Radio România Internațional

Tag: legume

  • Mâncăruri şi preparate din praz

    Mâncăruri şi preparate din praz

    Pe măsură ce vremea se încălzeşte, apar tot
    mai multe legume proaspete folosite în preparate specifice pentru postul
    Paştelui. Asemănător cu ceapa verde, dar ceva mai mare, prazul (leek – engleză;
    poireau – franceză, Lauch sau Porree – germană, porro – italiană) este cultivat
    în special în Oltenia, ajungând să se identifice cu această provincie. Pe
    lângă utilizarea în bucătărie, prazul și-a găsit loc și în expresii ale limbii
    române precum a mânca praz, echivalentă cu a spune minciuni şi adio şi-un
    praz verde atunci când este exprimată indiferenţa cuiva faţă de cineva, de un
    obiect sau de o situaţie.


    Dintre
    mâncărurile pe bază de praz nu putea lipsi ciorba cu o denumire de origine -
    ciorba oltenească de praz. Avem nevoie de 2 … 3 fire de praz, de o țelină
    mică, de o rădăcină de pătrunjel, de două … trei roșii sau de o conservă cu
    cuburi de roșii, de 200 de grame de fidea, de o legătură de pătrunjel și de
    zeamă de varză acră. Din rețeta tradițională putem înlocui roșiile proaspete cu
    o conservă cu cuburi de roșii, iar zeama de varză cu borș. Prazul tocat mărunt se
    călește în puțin ulei într-un vas în care mai adăugăm și două linguri de făină,
    după care se stinge cu roșiile tocate mărunt. Totul se pune la fiert într-o
    oală, în care se adaugă țelina și rădăcina de pătrunjel, tocate mărunt. După ce
    zarzavatul este fiert, se adaugă fideaua și se mai lasă la fiert la foc mic
    încă un sfert de oră. Se adaugă apoi zeama de varză sau borșul, pus la fiert
    separat, mai lăsăm 10 minute, iar la final punem sare după gust, precum și
    frunzele tocate de pătrunjel.


    Prazul este folosit
    la multe mâncăruri, cea mai populară fiind o mâncare cu praz, măsline şi sos
    tomat. De asemenea, prazul fiert în apă cu sare poate fi folosit şi ca bază
    pentru alte mâncăruri cu carne de pui sau cu peşte. Un preparat atrăgător este
    prazul umplut cu brânză, orez, ciuperci sau carne. Pentru varianta cu brânză,
    avem nevoie de două fire de praz, de un sfert de kg de brânză de vacă, de 100
    de grame de măsline fără sâmburi, de două ouă, de cașcaval ras, de puțin unt,
    de o legătură de pătrunjel și de sare. Prazul trebuie curățat și tăiat în
    bucăți de 10 cm din care se scoate miezul. Brânza trebuie amestecată cu
    jumătate din legătura de frunze de pătrunjel, tocate mărunt, iar cu pasta pe
    care am obținut-o umplem bucățile de praz. Ungem o tavă cu unt și așezăm bucățile
    de praz. Deasupra lor punem măslinele și cele două ouă bătute, după care ținem
    tava la cuptor la foc moderat pentru circa 30 de minute, până ce începe să se rumenească. Înainte de a-l
    servi, pe prazul umplut presărăm cașcaval ras și frunze tocate de pătrunjel.

  • Mâncăruri şi preparate din praz

    Mâncăruri şi preparate din praz

    Pe măsură ce vremea se încălzeşte, apar tot
    mai multe legume proaspete folosite în preparate specifice pentru postul
    Paştelui. Asemănător cu ceapa verde, dar ceva mai mare, prazul (leek – engleză;
    poireau – franceză, Lauch sau Porree – germană, porro – italiană) este cultivat
    în special în Oltenia, ajungând să se identifice cu această provincie. Pe
    lângă utilizarea în bucătărie, prazul și-a găsit loc și în expresii ale limbii
    române precum a mânca praz, echivalentă cu a spune minciuni şi adio şi-un
    praz verde atunci când este exprimată indiferenţa cuiva faţă de cineva, de un
    obiect sau de o situaţie.


    Dintre
    mâncărurile pe bază de praz nu putea lipsi ciorba cu o denumire de origine -
    ciorba oltenească de praz. Avem nevoie de 2 … 3 fire de praz, de o țelină
    mică, de o rădăcină de pătrunjel, de două … trei roșii sau de o conservă cu
    cuburi de roșii, de 200 de grame de fidea, de o legătură de pătrunjel și de
    zeamă de varză acră. Din rețeta tradițională putem înlocui roșiile proaspete cu
    o conservă cu cuburi de roșii, iar zeama de varză cu borș. Prazul tocat mărunt se
    călește în puțin ulei într-un vas în care mai adăugăm și două linguri de făină,
    după care se stinge cu roșiile tocate mărunt. Totul se pune la fiert într-o
    oală, în care se adaugă țelina și rădăcina de pătrunjel, tocate mărunt. După ce
    zarzavatul este fiert, se adaugă fideaua și se mai lasă la fiert la foc mic
    încă un sfert de oră. Se adaugă apoi zeama de varză sau borșul, pus la fiert
    separat, mai lăsăm 10 minute, iar la final punem sare după gust, precum și
    frunzele tocate de pătrunjel.


    Prazul este folosit
    la multe mâncăruri, cea mai populară fiind o mâncare cu praz, măsline şi sos
    tomat. De asemenea, prazul fiert în apă cu sare poate fi folosit şi ca bază
    pentru alte mâncăruri cu carne de pui sau cu peşte. Un preparat atrăgător este
    prazul umplut cu brânză, orez, ciuperci sau carne. Pentru varianta cu brânză,
    avem nevoie de două fire de praz, de un sfert de kg de brânză de vacă, de 100
    de grame de măsline fără sâmburi, de două ouă, de cașcaval ras, de puțin unt,
    de o legătură de pătrunjel și de sare. Prazul trebuie curățat și tăiat în
    bucăți de 10 cm din care se scoate miezul. Brânza trebuie amestecată cu
    jumătate din legătura de frunze de pătrunjel, tocate mărunt, iar cu pasta pe
    care am obținut-o umplem bucățile de praz. Ungem o tavă cu unt și așezăm bucățile
    de praz. Deasupra lor punem măslinele și cele două ouă bătute, după care ținem
    tava la cuptor la foc moderat pentru circa 30 de minute, până ce începe să se rumenească. Înainte de a-l
    servi, pe prazul umplut presărăm cașcaval ras și frunze tocate de pătrunjel.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Peste câteva zile va fi Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin. Ziua de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii ortodocşi practicanți au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie la alimentele de origine animală. Pornind de aici, vă propunem un meniu bazat exclusiv pe peşte.



    Se poate face un platou de gustări reci pe care putem pune pastă de peşte, salată de icre, chiftele şi felii de ştiucă umplută. Salata de icre și chiftelele din carne se obțin destul de repede, pasta de pește durează un pic mai mult pentru că fileul de pește trebuie preparat în cuptor, la foc mic. Știuca umplută este un preparat care necesită îndemânare și timp pentru că, pe lângă operațiunile de curățare și eviscerare, pielea trebuie păstrată și apoi umplută cu carne tocată și amestecată cu vegetale și condimente.



    Ciorba de pește se prepară foarte ușor, însă, pentru această perioadă, vă propunem un preparat specific Deltei Dunării, storceagul, la care se folosesc legume rădăcinoase. Avem nevoie de câţiva cartofi, de doi morcovi, de o ţelină, de două cepe, iar dacă avem, putem adăuga două … trei roşii şi doi ardei graşi. Avem nevoie şi de un kg de file de peşte pe care îl sărăm şi îl lăsăm la rece până când curăţăm legumele. Într-un vas cu o capacitate de 4 … 5 litri, punem la fiert morcovii şi ţelina, tăiate mărunt. Cepele se pot pune fie întregi, fie mărunţite, iar apoi cartofii, tăiaţi cubuleţe şi eventual ardeii şi roşiile, mărunţite. Spălăm de sare fileul de peşte, îl tăiem în cubuleţe pe care le punem la fiert cel mult un sfert de oră, la foc mic.



    Acrim cu puţină zeamă de lămâie, iar spre final amestecăm un gălbenuş de ou cu câteva linguri de smântână şi turnăm în oală, presărând şi mărar tocat. Luăm vasul de pe foc, îl acoperim şi îl lăsăm câteva minute pentru ca să se amestece aromele după care storceagul poate fi servit imediat.



    Pentru felul principal vă propunem un crap umplut, pregătit în cuptor. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, care trebuie curăţat de solzi, eviscerat, spălat, iar apoi sărat atât în interior, cât şi pe exterior. Facem o umplutură de ciuperci şi orez pe care umplem burta crapului. Avem nevoie de circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.



    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul, pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. În tavă se toarnă suc de roşii şi puţin vin alb, rezultând un sos cu care stropim crapul care, atunci când este gata, capătă o culoare arămie.


  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Peste câteva zile va fi Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin. Ziua de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii ortodocşi practicanți au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie la alimentele de origine animală. Pornind de aici, vă propunem un meniu bazat exclusiv pe peşte.



    Se poate face un platou de gustări reci pe care putem pune pastă de peşte, salată de icre, chiftele şi felii de ştiucă umplută. Salata de icre și chiftelele din carne se obțin destul de repede, pasta de pește durează un pic mai mult pentru că fileul de pește trebuie preparat în cuptor, la foc mic. Știuca umplută este un preparat care necesită îndemânare și timp pentru că, pe lângă operațiunile de curățare și eviscerare, pielea trebuie păstrată și apoi umplută cu carne tocată și amestecată cu vegetale și condimente.



    Ciorba de pește se prepară foarte ușor, însă, pentru această perioadă, vă propunem un preparat specific Deltei Dunării, storceagul, la care se folosesc legume rădăcinoase. Avem nevoie de câţiva cartofi, de doi morcovi, de o ţelină, de două cepe, iar dacă avem, putem adăuga două … trei roşii şi doi ardei graşi. Avem nevoie şi de un kg de file de peşte pe care îl sărăm şi îl lăsăm la rece până când curăţăm legumele. Într-un vas cu o capacitate de 4 … 5 litri, punem la fiert morcovii şi ţelina, tăiate mărunt. Cepele se pot pune fie întregi, fie mărunţite, iar apoi cartofii, tăiaţi cubuleţe şi eventual ardeii şi roşiile, mărunţite. Spălăm de sare fileul de peşte, îl tăiem în cubuleţe pe care le punem la fiert cel mult un sfert de oră, la foc mic.



    Acrim cu puţină zeamă de lămâie, iar spre final amestecăm un gălbenuş de ou cu câteva linguri de smântână şi turnăm în oală, presărând şi mărar tocat. Luăm vasul de pe foc, îl acoperim şi îl lăsăm câteva minute pentru ca să se amestece aromele după care storceagul poate fi servit imediat.



    Pentru felul principal vă propunem un crap umplut, pregătit în cuptor. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, care trebuie curăţat de solzi, eviscerat, spălat, iar apoi sărat atât în interior, cât şi pe exterior. Facem o umplutură de ciuperci şi orez pe care umplem burta crapului. Avem nevoie de circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.



    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul, pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. În tavă se toarnă suc de roşii şi puţin vin alb, rezultând un sos cu care stropim crapul care, atunci când este gata, capătă o culoare arămie.


  • Mâncare ţărănească cu pui

    Mâncare ţărănească cu pui

    Una dintre mâncărurile specifice în
    mediul rural, dar pregătită şi la serbările câmpeneşti, este puiul pregătit cu
    diferite legume, în funcţie de care avem mai multe variante. Într-o carte de
    bucate apărută în urmă cu peste 60 de ani am întâlnit o astfel de reţetă,
    preluată la rându-i dintr-o scriere mai veche, redactată într-o formă arhaică.
    Puiul, despre care se spunea că fusese crescut în gospodărie şi hrănit natural,
    trebuia desfăcut în câteva bucăţi.

    Într-un vas dat cu untură se punea la bază
    un strat de ceapă tocată mărunt şi câteva roşii jupuite de piele. După ce se
    înmuia ceapa şi se stingea în bulion sau în suc de roşii, se adăugau bucăţile de
    pui, precum şi câteva şuviţe de ardei gras, mărar şi frunze tocate de
    pătrunjel, un ardei iute pentru a condimenta această mâncare şi sare după gust.
    Se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic, fie pe aragaz, fie deasupra
    jarului, dacă această mâncare este pregătită în aer liber.


    O altă variantă cu un mod de preparare
    asemănător este ostropelul, la care se foloseşte şi usturoi. Avem nevoie de un
    pui, de câteva pulpe de pui sau de partea inferioară a pulpelor de pui, de două cepe, de câţiva
    căţei de usturoi, de câteva roşii sau de suc de roşii, de ulei, de puţin vin
    alb, o foaie de dafin, piper, cimbru, o legătură de pătrunjel şi sare. Puiul
    trebuie tranşat în bucăţi potrivit de mari pe care le spălăm, le scurgem de apă
    şi apoi le rumenim în ulei într-o tigaie sau într-un ceaun.

    Tot în ulei călim
    uşor ceapa, tăiată solzişori şi apoi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau sucul
    de roşii, un fir de cimbru, o foaie de dafin şi câteva boabe de piper. Într-un
    vas punem ceapa călită amestecată cu roşii şi cu celelalte ingrediente, precum
    şi carnea de pui rumenită. Adăugăm apă sau, eventual, un pahar cu vin şi lăsăm
    să fiarbă înăbuşit, la foc mic, până ce sosul scade. Ostropelul poate fi servit
    împreună cu o porţie de mămăligă şi cu murături.


    O variantă boierească
    este cea în care carnea de pui este combinată cu conopida. Avem nevoie de un pui, de un pahar cu smântână, coajă de lămâie, câteva
    linguri de făină, o legătură de pătrunjel și, desigur, de o conopidă. Tăiem
    puiul în câteva bucăți și, fiind o rețetă boierească, îl rumenim în unt după
    care adăugăm puțină supă, lăsându-l să fiarbă înăbușit.

    Tot în unt rumenim și
    câteva linguri de făină, obținând un rântaș pe care îl turnăm, după ce l-am
    subțiat cu puțină supă, peste bucățile de pui. Desfacem o conopidă în buchete
    mici, pe care le punem la fiert pentru circa jumătate de oră împreună cu
    bucățile de carne. Spre final, presărăm coajă rasă de lămâie și punem sare după
    gust. Atunci când mâncarea este pusă în farfurii, deasupra se toarnă puțină
    smântână și se presară frunze tocate de pătrunjel.

  • Mâncare ţărănească cu pui

    Mâncare ţărănească cu pui

    Una dintre mâncărurile specifice în
    mediul rural, dar pregătită şi la serbările câmpeneşti, este puiul pregătit cu
    diferite legume, în funcţie de care avem mai multe variante. Într-o carte de
    bucate apărută în urmă cu peste 60 de ani am întâlnit o astfel de reţetă,
    preluată la rându-i dintr-o scriere mai veche, redactată într-o formă arhaică.
    Puiul, despre care se spunea că fusese crescut în gospodărie şi hrănit natural,
    trebuia desfăcut în câteva bucăţi.

    Într-un vas dat cu untură se punea la bază
    un strat de ceapă tocată mărunt şi câteva roşii jupuite de piele. După ce se
    înmuia ceapa şi se stingea în bulion sau în suc de roşii, se adăugau bucăţile de
    pui, precum şi câteva şuviţe de ardei gras, mărar şi frunze tocate de
    pătrunjel, un ardei iute pentru a condimenta această mâncare şi sare după gust.
    Se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic, fie pe aragaz, fie deasupra
    jarului, dacă această mâncare este pregătită în aer liber.


    O altă variantă cu un mod de preparare
    asemănător este ostropelul, la care se foloseşte şi usturoi. Avem nevoie de un
    pui, de câteva pulpe de pui sau de partea inferioară a pulpelor de pui, de două cepe, de câţiva
    căţei de usturoi, de câteva roşii sau de suc de roşii, de ulei, de puţin vin
    alb, o foaie de dafin, piper, cimbru, o legătură de pătrunjel şi sare. Puiul
    trebuie tranşat în bucăţi potrivit de mari pe care le spălăm, le scurgem de apă
    şi apoi le rumenim în ulei într-o tigaie sau într-un ceaun.

    Tot în ulei călim
    uşor ceapa, tăiată solzişori şi apoi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau sucul
    de roşii, un fir de cimbru, o foaie de dafin şi câteva boabe de piper. Într-un
    vas punem ceapa călită amestecată cu roşii şi cu celelalte ingrediente, precum
    şi carnea de pui rumenită. Adăugăm apă sau, eventual, un pahar cu vin şi lăsăm
    să fiarbă înăbuşit, la foc mic, până ce sosul scade. Ostropelul poate fi servit
    împreună cu o porţie de mămăligă şi cu murături.


    O variantă boierească
    este cea în care carnea de pui este combinată cu conopida. Avem nevoie de un pui, de un pahar cu smântână, coajă de lămâie, câteva
    linguri de făină, o legătură de pătrunjel și, desigur, de o conopidă. Tăiem
    puiul în câteva bucăți și, fiind o rețetă boierească, îl rumenim în unt după
    care adăugăm puțină supă, lăsându-l să fiarbă înăbușit.

    Tot în unt rumenim și
    câteva linguri de făină, obținând un rântaș pe care îl turnăm, după ce l-am
    subțiat cu puțină supă, peste bucățile de pui. Desfacem o conopidă în buchete
    mici, pe care le punem la fiert pentru circa jumătate de oră împreună cu
    bucățile de carne. Spre final, presărăm coajă rasă de lămâie și punem sare după
    gust. Atunci când mâncarea este pusă în farfurii, deasupra se toarnă puțină
    smântână și se presară frunze tocate de pătrunjel.

  • Vechi rețete de friptură de vacă

    Vechi rețete de friptură de vacă

    Am
    prezentat mai rar vechi rețete, uitate, redescoperite sau reinventate. Una
    dintre acestea este friptura de vacă pregătită precum vânatul, o rețetă
    boierească, de acum un secol. Fiind mai tare, carnea de vacă era ținută în
    baiț, precum cea de vânat, cu două zile înainte de a fi pregătită și servită.
    Mușchiul de vacă este mai fraged, dar lipsit de grăsimi, iar pentru friptură
    era preferată o carne ceva mai suculentă și mai grasă precum antricotul. În
    prezent, pentru macerarea cărnii este folosit otețul balsamic, dar, în reţeta
    de acum un secol, baițul se făcea dintr-un amestec alcătuit din jumătate de
    litru de oțet și un litru de apă, în care se puneau la fiert o ceapă tăiată
    rondele, 10 boabe de piper, 5 de ienibahar și două foi de dafin. Într-un vas de
    lut erau întinse feliile de antricot peste care se turna amestecul, în
    prealabil lăsat să se răcească.


    Feliile de carne erau lăsate în acest baiț timp
    de două zile, fiind întoarse de două ori pe zi de pe o parte pe cealaltă.
    Separat se fierbeau câteva oase de vacă, iar zeama rezultată era folosită la
    prepararea fripturii, o metodă mai rar întâlnită în prezent. Feliile de carne erau rumenite într-o tigaie,
    în untură, fiind înăbușite apoi cu zeama de oase și cu baițul în care a stat
    carnea. Înainte de prezentarea pe platou, antricotul de vacă era stropit cu un
    sos preparat din făină rumenită în untură, în care se adăuga o linguriță de
    zahăr și care era diluat apoi cu supă și cu puțin baiț. Sosul trebuia dres cu
    puțină smântână înainte de a fi turnat pe feliile de carne.


    Am
    descoperit o altă rețetă cu jumătate de secol mai tânără, în care antricotul
    era înlocuit de mușchiul de vacă, erau păstrate același sos și supa din oase,
    însă carnea nu trebuia lăsată în baiţ. Mușchiul de vacă trebuie bătut astfel
    încât să fie întins pentru a fi apoi rulat. Avem nevoie de două cepe, pe care
    le tocăm și le călim ușor în ulei. Peste
    ele punem jumătate de kg de ciuperci și frunze toate de pătrunjel. În acest
    amestec adăugăm felii subțiri de șuncă, puțin piper râșnit și sare după gust.
    Întindem acest amestec pe mușchi, apoi îl rulăm și îl legăm fie cu o sfoară,
    fie cu o tulpină de țelină. Această ruladă se pune într-un vas în care turnăm
    puțină supă și pe care care îl lăsăm în cuptor, la foc domol. Peste carnea
    rulată se pune, înainte de prezentare, sosul preparat din untură și făină.

  • Vechi rețete de friptură de vacă

    Vechi rețete de friptură de vacă

    Am
    prezentat mai rar vechi rețete, uitate, redescoperite sau reinventate. Una
    dintre acestea este friptura de vacă pregătită precum vânatul, o rețetă
    boierească, de acum un secol. Fiind mai tare, carnea de vacă era ținută în
    baiț, precum cea de vânat, cu două zile înainte de a fi pregătită și servită.
    Mușchiul de vacă este mai fraged, dar lipsit de grăsimi, iar pentru friptură
    era preferată o carne ceva mai suculentă și mai grasă precum antricotul. În
    prezent, pentru macerarea cărnii este folosit otețul balsamic, dar, în reţeta
    de acum un secol, baițul se făcea dintr-un amestec alcătuit din jumătate de
    litru de oțet și un litru de apă, în care se puneau la fiert o ceapă tăiată
    rondele, 10 boabe de piper, 5 de ienibahar și două foi de dafin. Într-un vas de
    lut erau întinse feliile de antricot peste care se turna amestecul, în
    prealabil lăsat să se răcească.


    Feliile de carne erau lăsate în acest baiț timp
    de două zile, fiind întoarse de două ori pe zi de pe o parte pe cealaltă.
    Separat se fierbeau câteva oase de vacă, iar zeama rezultată era folosită la
    prepararea fripturii, o metodă mai rar întâlnită în prezent. Feliile de carne erau rumenite într-o tigaie,
    în untură, fiind înăbușite apoi cu zeama de oase și cu baițul în care a stat
    carnea. Înainte de prezentarea pe platou, antricotul de vacă era stropit cu un
    sos preparat din făină rumenită în untură, în care se adăuga o linguriță de
    zahăr și care era diluat apoi cu supă și cu puțin baiț. Sosul trebuia dres cu
    puțină smântână înainte de a fi turnat pe feliile de carne.


    Am
    descoperit o altă rețetă cu jumătate de secol mai tânără, în care antricotul
    era înlocuit de mușchiul de vacă, erau păstrate același sos și supa din oase,
    însă carnea nu trebuia lăsată în baiţ. Mușchiul de vacă trebuie bătut astfel
    încât să fie întins pentru a fi apoi rulat. Avem nevoie de două cepe, pe care
    le tocăm și le călim ușor în ulei. Peste
    ele punem jumătate de kg de ciuperci și frunze toate de pătrunjel. În acest
    amestec adăugăm felii subțiri de șuncă, puțin piper râșnit și sare după gust.
    Întindem acest amestec pe mușchi, apoi îl rulăm și îl legăm fie cu o sfoară,
    fie cu o tulpină de țelină. Această ruladă se pune într-un vas în care turnăm
    puțină supă și pe care care îl lăsăm în cuptor, la foc domol. Peste carnea
    rulată se pune, înainte de prezentare, sosul preparat din untură și făină.

  • Crap la cuptor

    Crap la cuptor

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii privind preparatele din crap.
    Cel mai rapide sunt crapul pe grătar sau crapul prăjit, dar există şi
    posibilitatea de a combina carnea de peşte cu legumele. Putem obţine astfel
    plachie de crap la care folosim foarte multă ceapă, crap pe varză şi crap
    umplut cu orez şi ciuperci.


    Pentru plachie, avem
    nevoie de un crap de circa 2 kg, eviscerat şi curăţat de solzi. Avem nevoie, de
    asemenea, de cel puţin un kg de ceapă, care trebuie curăţată şi tăiată
    solzişori. În continuare, ceapa este călită în ulei într-o tigaie, fiind stinsă,
    cum se spune, cu pastă de tomate şi cu vin, preferabil roşu. Ceapa călită este
    întinsă apoi într-o tavă. Sunt adăugate câteva foi de dafin, piper şi felii de
    lămâie, după care deasupra este pus peştele, spălat în prealabil de sarea de pe
    el. Se adaugă puţină apă, iar apoi tava este introdusă la cuptor, unde se ţine
    la foc potrivit vreo 3 sferturi de oră, interval în care, pentru a nu se usca,
    peştele trebuie stropit periodic cu zeama din tavă. Acest fel de mâncare este
    servit, de obicei, rece. Pe farfurie, este întins un strat de ceapă, deasupra
    căruia se află o bucată de peşte. Se poate servi cu mămăligă şi, desigur,
    împreună cu un pahar de vin alb, sec şi bine răcit.


    Şi crapul pe varză este uşor de preparat. Avem nevoie de un crap de circa
    două kilograme, de circa 2 kg de varză, de câteva roşii, de ulei, piper şi
    sare. Varza trebuie tăiată fideluţă şi apoi călită în puţin ulei. După ce a
    fost călită, varza este întinsă într-o tavă, iar deasupra se pune crapul, fie
    deja porţionat, fie tăiat longitudinal în două jumătăţi. Roşiile, tăiate felii,
    sunt împrăştiate în tavă peste varză şi peşte, se condimentează cu puţin piper
    şi se lasă în cuptor pentru circa 45 de minute. Periodic, peştele trebuie
    stropit cu zeama din tavă. Se serveşte imediat cu mămăligă.


    O altă sugestie este crapul umplut, pregătit de asemenea în cuptor. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, curăţat
    de solzi şi eviscerat, pe care îl umplem cu ciuperci şi orez. Avem nevoie de
    circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de
    orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.
    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată
    solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul,
    pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. Cu această compoziţie umplem burta
    crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm
    nişte scobitori, şi îl punem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă
    şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii
    subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de
    oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului,
    putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde. Acestea,
    tocate mărunt şi amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în burta
    crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu un vin alb, sec sau demisec.

  • Crap la cuptor

    Crap la cuptor

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii privind preparatele din crap.
    Cel mai rapide sunt crapul pe grătar sau crapul prăjit, dar există şi
    posibilitatea de a combina carnea de peşte cu legumele. Putem obţine astfel
    plachie de crap la care folosim foarte multă ceapă, crap pe varză şi crap
    umplut cu orez şi ciuperci.


    Pentru plachie, avem
    nevoie de un crap de circa 2 kg, eviscerat şi curăţat de solzi. Avem nevoie, de
    asemenea, de cel puţin un kg de ceapă, care trebuie curăţată şi tăiată
    solzişori. În continuare, ceapa este călită în ulei într-o tigaie, fiind stinsă,
    cum se spune, cu pastă de tomate şi cu vin, preferabil roşu. Ceapa călită este
    întinsă apoi într-o tavă. Sunt adăugate câteva foi de dafin, piper şi felii de
    lămâie, după care deasupra este pus peştele, spălat în prealabil de sarea de pe
    el. Se adaugă puţină apă, iar apoi tava este introdusă la cuptor, unde se ţine
    la foc potrivit vreo 3 sferturi de oră, interval în care, pentru a nu se usca,
    peştele trebuie stropit periodic cu zeama din tavă. Acest fel de mâncare este
    servit, de obicei, rece. Pe farfurie, este întins un strat de ceapă, deasupra
    căruia se află o bucată de peşte. Se poate servi cu mămăligă şi, desigur,
    împreună cu un pahar de vin alb, sec şi bine răcit.


    Şi crapul pe varză este uşor de preparat. Avem nevoie de un crap de circa
    două kilograme, de circa 2 kg de varză, de câteva roşii, de ulei, piper şi
    sare. Varza trebuie tăiată fideluţă şi apoi călită în puţin ulei. După ce a
    fost călită, varza este întinsă într-o tavă, iar deasupra se pune crapul, fie
    deja porţionat, fie tăiat longitudinal în două jumătăţi. Roşiile, tăiate felii,
    sunt împrăştiate în tavă peste varză şi peşte, se condimentează cu puţin piper
    şi se lasă în cuptor pentru circa 45 de minute. Periodic, peştele trebuie
    stropit cu zeama din tavă. Se serveşte imediat cu mămăligă.


    O altă sugestie este crapul umplut, pregătit de asemenea în cuptor. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, curăţat
    de solzi şi eviscerat, pe care îl umplem cu ciuperci şi orez. Avem nevoie de
    circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de
    orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.
    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată
    solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul,
    pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. Cu această compoziţie umplem burta
    crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm
    nişte scobitori, şi îl punem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă
    şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii
    subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de
    oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului,
    putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde. Acestea,
    tocate mărunt şi amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în burta
    crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu un vin alb, sec sau demisec.

  • Legume în saramură

    Legume în saramură

    Cu toate că în lanţurile de
    magazine se află, la îndemâna celor care nu au timp sau abilitatea de a pregăti
    aşa ceva, multe sortimente de legume conservate în saramură sau în oţet, există
    şi români care preferă murăturile pregătite în casă, o activitate pe care o fac
    şi în spiritul tradiţiei. Şi aceste sortimente nu sunt puţine dacă ne gândim că
    în saramură pot fi conservate legume precum gogonele, castraveţii, conopida, ardei capia, morcovi şi ţelină, ba chiar şi mere sau pepenii roşii de dimensiuni mici. Toate acestea înlocuiesc cu succes în perioada iernii
    salatele din legume proaspete.


    Să începem cu gogonelele.
    Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea
    avea un gust uşor amărui. După cumpărare sau după recoltare, pentru a fi mai aspectuoase,
    putem lăsa gogonelele timp de o zi sau două deoarece unele dintre ele vor
    căpăta o culoare gălbuie-roşiatică. Pe lângă gogonele, în acelaşi recipient,
    fie el borcan de sticlă,
    recipient din plastic sau butoi din lemn, putem pune la murat morcovi, tăiaţi
    rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva ardei capia şi ardei iuţi,
    mere şi pepeni verzi, cei care rămân de obicei toamna pe câmp. Adăugăm hrean, tăiat în şuviţe şi căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor.
    După ce am umplut recipeintul cu legumele dorite, turnăm saramură fierbinte, păstrând proporţia de o
    lingură şi jumătate de sare pentru fiecare litru de apă pus la fiert. După
    câteva zile, zeama din butoaie trebuie vânturată deoarece la suprafaţă s-ar forma altfel o peliculă de culoare
    albă numită şi floare.


    Pentru conservarea castraveţilor în saramură, avem
    nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi ramuri uscate de mărar. Alegem castraveţii,
    preferabil pe cei de dimensiune mai mică, şi îi spălăm cu apă rece. Curăţăm
    hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar căpăţânile de usturoi le desfacem în
    căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i mai curăţa. Punem castraveţii într-un
    borcan, bidon de plastic sau butoi, având grijă să punem din când în când
    bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm boabe de muştar, iar deasupra
    punem ramurile de mărar. Saramura trebuie turnată fierbinte, apoi închidem bidonul cu un capac şi îl lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2
    … 3 zile, după care îl mutăm într-un loc mai rece. Pentru că nu sunt mari diferenţe în ceea ce priveşte
    pregătirea, gogonelele şi castraveţii pot fi puse laolaltă cu alte legume în acelaşi recipient.


    Şi ardeii graşi pot fi conservaţi în saramură. Li se îndepărtează cu grijă
    cotorul cu seminţe, în interior se presară sare, apoi, în funcţie de
    dimensiune, sunt puşi unii în alţii şi apoi în borcane în care turnăm saramură
    fierbinte, un amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate
    de sare la un litru de apă. O altă variantă este aceea de a umple ardeii sau
    gogoşarii cu varză albă sau varză roşie, după care peste ei turnăm saramura. Ardeii
    umpluţi cu varză pot fi serviţi ca salată.

  • Legume în saramură

    Legume în saramură

    Cu toate că în lanţurile de
    magazine se află, la îndemâna celor care nu au timp sau abilitatea de a pregăti
    aşa ceva, multe sortimente de legume conservate în saramură sau în oţet, există
    şi români care preferă murăturile pregătite în casă, o activitate pe care o fac
    şi în spiritul tradiţiei. Şi aceste sortimente nu sunt puţine dacă ne gândim că
    în saramură pot fi conservate legume precum gogonele, castraveţii, conopida, ardei capia, morcovi şi ţelină, ba chiar şi mere sau pepenii roşii de dimensiuni mici. Toate acestea înlocuiesc cu succes în perioada iernii
    salatele din legume proaspete.


    Să începem cu gogonelele.
    Trebuie alese gogonele cu o culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea
    avea un gust uşor amărui. După cumpărare sau după recoltare, pentru a fi mai aspectuoase,
    putem lăsa gogonelele timp de o zi sau două deoarece unele dintre ele vor
    căpăta o culoare gălbuie-roşiatică. Pe lângă gogonele, în acelaşi recipient,
    fie el borcan de sticlă,
    recipient din plastic sau butoi din lemn, putem pune la murat morcovi, tăiaţi
    rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva ardei capia şi ardei iuţi,
    mere şi pepeni verzi, cei care rămân de obicei toamna pe câmp. Adăugăm hrean, tăiat în şuviţe şi căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor.
    După ce am umplut recipeintul cu legumele dorite, turnăm saramură fierbinte, păstrând proporţia de o
    lingură şi jumătate de sare pentru fiecare litru de apă pus la fiert. După
    câteva zile, zeama din butoaie trebuie vânturată deoarece la suprafaţă s-ar forma altfel o peliculă de culoare
    albă numită şi floare.


    Pentru conservarea castraveţilor în saramură, avem
    nevoie de sare, boabe de muştar, hrean, usturoi şi ramuri uscate de mărar. Alegem castraveţii,
    preferabil pe cei de dimensiune mai mică, şi îi spălăm cu apă rece. Curăţăm
    hreanul şi îl tăiem în şuviţe mici, iar căpăţânile de usturoi le desfacem în
    căţei pe care îi zdrobim uşor, fără a-i mai curăţa. Punem castraveţii într-un
    borcan, bidon de plastic sau butoi, având grijă să punem din când în când
    bucăţi de hrean şi căţei de usturoi. Adăugăm boabe de muştar, iar deasupra
    punem ramurile de mărar. Saramura trebuie turnată fierbinte, apoi închidem bidonul cu un capac şi îl lăsăm într-un loc mai călduros timp de 2
    … 3 zile, după care îl mutăm într-un loc mai rece. Pentru că nu sunt mari diferenţe în ceea ce priveşte
    pregătirea, gogonelele şi castraveţii pot fi puse laolaltă cu alte legume în acelaşi recipient.


    Şi ardeii graşi pot fi conservaţi în saramură. Li se îndepărtează cu grijă
    cotorul cu seminţe, în interior se presară sare, apoi, în funcţie de
    dimensiune, sunt puşi unii în alţii şi apoi în borcane în care turnăm saramură
    fierbinte, un amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate
    de sare la un litru de apă. O altă variantă este aceea de a umple ardeii sau
    gogoşarii cu varză albă sau varză roşie, după care peste ei turnăm saramura. Ardeii
    umpluţi cu varză pot fi serviţi ca salată.

  • Mâncăruri cu bame

    Mâncăruri cu bame

    Cultivate
    încă din secolul 12 înainte de Hristos în Egiptul antic, bamele (în latină Abelmoschus esculentus sau Hibiscus esculentus, în engleză – Okra) sunt prezente astăzi în bucătăria
    meridională, în special în Grecia şi Turcia. Ele s-au răspândit în Orientul
    Mijlociu, în Africa de Nord, mai târziu în America şi în India. Fructele
    acestei plante care se prezintă sub forma unei tufe de circa 1,5 metri
    înălţime, cu multe ramificaţii, sunt consumate atunci când sunt tinere.

    Pentru
    cei care nu le cunosc, să spunem că bamele sunt legume de culoare verde şi au
    forma unei capsule alungite, cu 5 muchii. În interiorul capsulei se află
    seminţele, dispuse pe 5 rânduri. Cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai
    gustoase şi mai fragede. Din acest motiv, bamele trebuie culese înainte ca ele
    să ajungă la maturitate, atunci când capsula devine fibroasă, iar seminţele din
    interior devin din ce în ce mai tari. Având un conţinut
    ridicat de substanţe proteice şi de grăsimi, seminţele de bame ajunse la
    maturitate sunt folosite, totuşi, în bucătăriile orientale, la diferite
    preparate culinare. Mai mult decât atât, prin prăjirea şi măcinarea seminţelor
    de bame se obţine un înlocuitor al cafelei, cunoscut din perioada Egiptului
    antic.


    Bamele
    pot fi folosite la mâncăruri în combinaţie cu alte legume şi cu carne. De
    exemplu, foarte uşor de preparat sunt bamele cu roşii. Capsulele trebuie
    curăţate uşor la codiţă şi spălate. La fierbere, bamele elimină un suc cu
    aspect mucilaginos şi, pentru a evita acest lucru, trebuie opărite timp de
    câteva minute în borş îndoit cu apă sau în apă cu puţin oţet. Apoi trebuie
    clătite de mai multe ori în apă rece până dispare acel suc mucilaginos, moment
    în care ele sunt pregătite pentru a fi gătite. Avem nevoie de un kg de bame
    astfel pregătite, de un kg de roşii, de 3 cepe de mărime medie şi de câţiva
    căţei de usturoi. Călim ceapa, tăiată solzişori, adăugăm bamele şi, după câteva
    minute, roşiile tăiate în cubuleţe. Amestecăm şi adăugăm puţină apă astfel
    încât să fiarbă înăbuşit.

    Putem pune şi carne în această mâncare, de exemplu,
    un piept de pui, tăiat în cubuleţe. Spre final adăugăm câţiva căţei de usturoi,
    tăiaţi mărunt, câteva boabe de piper negru şi sare după gust. După ce am luat
    vasul de pe foc presărăm frunze de pătrunjel, tocate mărunt.

  • Mâncăruri cu bame

    Mâncăruri cu bame

    Cultivate
    încă din secolul 12 înainte de Hristos în Egiptul antic, bamele (în latină Abelmoschus esculentus sau Hibiscus esculentus, în engleză – Okra) sunt prezente astăzi în bucătăria
    meridională, în special în Grecia şi Turcia. Ele s-au răspândit în Orientul
    Mijlociu, în Africa de Nord, mai târziu în America şi în India. Fructele
    acestei plante care se prezintă sub forma unei tufe de circa 1,5 metri
    înălţime, cu multe ramificaţii, sunt consumate atunci când sunt tinere.

    Pentru
    cei care nu le cunosc, să spunem că bamele sunt legume de culoare verde şi au
    forma unei capsule alungite, cu 5 muchii. În interiorul capsulei se află
    seminţele, dispuse pe 5 rânduri. Cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai
    gustoase şi mai fragede. Din acest motiv, bamele trebuie culese înainte ca ele
    să ajungă la maturitate, atunci când capsula devine fibroasă, iar seminţele din
    interior devin din ce în ce mai tari. Având un conţinut
    ridicat de substanţe proteice şi de grăsimi, seminţele de bame ajunse la
    maturitate sunt folosite, totuşi, în bucătăriile orientale, la diferite
    preparate culinare. Mai mult decât atât, prin prăjirea şi măcinarea seminţelor
    de bame se obţine un înlocuitor al cafelei, cunoscut din perioada Egiptului
    antic.


    Bamele
    pot fi folosite la mâncăruri în combinaţie cu alte legume şi cu carne. De
    exemplu, foarte uşor de preparat sunt bamele cu roşii. Capsulele trebuie
    curăţate uşor la codiţă şi spălate. La fierbere, bamele elimină un suc cu
    aspect mucilaginos şi, pentru a evita acest lucru, trebuie opărite timp de
    câteva minute în borş îndoit cu apă sau în apă cu puţin oţet. Apoi trebuie
    clătite de mai multe ori în apă rece până dispare acel suc mucilaginos, moment
    în care ele sunt pregătite pentru a fi gătite. Avem nevoie de un kg de bame
    astfel pregătite, de un kg de roşii, de 3 cepe de mărime medie şi de câţiva
    căţei de usturoi. Călim ceapa, tăiată solzişori, adăugăm bamele şi, după câteva
    minute, roşiile tăiate în cubuleţe. Amestecăm şi adăugăm puţină apă astfel
    încât să fiarbă înăbuşit.

    Putem pune şi carne în această mâncare, de exemplu,
    un piept de pui, tăiat în cubuleţe. Spre final adăugăm câţiva căţei de usturoi,
    tăiaţi mărunt, câteva boabe de piper negru şi sare după gust. După ce am luat
    vasul de pe foc presărăm frunze de pătrunjel, tocate mărunt.

  • Mâncăruri şi preparate din dovlecei

    Mâncăruri şi preparate din dovlecei

    Dovleceii
    pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru aperitive, cât şi pentru
    ciorbe sau alte mâncăruri gătite. În
    funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane
    sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.


    Dovleceii pane sunt foarte uşor de pregătit. Avem
    nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind de evitat din cauza
    seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele, după care îi tăiem
    transversal în rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare
    peste ei şi îi lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm
    puţin pentru a îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl
    batem, îl amestecăm cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În
    continuare, prăjim rondelele de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc
    mediu. Îi lăsăm să se scurgă de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie
    pentru îndepărtarea uleiului şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi,
    calzi sau reci, după ce am presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat
    mărunt.


    Din dovleci se pot obţine şi
    chifteluţe. După ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi transversal, dovlecii se
    pun la fiert în apă cu puţină sare. Se scurg, se pasează şi se amestecă într-un
    caston cu puţină făină şi cu frunze tocate de pătrunjel. După ce capătă
    consistenţă, din compoziţie se ia cu lingura şi se fac chiftele care se mai dau
    prin puţină făină după care se prăjesc în ulei încins.


    Tăiaţi rondele, pot fi pregătiţi în cuptor
    într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă
    de brânză amestecată cu mărar. Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la
    ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se
    transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au
    fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu
    vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină
    brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.


    Dovleceii umpluţi cu carne pot fi serviţi ca
    fel principal. Avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
    porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm
    dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o
    linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura,
    amestecând carnea tocată cu orezul şi cu ceapa tăiată mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după
    gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel
    încât să îi
    acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul
    în
    cuptor şi îl
    lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.