Lecţia două sute douăzeci şi şapte
A fi — révision 1 (présent, passé composé, imparfait)
Dominique: Bună ziua!
Alexandru: Bună seara!
Valentina: Bună!
Bun venit, dragi prieteni ! Aujourd’hui nous commençons le survol du verbe a fi — être et nous commençons, bien sûr, toujours par le présent :
Valentina : Eu sunt Valentina. Je suis Valentina.
Alexandru : Tu eşti acasă. Tu es à la maison.
Valentina : El este inteligent. Il est intelligent.
Alexandru : Ea este aici. Elle est là.
Valentina : Noi suntem cu prietenii. Nous sommes avec nos amis.
Alexandru : Voi sunteţi în vacanţă. Vous êtes en vacances.
Valentina : Ei sunt împreună. Ils sont ensemble.
Alexandru : Ele sunt simpatice. Elles sont sympathiques.
Valentina : Noi nu suntem la Paris. Nous ne sommes pas à Paris.
Alexandru : Nu este târziu. Il n’est pas tard.
Valentina : Cine sunteţi ? Qui êtes-vous ?
Alexandru : Unde sunt Luca şi Daria ? Où sont Luca et Daria ?
Valentina : De ce eşti trist ? Pourquoi es-tu triste ?
Alexandru : Sunteţi bine ? Vous allez bien ?
Comme pour tout autre verbe, le passé composé du verbe a fi — être — est construit avec l’auxiliaire a avea — avoir. Le participe que nous y ajouterons est :
fost
Valentina : Eu am fost la munte. J’ai été à la montagne.
Alexandru : Tu ai fost prudent. Tu as été prudent.
Valentina : El a fost răcit. Il a été enrhumé.
Alexandru : Ea a fost la spectacol. Elle a été au spectacle.
Valentina : Noi am fost în vacanţă. Nous avons été en vacances.
Alexandru : Voi aţi fost primii. Vous avez été les premiers.
Valentina : Ei au fost acolo. Ils ont été là-bas.
Alexandru : Ele au fost sincere. Elles ont été sincères.
Valentina : Tu nu ai fost prudent. Tu n’as pas été prudent.
Alexandru : Noi nu am fost în oraş.
Nous n’avons pas été en ville.
Valentina : Cine a fost primul ? Qui a été le premier ?
Alexandru : Cum a fost timpul? Quel temps a-t-il fait ?
Valentina : Când a fost aniversarea?
C’était quand, l’anniversaire ?
Alexandru : De ce nu au fost mulţumiţi ?
Pourquoi n’ont-ils pas été contents ?
Un dernier temps aujourd’hui: l’imparfait. A la différence de tous les autres verbes, pour a fi on utilise une racine différente de l’infinitif.
Valentina: Eu eram acasă. J’étais chez moi.
Alexandru: Tu erai în vacanţă. Tu étais en vacances.
Valentina: El era singur. Il était seul.
Alexandru: Ea era cu noi. Elle était avec nous.
Valentina: Noi eram împreună. Nous étions ensemble.
Alexandru: Voi eraţi cu maşina. Vous étiez en voiture.
Valentina: Ei erau medici. Ils étaient médecins.
Alexandru: Ele erau la aeroprot. Elles étaient à l’aéroport.
Valentina: Ea nu era sigură. Elle n’était pas seule.
Alexandru: Noi nu eram pe stradă. Nous n’étions pas dans la rue.
Valentina: El nu era mulţumit? Il n’était pas content?
Alexandru: Cine era la telefon? Qui était au téléphone?
Valentina: Eu nu eram acasă. Je n’étais pas chez moi.
Alexandru: Unde erai? Où étais-tu?
Belle question que se posent l’un à l’autre Corina Chiriac et Marius Ţeicu dans la chanson de notre petite leçon:
Unde erai?
LA REVEDERE!
Corina Chiriac & Marius Ţeicu — Unde erai?
Unde erai?
Poate visam sau doar speram
Să te găsesc într-o zi
Nici nu ştiam dacă exişti
Şi căutam, căutam …
Azi îţi vorbesc,
Pare firesc că te-am găsit
Dar gândesc cât timp am pierdut
Fără rost, când tu n-ai fost
Un veac întreg
Şi nu-nţeleg unde erai
Spune-mi şi mie
Din ce planetă albastră
În fine, la mine-ai venit
Unde erai, nimeni nu ştie
Poate în steaua în care
Cândva micul prinţ a trăit.
Cum îţi doreşti, fiind însetat,
Un mic izvor de cleştar
Te aşteptam ca pe-un dar
Şi presimţeam că ai să vii
Aievea eşti şi mă priveşti
Dar poate-ai vrea să îmi spui
Că infinit ţi-a părut timpul pierdut
Şi tot aşa ai întreba :
Unde erai spune-mi şi mie
Din ce planetă albastră
În fine, la mine-ai venit
Unde erai, nimeni nu ştie
Poate în steaua în care
Cândva micul prinţ a trait (X2)
Unde erai, pe care astru
Pe Lună sau cine ştie
În vreo galaxie sau în Carul Mare
pe-o geană de zare erai.
Unde erai spune-mi şi mie
Mă tot întreb unde erai…