Radio România Internațional

Tag: bucatarie romaneasca

Prăjituri cu vişine

Rudele
mai acrişoare ale cireşelor, vişinele sunt folosite atât în stare proaspătă în
această perioadă, cât şi conservate. Din vişine se obţine o băutură alcoolică
nelipsită din casele românilor, vişinata. După consumarea acestei băuturi, vişinele
alcoolizate pot fi folosite la prepararea unor prăjituri cu blat şi cu cremă,
dar pot fi trase în ciocolată şi servite ca bomboane. În
partea de sud a Transilvaniei se mai face supă de vişine, care face parte din
moştenirea gastronomică a saşilor, la fel ca şi supa de mere. De asemenea, din
vişine se pot obţine siropuri, gem şi dulceaţă ce pot fi utlizate ulterior la
prăjituri.

În
această perioadă, când le găsim în stare proaspătă, vişinele pot fi folosite
pentru o prăjitură cu aluat, care se pregăteşte rapid. Avem nevoie de 3 ouă, de
un pahar cu lapte, de 200 de grame de zahăr, de 250 de grame de făină, de praf
de copt, de coaja rasă de la o lămâie şi, bineînţeles de jumătate de kg de
vişine. Vişinele trebuie spălate, li se îndepărtează sâmburii şi sunt lăsate
într-un castron cu puţin zahăr peste ele. Într-un mixer se pun ouăle şi
zahărul, se amestecă la o turaţie mai mare, apoi se adaugă laptele şi făina şi
se amestecă la o turaţie mai mică, adăugând coaja de lămâie şi praful de copt.
Se tapetează cu hârtie de copt o tavă de aragaz peste care se toarnă această
cocă, se nivelează după care deasupra se pun vişinele, scurse de zeama pe care
au lăsat-o. Se introduce tava în cuptorul deja încălzit şi se coace la foc
mediu timp de circa jumătate de oră. Prăjitura poate fi servită caldă sau rece,
după ce a fost pudrată cu zahăr şi porţionată.

O altă
reţetă rapidă este cea de fursecuri cu vişine. Folosim aproape aceleaşi
ingrediente, 3 ouă, de la care avem nevoie, de această dată, doar de
gălbenuşuri, de 200 de grame de zahăr, de un pachet de unt de 100 de grame, de
200 de grame de făină, de praf de copt, de un plic de zahăr vanilat, de coaja
rasă de la o lămâie şi de vişine, cărora le îndepărtăm sâmburii. Într-un mixer,
se amestecă untul cu zahărul până ce se transformă într-o cremă. Se adaugă
coaja rasă de lămâie şi zahărul vanilat, praful de copt şi, treptat, făina,
amestecându-se până ce aluatul este fin şi se desprinde uşor de castron. Cu
ajutorul unei linguriţe, se iau bucăţi mici de aluat, care se aplatizează în
tava de cuptor pe care am întins deja hârtia de copt. În mijlocul fiecărui
fursec se pune o vişină după care tava se introduce în cuptorul preîncălzit în
care se ţine, la foc mediu spre mic, timp de aproximativ 20 de minute, până
când fursecurile capătă o nuanţă galben-arămie. Dacă doriţi, puteţi stropi fursecurile cu
un topping de ciocolată.

6 July 2019
Prăjituri cu vişine

Rudele
mai acrişoare ale cireşelor, vişinele sunt folosite atât în stare proaspătă în
această perioadă, cât şi conservate. Din vişine se obţine o băutură alcoolică
nelipsită din casele românilor, vişinata. După consumarea acestei băuturi, vişinele
alcoolizate pot fi folosite la prepararea unor prăjituri cu blat şi cu cremă,
dar pot fi trase în ciocolată şi servite ca bomboane. În
partea de sud a Transilvaniei se mai face supă de vişine, care face parte din
moştenirea gastronomică a saşilor, la fel ca şi supa de mere. De asemenea, din
vişine se pot obţine siropuri, gem şi dulceaţă ce pot fi utlizate ulterior la
prăjituri.

În
această perioadă, când le găsim în stare proaspătă, vişinele pot fi folosite
pentru o prăjitură cu aluat, care se pregăteşte rapid. Avem nevoie de 3 ouă, de
un pahar cu lapte, de 200 de grame de zahăr, de 250 de grame de făină, de praf
de copt, de coaja rasă de la o lămâie şi, bineînţeles de jumătate de kg de
vişine. Vişinele trebuie spălate, li se îndepărtează sâmburii şi sunt lăsate
într-un castron cu puţin zahăr peste ele. Într-un mixer se pun ouăle şi
zahărul, se amestecă la o turaţie mai mare, apoi se adaugă laptele şi făina şi
se amestecă la o turaţie mai mică, adăugând coaja de lămâie şi praful de copt.
Se tapetează cu hârtie de copt o tavă de aragaz peste care se toarnă această
cocă, se nivelează după care deasupra se pun vişinele, scurse de zeama pe care
au lăsat-o. Se introduce tava în cuptorul deja încălzit şi se coace la foc
mediu timp de circa jumătate de oră. Prăjitura poate fi servită caldă sau rece,
după ce a fost pudrată cu zahăr şi porţionată.

O altă
reţetă rapidă este cea de fursecuri cu vişine. Folosim aproape aceleaşi
ingrediente, 3 ouă, de la care avem nevoie, de această dată, doar de
gălbenuşuri, de 200 de grame de zahăr, de un pachet de unt de 100 de grame, de
200 de grame de făină, de praf de copt, de un plic de zahăr vanilat, de coaja
rasă de la o lămâie şi de vişine, cărora le îndepărtăm sâmburii. Într-un mixer,
se amestecă untul cu zahărul până ce se transformă într-o cremă. Se adaugă
coaja rasă de lămâie şi zahărul vanilat, praful de copt şi, treptat, făina,
amestecându-se până ce aluatul este fin şi se desprinde uşor de castron. Cu
ajutorul unei linguriţe, se iau bucăţi mici de aluat, care se aplatizează în
tava de cuptor pe care am întins deja hârtia de copt. În mijlocul fiecărui
fursec se pune o vişină după care tava se introduce în cuptorul preîncălzit în
care se ţine, la foc mediu spre mic, timp de aproximativ 20 de minute, până
când fursecurile capătă o nuanţă galben-arămie. Dacă doriţi, puteţi stropi fursecurile cu
un topping de ciocolată.

6 July 2019
Mâncăruri şi preparate din dovlecei

Dovleceii
pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru aperitive, cât şi pentru
ciorbe sau alte mâncăruri gătite. În
funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane
sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.

Dovleceii pane sunt foarte uşor de pregătit. Avem
nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind de evitat din cauza
seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele, după care îi tăiem
transversal în rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare
peste ei şi îi lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm
puţin pentru a îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl
batem, îl amestecăm cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În
continuare, prăjim rondelele de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc
mediu. Îi lăsăm să se scurgă de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie
pentru îndepărtarea uleiului şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi,
calzi sau reci, după ce am presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat
mărunt.

Din dovleci se pot obţine şi
chifteluţe. După ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi transversal, dovlecii se
pun la fiert în apă cu puţină sare. Se scurg, se pasează şi se amestecă într-un
caston cu puţină făină şi cu frunze tocate de pătrunjel. După ce capătă
consistenţă, din compoziţie se ia cu lingura şi se fac chiftele care se mai dau
prin puţină făină după care se prăjesc în ulei încins.

Tăiaţi rondele, pot fi pregătiţi în cuptor
într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă
de brânză amestecată cu mărar. Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la
ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se
transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au
fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu
vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină
brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.

Dovleceii umpluţi cu carne pot fi serviţi ca
fel principal. Avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm
dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o
linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura,
amestecând carnea tocată cu orezul şi cu ceapa tăiată mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după
gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel
încât să îi
acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul
în
cuptor şi îl
lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.

28 June 2019
Mâncăruri şi preparate din dovlecei

Dovleceii
pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru aperitive, cât şi pentru
ciorbe sau alte mâncăruri gătite. În
funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane
sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.

Dovleceii pane sunt foarte uşor de pregătit. Avem
nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind de evitat din cauza
seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele, după care îi tăiem
transversal în rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare
peste ei şi îi lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm
puţin pentru a îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl
batem, îl amestecăm cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În
continuare, prăjim rondelele de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc
mediu. Îi lăsăm să se scurgă de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie
pentru îndepărtarea uleiului şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi,
calzi sau reci, după ce am presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat
mărunt.

Din dovleci se pot obţine şi
chifteluţe. După ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi transversal, dovlecii se
pun la fiert în apă cu puţină sare. Se scurg, se pasează şi se amestecă într-un
caston cu puţină făină şi cu frunze tocate de pătrunjel. După ce capătă
consistenţă, din compoziţie se ia cu lingura şi se fac chiftele care se mai dau
prin puţină făină după care se prăjesc în ulei încins.

Tăiaţi rondele, pot fi pregătiţi în cuptor
într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă
de brânză amestecată cu mărar. Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la
ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se
transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au
fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu
vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină
brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.

Dovleceii umpluţi cu carne pot fi serviţi ca
fel principal. Avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm
dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o
linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura,
amestecând carnea tocată cu orezul şi cu ceapa tăiată mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după
gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel
încât să îi
acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul
în
cuptor şi îl
lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.

28 June 2019
De la mezelic la brunch

În pachetele turistice propuse celor care doresc să descopere obiceiuri uitate ale satului românesc de altădată întâlnim şi oferta gastronomică, ofertă care cuprinde de cele mai multe ori preparate locale şi regionale. După termeni precum trip”, mountain bike”, rafting”, în ofertele turistice a apărut şi termenul brunch” care este o combinaţie între micul dejun şi prânz şi la care se servesc preparate reci şi calde. Spre deosebire de micul dejun, la aşa-zisul brunch” se servesc şi băuturi alcoolice.

O astfel de gustare era servită în mod tradiţional şi la sărbătoarea satului, mai ales atunci când veneau şi invitaţi din afară, numai că această gustare era denumită mizilic” sau mezelic”. De asemenea, mizilicul era primul fel de la mesele mari precum nunţi sau botezuri. De la sensul propriu de gustare, mizilicul a căpătat şi un sens figurativ pentru a exprima un lucru simplă sau sau o faptă măruntă, lipsită de importanţă, cum ar fi în expresia treaba asta este mizilic”.

Revenind la sensul propriu, mizilicul de altădată sau brunch-ul de astăzi este de fapt un platou pe care se pun unul sau mai multe feluri de brânzeturi, fire de ceapă verde sau bulbi de ceapă, tăiaţi în sferturi, chifteluţe din carne de porc, slănină, pastramă, salamuri şi cârnaţi afumaţi, tăiaţi felii, precum şi alte legume precum roşii, tăiate în sfert, felii de ardei gras şi de castraveţi. La mesele boiereşti se adăugau şi preparate mai elaborate precum ruladă din carne de păsăre, ouă umplute sau legume şi carne în aspic.

Într-o carte de reţete boiereşti am întâlnit o variantă interesantă de gustare, la care aceeaşi brânză este prezentată pe platou în culori diferite. Avem nevoie de un kg de brânză telemea pe care o mărunţim şi o frământăm împreună cu un pachet de unt de 200 de grame. Amestecând această brânză frământată cu o legătură de mărar tocat mărunt putem obţine bile de culoare verde. Putem tăia în bucăţi mici un ardei roşu sau un ardei kapia şi, la fel, combinând cu brânza frământată, putem obţine bile de culoare roşiatică. Putem accentua această culoare adăugând boia de ardei dulce. Pe un platou se pot pune, alături de pastramă, cârnaţi, slănină şi astfel bile din telemea, având trei culori: alb, roşu şi verde.

21 June 2019
De la mezelic la brunch

În pachetele turistice propuse celor care doresc să descopere obiceiuri uitate ale satului românesc de altădată întâlnim şi oferta gastronomică, ofertă care cuprinde de cele mai multe ori preparate locale şi regionale. După termeni precum trip”, mountain bike”, rafting”, în ofertele turistice a apărut şi termenul brunch” care este o combinaţie între micul dejun şi prânz şi la care se servesc preparate reci şi calde. Spre deosebire de micul dejun, la aşa-zisul brunch” se servesc şi băuturi alcoolice.

O astfel de gustare era servită în mod tradiţional şi la sărbătoarea satului, mai ales atunci când veneau şi invitaţi din afară, numai că această gustare era denumită mizilic” sau mezelic”. De asemenea, mizilicul era primul fel de la mesele mari precum nunţi sau botezuri. De la sensul propriu de gustare, mizilicul a căpătat şi un sens figurativ pentru a exprima un lucru simplă sau sau o faptă măruntă, lipsită de importanţă, cum ar fi în expresia treaba asta este mizilic”.

Revenind la sensul propriu, mizilicul de altădată sau brunch-ul de astăzi este de fapt un platou pe care se pun unul sau mai multe feluri de brânzeturi, fire de ceapă verde sau bulbi de ceapă, tăiaţi în sferturi, chifteluţe din carne de porc, slănină, pastramă, salamuri şi cârnaţi afumaţi, tăiaţi felii, precum şi alte legume precum roşii, tăiate în sfert, felii de ardei gras şi de castraveţi. La mesele boiereşti se adăugau şi preparate mai elaborate precum ruladă din carne de păsăre, ouă umplute sau legume şi carne în aspic.

Într-o carte de reţete boiereşti am întâlnit o variantă interesantă de gustare, la care aceeaşi brânză este prezentată pe platou în culori diferite. Avem nevoie de un kg de brânză telemea pe care o mărunţim şi o frământăm împreună cu un pachet de unt de 200 de grame. Amestecând această brânză frământată cu o legătură de mărar tocat mărunt putem obţine bile de culoare verde. Putem tăia în bucăţi mici un ardei roşu sau un ardei kapia şi, la fel, combinând cu brânza frământată, putem obţine bile de culoare roşiatică. Putem accentua această culoare adăugând boia de ardei dulce. Pe un platou se pot pune, alături de pastramă, cârnaţi, slănină şi astfel bile din telemea, având trei culori: alb, roşu şi verde.

21 June 2019
Preparate şi mâncăruri din urzici

Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul
primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea
pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. După
recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu
mai au nicio urmă de pământ sau nisip. În continuare, frunzele de urzici sunt
puse într-un vas cu apă clocotită până când apa ajunge din nou la fierbere.
După aceea sunt scoase într-o strecurătoare şi lăsate la scurs. Conform
recomandărilor făcute din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi
băută dimineaţa, pe stomacul gol, având rol benefic în ceea ce priveşte
detoxifierea organismului.

Urzicile pot constitui baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu
smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă
tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei,
smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Subţiată în apa în care au
fiert urzicile, această cremă poate fi transformată în supă. Acrită cu borş,
care se fierbe separat, crema de urzici se transformă în ciorbă în care se mai
adaugă orez, iar după circa un sfert de oră, când oala este luată de pe foc, se
presară frunze tocate de leuştean.

La fel de bine, crema de urzici poate fi folosită drept umplutură pentru
clătite de post, servite ca aperitiv. Această cremă de urzici, în combinaţie cu
ceapă verde, praz, mărar, la care se mai poate adăuga orez fiert, poate constitui
umplutura unei plăcinte servită ca aperitiv.

De asemenea, crema de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri şi cu mămăligă
ca fel principal. În combinaţie cu orez, putem obţine un pilaf, servit, de
asemenea, ca fel principal. Avem nevoie de un kilogram de urzici, de 3 ceşti de
orez şi de o ceapă. Fierbem separat urzicile şi orezul, după care le amestecăm.
Adăugăm ceapa tăiată mărunt, sare, piper şi puţin ulei, iar apoi se mai lasă
puţin la fiert, obţinând astfel pilaful de urzici şi orez.

29 March 2019
Preparate şi mâncăruri din urzici

Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul
primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea
pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. După
recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu
mai au nicio urmă de pământ sau nisip. În continuare, frunzele de urzici sunt
puse într-un vas cu apă clocotită până când apa ajunge din nou la fierbere.
După aceea sunt scoase într-o strecurătoare şi lăsate la scurs. Conform
recomandărilor făcute din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi
băută dimineaţa, pe stomacul gol, având rol benefic în ceea ce priveşte
detoxifierea organismului.

Urzicile pot constitui baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu
smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă
tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei,
smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Subţiată în apa în care au
fiert urzicile, această cremă poate fi transformată în supă. Acrită cu borş,
care se fierbe separat, crema de urzici se transformă în ciorbă în care se mai
adaugă orez, iar după circa un sfert de oră, când oala este luată de pe foc, se
presară frunze tocate de leuştean.

La fel de bine, crema de urzici poate fi folosită drept umplutură pentru
clătite de post, servite ca aperitiv. Această cremă de urzici, în combinaţie cu
ceapă verde, praz, mărar, la care se mai poate adăuga orez fiert, poate constitui
umplutura unei plăcinte servită ca aperitiv.

De asemenea, crema de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri şi cu mămăligă
ca fel principal. În combinaţie cu orez, putem obţine un pilaf, servit, de
asemenea, ca fel principal. Avem nevoie de un kilogram de urzici, de 3 ceşti de
orez şi de o ceapă. Fierbem separat urzicile şi orezul, după care le amestecăm.
Adăugăm ceapa tăiată mărunt, sare, piper şi puţin ulei, iar apoi se mai lasă
puţin la fiert, obţinând astfel pilaful de urzici şi orez.

29 March 2019
Mâncăruri din prune afumate

În România sunt pregătite multe şi gustoase mâncăruri de post, fiind utilizate
preponderent cartofi, orez, varză murată, prune afumate, gutui, suc de roşii şi
altele. Mâncarea de prune uscate la fum sau, pe scurt, prune
afumate este una dintre acestea. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două
cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu
spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece.
După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la
fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm
puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă,
pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor.
Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.

Prunele afumate pot fi
folosite şi drept garnitură. Un preparat care, pe lângă efectul olfactiv, are şi unul vizual este puiul umplut cu prune. Avem nevoie de un pui, de circa
un sfert de kg de prune afumate, cărora le scoatem sâmburii,
de câteva ciuperci, de un
morcov, un ardei gras şi de o
ceapă. Ne mai trebuie câtiva căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, piper şi sare. Călim ceapa, tăiată solzişori, în puţin ulei, adăugăm ciupercile tăiate în felii subţiri,
ardeiul gras tăiat în cubuleţe şi morcovul dat prin răzătoare. Lăsăm acest amestec la
foc mic pentru 10 minute, apoi adăugăm şi prunele uscate pentru câteva minute. Condimentăm puiul şi pe interior, şi pe
exterior şi îl umplem cu amestecul de legume călite. Dacă mai rămâne ceva, punem restul de
legume călite într-o tavă, în care punem şi
puiul umplut. Adăugăm o cană cu apă şi băgăm tava la cuptor pentru circa 45 de minute, la foc potrivit, până când puiul se rumeneşte. Puiul poate fi prezentat pe un platou şi apoi poate fi porţionat, amestecul de legume călite fiind garnitura.

16 March 2019
Mâncăruri din prune afumate

În România sunt pregătite multe şi gustoase mâncăruri de post, fiind utilizate
preponderent cartofi, orez, varză murată, prune afumate, gutui, suc de roşii şi
altele. Mâncarea de prune uscate la fum sau, pe scurt, prune
afumate este una dintre acestea. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două
cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu
spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece.
După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la
fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm
puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă,
pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor.
Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.

Prunele afumate pot fi
folosite şi drept garnitură. Un preparat care, pe lângă efectul olfactiv, are şi unul vizual este puiul umplut cu prune. Avem nevoie de un pui, de circa
un sfert de kg de prune afumate, cărora le scoatem sâmburii,
de câteva ciuperci, de un
morcov, un ardei gras şi de o
ceapă. Ne mai trebuie câtiva căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, piper şi sare. Călim ceapa, tăiată solzişori, în puţin ulei, adăugăm ciupercile tăiate în felii subţiri,
ardeiul gras tăiat în cubuleţe şi morcovul dat prin răzătoare. Lăsăm acest amestec la
foc mic pentru 10 minute, apoi adăugăm şi prunele uscate pentru câteva minute. Condimentăm puiul şi pe interior, şi pe
exterior şi îl umplem cu amestecul de legume călite. Dacă mai rămâne ceva, punem restul de
legume călite într-o tavă, în care punem şi
puiul umplut. Adăugăm o cană cu apă şi băgăm tava la cuptor pentru circa 45 de minute, la foc potrivit, până când puiul se rumeneşte. Puiul poate fi prezentat pe un platou şi apoi poate fi porţionat, amestecul de legume călite fiind garnitura.

16 March 2019
Bucate de Lăsata Secului

Săptămâna viitoare, credincioşii ortodocşi intră în postul Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care, cu excepţia unor zile când este dezlegare la peşte, aceştia consumă doar mâncăruri din vegetale. Intrarea în postul Paştelui este marcată printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie să îi viziteze pe naşi.

Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate, unele rituale, precum piftie, grâu fiert şi plăcinte. În partea sudică a României, Lăsata Secului este însoţită de un obicei numit baterea alviţei, în cursul căruia copiii şi tinerii, cu mâinile la spate, încearcă să prindă cu gura o bucată de alviţă care este legată cu o sfoară şi trecută prin faţa lor.

În sâmbăta de dinainte de Lăsata Secului, conform tradiţiei, sunt Moşii de iarnă”, o zi în care se dă de pomană răcituri, mâncare din carne de porc sau de pasăre, sarmale şi colivă. Fiind asociată cu mâncarea, acest obicei – Moşii de iarnă” – este cunoscut în Oltenia şi sub numele de Moşii de piftii”, iar în Moldova i se spune Moşii de carne” sau Moşii de cârnelegi”. Pentru această zi se poate pregăti carne de pasăre cu sau fără sos, la tavă sau în vas de lut.

O mâncare mai deosebită, ce poate fi oferită drept pomană, dar care poate fi servită şi la masa de Lăsata Secului este friptura de pui cu sos de mere. Avem nevoie de un pui, pe care îl porţionăm, după care bucăţile de carne mai întâi sunt rumenite într-un vas în care punem ulei sau unt, după care turnăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, adăugând spre final piper măcinat şi sare. Separat, pregătim un sos de mere. Avem nevoie de un kg de mere pe care le curăţăm de coajă şi cărora le îndepărtăm cotoarele, după care le tăiem în felii şi le punem straturi într-un vas în care turnăm puţin ulei şi le călim la foc mic până când încep să se mărunţească. Adăugăm puţin zahăr şi suc de roşii şi lăsăm la fiert până când se transformă într-o pastă mai groasă. Acest sos de mere îl turnăm în farfurie peste bucata de carne de pui. Mâncarea se serveşte caldă, împreună cu un pahar de vin alb.

1 March 2019
Bucate de Lăsata Secului

Săptămâna viitoare, credincioşii ortodocşi intră în postul Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care, cu excepţia unor zile când este dezlegare la peşte, aceştia consumă doar mâncăruri din vegetale. Intrarea în postul Paştelui este marcată printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie să îi viziteze pe naşi.

Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate, unele rituale, precum piftie, grâu fiert şi plăcinte. În partea sudică a României, Lăsata Secului este însoţită de un obicei numit baterea alviţei, în cursul căruia copiii şi tinerii, cu mâinile la spate, încearcă să prindă cu gura o bucată de alviţă care este legată cu o sfoară şi trecută prin faţa lor.

În sâmbăta de dinainte de Lăsata Secului, conform tradiţiei, sunt Moşii de iarnă”, o zi în care se dă de pomană răcituri, mâncare din carne de porc sau de pasăre, sarmale şi colivă. Fiind asociată cu mâncarea, acest obicei – Moşii de iarnă” – este cunoscut în Oltenia şi sub numele de Moşii de piftii”, iar în Moldova i se spune Moşii de carne” sau Moşii de cârnelegi”. Pentru această zi se poate pregăti carne de pasăre cu sau fără sos, la tavă sau în vas de lut.

O mâncare mai deosebită, ce poate fi oferită drept pomană, dar care poate fi servită şi la masa de Lăsata Secului este friptura de pui cu sos de mere. Avem nevoie de un pui, pe care îl porţionăm, după care bucăţile de carne mai întâi sunt rumenite într-un vas în care punem ulei sau unt, după care turnăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, adăugând spre final piper măcinat şi sare. Separat, pregătim un sos de mere. Avem nevoie de un kg de mere pe care le curăţăm de coajă şi cărora le îndepărtăm cotoarele, după care le tăiem în felii şi le punem straturi într-un vas în care turnăm puţin ulei şi le călim la foc mic până când încep să se mărunţească. Adăugăm puţin zahăr şi suc de roşii şi lăsăm la fiert până când se transformă într-o pastă mai groasă. Acest sos de mere îl turnăm în farfurie peste bucata de carne de pui. Mâncarea se serveşte caldă, împreună cu un pahar de vin alb.

1 March 2019
Târnici de Aluniş

Turismul rural a cunoscut o dezvoltare rapidă în ultimii 30 de ani, în special în Bucovina, Maramureş, Apuseni, Mărginimea Sibiului, zona Bran-Moeciu. Pe lângă cazare, multe pensiuni propun programe de relaxare sau de turism activ, ba chiar şi participarea la unele activităţi în gospodăria tradiţională. Există şi pensiuni care încearcă şi chiar reuşesc să valorifice tradiţia gastronomică regională şi locală, turiştilor fiindu-le oferite o mare varietate de mâncăruri, dulciuri şi băuturi, unele cu denumire de origine.

Prahova este unul dintre cele mai dezvoltate judeţe din România, atât în ceea ce priveşte turismul montan, cât şi turismul rural. În meniurile restaurantelor întâlnim, de exemplu, tochitură prahoveană sau şniţel prahovean, dar şi preparate cu denumiri locale precum un sortiment de caş foarte puţin sărat, afumat şi lăsat la maturat, produs cunoscut sub numele de caşcaveaua de Doftana.

Într-o pensiune din comuna Aluniş, judeţul Prahova, pe lângă mâncăruri tradiţionale, am întâlnit o mare varietate de dulciuri, iar unul dintre ele are o denumire locală, târnici de Aluniş. Denumirea provine de la târnă, care este un coş din nuiele împletite şi, de aceea, târnicii sunt, de fapt coşuleţe dar nu din nuiele, ci din aluat. Sunt un fel de brioşe la care se folosesc, în mare parte, ingrediente din gospodărie. Avem nevoie de jumătate de kg de făină, de un sfert de kg de zahăr alb, de 3 ouă, de lapte bătut sau iaurt, de puţin ulei, de esenţă de vanilie, coajă rasă de lămâie, puţin praf de copt şi sare.

Toate acestea se amestecă până se obţine o pastă destul de fluidă, în care se mai adaugă şi fructe de pădure din zonă, precum afine sau zmeură. Acest aluat moale este turnat apoi în forme de brioşă, iar deasupra lor se pune un topping făcut din 150 de grame de făină albă, 50 de grame de zahăr brun, 100 de grame de unt. Târnicii de Aluniş se bagă apoi în cuptor la foc mediu pentru circa 25 de minute.

8 February 2019
Târnici de Aluniş

Turismul rural a cunoscut o dezvoltare rapidă în ultimii 30 de ani, în special în Bucovina, Maramureş, Apuseni, Mărginimea Sibiului, zona Bran-Moeciu. Pe lângă cazare, multe pensiuni propun programe de relaxare sau de turism activ, ba chiar şi participarea la unele activităţi în gospodăria tradiţională. Există şi pensiuni care încearcă şi chiar reuşesc să valorifice tradiţia gastronomică regională şi locală, turiştilor fiindu-le oferite o mare varietate de mâncăruri, dulciuri şi băuturi, unele cu denumire de origine.

Prahova este unul dintre cele mai dezvoltate judeţe din România, atât în ceea ce priveşte turismul montan, cât şi turismul rural. În meniurile restaurantelor întâlnim, de exemplu, tochitură prahoveană sau şniţel prahovean, dar şi preparate cu denumiri locale precum un sortiment de caş foarte puţin sărat, afumat şi lăsat la maturat, produs cunoscut sub numele de caşcaveaua de Doftana.

Într-o pensiune din comuna Aluniş, judeţul Prahova, pe lângă mâncăruri tradiţionale, am întâlnit o mare varietate de dulciuri, iar unul dintre ele are o denumire locală, târnici de Aluniş. Denumirea provine de la târnă, care este un coş din nuiele împletite şi, de aceea, târnicii sunt, de fapt coşuleţe dar nu din nuiele, ci din aluat. Sunt un fel de brioşe la care se folosesc, în mare parte, ingrediente din gospodărie. Avem nevoie de jumătate de kg de făină, de un sfert de kg de zahăr alb, de 3 ouă, de lapte bătut sau iaurt, de puţin ulei, de esenţă de vanilie, coajă rasă de lămâie, puţin praf de copt şi sare.

Toate acestea se amestecă până se obţine o pastă destul de fluidă, în care se mai adaugă şi fructe de pădure din zonă, precum afine sau zmeură. Acest aluat moale este turnat apoi în forme de brioşă, iar deasupra lor se pune un topping făcut din 150 de grame de făină albă, 50 de grame de zahăr brun, 100 de grame de unt. Târnicii de Aluniş se bagă apoi în cuptor la foc mediu pentru circa 25 de minute.

8 February 2019
Untură de porc

Untura este obţinută de obicei după
sacrificarea tradiţională a porcului, în perioada Crăciunului. În mediul rural,
untura de porc este folosită pentru prăjit în loc de ulei şi, mai mult decât
atât, pentru aluaturi sau pentru conservarea preparatelor din carne de porc.

Untura se obţine topind slănina de
pe spatele porcului. Tăiată în bucăţi mici, slănina este pusă la topit, la foc
mic, într-un ceaun sau un vas mare de fontă, cunoscut şi sub numele de tuci. Pe
măsură ce se topesc, în vas pot fi adăugate alte cuburi de slănină. La topit
pot fi puse şi bucăţi de grăsime de pe burta porcului, caz în care se obţin
acele jumări care conţin şi straturi de carne. Se amestecă periodic în vasul de
tuci şi, după ce bucăţile de slănină au devenit transparente, întregul conţinut
este turnat printr-o sită în recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura
se scurge încet, iar în sită vor rămâne jumările.

În gospodăriile tradiţionale,
jumările sunt păstrate, în mod obişnuit, în borcane, deasupra lor turnându-se
un strat de untură, care are rol de protecţie. Borcanele trebuie depozitate în
încăperi răcoroase. Aceste jumări pot fi consumate în timp împreună cu
mămăligă, cu ouă ochiuri şi cu brânză. De asemenea, jumările pot fi
transformate în pastă, putând fi servite ca aperitiv. Avem nevoie de jumătate
de kg de jumări, de o ceapă, de piper şi boia de ardei. Jumările şi ceapa sunt
trecute prin maşina de tocat sau mărunţite cu ajutorul robotului de bucătărie,
după care se condimentează cu piper şi boia de ardei. Pasta rezultată se
serveşte pe pâine prăjită, cu ceapă sau cu castraveţi muraţi.

Untura poate fi întinsă pe pâine prăjită, putând fi servită ca
aperitiv. Se pun la prăjit felii de pâine și, când acestea sunt calde, trebuie
frecate cu un cățel de usturoi, după care se întinde untura de porc astfel
încât aceasta să se topească și să fie absorbită de pâine. Se obține astfel un
aperitiv care poate fi servit împreună cu țuică, palincă, vin sau bere.

11 January 2019