-nâireaşti.

    Ma tuti sunt chiruti:

    Ghumarlu nu zburaşti.

    Ia, treaţi-un om cu minti;

    Ş-când veadi-ahtari glar,

    Cu stânga ș-faţi cruţi

    Şi-l’i dzâţi: “Pri ghumar

    S-lu nveţ ca sâ zburascâ

    Nu s-poati — iţi s-faţ;

    Ma, di la nâs nveaţâ,

    Chirute, cumu s-faţ!

  • Şi aşi s-faţi

    Şi aşi s-faţi
    di Nicolae Batzaria
    Puizie spusâ di Toma Enache


     
     
     

    “Daţ di-alagâ, aideţ, oamińi,

    Ńiţi şi mâri, mul’eri ş-bârbaţ;

    Loaţ ma-n yie, pânâ-i-oarâ,

    Nu aveţ ńilâ ţe va s-daţ.

     

    Cari va noaptea s-poatâ s-doarmâ

    Cari va sândzili s-nu-şi chearâ,

    S-treacâ banâ cu arihati

    Tu câldurâ ńeadzâ-vearâ,

     

    Ma curundu, s-nu s-amânâ,

    S-vinâ s-l’ea di aistâ apâ.

    Di nisomnu ş-mâcâturâ

    Tu minutâ va s-ascapâ.

     

    Tartabiţi şi puricami,

    Veşti, muşte şi furniţi

    Apa-aestâ ţâ li moare –

    Furâ mâri i furâ ńiţi”.

     

    Omlu strigâ ş-lumea alagâ

    Ca s-acumprâ cari di cari,

    Câ ş-eara ca ńeadza-vearâ,

    ‘Nâ câldurâ ti cripari.

     

    S-toarnâ-apoia di lu ntreabâ:

    “Ghine, frate, cum s-adrâm.

    Tartabiţil’i ş-toati alanti

    Noi s-putem s-li vâtâmâm”?

     

    “Nu-i ţiva”, li dzâţi omlu;

    “Voi mutriţ s-li acâţaţ;

    Loaţ apoia ş-cu câştigâ

    Pri sum-soarâ l-gâdicaţ.

     

    El arâdi s-câpâiaşti

    Ş-cându dişcl’isâ gura şi-u-ari,

    Unâ chicâ toarnâ-l’i nuntru

    Ş-va videţ câ tru-oarâ moari”.

     

    “Am aestâ ţâ fu apa?”

    Faţe un di-aţel’i din hoarâ.

    “Murafeti ţi ciudie,

    S-gâdiţ puriţl’i sum-soarâ!

     

    Va-l’i aspun eu gâdicari

    Ma s-lu acaţu, si-l bagu tu mânâ:

    L’eau şi-l calcu cu ciciorlu

    Ş-niţi urmâ s-nu-şi armânâ”.

     

    “Şi-aşi s-faţi” , dzâţi omlu;

    “Poţ si-l calţi ş-cu ciciorlu.

    Dicât şi-apa mea âl’i moari-

    Ia ţe ńi-fu a ńia zborlu”.

     
     
     

  • Luţeafirlu

    Luţeafirlu

    Luţeafirlu
    di Mihai Eminescu
    pi armâneaști di Toma Enache

    Ca tu pirmit aşi s-făţea
    Ş-di căndu i eta aflată
    Dit soie di amiră , băna
    Nă feată steau-mşeată.

    Maş ună la părinţ eara
    Pirifană ş-ambară;
    Icoană tu băseriţ ea
    Ş-lună tu steali-afoară.

    Su-aumbra grendzălor di plochi
    S-aşuţă di iu sta-mbroastă,
    Cătă firidă iu tu cohi
    Luţeafirlu adastă.

    Mutrea naparti cum tu amări
    Nţapă ş-yiliceaşti
    Pi trimburatili cărări
    Pampori lăi urseaşti.

    Ază-l mutri, măni năpoi
    L’ia foc a l’ei hicati
    El ţi-u mutri ahănti gioi
    Lo vrearea ali feati.

    Cum ea pi coati s-andrupa
    Frămtea-ă l’i chirea tu yisi,
    Ti dorlu a lui şi inima
    Şi suflitu-l’i si aprimsi.

    Ş-ţi soi apireaşti el
    Cănd amurdzaşti afoară
    Stră laiu mur di la castel
    Iu ea va s-iasă troară.

    Ş-pi dinăpoi, pi ceapa a l’ei
    Agiumsi tuş ăn casă.
    Di gl’eţ anţasi, di scăntel’i
    Nă piră s-faţi plasă.

    Ş-cănd tu crivati s-teasi ndrept
    Fitica ti durn’iari,
    Ãl’i mută mân’ili tu chept
    I-ncl’idi ocl’i di n’irari.

    Şi dit yilie `nă lun’ină
    Pi trup cadi virsată ,
    Pi ocl’i mări ş-ncl’şi ţi mină
    Pi faţa a l’ei turnată.

    Ea ul mutrea ş-ca arădea
    El tu yilie trimbura,
    Că ţe ahănda tu yis nidzea
    Un suflit dol’i di s-adra.

    Ş-canda zbura cu el tu somn
    Ş-ca suschira ş-greu ăl’i yinea:
    Lăi, vrute,pisti noapti domn,
    Că ţe nu yini ? Yinu aoa!

    Luţeafir imir s-dipunai,
    S-archiuşuri pi ună arază,
    Tu casă ş-minti s-apireai
    Şi bana-n’i lun’ineadză!

    El asculta anvirinat
    Ş-ascapiră di vreari
    Şi s-aruca ca sfuldzirat
    S-ahundusea tu amari.

    Şi apa iu-şi fu plăscănit
    Vărliga s-arcuteaşti,
    Dit ahăndos niarăzvuit
    Pirifan gioni creaşti.

    Anarga treaţi ca tu pragu
    Pi mardzina ali geami
    Ş-tu mănă ţăni un ciumagu
    Tsi-împlinu-i di călami.

    Părea un tinir vuivudă
    Cu per di malâmă moali
    Un vinit veştu si-anudă
    Pi anumirili goali.

    Aumbra faţ-l’ei tu yilii
    I albă ca nă ţeară –
    Un mortu muşat cu ocl’ii yii
    Tsi ascapiră nafoară .

    Dit haua mea, vin’i multu greu,
    Ta-s avdu-acl’imarea
    Şi ţerlu easti tati a meu
    Şi dada a mea i-amarea.

    Tu a tău udici ta s-potu s-yin,
    S-ti vedu tu crivati,
    Dipuş i aoa cu-a meu sirin
    Şi bană-n’i loai dit api.

    Yinu, steauă maş niheamă
    Lasă–ţ căşoara a tauă ,
    Io hiu Luţeafirlu di-ndzeană
    S-ti fac ănveastă nauă .

    Tuş tu pălati di mirgeani
    S-bănăm eta chirută ,
    Ş-dun’eaua tută dit ocheani
    Cu vreari va ti-ascultă.

    Căt hii muşat, cum maş tu yis
    Un anghil am vidzută ,
    Ama pi torlu a tău dişcl’is
    Nu-as calcu eta tută.

    Ai stran’ili şi zboară xeani,
    Ş-fără di bană ascapiri,
    Că io hiu yie; ş-mortu tini
    Ş-mi astal’i a tali piri.

    Tricu nă dzuă ş-alti trei
    Ş-ca pi scutidi yini,
    Luţeafirlu pisupra a l’ei
    Cu arazili’i sirini.

    Ea s-minduea la el tu somn,
    Tu minti să-şi lu aducă
    Şi dor di-a chimat’lor domn
    Tu inimă u-anciupă:

    Luțeafir imir, s-dipunai
    S-archiuşiri pi ună arază ,
    Tu casă ş-minti s-apireai
    Şi bana-n’i lun’ineadză!

    Cum el dit ţer u aduchi,
    Di pidimo s-alumtă,
    Ş-deavrigra ţerlu ahurhi
    Tu locu iu si-astupă.

    Tu air piri sălăghiti,
    Duneaua u-acăţară
    Ş-dit pădzăli discurfusiti
    Da cap, un gioni afoară.

    Pi laia perci ca di yită
    Căruna ardi s-pari,
    Ş-azbuira pi minduită
    Ş-ban’i făţea tu soari.

    Dit laiu savan dizvilit
    Ies marmoree braţă
    Yini anvir’nat ş-ca minduit
    Şi galbin i tu faţă;

    Ma ocl’i mări, a lor n’iati
    Ahănda el i-aprindi,
    Dauă lăngori dip agiunati
    Şi mplini di scutidi.

    – Dit haoa mea vin’i multu greu
    S-ti avd ş-aestă aradă ,
    Şi soarili i tati a meu
    Şi noaptea n’i-easti dadă.

    Yinu la steauă, dip niheamă
    Lasă-ţ căşoara a tauă,
    Io hiu Luţeafirlu di-ndzeană
    S-ti fac ănveastă nauă.

    Tu per ţi malămă lu-ai,
    S-ţ-acaţ cărun’i di steali,
    Tu a meali ţeruri s-dai
    Pirifană ca eali.

    Căt hii muşat, cum maş tu yis
    Nă strigă am vidzută,
    Ama pi torlu a tău dişcl’is
    Nu-as calcu eta tută.

    Ãn’i cicânesc di a tău dor
    Tu cheptu, a meali coardi
    N’i angreacă ocl’i mări ş-mi mor
    Mutrita ta mi ardi.

    Ma, io cum s-dipun la tini?
    Nu vrei ta s-badz tu minti,
    Că moartea nu-i ti mini,
    Ş-că tini u-ai dininti?

    Nu caftu zboară uidisiti,
    Nu ştiu cum s-ahurhescu –
    A tali suntu achicăsiti
    Maş mini nu-aduchescu;

    Ama ma s-vrei curună
    Ți s-umplă vrearea ghini,
    Pi loc tini dipună
    Ta s-mori isa cu mini.

    Ãn’i cafţă tora s-mor aoa
    Ta s-dai ună băşeari,
    Ma voi să ştii ti totna
    Că ş-vrearea-n’i easti mari;

    E, va s-hiu dit amărtie fapt,
    Va s-l’iau altă aradă;
    Di etili tuti hiu ligatu
    Ma voi ta s-mi dizleagă.

    Ş-fudzi… Canda di dip chiru.
    Ti vrearea a unei feati,
    S-freadzi dit locu ţi-l avu,
    Cu dzălili nicati.

    Tu idyea oară, Cătălin,
    Spărhiac criscut ân casă ,
    Ți bagă tu putiri yin
    A oamin’ilor la masă.

    Ficior ţi ţăni dinăpoi
    Fustăn’i di amiroan’i,
    Un doci aflat şi ici di soi,
    Ama cu ocl’i di lamn’i.

    Şi faţăli aroşi li adară,
    Ti capu a lui, ş-au hari,
    La Cătlina, bagă oară
    Ş-u veagl’i cu n’irari.

    Ma ţi işi muşată semn
    Ş-anami, s-u ardă pira;
    E, Cătălin, tora s-videm
    Cara s-ţ-agiută mira.

    Ş-u strindzi ayon’ea pi sum sin
    Aşe tu uşi diunăoară.
    – Em ţi vrei, o, lăi, Cătălin?
    Nu-ai lucru tor’ di oară.

    – Ţi voi? Voi s-nu hii cihtisită
    Ş-daima pi minduiari,
    S-arădz, s-mi-alaşi tu bitisită
    Să–ţ l’iau maş nă băşari.

    – Hăbari lai, nu-am ţi cher,
    Nu mi cărtea, du-ti naparti –
    Că di luţeafirlu dit ţer
    Mi l’ia un dor di moarti.

    – Ti-nveţ cara tini s-nu ştii
    Cum s-feţi tută vrearea,
    Nu ancaci-mi ti amărtii,
    Aravdă, stăi preayalea.

    Cum vinitorlu acaţă tu păduri
    Pul’il’i cu laţu
    Aşe pi braţu a mel s-archiuşiri,
    S-mi strindză ş-tini cu braţu;

    Cu ocl’i ăncărfusiţ tu oară
    Tu ocl’i a mei s-armăn’i…
    Căndu va ti-analţdi sumsoară
    S-ti pindză dit călcăn’i;

    Cându faţa mea u aplec nghios,
    A ta s-mutrească dzeana,
    Şi s-nă mutrim cama vărtos
    Ş-cu vreari tută bana;

    Ş-ca s-ti pitrundă siyur
    Agapea ți-anvițaşi,
    Cându va ti baş ş-mi andoapir,
    Tini năpoi s-mi başi.

    Ea lu mutrea pi cilimean
    Nirată ş-aspăreată
    Ş-cu nămuzi ş-angătan
    Taha nu-l va ş-ul caftă.

    Ş-mizi ăl’i dzăsi: – Di cu n’ic
    Ti şteam ghini pi tini,
    Tut băndurai, ti ţiva dip,
    Ti uiduseşti cu mini…

    Ma un luţeafir ţi apiri,
    Dit isihia şcretă,
    Da fără mardzin’i dzări
    Tu amarea agărşetă.

    Ti aţea ocl’iu pi ascumta
    Ămplinu-i di plăndzeari,
    Aşi cu treambur treaţi ş-apa
    Cu năs tu urdinari;

    Yilici di ahăntă vreari
    A meu caimo s-ul chiară ,
    Ma tut stră-dzen’i ansari
    S-nu-l agiungu văroară.

    Cu arazi gl’eţ ş-ânvir’nat tricu
    Dit lumea ţi-l disparti…
    Tu inimă va-l ţân ş-tu eta iu
    Chiru ahânt naparti.

    Ti aţea dzălili ăn’i si-par
    Ca şcreti ş-pondi arini,
    Ma nopţă’li s-cu hari aflati
    Ți nu-aduchescu di-iu yini.

    Hii nă fitică ţi s-ț-adar…
    Ai s-n’i-u frăndzem dit hoară
    Nu va ştibâ toru ambar
    Şi numa va nă chiară.

    Ş-va şidem fronin’i ca sămţ
    S-pãstriţ, ca doi trandafili
    Va-ţ fugă doru ti părinţ,
    Şi yisu ti luţeafiri.

    Părn’i Luţeafirlu. S-tindea
    A lui arichi tu ţer,
    Căl’iuri di n’il’i di an’i videa
    Cum tu aţea minută cher.

    Dighios un ţer canda i-aflat,
    Ş-pisupră alt ţer cu steali –
    Părea sfuldzir nicurmat
    Ţi turbă pritu eali.

    Şi dit a haosului pădz,
    Ş-avrigra di el işea,
    Videa tu protili arădz,
    Lun’in’i cum scăpira ;

    Ş-izvurăndalui lu-anfâșor
    Născănti-amări duruti… azboairâ,
    Mâduuâ ancâlar pi dor
    S-agârșeascâ tuti, tuti…

    Iu agiumsi, nu-ari bitisitâ
    Ș-lu acațâ praxi-ntr-ocl’i
    Ș-chirolu, geaba s-ari ampulisitâ
    S-da cap tu-a aerlui grochi.

    Nu-i ţiva, ma, canda easti
    Nă seati ţi lu sudzi,
    Ţiva ahăndos ţi-undzeaşti
    Cu agărşerli surdi.

    Di ahapsea etăl’ei ăn’i si lăi.
    Tate, dă-n’i cali dit aradă
    Şi alăvdat ti daima s-hii
    Ş-dun’eaua tută s-veadă.

    Caftă- n’i Dumidzale, iţi doară ,
    Ma dă-n’i nă altă soarti,
    Că-izvur hii ţi da nafoară
    Bană deadun cu moarti;

    Nimoartea cu-a l’ei pirâ
    S-loai ș-cu jiru di sum ploapi
    Ş-ti tuti aesti s-n’i dideai
    Nâ sati di ayapi.

    Dit haos, Dumidzale, mi adrai
    Ş-tu haos voi tu aistă sati…
    Ş-dit arihati mi amintai
    Ni-u seati di arihati.

    – Hyperion, ţi dit a ta himă
    Dai cap cu altă dun’eauă,
    Nu caftă ciudii ta-s-yină
    Cu trup ş-numă di neauă;

    Vahi om vrei s-hii
    S-undzeşti cu a lor fară?
    Ma s-ardă oamin’il’i di yii
    S-amintă oamin’i iară.

    El’i maş andregu tu vimt
    Yisi ş-chiruti zboară,
    Căndu undi află un murmint
    Spură di undi adară.

    El’i maş steali au di tihi
    Ş-aputrusiri di soarti,
    Noi nu avem chiro, ni adyi
    Ş-nu aduchim di moarti.

    Di aco, di iu ş-easti scrisa
    Băneadză ază, ţi moari
    Ş-un soari ma s-u măcă chisa,
    Va da nă poi alt soari.

    Canda ti totna s-aflară
    Ş-tu soni moartea ăl’i paşti
    Tuţ ti moarti s-amintară
    Şi mor ta-s caftă soarti.

    Tini, Hyperion, nu cheri,
    Iuţido ţi-ascăpitată…
    Caftă-n’i prota zburari-
    Vrei minti ănviţată?

    Vrei s-ahurhească boaţea-ţea
    Ţi după a l’ei căntari,
    S-alumtă munţă l’i cu pădurea
    Şi nisiili tu amari?

    Vahi tu fapti va-n’i aspun’i
    Puteari fără zn’ie?
    L’ia locu tut, cumăţ s-lu adun’i,
    S-u faţ amirărie.

    Pamporli tuti ţ’-dau avut,
    Ascherea s-fudz alargu
    Pisti amări ş-pi locu tut
    Ama, ti moarti s-nu-avdu.

    Ş-ti cai vrei s-mori?
    Mutrea, l’iaţ calea di aţia
    Cătă pimintu, prit niori
    Ta-s vedz cum i luyuria.

    Tu locu ţi tu ţer lu-avea
    Hyperion s-alasă,
    Ş-dip ca aeri el ahurhea
    Lun’ina să ş-u vearsă.

    Him canda tu amurdzătă
    Ş-antunică nafoară;
    Da cap luna ămbunată
    Ş-va mină apa iară.

    Va-ngreacă cu a l’ei scăntel’i
    Tuţ pon’il’i dit gărdin’i,
    Sum cărună grea di til’i,
    Şidea doi tiniri singuri.

    Alasă-n’i capu a mel, pi sin
    La, vrută, ta să s-bagă,
    S-mi anvilescă cu-araza di sirin
    Dit ocl’iu a tău di frangă.

    Cu gl’eţ ş-măyii lun’ina da,
    S-n’i alagă iţi minduită,
    Ta s-vearsă isihii eta
    Pi noaptea a meau friptă.

    Pisupra-meau, tini veagl’i,
    Vindică arana, că hii gioni,
    Hii prota vreari ţi-n’i si deadi
    Şi yisu a meu dit soni.

    Hyperion videa di analt
    Ciudia tu a lor faţă,
    Mizi un braţu di guşi arcat
    Ş-ea lu acâţă tu braţă.
    An’iurizmă di lilici yini
    Ș-cadi ca nâ ploai dulţi
    Pi frămti a lor di cilimean’i
    Cu perci ş-cu cusiţi.

    Ea ămbitată di vreari
    Analțâ ocl’i. Veadi
    Luţeafirlu. Fără zori
    Lăngorili ăl’i deadi.

    Luţeafir imir, s-dipunai,
    S-archiuşiri pi ună arază,
    Tu minti ş-tu păduri s-dai,
    Dă-n’i tihi, lun’ineadză!

    El trimbură ca alti ori
    Pi dzenuri ş-tu păduri,
    Băga di cali isihi niori
    Âl’i mină cătă mealuri;

    Ma nu-ari s-cadă cum câdea
    Tu amări di aco, di analtu;
    – Ţi zori vedz, om ti ţiva,
    Ma-ân’i hiu io, em altu?

    Bănănda tu parei streşi
    Maş tihea vă-i soarti,
    Io hiu tu locu iu mi apreşi
    Un gl’eţ fără di moarti.

  • Cumnicâtura al Chita

    Cumnicâtura al Chita
    di Nicolae Batzaria
    Puizie spusâ di Toma Enache

    Avdi Chita că ma s-dzâți,
    Că di preasiñi multu-agiutâ,
    Ma s-ti duț ca s-ti cumâniț;
    Că-ași fațe lumea tută.

    Că-l’i si l’iartâ, că-l’i si spealâ
    Iți s-facâ, iți s-furâ.
    “Da di mânâ, ma-i așiți,
    Aidi s-l’iau cumnicâturâ”.

    Ș-nâ hâryie, ea-li Chita
    Neapiritâ, că-și si scoalâ,
    Mâcâ ghini, nu s-agioacâ,
    Inima s-nu-l’i hibâ goalâ.

    L’ia cârliglu, l’ia hângearlu. –
    Ți știi, frate, poa’ s-lipseascâ, –
    Ș-fudzi Chita, imnâ calea,
    S-duți omlu s-ayiseascâ.

    – “Ei, afendi, bunâ-ț oara,
    Ți-adari, prefte, cum l’i-u treț?
    Yini Chita si-l cumâniț,
    Chita, om di la birbeț”.

    – “E, cripatlu”, dzâți preftul,
    “Ma preagalea, nu zghilea.
    Ea, ñi spuni tini prota
    S-nu mâcași adzâ țiva?”

    – “Ti mâcari mași nu ntreabâ,
    Cama multu iu si s-ducâ,
    Mași s-earai di vârnâ parti
    Si-l vedz Chita cum ș-arucâ.

    Dă-l’i-u, ndeasâ di hâryie,
    Dă-l’i-u, lapti ș-câcimac,
    S-hibâ altu s-mâcâ-ahâtâ,
    Tu-oara-ațea vrea facâ pac”.

    – “Cum dzâț tine”, l’i-u-are preftul,
    “Ved că fuși criștin cu semnu,
    S-ti cumânic cum lipseaști,
    Ședz ația s-l’iau un lemnu”.

    S-toarnâ preftul, ma nu-i singur,
    Ea-li yini cu doi soț –
    Nu ș-fu Chita om di-aradâ,
    Nu s-cumânicâ ca toț.

    – “Aidi, Chita, ai ti tindi,
    Tra s-țâ dăm cumnicâturâ,
    Fă-țâ cruțea ș-fă-ti gioni,
    Strindzi dințâl’i ghini-n gurâ”.

    Ma lu-aștearnâ corbul Chita
    Ș-l chiseadzâ di bâteari,
    El aravdâ, strindzi dințâl’i,
    Easti gioni, nu-i mul’iari.

    Ș-tut lâ dzâți: “daț-l’i-u ninti,
    Nu-aveț ñilâ, ma trâdzeț,
    Poartâ Chita, nu l’i-u fricâ,
    Nu l’i-u fricâ, ma dideț.

    Cumnicaț-mi cât ma ghini,
    Că de, zori altâoarâ,
    S-mi-aduțeari Dumndzălu,
    S-yinâ iara Chita-n hoarâ”.

    Și-l bâturâ, și-l cruirâ,
    Pân l’i-umflarâ ghini chealea.
    – “Aidi tora, oarâ-ț bunâ,
    Du-ti, frate, imnâ-ț calea”.

    – “Trâ ți prefte”, greaști Chita,
    “Trâ ți mași cumnicâturâ?
    Nu-aflat om voi ca s-arâdeț,
    Ia, dideț-ñi și fanfurâ”.

    – “A, ș-anafurâ va Chita,
    Ia, mutrea, că n-agârșim,
    Ședz atumțea nica nâoarâ
    Ș-cu fanfurâ s-bitisim”.

    Ș-dă-l’i-u prefțâl’i ș-iara dă-l’i-u,
    Pânâ cându nu puturâ;
    – “A s-ț-agiutâ, scoalâ Chita,
    Ia, țâ deadim și fanfurâ”.

    Fudzi frâmtu lailu Chita,
    Ma mult mortu dicât yiu.
    “Zori lucru cumnicarea,
    Va s-țân minti pânâ s-hiu”.

    Și prit cali ș-află Chita
    Unâ nveastâ ți-avea ñic:
    “Bunâ-ț oara”, greaști omlu,
    “Iu cu-aestu ficiuric?”

    – “La bisearcâ, lai Chita,
    Tra si-l’i da cumnicâturâ,
    Lu-am ca lândzit, di trei dzâli,
    Nu va s-bagă țiva n gurâ”.

    – “Nu ți-ai minti, lea criștinâ,
    Știi ți s-dzâți cumnicari?
    Om ca mini, om ca Chita
    Ș-iara veadi zori mari.

    Du-l acasâ ficiuriclu,
    Că nu ș-easti nâs ti-ahtări.
    Iu va s-poatâ el s-aravdâ?
    Nica nu-i gros tu pâltări.

    „Multu, multu poa’ s-ascapâ,
    Cându-l’i da cumnicâturâ,
    Ma pute nu-ñi tal’ie mintea
    S-easâ yiu ditu fanfurâ.”

  • Urari ti Anlu Nău

    Urari ti Anlu Nău

    Urari ti Anlu Nău

    di Toma Enache

    Bre armâne, bre criștine,

    Voi sâ-ț oru ti sânâtati,

    Ti ghineațâ și ti ghini!

    Voi sâ-ț oru pri limba a noastrâ,

    Dumnidză s-nu nâ-agârșeascâ!

    Și s-nâ da nâ minti bunâ,

    S-nâ urămu tuț dipriunâ!

    Armâneaști, ore frate,

    S-ti agudeascâ tu hicati!

    Știi, lai frate, câtu mi doari

    Că ș-arâdu că nu-amu ti cari?

    Și-ñi mi torn câtâ Hristolu

    Și-l’i spunu că lu voi laolu.

    Ș-Hristolu-ñi mi mutreaști

    Ș-armâneaști apândâseaști:

    – Nu ti aspari, nu-ai ti cari?

    Ș-voi hiț oili a meali.

    Ș-cara acaț apoi arada,

    Oru ti limbâ și ti carti,

    Ti steali, ti dadâ, ti pirmithi, ti vreari.

    Ș-nu va-ñi hibâ greu s-țâ oru

    Și ditu groapâ când va s-moru.

    Puteț s-ascultaț aoa Urarea ti Anlu Nău adratâ di Toma Enache:

  • Anlu Nău

    Anlu Nău

    Puteț s-ascultaț aoa Emisiunea andreaptâ di Toma Enache ti Anlu Nău:

  • Adeț și arădz di a noastri dit zâmani

    Adeț și arădz di a noastri dit zâmani

    Adeț și arădz di a noastri dit zâmani

    Cârciunlu

    Multu mușatâ colindâ cari n-aduți mușata hâbari că tu aestâ dzuuâ di mari sârbâtoari s-amintă Hristolu, nâdia a limil’ei criștini.

    Pritu colindi oamiñil’i ș-aspusirâ nica ditu zâmani haraua ti marea thamâ ți u feați Dumnidză ti oamiñi, eali hiinda unâ adeti tru dzâlili aesti di sârbâtoari criștineascâ.
    Armâñil’i, ca mileti criștinâ, arâspândiț tu ma multi craturi ali Nisie Balcanicâ, tru munțâ, ș-avigl’earâ pistea tru Dumnidză, cumu ș-adețli ș-arădzli ți tora suntu unâ urnechi di mușuteațâ dit zâmani.

    Ași, cathi anu, Aprindu Cârciunu, iuțido tru statili ortodoxi, dzâțea tru anlu 1925 marli anvițatu românu di orighini armâneascâ, Nicolae Iorga, cilimeañil’i anchisea pi căl’iurli amplini di neauâ ânghițatâ ți cârțânea sumu ciuciurușili a loru ș-dânâsea sumu firidili di luñinâ și cânta că s-amintă Hristolu. Putemu s-dzâțemu că aesti colindi suntu unâ turlie di intrari a ñițloru tru comunitatea di cridințâ ș-di suflitu tru adețli criștinu ortodoxi. Aesti adeț s-țânurâ iuțido șidea armâñil’i.

    Tutu unâ aradâ eara ca dupâ 40 di dzâli di preasini, cu mâcări marsini ș-pipiridz, armâñil’i s-lu aproachi-n casâ preftul din hoarâ, ți alâga cu icoana a Cârciunlui ș-cari sâmtusea cu ayeazmâ pritu casi.

    Ași, el’i s-ândridzea s-așteaptâ cu casili chischini ș-cu sufliti aspilati di amârtii mușata hâbari di amintari a Hristolui.

    S-pari că prota oarâ ti colindi zburâ scriitorlu românu Dimitrie Bolintineanu tru cartea a lui di câlâtorii anyrâpsitâ la anlu 1858. Cama multu ti adețli di Monastir (Bituli) s-tipusi la anlu 1899 tru revista „Foaia Popularâ”. Aoa sâ spuni că Prindu Cârciunu ficiurițl’i s-aduna parei-parei, cumândâsiti di nai ma marli di el’i. Di multi ori el’i durñea cu trasturli di guși, cu ciumaga tu mânâ, cu fineri ș-cu cizmi aroși-n cicioari.

    Ahurhea di cânta colindi dupâ ñiadzâ noapti.

    Culindarl’i dâdea hâbari că yinu, agudinda cu ciumădzli pi poartâ.

    Eara aprucheaț tu tui casili ș-di ațel’i oarfâñi, iara featili lâ deâdea culaț, meari, câstăñi, stâfidz, aroidi și chichiridzâ, chiro tu cari nâși dzâțea:

    “Colindi, mirindi.
    Himu armâñi.
    Vinimu, vinimu
    S-vâ hârsimu.
    S-află Hristolu
    Tu pâhnia a boului.
    Colindi, colindi.”
    “Colinde, colinde,
    Că s-feați Hristolu
    Tu pâhnia a boiloru
    Di frica a uvreiloru.
    Mula-l dizvâlea,
    Boulu lu-anvâlea.”

    Tru revista “Iholu ali Machidunie” sâ spunea că ficiurițl’i s-aduna nica di tahina la unâ di casi ș-ta s-lâ treacâ oara ma lișoru, dzâțea pirmithi, angucitori, fâțea șicăi. Nu-nchisea s-culindâ ninti di ñiadzâ noapti câțe s-dzâțea că s-afirea di oara ațea slaba, cându demoñil’i alâga s-facâ lâeț.

    Pi la 3-4 sâhatea, câtrâ tu hâryii, culindaril’i anchisea s-alagâ pi la casili ditu mâhâlă, agudinda cu ciumâghița tru poartâ și grinda:

    “Colindâ, colindițâ
    Colindițâ, varvarițâ,
    Paști oaia pritu bonițâ
    Tufi, tufi dit căniță
    Doi culaț ditu bonițâ.”

    La casili di picurari cântarea a culindariloru eara unâ tiñie, câțe s-luyursea că Hristolu lâ avigl’ea oili, iar aprăvdzâli fita cama lișoru.

    Eara ș-adetea ca ficiurițl’i culindari s-apleacâ tra s-adunâ di-mpadi poamili ș-aridichea heartâ arcatâ di nicuchirl’i a casâl’ei, chiro tru cari ficiurițl’i zghirea ca oili câțe s-pistipsea că Hristolu va-l’i avdâ și va s-vluiuseascâ casa a picurarlui.

    Tru unâ altâ mârtirie sâ spuni că ațel’i ți avea prăvdzâ arca-n foclu di la vatrâ gârnu hertu, iara culindaril’i mintea cu ciumâghițili ș-dzâțea:

    “Câti gârnâți suntu aclo, ahânti oi, boi ș-cai s-vâ da Dumnidză!”

    Niscântiori dâdea cu lemnu ș-di prăvdzâ tra s-hibâ sânâtoasi.

    Tru alti colindi, pi ninga cadurlu a amintaril’ei a Hristolui, s-oarâ a nicuchirlui a casâl’ei ca Sâmtili Sârbâtori sâ-l’i aducâ unâ ânveastâ nauâ, unu ficiuricu i sâ-l’i bâneadzâ fumeal’ia. La ahtări urări, nicuchirl’i lâ apândisea:

    “S-bânaț, mușaț culindari! Trâ mulțâ añi hârioși!”

    Și lâ dâdea culaț.

    Cara tru ceata a culindariloru s-eara vârâ picuraru, atumțea nicuchirlu lipsea sâ-l’i da pâradz, câțe protlu cari deadi hâbarea trâ amintarea a Hristolui fu unu picuraru.

    Alțâ câfta s-lâ da pul’ilu a câcotlui, unu culacu ca unâ turlie di câcotu.

    Niscânțâ culaț eara adraț ca șerchi i patraț.

    Unu culacu tru mesea a curi s-bâga unu ou, s-acl’ima oulu a Cârciunlui.

    Cara s-nu-l’i arisea cumu eara chirnisiț i nu lâ si dâdea culaclu, atumțea ficiurițl’i cânta ași:

    „Colindi, melindi,
    Zavala, cundilala,
    Dă-ñi, tetă, culaclu,
    Că va țâ l’eau câcotlu
    Di va-lu facu filii, filii
    Și va-lu bagu pi unâ tâpsii,
    Ta s-lu mâcu ti Stâ-Mârii.”

    Tutu Monastir (Bituli) s-fâțea ș-alti arădz:

    Dzuua di Cârciunu, dupâ ți culinda ñițl’i, inșea babaril’i, cari eara ficiori di 20-25 di añi. Eara unâ turlie di teatru popularu, actoril’i hiinda alâxiț tu chel’i di prăvdzâ: di ursâ, di gămilâ ș-yumaru. Ursa bâtea tâmpâna ș-alanțâ giuca.

    Aestâ turlie di culindari ți țânea 3 dzâli lâ aduțea aminti di teatrul alu Dionisos di ninti di Hristo.

    Tutu tu dzuua di Cârciunu armâñil’i s-duțea la bâsearicâ. Șidea la lituryie, cîțe mași ași ascâpa di frixea di demoñi, cari sâ spunea că, aesti dzâli, câfta s-adarâ multi lâeț a oamiñiloru. Ti ațea ș-culindaril’i dâdea cu ciumaga tu poartâ cu multâ silâ ș-fâțea câti unâ cruți pi ea, ta s-avinâ demuñil’i și-l’i aspârea cu cântarea:

    “Colinde, melinde,
    Dă-ñi, maie, culaclu,
    Că s-află Hristolu,
    Hristolu s-pâtidză,
    La Dumnidză s-alină.
    Criștiñil’i s-hârsescu,
    Drațl’i plâscânescu.”

    Unâ altâ veacl’i ș-criștineascâ adeti easti și alâgarea cu steaua di Cârciunu.

    Steaua, simbolu a anyilicioasâllei steauâ cari lâ spusi calea ațiloru 3 magi ta s-lu aflâ și s-ancl’inâ a Natlui a Țerlui, faptu tu pâhnia a boiloru easti unâ adeti ți s-aceagl’i multu ghini ș-tu Curceauâ, tru Arbinușie. Aoa ș-adzâ, ca vârnu chiro nâpoi, s-adunâ gioñil’i ditu ma multi casi ș-alagâ cu unâ mușatâ steauâ cu țeri apreasi nâuntru și lâ cântâ a nicuchiriloru ti prucuchie, sânâtati și irini tru tutâ lumea.

    Di la cathi unâ casâ, pareia di culindari iasi cama mari. Ș-tutu ași 3-4 sâhăț ditu unu mâhâlă tu altu.

    „Analtâ steauâ inșitâ-n susu,
    Anvițațl’i u loarâ călăuzâ
    Când țerlu s-aprindea di spuzâ
    Ș-nidzea s-lu caftâ pi Iisus.”

    Tra s-ducheascâ cama ghini haraua aluștoru sârbâtori, armâñil’i s-aduna cu fumeal’ea tutâ din casâ tru unu locu. Ași, prota dzuuâ di Cârciunu, s-aduna tuț din casâ, șidea pi sinia âncârcatâ cu turlii di turlii di mâcări, câțe, dupâ dzâlili di preasini, measa s-umplea di mâcărli purinti adrati maxus ditu carni di porcu, ți s-tâl’ea ninti di Cârciunu, ași cumu eara adetea.

    Ama, ninti di tâl’eari, porculu s-dâdea cu ayeazmâ ș-cu thimneamâ. Niscânti di eali s-mâca mași ațeali dzâli ca: tiyâneaua, carnea țâyârsitâ ș-pâcelu. Alti, ama, țânea tutâ iarna ca: lucanițli, clisa și țâyâridzl’i.

    Tutu di Cârciunu s-adra ș-pita dulți, ditu ma multi peturi și s-duțea dari cu alti mâcări, câțe s-luyursea că ea ș-aduți cu sparganili a natlui amintatu tu aestâ mari sârbâtoari.
    Daua dzuuâ di Cârciunu eara ghini ca Armâñil’i s-ducâ pi la soi: tinirl’i s-duțea la pârințâ, cl’iñil’i la nuñi.

    Dzâlili di sârbâtoari eara tamamu buni ș-ti pruxinii, câțe marea sârbâtoari a Cârciunlui fu ș-armasi unâ bunâ nispeti ti hârseari ti tuț criștiñil’i ș-ti armâñi cari, chisaț di unâ isturii fârâ ñilâ ufilisirâ adețli ș-aesti mușati colindi ca sâ-și spunâ pistea a loru.

    Colindili armâneșțâ ma vecl’i i ma năi s-avdu ș-adzâ ca tu cathi anu pi la casili a armâñiloru.

    Puteț s-ascultaț aoa Emisiunea andreaptâ di Aurica Piha: Adeț și arădz di a noasti di zâmani: Cârciunlu

  • Aprindu Cârciun

    Aprindu Cârciunu
    di Alexandru Vlahuță

    transpuniri anonimâ ditu limba româneascâ

    boați: Toma Enache

     

     

    Easti an treia oarâ ți u andâmusesc aestâ moași cu 2 ñicâdzț di mânâ. Ți slabâ easti, mârata, ș-mizi imnâ. Easti ânviscutâ tu unu strñiu șcurtu, tutu ditu peatiți adrat, pri capu ari unâ bruboadâ di lânâ, ca galbinâ, și-n cicioari tradzi azvarna ațea ți armasi dit unâ preacl’i di șoșoni.

    Ñițl’i, alâxiț tu strañi vecl’i, loati di la alțâ ñiț, galghiñi tu fațâ, mutresc cu ocl’il’i mări, aspâreaț, tu firidzli a magaziniloru amplini di giucâreali.

    Ți ñilâ ñi-easti di ñițl’i oarfâñi cari nu au giucâreali di Cârciun ș-a curi “Năulu Anu” nu lâ aduți vârnâ doarâ. Ș-cu tuti aesti, nu aestâ easti ațea ma ânvirinata padzinâ ditu bana a loru. Cum va vream sâ știu ți minduesc ei tora!… Poati ți mindueam ș-io tu ilichia a lor.

    Ñi-u ved ahât ghini ficiuramea a mea tu mutrita a lor apreasâ, tu mirăchili și lipsitili a lor, tu gâlbineața lor ș-tu urfânia a strañilor a lor. Ș-mi duc dupâ el’i, ninga el’i, ș-bana a mea s-ameasticâ cu a lor, moașa ñi-easti ș-ñieia mài. Easti unâ dzuuâ di muinâ, pari că easti primuvearâ. Calea easti amplinâ di lumi. Trăsurli, tu dauâ arădz, s-minâ ayalea, ca dupâ mortu. Pritu ducheñi easti unâ strimuxiri ș-unâ vreavâ andrâlâsitoari. S-ciudusi moașa di ahântâ lumi… Nâ astâmusim ân fața ali unâ firidâ di la unâ ducheani.

    – I, ți mușat easti, mae!… Mini va vream s-am araplu ațel ncâlar pi țap… Ma tini, Lizică, tini ți va s-vreai?

    – Mini?… Stăi s-țâ spun…

    Lizica mutreaști andrâlâsitâ; pari că-l’i easti fricâ sâ s-facâ mucaeti ahât ayoñia. Suntu ahânti lucri mușati și tuti u arisesc, tuti fac sâ-l’i batâ iñioara, di surprizâ, di harauâ, di mirăchi nistipsiti.

    – Mini voi pâpușa ațea marea cu câciulâ aroși.

    Și Lizica u aspuni cu dzeaditlu. Un suro di pâpuși, cu brațili teasi, cu fățâli umflati ș-aroși par că mutrescu ciudusiti câtrâ noi, cu ocl’il’i a lor di mârdzeali. Nolgica a lor easti unâ ma mari și sta-mproastâ, și ari pârpodz ș-cordel’i și lustriñi și easti-ndreaptâ tu fustani di nveastâ nauâ… aestâ u vrea Lizica.

    – Avdzâ, mae, Ionel dzâsi că pâpușa aesta zburaști… Nu-i ași că pâpușili nu zburăsc?

    – Aidiț, ficiori, nu mata mutriț, că aesti nu suntu trâ noi…

    – Ma trâ cari sunt, mae?

    – Ia … trâ ațel’i avuț!

    – Ma noi nu him… avuț?

    Și s-duc. Lizica ma toarnâ caplul, ta sâ-și l’ia sânâtati di la pâpușa a l’ei. Ș-mini mutresc dupâ nâși minduindaluii…

    Tu un fundu di mâhâlă ved unâ câlivâ aplicatâ, angrupatâ tu loc pânâ la firidâ; geamurli suntu lâvoasi, asparti ș-ampiticicati cu carti; nâuntru easti unâ luñinâ vinitâ, fumurie; pri stizñili udi suntu arâcăi di ploai. Unâ ruguzinâ aruptâ acoapirâ singurlu pat și singura movilâ aliștei limeri. La câpitâñiu, ninga soba cari easti totna arați, suntu arcati unu pisti alantu strañi vecl’i ți añiurdzesc a lândzitu.

    Aclo u vedu “maia”, c-unâ pâni sumsoarâ ș-cu ațel’i doi ñiț cari nu știu ș-nu pot s-aducheascâ cum s-fați aesta că nu suntu ș-nâși “avuț”. Ș-nu-au di iuva niți unu agiutor și nu s-aflâ unâ mânâ di bârbat s-aducâ unâ gâleatâ cu apâ-n casâ…

    Ș-mâni easti Cârciunlu!

     
     

  • Anlu Nău maşi cu harauâ

    Anlu Nău maşi cu harauâ

    Anlu Nău maşi cu harauâ

    Vâ urăm la tuţ!

    S-nu-aveţ vloarâ añi uruţ!

    S-nu aveţ añi uruţ!

    S-nu auşiţ, s-bubuchisiţ

    Ca merl’i ş-ca perl’i

    Anda yin primverli!

    Anlu Nău maşi cu harauâ

    Vâ urăm la tuţ!

    S-nu-aveţ vloarâ añi uruţ,

    S-nu aveţ añi uruţ!

  • URARI, URARI

    URARI, URARI

    URARI, URARI

    S-vâ hibâ iarna

    Primuvearâ

    Ș-tutâ uruteața s-chearâ,

    S-vâ hibâ tuti cu hari,

    S-aveț mași harauâ mari

    Și s-vâ da Domnul

    S-vâ da – bis

    Bunețli ș-anami,

    Ași cum undzeaști

    La armânami!…

    Și s-vâ da Domnul,

    S-vâ da!

  • Yislu al Costa

    Yislu al Costa
    di Nicolae Batzaria
    puizie di Toma Enache

    Doarme Costa-n protlu somnu: –

    Ma pi-aghalea, nu strigaţ ;

    Doarme Costa mintimenlu,

    Ma mutriţ s-nu-l diştiptaţ.

    Doarme Costa şi-nyiseadzâ,

    Că din ţer taha s-dipuse

    Aghiul Petru, hrisusitlu,

    Şi la Costa ndreptu s-duse.

    Aghilu l’i dzâţe : “Ţâne, Costa ;

    Ia dişcl’ide mâna ghine.

    Nau’ flurii ţ-aduc pişchese,

    Ca di vrearea ţi-am tri tine”.

    “Nica unâ”, Costa greaşte ;

    “S-facâ dzaţe, aghisite.

    Nu ti mâcă pi pâzare,

    Dzaţe suntu uidusite”.

    “Nu, nu-am alte, ma ţ-agiungu;

    Noauâ, Costa, nu-s puţâne”.

    “Bre ţi şcl’inciu”, faţe Costa;

    “Nu ti şteam aşi pri pâne”.

    Bre că s-faţe, că nu s-faţe,

    Cu Sân-Chetru cum zburaşte,

    Cum tot caftâ, cum s-âncace,

    Costa somnul ayuneaşte.

    Şi s-dişteaptâ, veade-n mânâ:

    Di flurii nu-i niţi urmâ.

    Ca pâlit arsare Costa

    şi asudoare greauâ l-curmâ.

    “Bre, ţe-adrai!” ’şi strigâ singur;

    “Fui chirut şi giumitate:

    Lu nâirii pi Sântul -Petru

    Şi-ñi-li lo fluriili toate.

    Stăi că-l fac ca s-vinâ iara;

    Hai, sâ-ñi da cât l’i-easte vrearea.

    Noauâ dzâţe? Noauâ s-hibâ.

    Maşi s-nu aspardzim noi pâzarea”.

    S-culcâ Costa, ncl’ide ocl’il’i

    Şi s-prifaţe că durñi.

    Timse mâna şi cu dulţeame

    ’N somnu Costa aşi gri:

    “Adu pradzl’i, Sânte Petru;

    Noauâ s-hibâ, nu-i ţiva.

    S-treacâ unâ di la mine;

    Hai, si s-faca vrearea ta”.

    Visul lui Costa

    Doarme Costa ca buşteanul;

    Linişte dar, nu vorbiţi!

    Doarme Costa, om mintos

    Luaţi seama că-l treziţi!

    Doarme şi visează, dragul,

    Cum că a coborât de sus

    Sfântul Petru, preaslăvitul,

    Şi taman la el s-a dus…

    Şi-i zice: “Ia, ţine, Costa,

    Darul ăsta de la mine

    Nouă lire zimţuite,

    Că mult Imi eşti drag… E bine?”

    Costa: “Vai, vai, luminate,

    Mai pune, să fie zece…

    Nu fi, Doamne, cărpănos,

    De la tine poate trece…”

    “Nu mai am… Dar ce n-ajunge?

    Nouă lire-s de colea?…

    “Ce calic – mârâie Costa-,

    Zău, nu te ştiam aşa!”

    Ba mai dă-mi, ba îţi ajunge —

    Cu Sânchetru se tocmeşte,

    Şi nu-ş cum, mintosul Costa

    Iacă-ţa că se trezeşte.

    Se trezeşte şi, spăimit,

    Se uită în palmă-i drept.

    Şi-a ţâşnit ca ars de gloanţe-

    Să-i stea inima în piept!

    Vai de mine ce făcui?

    Că nătâng am fost — oi, oi!!

    Supărai pe Sfântul Petru

    Şi-şi luă lirele-napoi…

    Stai-aşa, că-l aduc iar…

    Fie, deie-mi doar atât !

    Vrea el nouă –fie nouă –

    Şi-nchei târgul, nu fac gât…”

    Și din nou se culcă Costa, –

    Ochii-nchide, a dormire…

    Ntinde palma și grăiește,

    Dulce, până peste fire:

    “Bine, Sfinte, haide, dă-le

    Cele lire, nu mai sta…

    Nouă, zici? Nouă să fie,

    Facă-se, dar, voia ta!”

    (Transpunere de Hristu Cândroveanu)

  • Clopati, clopati

    Clopati, clopati

    Clopati, clopati

    Stihuri di Toma Enache

    Clopati, clopati, clopati – bis

    Clopati, clopati arâsunâ. – bis

    S-avdu clopati dipriunâ. – bis

    S-avdu prit cupii, – bis

    Grescu ș-ficiorl’i. – bis

    Și neaua arâsunâ – bis

    Și cadi dipriunâ. – bis

    Ref.1

    – O, ți iarna mușatâ! – bis

    Gri ș-nâ ñicâ featâ.

    S-hârseaști laolu,

    S-amintă Hristolu, – bis

    S-amintă Hristolu. — bis

  • Voi cu anghil’i deadun

    Voi cu anghil’i deadun

    Voi cu anghil’i deadun
    Sihuri: Toma Enache / muzica: Dumitru Bicu)

    Voi ta s-neg cu tut laolu

    Ta s-lu ved pi Hristolu,

    Pi Hristolu a meu muşat

    Ţi ti lumi fu amintat.

    Voi cu anghil’i deadun

    S-cântu aestu lucru bun.

    S-dau hâbari că dit ţer

    Dipusi Hristolu a meu!

    Şi cu Stâmâria mamâ

    Voi ta s-şed s-u-ntreb niheamâ

    Cum ficiorlu aţel ţirescu

    Ari prosup uminescu.

  • O, ți yis mușat

    O, ți yis mușat

    O, ți yis mușat

    O, ți yis mușat! – bis

    Aidi s-na ndridzem!

    Aidi s-va spunem

    Cum, Bethlehem, Stâ Mâria, – bis

    Dip iu ș-au boil’i pâhnia, – bis

    Cum s-feați ciudia. – bis

    Țeali ți s-au faptâ – bis

    Ți steauâ amintatâ.

    Ref. 1 – Anghil’i di-analtu dipuna,

    Țerlu maș luñiñi eara.

    Ref. 2 – Țerlu tut dișcl’is – bis

    Ref. 3 – Alithia Paradis – bis

    Ref. 1 – bis