Radio România Internațional

Tag: Transilvania

Varză à la Huedin

Mâncărurile pe bază de
carne de porc şi varză, dulce sau murată, sunt des întâlnite în bucătăria
românească. Dacă am realiza un top al acestor mâncăruri, pe primul loc ar
figura, cu siguranţă, sarmalele, o mâncare revendicată de mai multe popoare din
Balcani şi din Europa centrală. Pe locul secund ar fi, probabil, varza à la Cluj. Nimeni nu ştie
de ce se numeşte aşa, însă este unul dintre cele mai gustoase preparate gastronomice întâlnite în Transilvania. Are
aceleaşi ingediente ca şi sarmalele de varză cu carne, însă umplutura este, cum se
spune, la vedere.

Varza trebuie tocată mărunt, însă această mâncare se pregăteşte
ceva mai repede în comparaţie cu sarmalele, pentru că nu mai este nevoie să
răsucim foile de varză în jurul grămăjoarelor de carne tocată. Ar fi greu de
stabilit ce preparat ar urma într-un top al popularităţii, pentru că există
multe alte mâncăruri din varză şi carne, cu denumire de origine. În partea de
sud a României întâlnim varză cu carne muntenească sau varză cu carne ca la
Giurgiu, iar în Transilvania, nu departe de Cluj, s-ar pregăti, conform unei
mai vechi cărţi cu reţete, varză à la Huedin sau, sub o denumire care explică totul,
slănină afumată cu varză ca la Huedin.

Avem nevoie de o varză de un kg … un kg şi
jumătate, pe care o curăţăm, o spălăm şi o tăiem în şase sau opt părţi egale.
Luăm o bucată de slănină sau şuncă afumată, nu mai mare de jumătate de kg şi o
tăiem în felii subţiri pe care le rumenim într-o cratiţă împreună cu una … două cepe tocate mărunt.

În aceeaşi cratiţă
adăugăm doi morcovi, o rădăcină de pătrunjel şi una de păstârnac, toate
legumele fiind tăiate în rondele subţiri, precum şi o ţelină, tăiată cubuleţe.
Stingem acest amestec cu puţină apă, lăsăm să dea în câteva clocote, după care
turnăm totul peste varza aflată deja în cratiţă. Se condimentează cu puţin
piper negru măcinat şi cu un cuişor şi se introduce în cuptor la foc mic,
pentru circa 45 de minute. Se porţionează, se toarnă puţină
smântână deasupra şi se
serveşte caldă cu mămăligă şi cu un ardei iute.

1 February 2019
Sașii și România Mare

Pe 1
decembrie 1918, românii din Transilvania proclamau unirea cu Regatul României. Situația
neclară și fluidă din toamna anului 1918, la sfârșitul primului război mondial,
a făcut ca intențiile și acțiunile indivizilor și comunităților să fie confuze
și schimbătoare. Austro-Ungaria intrase în disoluție, iar națiunile ei doreau
formarea de state naționale. Minoritățile Transilvaniei nu au fost atât de
hotărâte în acea direcție, minoritatea germană sau săsească având de luptat cu
propriile prejudecăți și cu nesiguranța viitorului. Însă rezoluția românilor de
pe 1 decembrie 1918 a fost momentul care i-a determinat pe sași să-și formuleze
un punct de vedere. Și el a fost exprimat în ziua de 8 ianuarie 1919 la Mediaș
când Comitetul Central Săsesc, format din 138 de delegați, a recunoscut unirea
Transilvaniei cu România. Istoricul Vasile Ciobanu de la Institutul de
Cercetări Socio-Umane de la Sibiu ne-a spus povestea declarației săsești de la
care au trecut 100 de ani. Sașii
transilvăneni, care locuiau împreună în sate și orașe cu românii, au știut de
pregătirea adunării de la Alba Iulia, au știut de transformările politice care
se pregăteau. În octombrie 1918, când începe prăbușirea Imperiului
austro-ungar, atitudinea reprezentanților lor a fost favorabilă păstrării
integrității statului maghiar. Sunt declarații în parlamentul de la Budapesta,
pe 23 octombrie 1918, ale deputatului Rudolph Brandsch, apoi o hotărâre a
Consiliului Național Săsesc reunit la Sibiu în 29 octombrie 1918, în care
această organizație se pronunță tot pentru păstrarea integrității statului
maghiar. În noiembrie 1918, când evenimentele se precipită favorabil dorinței
românilor, reprezentanții sașilor reuniți la Sibiu în Consiliul Național Săsesc
dar și cei de la Budapesta, deputații sași în parlamentul maghiar, intră în legătură
cu reprezentanții românilor. La Budapesta se constituie Consiliul Național
Român Central care îl are ca reprezentant pe Ioan Erdei și care discută cu
reprezentații sașilor de la Budapesta în privința atitudinii lor față de
hotărârea pe care românii urma să o ia la Alba Iulia. De asemenea, Consiliul
Național Săsesc a discutat cu Consiliul Național Român din Sibiu, condus de
Andrei Bârseanu, și a aflat care era hotărârea românilor, de unire cu România.

Decizia românilor de pe
1 decembrie 1918 a fost, cu certitudine, momentul în care sașii au realizat că
nu există decât o singură posibilitate, cea de acceptare a noului stat român.
Vasile Ciobanu. Chiar dacă au mai
continuat și unele discuții cu reprezentanții noului guvern maghiar Karolyi,
sașii au decis să aibă o atitudine echidistantă față de români și de maghiari,
de a constata mai întâi care urma să fie decizia românilor. Când au constatat
că decizia majorității populației românești era clară, după 1 decembrie sașii
au decis să se ralieze hotărârii de unire a Transilvaniei cu România. Hotărârea
n-a fost luată ușor și este de înțeles acest lucru deoarece sașii, de 800 de
ani de când fuseseră aduși în Transilvania la chemarea regilor maghiari,
făcuseră parte din statul maghiar. În acele condiții era dificil pentru ei de
bună voie să-și schimbe stăpânirea sub care trăiau. Pe de altă parte,
existaseră până atunci relații destul de amiabile cu stăpânirea maghiară
deoarece maghiarii au dorit apropierea sașilor pentru a constitui o forță
politică mai importantă în Transilvania. Pe 1 decembrie 1918, reprezentanți ai
sașilor la Alba Iulia nu au fost. A fost acolo doar un reprezentant al presei
săsești, un avocat, care trimite o relatare destul de obiectivă, corectă, publicată
în principalul cotidian săsesc Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt pe 3 decembrie 1918,
reluată și în celelalte ziare săsești.

L-am întrebat pe Vasile Ciobanu dacă
în adunarea sașilor de la Mediaș nu au fost și alte puncte de vedere în afara
celui de acceptare a Unirii Transilvaniei cu România. Inițial, s-a făcut propunerea, într-o rezoluție pregătită
dinainte de un grup de reprezentanți ai sașilor, de acceptare a unirii
Transilvaniei cu România. Dar a fost și o contrapropunere susținută de câteva
glasuri. Există un proces-verbal al acelei adunări din 8 ianuarie 1919 din care
aflăm de acea contrapropunere. Ea susținea așteptarea prevederilor conferinței
de pace în ceea ce privea statutul Transilvaniei. Nu erau cele mai bune opinii
despre situația din România și referirile concrete erau existența marilor moșii
și existența unei țărănimi care se răsculase în 1907, în urmă cu 10-12 ani. Contrapropunerea
cerea rămânerea la statutul de până atunci al Transilvaniei, ca ea să rămână
parte a Ungariei dar ea a fost deturnată, susținătorii ei, vreo 4-5 dintr-un
total de 138, au fost lămuriți că soluția lor nu putea fi admisă. De ce trebuia
ca ei să fie lămuriți? Pentru că adunarea voia să voteze în unanimitate o
rezoluție și rezoluția este cea pe care o știm, prin care se subscria la unirea
Transilvaniei cu România, fără a se pune acolo alte condiții. În realitate,
reprezentanții sașilor au încercat să obțină niște asigurări de la
reprezentanții românilor că vor avea anumite drepturi în viitorul stat român. Ei
se întemeieau, o și spun în textul declarației lor, pe precizările făcute în
rezoluția adunării naționale românești de la Alba Iulia care, în punctul al
3-lea, se referă expres la drepturile pe care le vor avea minoritățile
naționale în viitorul stat român.

Centenarul adunării sașilor de la
Mediaș a însemnat că România beneficia de loialitatea unei minorități
puternice. Era o loialitate care în acele vremuri nesigure însemna foarte mult.

21 January 2019
Retrospectiva turistică 2018

Dedicăm această
ediţie a rubricii noastre celor mai interesante călătorii pe care vi le-am
propus în anul care tocmai s-a încheiat. Destinaţiile au fost dintre cele mai
diverse, pentru a acoperi o gamă cât mai largă de gusturi. Ne-am plimbat prin
stațiunile montane, dar am colindat şi străzile medievale ale vechii cetăți
sighișorene. Nu am uitat nici de tratamentul balnear în centre de tradiţie din
România, dar nici de potenţialul turistic uriaş pe care îl reprezintă Delta
Dunării. De asemenea, am vizitat zone
protejate în cele mai cunoscute rezervaţii şi parcuri naturale, dar şi
destinaţii recunoscute pentru tradiţiile şi obiceiurile păstrate cu stricteţe
din străbuni. Anul 2018, fiind un an special pentru românii de pretutindeni, cu
ocazia centenarului României, v-am invitat să participați la concurs. Marele
Premiu a fost un sejur de o săptămână pentru două persoane, la Alba Iulia, orașul
în care s-a înfăptuit Marea Unire, iar câştigătorul acestuia, Jonas Sell, din
Germania, ne-a vizitat în septembrie și a concluzionat: Peisaje care îți taie
respirația, istorie, mâncare gustoasă…. toate acestea promit un sejur de care
îți amintești cu plăcere mult timp după ce se încheie.

Începutul anului
2018 a fost dedicat totodată şi acelor călătorii pe care noi le-am denumit
incursiuni în istorie, tradiţie, cultură, savoare şi arome. București, județul
Mureș și Alba Iulia au fost primele destinații. Apoi, v-am invitat la schi în
România. A fost momentul în care ați aflat că România dispune de 44 de staţiuni
unde se poate schia, cele mai multe pârtii, 23 la număr, aflându-se în judeţul
Harghita. Topul este completat de judeţele Prahova, Braşov, Hunedoara şi
Maramureş, potrivit datelor Autorităţii Naţionale pentru Turism communicate la
acea dată. Ne-am păstrat dorința de aventură și am vizitat apoi Valea Prahovei,
zona montană cel mai bine dezvoltată din România, cu pârtii de schi pentru
toate categoriile, de la cele de începători la cele de competiţie. Delta
Dunării, județul Hunedoara, Sovata, litoralul românesc al Mării Negre au fost
destinațiile pentru care v-am prezentat ofertele de la Târgul de Turism al
României organizat în februarie. Apoi ne-am îndreptat spre mediul rural, căci
turismul rural a cunoscut o dezvoltare impresionantă în România, în ultimii
ani. V-am prezentat o lume cu peisaje fascinante și cu locuri în care s-au
păstrat tradiţiile.

Parcul Natural
Vânători Neamţ a fost înfiinţat acum 19 ani, în anul 1999 şi, deşi este
preferat de turişti vara sau în perioada sărbătorilor de iarnă, este o
destinaţie perfectă în orice anotimp al anului. La poalele munţilor, în nordul
judeţului Neamţ, găsiți animale sălbatice, care în alte părţi sunt pe cale de
dispariţie. Tocmai de aceea, în 2018, ne-am oprit în Ținutul Zimbrului. Apoi, a
venit Paștele. Și am ales destinații consacrate precum Maramureș și Bucovina,
însă ne-am oprit și în Bistrița Năsăud și în stațiunea balneoclimaterică
Sovata, pentru a sărbători cât mai divers. Bucatele tradiționale de Paște, pe
care le-am lăudat, nu ne-au îngreunat drumul, drept pentru care am ajuns apoi
în Dobrogea. De ce? Fiindcă, așa cum ați aflat deja, siturile arheologice cu o
istorie fascinantă, cheile de o deosebită frumuseţe, mănăstirile vechi de sute
de ani şi rezervaţia Biosferei Delta Dunării alcătuiesc vacanța perfectă.

În
vara lui 2018 am colindat printre colinele Transilvaniei și am deschis porțile
vechilor biserici fortificate. V-am invitat din nou să vă achiziționați
Transilvania Card, un puternic instrument turistic, care vă oferă idei de trase
și reduceri la parteneri, dar prin achiziționarea căruia sprijiniți și
renovarea vechilor monumente. Dintre colinele Transilvaniei ne-am îndreptat la
mare. Dintre stațiunile de pe litoralul românesc al Mării Negre, Mamaia este
una dintre cele mai cunoscute. Ne-am oprit acolo unde sunt organizate cele mai
mari festivaluri şi unde puteți întâlni cei mai buni DJ, alături de care
distracţia continuă până dimineaţa în cele mai luxoase cluburi.

Cu
peisaje pitorești, monumente istorice de interes național și sate pline de
tradiții, județul Suceava surprinde prin simplitate și originalitate
românească. Tocmai de aceea, de pe litoral, ne-am îndreptat spre nordul
României. V-am prezentat Cetatea de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean
și cel Etnografic, dar și stațiunea Vatra Dornei. Iar în noiembrie ne-am oprit
din nou la Târgul de Turism al României, a doua ediție din 2018. V-am invitat
în Reghin, orașul viorilor, în Lunca Mureșului, Bacău, dar și în Vâlcea.

Știați
că în România există un Muzeu al Cofetăriei? Am vorbit deja despre el, alături
de Casa cu ghiulele, Muzeul tramvaiului electric și Drumul Vinului, conace și
castele de poveste, repere unei vacanțe reușite în județul Mureș. Și am
încheiat anul 2018 prezentându-vă târgul de Crăciun din Sibiu, dar și
Maramureșul, ca destinație ideală de petrecere a sărbătorilor de iarnă. Iar, la
final de an, am menționat doar câteva dintre cele mai reușite petreceri în
stradă de Revelion. Ofertele noastre vor continua și în 2019, aşa că vă invităm
să rămâneţi în continuare alături de noi, pentru a descoperi cele mai
interesante destinaţii de vacanţă din România.

3 January 2019
Bryan Jardine (SUA)

Bryan Jardine este avocat
și locuiește în România de peste 20 de ani. S-a născut în Connecticut, însă
vine din Los Angeles, California, unde și-a început cariera de avocat. Cariera
este cea care l-a adus prima oară în anii ’90 la București, unde a rămas un
an, după care s-a întors în această zonă a Europei, pentru a lucra câțiva ani
la Budapesta. De ce a ales Bryan Jardine să revină în România ne mărturisește
în minutele care urmează:

Prima dată am venit aici în 1996 pentru un contract de un an și m-am
întors în Statele Unite, dar am avut șansa să vin înapoi în zonă în 1998 și am
locuit câțiva ani la Budapesta. Am lucrat ca avocat în California, în domeniul
litigiilor, care era ceva mai conflictual. Mi-am dorit să fac avocatură într-un
domeniu mai cooperant, cum sunt afacerile și m-am gândit că aș avea o
oportunitate în Europa de Est, la 5-6 ani după deschidere, după căderea
comunismului. Atunci multe firme americane și britanice erau interesate să vină
în România, erau mulți clienți care au dorit să facă investiții aici, iar din
acest motiv m-am gândit că va fi mai interesant pentru mine să lucrez aici,
față de ceea ce făceam în Statele Unite.

Bryan Jardinea avut ocazia de a vedea cum a evoluat
România în toți acești ani, după căderea zidului comunist în Europa de Est, dar
și în perioada dinainte ca țara noastră să acceseze spațiul comunitar. Ne
povestește cum a receptat toate aceste schimbări:

Cred că este mai impresionantă schimbarea din ultimii 10 ani, față de
ce s-a întâmplat aici cu 10 ani înainte. Probabil cel mai important motiv
pentru acest lucru este faptul că România a devenit membră a Uniunii Europene.
Multă lume zice că, dacă ești membru UE, înseamnă că primești niște fonduri
europene, dar pentru mine, ca avocat, acest lucru are altă perspectivă. Eu am
văzut că au venit niște directive legislative de la Bruxelles, s-a creat o nouă
legislație mai integrativă față de restul Europei. Multe astfel de legi nu sunt
foarte populare și cred că au fost puțin impuse din afară, dar ele reprezintă
un avantaj, pentru că, dacă ne dorim ca România să fie integrată în rândul
țărilor europene, este necesară implementarea unor legi aliniate cu restul
Europei. Iar acesta este un mare avantaj. Încă avem de făcut pași importanți pe
viitor, dar eu cred că s-au făcut multe progrese în ultimii 10 ani.

În afară de avocatură, Bryan
Jardine este foarte activ în timpul său liber: este implicat în acțiuni
caritabile, cântă la chitară, face înregistrări de voce la un studio
specializat și a învățat limba română. Acum se poate spune că s-a integrat pe
deplin în România.

Nu a fost un plan, când am venit aici acum 20 de ani. Nu am avut nicio
legătură cu această țară, nu am rude în România, nu am avut nicio iubită
româncă. Atâta doar că vorbeam spaniola, fiindcă am locuit câțiva ani în
America Latină și m-am gândit că îmi va fi mai ușor să învăț limba română, date
fiind rădăcinile latine comune. Acesta a fost primul motiv. Știam despre
România ce se auzea la știri, despre Ceaușescu, Nadia Comăneci, Dracula, cam ca
restul de 99% dintre americani. Însă, după ce am ajuns aici, am observat că
este o țară foarte interesantă, cu o cultură foarte bogată, diferită de restul
țărilor din această zonă a Europei, atât din punct de vedere cultural, cât și
al limbii. Aici e un spirit mai latin, eu am fost în Ecuador, Argentina și
Brazilia, iar pentru mine aici e sufletul mai cald. Soția mea este americancă,
nu e româncă, dar îi place aici și suntem implicați în diverse activități. Avem
o rețea socială caritabilă foarte extinsă, eu am fost membru al Comisiei
Fulbright acum câțiva ani și am pus niște rădăcini aici. Ne place foarte mult
țara și, dacă o comparăm cu restul lumii acum, în special Statele Unite, unde e
ceva mai periculos, am observat că, dacă sunteți liniștiți, e o țară ok. Nu
sunt oameni violenți aici, nu avem criminalitate foarte crescută, e multă
siguranță pentru copii și pentru viață aici. Un alt avantaj pentru noi este că,
dacă vrem să mergem în concediu în Europa, în Roma, la Istanbul sau în Anglia,
e foarte ușor să mergem, plecăm din Otopeni și ajungem în câteva ore și ne
găsim într-o țară cu o cultură 100% diferită.

Bryan Jardinese simte acasă în România, sau mai
degrabă ar putea spune că are două locuri pe care le numește acasă: România și
Statele Unite. Sunt locuri unde are familie și în care a construit ceva și
între care încearcă să se împartă în mod egal.

Plecăm în concediu, pentru că avem copii, iar bunicii sunt acolo, în
Statele Unite, în Carolina de Nord și suntem foarte așteptați să mergem. Avem o
casă acolo și vrem să fim împreună cu toate rudele, dar, după câteva săptămâni
vrem să ne întoarcem, pentru că aici avem afacerea, multe lucruri pe care vrem
să le facem, avem prieteni și școala copiilor. După două-trei săptămâni suntem
gata să ne întoarcem aici, dar suntem cu un picior în fiecare cultură.

Schimbările din România sunt
evidente, dar există și multe domenii în care e de lucru. Ce părere are Bryan
Jardine?

Sunt mai multe restaurante bune și sunt mult mai multe distracții
sociale. Marfa de consum e mai accesibilă acum și acesta e un avantaj, dar e
păcat că încă lipsește infrastructura pentru a ajunge în unele părți ale țării.
Sunt zone minunate, cum ar fi Dunărea sau Dealu Mare, Maramureș sau
Transilvania, dar se ajunge foarte greu acolo cu mașina și e păcat. Dacă ar fi
mai accesibile pentru turism, ar fi un avantaj pentru România.

La început de An Nou, Bryan
Jardine a dorit să transmită un mesaj plin de speranță celor care ne ascultă:

Aveți răbdare, pentru că e o țară minunată și
de multe ori putem spune că iarba e mai verde la vecini. Toți avem probleme. Eu
cred că avem o viață bună aici. E greu, dar depinde cum vrem să ne uităm la
pahar, la partea plină sau la partea goală. România este acum mult mai bună ca
societate și ca țară, decât a fost în anii ’90 și sper
că în următorii 10- 20 ani va fi și mai bună. Trebuie să avem un viitor mai
luminos.

3 January 2019
Românii şi călătoriile lor din secolul XIX

La sfârşitul
secolului al XVIII-lea şi începutul celui de al XIX-lea, românul putea fi
caracterizat drept sedentar de cărturarul Dimitrie Ralet astfel: românul a
moștenit se vede de la daci însușirea de a fi aninat de țara sa. Nu va dura
însă mult și românul se va dezbăra de acest obicei: începând cu 1800, din ce în
ce mai mulți tineri boieri, dar și unii ceva mai vărstnici, au plecat să
descopere, mai întâi, vestul Europei, apoi lumea întreagă. Mulți dintre ei
și-au publicat amintirile și impresiile, iar primul care a devenit celebru și
datorită jurnalului de călătorie a fost boierul Dinicu Golescu prin Însemnare a călătoriei mele făcută în
anul 1824, 1825, 1826.

Călătoria
a început în Transilvania, pentru ca de-acolo să treacă prin Ungaria, Austria,
Italia, Germania şi Elveţia. Înaintea lui, cărturarul Gheorghe Asachi, era în
1807 primul tânăr boier român care ajungea la Viena, apoi la Roma, pentru a
face studiile dorite. Cu ei începe o bogată literatură de călătorie ai cărei
protagonişti sunt şi personaje mai puţin cunoscute, dar interesante. O
antologie a acestor texte a fost alcătuită de profesorul universitare Mircea
Anghelescu în volumul Călători români şi călătoriile lor în secolul al
XIX-lea. Mircea Anghelescu: Secolul 19 este pentru
noi un secol care a comprimat multe lucruri ce, în general, la alte popoare
s-au desfăşurat pe două sau trei secole. Am realizat foarte multe în acel
secol, au fost mulţi călători celebri care au spus lucruri importante şi la
care te gândeşti aproape automat. În schimb sunt neglijaţi unii mai puţin
cunoscuţi, dar extrem de interesanţi. Un exemplu este o doamnă cu o viaţă
destul de agitată: Otilia Cosmuţa, fiica unui protopop român din nordul
Ardealului care s-a căsătorit în jurul anului 1900 cu un funcţionar al
imperiului Austro-Ungar. Dar ea avea veleităţi multiple şi artistice. A plecat
în Germania să studieze pictura, iar acolo s-a îndrăgostit de Japonia. A plecat
şi în Japonia cu o bursă guvernamentală având obligaţia de a trimite de acolo
corespondenţe. A trimis nişte corespondenţe foarte interesante despre viaţa şi
cultura japonezilor. Dar a trimis corespondenţe şi de la Paris unde se pare că
l-a cunoscut pe Brâncuşi.

Spiritul
recuperării din anii 1800 s-a prelungit până în apropierea Primului Război
Mondial. Dacă începuturile au fost timide, în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, dar mai ales în prima parte a celui următor, mulţi români făceau deja
călătorii în jurul lumii sau la capătul ei fie pentru relaxare, fie pentru
aventură, fie în scopuri ştiinţifice. Dimitrie Ghika-Comâneşti a ajuns în
Africa, Basil Assan a făcut înconjurul lumii, Emil Racoviţă a atins Antarctica.
Printre acest nume celebre, se strecoară şi altele mai puţin cunoscute, dar
având contribuţii valoroase. Mircea Anghelescu i-a antologat şi pe aceştia: Unii sunt pur şi simplu nişte aventurieri care apar şi dispar, cum
sunt, de pildă, nişte soldaţi în Legiunea Străină care pe la 1900 se aflau în
Africa şi, probabil, de plictiseală au început să trimită, în ţară, diverse
corespondenţe, şi după aceea au dispărut. Aveau o meserie destul de riscantă. Prin
1903-1904, un gazetar de stânga de la Galaţi, după ce a ziarul lui a dat
faliment, a plecat în Africa ca să se îmbogăţească făcând acolo agricultură. A
stat acolo câţiva ani şi a eşuat lamentabil, bineînţeles, dar şi asta e o
experienţă despre care merita să scrii. Pentru cineva neobişnuit cu literatura
de călătorie e interesant de descoperit că românii, care aveau prin secolul
XVIII sau începutul secolul XIX, reputaţia de a fi aninaţi de ţara lor, se
transformă în câteva zeci de ani în mari aventurieri pe mări şi pe uscat.

Dacă la început
descoperirea vestului Europei i-a făcut pe călătorii noştri să se compare
defavorabil, în timp românii au descoperit şi altceva. Mircea Anghelescu: Noi am câştigat în secolul al XIX-lea, de la început, o plasare europeană.
Ne-am dat seama că suntem, de fapt, europeni şi am adoptat în mod conştient
conştiinţa europeană. Se începe, tot graţie călătoriilor, identificarea
asemănărilor şi a zonelor de civilizaţie care trebuiau umplute cu materie
europeană.

Dar pentru asta, înainte a fost nevoie de un şoc creat
prin călătorii. Un şoc prin care să conştientizăm înapoierea, dar şi faptul că
modernizarea sau europenizarea ne era la îndemână, cică românii aparţineau
occidentului, mai degrabă decât orientului care ne asimilase timp de secole.
Tot secolului XIX, dar şi călătorilor săi, le datorăm recuperarea decalajelor
faţă de vestul Europei într-un ritm foarte rapid.

30 December 2018
Cisnădie

În luna
noiembrie, Guvernul României a aprobat atestarea a 11 localități din România ca
stațiuni turistice de interes local. Printre acestea, regăsim orașul Cisnădie,
din Transilvania, situat într-o zonă foarte pitorească, între coline. Pentru a
afla motivele pentru care Cisnădie a fost inclus pe harta stațiunilor turistice
din România, am vorbit cu Daniel Mihăilescu, purtător de cuvânt al Primăriei. Cisnădie este un oraș foarte frumos, care, într-adevăr, merita acest
statut, iar motivațiile turiștilor de a petrece o vacanță în orașul Cisnădie
sunt diverse. Unii turiști caută odihnă și relaxare, alții turism de aventură,
unii preferă natura. Avem turiști care sunt interesați să descopere noi,
obiective istorice sau aspecte culturale. La nivelul orașului Cisnădie, s-au
dezvoltat o serie de produse turistice: turismul cultural, de recreere, odihnă
și turismul sportiv.

În Evul Mediu, Cisnădie
era cunoscut sub numele de Heltau și era renumit pentru atelierele de fabricat
seceri, coase și mai ales postav. Turistul care ajunge în Cisnădie va observa
cu siguranță turnul bisericii evanghelice fortificate din centrul orașului.
Turnul Clopotniță, după cum îl numesc localnicii, a fost o adevărată inovație a
Evului Mediu. A fost primul turn cu ceas din Transilvania și primul turn de la
est de Viena pe care a fost instalat un paratrăsnet. Dacă veți alege noua
stațiune Cisnădie ca destinație de vacanță, există câteva obiective la care ar
trebui neapărat să ajungeți. Daniel Mihăilescu, purtător de cuvânt al
Primăriei. În Cisnădie există biserica evanghelică
fortificată, cu hramul Walpurga, construită la începutul secolului al XIII-lea.
Aceasta a fost fortificată după atacul turcesc din 1493. Este o
biserică-cetate, care atrage foarte mulți turiști la noi în oraș. Chiar lângă
biserică se află Muzeul Industriei Textile din Cisnădie, care este unic în
România, iar existența sa se datorează în primul tradiției industriei textile,
care există în orașul Cisnădie. De asemenea, la Cisnădie, în perioada iernii,
există și singurul patinoar acoperit din județul Sibiu, cu o suprafață mai mare
de 800 de metri pătrați, cu prețuri foarte mici, accesibile pentru toată lumea.
Se pot face drumeții în sezonul cald. Există chiar și un traseu cicloturistic,
care a fost chiar anul acesta modernizat de Serviciul Salvamont Cisnădie.

Revenim la
obiectivul turistic principal din Cisnădie, biserica fortificată. Ioan Bell
este curatorul acesteia și ne face o scurtă prezentare. A fost o bazilică romană, fostă catolică
până în 1544, când s-a trecut la evanghelici, reformați, luterani, creștini. Fundația este aceeași, însă au existat mai multe etape de construcție, pe
parcursul mai multor generații. De-a lungul timpului, locuitorii din Cisnădie
s-au apărat de dușmani în această biserică din Cisnădie. Așadar, prima
construcție a fost în stil gotic. Nava mijlocie a rămas în stil gotic. Peste
biserică, s-au construit trei turnuri de apărare la nord, la sud și peste
altar. Din aceste turnuri se trăgea cu pușca. Probabil că n-au fost suficiente,
întrucât atacul invadatorilor a continuat. Întâi au fost mongolii, apoi
tătarii, hunii, habsburgii au venit pe rând și au jefuit oamenii.

Dacă doriți să
vizitați biserica-cetate, trebuie să știți că nu veți întâmpina dificultăți la
cazare. Daniel Mihăilescu, purtător de cuvânt al Primăriei În Cisnădie și
Cisnădioara există peste 200 de locuri de cazare de trei, patru și cinci
margarete. În viitor, avem în vedere să construim două hoteluri în Cisnădie.
Există un Centru de informare turistică, iar acesta asigură informarea și
promovarea obiectivelor, produselor și traseelor turistice centrate pe orașul
Cisnădie și împrejurimi.

Invitația a fost lansată. Vă așteptăm și data viitoare
cu o nouă destinație. Până atunci, drum bun și vreme frumoasă!

22 December 2018
Cele mai frumoase biserici fortificate din România

Ne îndreptăm
către centrul României, într-o zonă încărcată de istorie, tradiție și de
legende. Peisajul rural transilvănean a încântat dintotdeauna turiştii români
şi străini deopotrivă. Iar în acest cadru natural deosebit se ridică unele
dintre cele mai frumoase biserici-cetăți fortificate, vechi de sute de ani. În
Transilvania au fost identificate peste 200 de astfel de monumente. Azi vom
aminti câteva dintre cele mai frumoase și interesante, cu recomandarea de a
realiza un traseu în care să cuprindeți cât mai multe.

Prima oprire e în
într-un sat a cărui primă atestare documentare datează de acum 810 ani, din
1209 – Alma Vii. Aici se remarcă biserica ce avea să fie ridicată două secole
mai târziu. Ca să ajungeți la aceasta, veți parcurge un drum de țară. La
capătul acestuia, în vârful unei coline ușor de parcurs, se ridică acest
monument, mărturie a existenței sașilor în zonă, dar și a multiculturalității transilvănene.
De la Mihaela Turk, manager de proiect la Fundația Mihai Eminescu Trust, aflăm
că cetatea are patru turnuri restaurate în cadrul unui proiect finanțat cu
fonduri din partea Norvegiei, a statului Lichtenstein și a Islandei. Am finalizat proiectul în 2016, iar în aceste turnuri restaurate am
amenajat o expoziție care interpretează cultura tradițională locală
multietnică, specifică Transilvaniei. Noi dorim s-o punem în valoare pentru a
atrage turiști în această zonă și pentru a contribui la dezvoltarea durabilă.
Fiecare turn are o tematică. Avem Turnul cu Ceas sau Turnul Porții, Turnul
Slăninii, Turnul Gheții și Turnul Grânelor. Am încercat să redăm vechea funcție
a turnurilor prin obiectele expuse. Turnurile oferă și spații ce pot fi folosite
pentru evenimente: conferințe cu maxim 40-50 de participanți. De asemenea, pe
anumite etaje pot fi amenajate cu expoziții temporare.

Mihaela Turk ne-a
mai povestit că poate îndrepta turiștii spre case țărănești, foarte simple. Păstrează în mare parte mobilierul vechi și recondiționat sau anumite
piese de mobilier pe care le-am salvat noi. Pe jos avem preșuri țesute din
resturi. Sunt din cârpă, iar nouă ne plac foarte mult. Sunt multicolore,
vesele, așezate pe o podea din lemn, mai caldă decât cele din materiale
moderne. Sunt văruite tradițional. În cadrul recondiționărilor noi nu folosim
ciment, termopane, ci doar lemn, piatră, nisip, var. În prezent, la
biserica fortificată din Alma Vii nu se mai țin slujbe, însă comunitatea
satului se strânge aici pentru evenimentele importante. De exemplu, de Crăciun.
O perioadă minunată pentru o vizită la Alma Vii.

La 73 de km de
Alma Vii, la Cisnădioara, veți găsi cel mai vechi monument în stil romanic din
Transilvania. Cetatea e diferită de
celelalte din Transilvania şi prin faptul
că nu a suferit prea multe modificări ulterioare. Asta în ciuda
vremurilor tulburi prin care a trecut de-a lungul timpurilor, spune Carmen
Kelber, supraveghetoare şi ghid: Construită la 1180, zidurile dimprejur
au fost ridicate în anul 1241, înainte de invazia mongolă. Aproximativ 300 de
ani, aici au locuit călugări cistercieni, pentru că, la un moment dat, în anul
1223, biserica a fost donată mănăstirii cisterciene de la Cârţa. Pe parcursul
secolelor a fost folosită, bineînţeles, ca biserică la început, cetate de
arcaşi, arsenal – loc în care se ţinea armamentul, chiar şi închisoare un timp.
Acum este deschisă mai mult pentru vizitatori. Se mai ţin slujbe de trei, patru
ori pe an. Așadar, asemeni
bisericii fortificate din Alma Vii, și Cetatea de la Cisnădioara poate fi o
destinație perfectă de Crăciun.

Însă
una dintre cele mai bine conservate cetăți fortificate din Transilvania este
cea din Frauendorf Axente Sever. Livia Pelger vă invită să vedeți inclusiv
catapulta în mărime naturală și un berbec cu care se spărgeau porțile. Cetatea datează din anul 1322. Este
deosebită deoarece clopotul se află deasupra corului. Toate sunt același
corp. În Transilvania, sunt în jur de
300 de cetăți evanghelice, însă, de obicei, turnul este într-o parte, iar
biserica în alta. Lângă altar se află numele celor căzuți în al Doilea Război
Mondial, iar alături numele celor căzuți în Primul Război Mondial. Este trecut
numele și numărul de casă la care au locuit în sat. Altarul este în stil baroc,
din 1777. Din aceeași perioadă e și orga de sus. Aceasta e funcțională și se
folosește. Și biserica se folosește. O dată la două săptămâni, vine preotul de
la Mediaș, merge la satele din împrejurimi, culege câte unul, doi etnici
germani și ține slujba în limba germană.

Viscri este un
nume care a devenit cunoscut în întreaga lume după ce prinţul Charles s-a
îndrăgostit de sat şi de împrejurimile lui. Casele de aici sunt foarte vechi,
vopsite în culori palide, cu obloane la ferestre, unele având chiar de sute de
ani. Punctul central de interes rămâne biserica fortificată, un exemplu impresionant
de arhitectură defensivă transilvană.
Aici o veţi întâlni pe Gerhild Gross administratoare şi organistă, mereu
pregătită să vă ofere informaţii despre cetate. Atâtea biserici
fortificate pe o suprafaţă ca a Transilvaniei nu există nicăieri. Fireşte, nu
se mai pot vizita toate, însă cele multe, deschise publicului, au un caracter
unic. Au fost construite pentru acelaşi scop, însă fiecare are ceva aparte.
Este una dintre cele mai vechi. Prima dată a fost construită o bisericuţă şi,
de atunci, strămoşii noştri au trebuit să se gândească la o modalitate de
apărare împotriva invaziilor otomane, ale mongolilor, tătarilor, turcilor.
Biserica era punctul principal al comunităţii şi s-au gândit să ridice
fortificaţii în jurul ei pentru a fi în siguranţă. Toată populaţia din sat, în
caz de pericol, putea să se refugieze în incinta bisericii. Este o orgă foarte mică, foarte simplă,
construită în 1817 de un constructor transilvănean de orgi. Pentru mine,
reprezintă ceva special, fiindcă strămoşii mei au fost organişti. Bunicul,
unchiul, iar acum cânt eu la ea. De
mică, am fost foarte apropiată de orgă.

Administratoarea bisericii fortificate şi organista vă invită ca atunci
când vă planificaţi vizita la bisericile fortificate să nu uitaţi să aduceţi cu
dumneavoastră şi timp. Va fi singurul lucru de care veţi avea nevoie pentru a
vă bucura de autenticitatea satului şi de monumente. Căci, cu puţin răgaz, vă
veţi desprinde de cotidian şi veţi intra într-o adevărată lume de poveste.

6 December 2018
Cetatea de Baltă

Astăzi vă propun o vizită în inima
Transilvaniei, la Cetatea de Baltă. Atestată documentar în anul 1197 sub numele
de Cuculiensis castri, Cetatea de Baltă este satul de reședință al comunei cu
același nume din județul Alba şi a fost sediul administrativ al Comitatului
medieval Târnava până în anul 1876. Este o coborâre în istorie, pentru că aici
puteţi vizita un castru roman din secolul II d.Hr., azi ruinat, amplasat pe o
terasă a Târnavei, înconjurat de bălți și de mlaștini.

În centrul localității, lângă
sediul Primăriei, se află Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial.
Monumentul de tip cruce a fost ridicat în anul 1935. Crucea are o înălțime de 3
m, fiind susținută de un soclu, în trepte și este realizată din piatră de
calcar. Pe frontispiciul monumentului sunt inscripționate cuvintele: Eroilor
neamului din 1914-1918, iar mai jos sunt înscrise numele a 27 eroi și o
inscripție ilizibilă, la baza monumentului.

Şi cum în localitate trăiesc de
secole români, maghiari şi romi, aici pot fi vizitate şi Biserica
Reformată-Calvină din secolul XIII-XV, inițial Romano-Catolică, pe al cărei
perete exterior al turnului se găsește o celebră ilustrație cu un cap de tătar,
dar şi Biserica Română Unită cu Roma, Sfânta Treime cu devoțiune specială către
Sfântul Anton de Padova. Aceasta din urmă găzduiește din data de 27 septembrie
2009 (data sfințirii ei) o mică părticică din rămășițele pământești ale
Sfântului Anton de Padova doctor evangelicus, care pot fi văzute și venerate
în prima zi de marți a fiecărei luni și în special de ziua sărbătorii Sfântului,
13 iunie.

Dar atracţia zonei, aflat în
vârful unei coline, este Castelul Bethlen-Haller, construit în stilul
Renașterii franceze din secolul al XVII-lea (1615-1624), pe un plan patrulater
cu turnuri de colț circulare, fără rol defensiv. Dispoziția generală de
ansamblu reproduce în mic corpul central al castelului Chambord din Franța,
completat în secolul al XVIII-lea (1769-1773), cu o poartă în stil baroc. Irina
Incze,
intendentul castelului, ne-a prezentat istoricul obiectivului: Acest castel a fost construit în 1560, ca un castel de vânătoare, ca
un castel de agrement şi nicidecum ca un castel de apărare. Multă lume confundă
castelul de la Cetatea de Baltă cu cetatea de la Cetatea de baltă, despre care
se vorbeşte în cărţile de istorie. Acea cetate a existat, undeva mai jos, pe
malul Târnavei, acest castel a fost construit după un castel similar de pe
valea Loirei, în proporţii mult mai mici. Iniţial cu cele patru turnuri şi abia
în 1780, în timpul grofului Haller, s-a construit frontispiciul castelului.
Castelul a fost construit de Cancelarul Transilvaniei Bethlen Miklos. Acest
castel se numeşte Bethlen-Haller, reunind numele celui care a construit
castelul şi cel al ultimei familii ce a locuit în castel până la naţionalizare.
Între aceste două familii, castelul a aparţinut unui număr de 45 de familii de
nobili maghiari, cu o viaţă aventuroasă, fiind donat, moştenit, pierdut la
cărţi. Chiar familia contelui Haller, în 1780, a dobândit acest castel
printr-un joc de cărţi.

Devenit sediu IAS (Întreprindere
Agricolă de Stat) în perioada comunistă, castelul a ajuns într-o stare
deplorabilă, certificată de însăşi Irina Incze, care lucrează în acest loc de
35 de ani, după cum ne-a spus, precizând: După revoluţie, acest castel a
devenit proprietate privată. Din 2000 până în 2003, castelul a început să fie
refăcut, parţial: pivniţa, parterul, etajul 2. Proiectul este foarte mare. Şi
absolut tot ce vedeţi în castel este refăcut, de la uşi, podele, geamuri, etc.
Noi primim exclusiv grupurile care vin să ne cunoască vinurile.

În jurul castelului se găseşte un
parc, frumos luminat, în spatele castelului se află o fermă, care urmează să
fie şi ea pusă în circuitul turistic. Aici sunt deja 18 cai de rasă şi vor fi şi
un spaţiu de manej, precum şi tot felul de spaţii de agrement pentru turiştii care
vor veni la castel.

Interiorul este decorat cu bun gust. Doi cavaleri în
armură, întâmpină la intrare. Săbii, halebarde şi scuturi amintesc de vremurile
cavalereşti. O cameră cu trofee de vânătoare, reconstituie trecutul plin de
poveşti vânătoreşti care s-or fi depănat la castel. Legătura cu producţia de
vin este accentuată de picturile murale cu Bachus şi viţă de vie ce conturează
pereţii din sălile de masă, unde mese împărăteşti aşteaptă să fie degustate.
Sub un geam de sticlă, vizitatorul poate vedea parte din podeaua originală, cum
tot originale sunt şi scările ce coboară în crama situată la subsolul
castelului, scări cu balustradă de sfoară. Lăzi de zestre, bănci pictate,
lavabouri amintind de începutul de secol trecut, în formă de lighean de porţelan
pictat, precum şi multe alte detalii atent dozate completează atmosfera
dintr-un alt timp.

5 December 2018
Viaţa socială şi politică în Sibiul secolului al XVI-lea

Dintre oraşele întemeiate de saşi în Transilvania, începând cu secolul al
XII-lea, Braşovul şi Sibiul au fost mereu şi sunt în continuare cele mai
cunoscute. Primul, mai întins şi cu o populaţie mai numeroasă, orașul mai
dinamic, mai orientat spre comerț, mai
pragmatic şi, poate, de aceea mai puţin conservator. Pe pe altă parte, Sibiul a
fost considerat întotdeauna centrul politic, administrativ și
intelectual al sașilor. Legăturile sale economice se extindeau în Europa
Centrală şi de Vest, dar şi spre est sau sud. O bună parte din bunăstarea Sibiului provenea din comerțul imperiul otoman,
precum și din comerțul cu Țara Românească și orașe sale: Câmpulung-Muscel,
Târgoviște, Pitești. În acelaşi timp, însă, Sibiul, oraş locuit
în mare parte de negustori şi meşteşugari, era condus după un model de
autoguvernare inspirat de alte burguri din Europa Centrală, dar având şi un
specific local. Acest specific, exprimat şi prin rânduiala socio-politică, avea
să se cristalizeze, poate, cel mai bine în secolul al XVI-lea. În Sibiu, ca de altfel în toate orașele săsești din Transilvania sau în
cele germane din Europa, exista un fel de democrație incipientă sau premodernă.
De pildă, sibienii își alegeau anual primarul, judele regal şi magistrații.
Această formă de autoguvernare, laolaltă cu restul legislaţiei care o însoţea,
a primit, în epocă, denumirea de gute polizei sau bună guvernare.

Cât de
liberală sau de avansată pentru vremurile acelea era această formă de
autonomie, aflăm de la Mária Pakucs-Willcocks, autoarea cărții Sibiul veacului al XVI-lea. Rânduirea unui oraș transilvănean: Conducerea Sibiului, elita politică a Sibiului încearcă să imprime o anume
viziune despre oraș, o proiecție politică și ideologică simbolizată de expresia
gute polizei. Ea nu prinde, poate, repede la populație, dar este surprinsă în
statutele orașului și care era de proveniență vest europeană. Există alegeri democratice, dar, de
obicei, în funcții erau aleși membrii acelorași familii care făceau parte din
elita politică deja consacrată și care aveau posibilitățile financiare de a se
ocupa de politică, și relațiile de a profita de politică pentru a face chiar
mai mulți bani. Da, erau alegeri, dar nu era ales oricine. Era o democrație
care funcționa pentru privilegiați, dar se păstra și relația cu corpul
alegătorilor sau cu reprezentanții lui: acei centumviri care-i reprezentau pe
meșteșugarii orașului cu care consiliul de conducere al Sibiului colabora.
Centumvirii erau acei 100 de bărbați aleși tot anual pentru a reprezenta
așa-numita clasă de mijloc orașului formată din meșteșugari și micii negustori.

Și în
alte orașe săsește existau politici administratice asemănătoare, dar nu exact
ca la Sibiu. Asta se datora şi unei personalităţi cu adevărat extraordinare, un
om de stat celebrat şi azi prin numele acordat unei zone celebre din centrul
Sibiului: piaţa Huet. Amănunte ne oferă Mária Pakucs-Willcocks: La Sibiu, avem
personalități precum Albert Huet, un om extrem de bine educat pentru vremea
aceea, care avea o formare intelectuală de excepție. Nu toate orașele au avut
un Albert Huet, jude regal al Sibiului din 1577 până în 1607. El a găsit
această formulă, această expresie gute polizei care, în limbajul curent
administrativ, n-a prins decât un secol mai târziu. El a imprimat un mod de a
se defini al națiunii sașilor din Transilvania. El a navigat pe niște ape
foarte tulburi în politica internă și externă. De pildă, el a prins domnia lui
Mihai Viteazul și a participat chiar la bătălia de la Giurgiu, de partea lui
Mihai. El se erija într-un fel de părinte al sașilor. Căuta să obțină mai multă
autonomie pentru sași, dar și păstrarea privilegiilor politice, administrative,
juridice, economice. Dar pe termen lung, aceste privilegii au dus la o
inflexibilitate a sașilor de a se deschide către evoluțiile politice
ulterioare. Sibiul de pildă era o cetate destul de închisă către alte națiuni:
nu doar românii n-aveau voie să se stabilească în oraș. Căutau să limiteze
prezența intrușilor, intrusul însemnând orice nesas, neluteran sau chiar nobil.
A fi nobil pentru un burghez sas era o ceva greu de a acceptat în orașul lor.
Asta a fost o mare problemă timp de mai multe secole: concivilitatea sau
neacordarea cetățeniei orașului persoanelor care nu corespondeau criteriilor
stabilite de ei.

Indiferent
de minusuri, în 1589 Sibiul avea deja… o Constituţie. Mária Pakucs-Willcocks: Eu i-am spus Constituție, dar titlul oficial al actului este de Statut al
orașului unde se cristalizează și ideea aceasta de gute polizei, de bună
rânduială sau de bună guvernare. De asemenea, se stabileau anumite reguli și
principii de funcționare a orașului și politic, și administrativ. Consensul
este piatra de temelie a oricărei comunități, nu doar la Sibiu. La Sibiu, este
însă exprimat în anumite formule: interesul comun, pacea comună, relația dintre
guvernați și guvernanți, supunere… Ce înseamnă, în acest context, binele
comun? Un contract, o înțelegere prin care supușii sau guvernații sunt
ascultători atâta timp cât guvernanții acționează în interesul tuturor, iar
binele comun ar fi suma condițiilor în care fiecare ar trăi în pace și liniște.

Prin buna sa rânduială, prin tradiţiile populaţiei sale şi chiar prin
Constituţia din secolul al XVI-lea, Sibiul a contribuit la diversitatea
civilizaţiei şi culturii cuprinsă astăzi în graniţele României care în decembrie,
aniversează 100 de ani de la Marea Unire.

2 December 2018
Alba Iulia

Ne oprim astăzi
în zona de sud-vest a Transilvaniei într-unul dintre orașele europene cu un
brand turistic și comercial pe termen lung.
Cealaltă capitală, alături de întâmpinarea Bine ați venit în cea mai
mare cetate din România!. Acestea sunt mesajele prin care este promovată Alba
Iulia. Nu ne oprim deloc întâmplător azi la Alba Iulia. Acum 100 de ani, se
realiza aici, prin voinţa mulţimii adunate pe platoul din apropierea cetăţii
medievale, unirea tuturor provinciilor româneşti într-un singur stat. Aşadar
chiar dacă Ziua Națională a României se sărbătoreşte în toată ţara, parcă nu
are nicăieri un farmec mai aparte decât în Alba Iulia, unde au loc zilele
acestea cele mai multe evenimente.

Mihai Coșer,
purtător de cuvânt al Primăriei orașului Alba Iulia spune că există o
polaritate în privința capitalelor. Există cea originală, pe care o știu
toți, Bucureștiul, pentru că așa a fost mereu, și cea spirituală, a tuturor
românilor, Alba Iulia. Este un loc în care istoria prinde viață în fiecare zi
și-n fiecare an datorită conotațiilor și simbolurilor sale de aici. Este cea
mai mare cetate din sud-estul Europei, este restaurată și prezintă prin
edificiul în sine peste trei secole de istorie. Avem o cetate de aproximativ
330 de ani. Este o zonă în care putem surprinde toate etapele de dezvoltare ale
României, tot ce-a însemnat ea de-a lungul timpului în raport cu Europa și cu
vecinii din jurul nostru și, mai ales, ce înseamnă azi din punct de vedere
spiritual și simbolic pentru români. Este locul în care România renaște în
fiecare an pe 1 decembrie.

Despre
cetatea de tip Vauban din Alba Iulia, construită în secolul al XVIII-lea, mulţi
spun că este atracţia principală a oraşului. Este o cetate în formă stelată,
unică în această parte a Europei şi a doua ca importanţă din Europa după o
cetate similară din Luxemburg. Mihai Coșer. Pentru cei care vor
veni de 1 decembrie este, clar, cea mai bună alegere de a intra pe porțile
cetății direct în istorie în trei zile de sărbătoare românească adevărată, cu
ceremonial militar, cu spectacole de folclor, cu focuri de artificii grandioase
și mai ales cu gustul unei Românii autentice. Practic, trei zile dedicate
spiritului românesc viu și liber, așa cum se trăiește cel mai bine la Alba
Iulia. Dacă ar fi să facem o recomandare, ar fi ceremonialul militar care
înglobează toate diviziile armatei române, cu tehnică militară, cu aproximativ
1300 de soldați. Aș putea recomanda și reconstituirea momentului de la 1918,
când pe platoul existent acum în fața Catedralei Încoronării au venit mii de
români și când la ora 12.00 s-a citit Rezoluțiunea din șapte puncte a
momentului respectiv. Vom face și noi acest lucru cu încărcătură extraordinară,
în prezența unor actori care recompun epoca de atunci.

Iar
dacă nu sunteți de 1 decembrie la Alba Iulia, vă puteți programa un sejur și
spre sfârșitul anului. Mihai Coșer, purtător de cuvânt al Primăriei orașului
Alba Iulia. Este mai mult decât decent să te gândești
la Alba Iulia și pentru perioada Crăciunului. Avem și aici un oarecare grad de
festivism. Vom avea Parcul Sărbătorilor de Iarnă, unde vor fi foarte multe
elemente caracteristice perioadei, pe care lumea le îmbrățișează cu mare
satisfacție. Va fi și un patinoar acolo. E important ca cei care doresc
informații actualizate referitor la ce se întâmplă în Alba Iulia să folosească
site-ul turism.apulum.ro pentru informații generale, iar în privința lucrurilor
care se întâmplă pe 1 decembrie să folosească portalul ziuaromaniei.ro.

Invitația
a fost lansată. Vă așteptăm și data viitoare cu o nouă destinație. Până atunci,
drum bun și vreme frumoasă!

1 December 2018
Oferte turistice pentru sărbătorile de iarnă

Una dintre cele mai căutate
regiuni turistice pentru sărbătorile de iarnă
rămâne şi anul acesta Valea Prahovei. Pasionații de schi pot căuta cazare în Sinaia, stațiune renumită pentru cele
14 pârtii cu diferite grade de dificultate, iar cei care își doresc să găsească
cazare ieftină pot alege Bușteni, Azuga sau Breaza. În Buşteni la un hotel de
trei stele se poate plăti 1785 de lei (379 de euro) pentru 3 nopţi, 2 persoane.
Pe Valea Prahovei, pentru Crăciun, preţurile se încadrează între 2.700 şi 4.000
lei / camera (574-851 euro) pentru 4 nopţi de cazare, la un hotel de 4 stele cu
mic dejun şi cină festivă în Ajun, plus alte facilități. Pentru un sejur
de 4 nopţi la un hotel de 3 stele, turiştii vor achita în jur de 1.500 de lei
(319 euro) beneficiind de mic dejun inclus şi cină festivă în seara de Crăciun.
La o vilă de 3 stele, turiştii vor achita în jur de 800 de lei / cameră (170 de euro) cu mic
dejun şi cină festivă incluse în tarif. Tot în zona Prahovei, pentru Revelion, turiştii vor plăti
între 3.900 şi 7.000 lei / camera (între 829 şi 1489 de euro) pentru 4 nopţi de
cazare la un hotel de 4 stele (cu mic dejun, cină festivă cu muzica live,
brunch etc.). La un hotel de 3 stele, sejurul va costa în jur de 4.900 lei
/camera (1042 euro) pentru 4 nopţi de cazare, cu mic dejun inclus, cină şi
tombolă.

Maramureșul este o altă regiune preferată de turişti. La sfârșit de decembrie se
organizează Festivalul Datinilor și Obiceiurilor de Iarnă în Sighetul Marmației, când tinerii
îmbrăcați în costume populare cântă cele mai frumoase colinde. Persoanele care
aleg să petreacă sărbătorile de Crăciun în Maramureș vor avea parte de mese
tradiționale și se pot relaxa printr-o plimbare cu mocănița pe Valea Vaserului
sau pot vizita Bisericile de lemn. Ofertele de cazare în Maramureş pornesc de la 80 de lei (17 euro) pe noapte de
persoană.

Transilvania face şi ea parte din zonele care păstrează tradiţiile iernii. Vizitatorii
pot opta pentru cazarea în Sibiu,
orașul unde are loc în fiecare an unul dintre cele mai frumoase Târguri de
Crăciun.Ediția 2018 a Târgului de Crăciun de la Sibiu va dura până pe 3
ianuarie 2019, căsuțele comercianților sunt deschise în fiecare zi, între orele
10 – 22, iar cazarea poate începe de
la 160 de lei / noapte / 2
persoane (34 euro) – cu mic dejun inclus. În zona Marginimii
Sibiului există locuri de cazare cu tarife cu 100 de lei/ noapte (21 de euro) la o
camera dublă, pensiune de 3 stele sau 160 de lei pe noapte camera dublă la o
pensiune de 4 stele.

Cazarea în pensiunile
din staţiunea gorjeană Rânca, zona
Transalpina, variază de la 90 de lei (19 euro) pe noapte de persoană, la 300 de
lei (63 de euro) în perioada sărbătorilor de iarnă, iar la o pensiune de lângă
Vatra Dornei (nord), pentru 4 nopţi de cazare se plăteşte 1700 lei de persoană (361 de euro).

30 November 2018
Atracţii turistice în oraşul Sibiu şi împrejurimi

Așezat în centrul
României, în Transilvania, Sibiul reprezintă un adevărat izvor de cultură și
civilizație. Dar și de distracție. Începând din 16 noiembrie și până pe 3
ianuarie, are loc aici unul dintre cele mai frumoase târguri de Crăciun din
România.

Anca Nițoi,
arheolog la Muzeul Național Brukenthal, specialistă în domeniul Ev Mediu și
armament medieval, despre istoria orașului. Sibiul este menționat
prima dată în sec. al XII-lea, în 1191, când Papa Celestin al II-lea acordă
Sibiului titlul de prepozitură, recunoscând astfel autoritatea ecleziastică a
acestui oraș asupra teritoriilor dimprejur. Colonizarea săsească realizată de
regele maghiar Géza al II-lea, în secolul al XII-lea, s-a întins pe mai multe
perioade și a cuprins tot sudul Transilvaniei. În acest context, apar două
orașe foarte importante: Sibiul și Brașovul. Sibiul, dezvoltându-se mai rapid,
a avut în perioada medievală și o importanță administrativă mult mai mare.
Sibiul devenea centrul ecleziastic, acolo găsim cele mai importante bresle
producătoare de mărfuri. Iar în secolul al XV-lea, la Sibiu, apare
Universitatea săsească. Iată, așadar un pol în ceea ce privește dezvoltarea
Transilvaniei, din perioada medievală până în zilele noastre. Ca dovadă, în
2007, Sibiul a fost capitală culturală a Europei, încununare a importanței sale
istorice.

Tot la Sibiu veți
găsi și primul muzeu de artă deschis publicului din România, în anul 1817. Construit
in stil baroc, între anii 1778 și 1788, palatul a fost reședința oficială a
baronului Samuel von Brukhental. Acesta a fost singurul exponent al comunității
săsești transilvănene căruia i s-au atribuit importante funcții publice în
cadrul statului austriac condus de împărăteasa Maria Theresa. Perioada
petrecută de Samuel von Brukhental la Viena coincide cu perioada constituirii
colecției sale de pictură, menționată în 1773, în Almanach de Vienne, ca una
dintre cele mai valoroase colecții particulare ce putea fi admirată în mediul
cultural vienez al vremii. Dr.Alexandru
Sonoc este șeful Secției Muzeul de Artă Brukenthal și ghidul nostru de azi. În prezent, muzeul e administrat de un consiliu format jumătate din
reprezentanții statului, jumătate desemnați de comunitatea evanghelică din
Sibiu. Este un experiment unic de acest fel în România. Colecțiile care au
aparținut bisericii evanghelice urmează să fie retrocedate, însă vor fi lăsate
sub formă de comodat și administrate de muzeu, puse la dispoziția publicului în
conformitate cu testamentul baronului care le-a făcut accesibile tuturor. În
contextul iluminismului, baronul și-a dat seama că aceste colecții ale sale pot
servi la dezvoltarea științei, culturii
și artelor în Transilvania și a dorit ca ele să fie accesibile vizitatorilor în
anumite zile ale săptămânii. În acest scop a și constituit o fundație și a
obligat biserica și moștenitorii săi să le facă accesibile publicului.

Stema orașului
Sibiu poate fi întâlnită la tot pasul pe clădiri, pe vitraliile acestora ori pe
poduri. În Piața Mică, clădirile adăposteau casele meșteșugărești. Aici se
remarcă logiile caselor și gurile de aerisire de pe acoperiș în formă de ochi,
ochii orașului despre care legendele spun că vegheau localitatea pe timp de
noapte. Anca Nițoi, arheolog la Muzeul Național Brukenthal, specialistă în
domeniul Ev Mediu și armament medieval, despre agenda culturală a destinației
noastre. Sibiul este capitala teatrului din estul Europei. Festivalul
Internațional de Teatru, ajuns la a XXV-a ediție, este al doilea ca mărime din
Europa, după Festivalul de la Edinburgh. Este un festival care aduce la Sibiu,
anual, sute de mii de turiști, fiindcă e inovativ, experimentează teatrul în
formula modernă. Cei care vor să cunoască tradițiile poporului român pot veni
la Festivalul Cântecele Munților. Avem Muzeul Astra, unde un străin poate
cunoaște istoria și tradiția românilor. În fiecare weekend există un eveniment.
Avem Târgul de Crăciun care este iarna. Poate sunt subiectivă, dar mi se pare
cel mai frumos din România. Poate fi comparat cu târgurile de la Viena, Praga.

Andrei Drăgan
Răduleț, managerul evenimentului, spune că târgul de Crăciun din Sibiu își
atrage diferit publicul. Dacă multe astfel de evenimente din țară se
bazează pe concerte mari, noi am riscat și am eliminat foarte mult din ele.
Avem o inaugurare festivă la care, în fiecare an, e invitat un artist de renume
național, iar după aceea ne concentrăm la târg în sine.

Asta nu înseamnă
că Moș Crăciun va lipsi de la eveniment. Va veni în ziua de 23 decembrie și va
împărți cadouri copiilor. Are o mică scenă, lângă brad, pe care vine în fiecare
an. Mai e un eveniment foarte interesant pentru copii: Atelierul lui Moș
Crăciun. Sibienii sunt familiarizați cu el, dar pentru ceilalți poate fi o
noutate. E o căsuță încăpătoare în care, în fiecare săptămână se desfășoară
niște ateliere. Acestea sunt aticpice. Cel mai cunoscut este cel de lumânări în
care copiii creează practic o lumânare de la zero. Ei primesc un fitil și, prin
tehnica veche a scufundării fitilului în ceară topită, realizează lumânările pe
care și le doresc. Acestea sunt de diferite culori și în diverse combinații.
Mai avem un atelier de pictat turtă dulce și unul de făcut biscuiți. La cel din
urmă, copiii primesc un aluat, îl modelează și îl coc tot la atelier, după care
copiii iau biscuiți și acasă.

Iar dacă aveți
mai mult timp la dispoziție, vizitați regiunea Mărginimea Sibiului este
cunoscută pentru abundența pensiunilor sale, pentru brânzeturile specifice,
pentru tradițiile și meșteșugurile care s-au păstrat vii în acest teritoriu.
Dar mai puține persoane cunosc patrimoniul natural de excepție al acestei zone.
Aproape întreaga regiune face parte din reţeaua Natura 2000, sistem care
protejează habitatele naturale valoroase.

29 November 2018
Alba Iulia acum 100 de ani

Pe 1
decembrie 1918, Adunarea Națională a românilor din Transilvania era convocată
la Alba Iulia, în partea centrală a României de azi. În Consiliul Național
Român, cei 6 membri ai Partidului Național Român și cei 6 membri socialiști au
decis că viitorul românilor din Austro-Ungaria urma să fie alături de România. La
Alba Iulia au fost aleși 1228 de deputați care au votat Rezoluția prin care se
Transilvania se unea cu Regatul României.

Acel
moment de maximă exaltare națională a fost descris la 100 de ani de istoricul
și politologul Daniel Barbu, profesor la Facultatea de Științe Politice și
Administrative a Universității din București: Ce s-a întâmplat atunci? S-a întâmplat o coliziune frontală
și dramatică între două forme de suveranitate. Dreptul timpuriu roman avea două
noțiuni pe care nu le vedea drept contradictorii ci drept complementare. Le
vedea angajate într-un schimb permanent de argument și contraargument. Și anume
maiestas,
care aparținea poporului, adică suveranitatea poporului, și imperium, adică suveranitatea
magistraților, a statului, a Senatului, a consulilor, a cenzorilor și așa mai
departe. Ce s-a întâmplat în 1918 la începutul iernii în Ardeal, ca să resuscit
această terminologie romană? Transilvania era o provincie fără stat, Coroana
maghiară era în stare de disoluție, într-o situație de imobilism, nu putea
reacționa. Când spun Coroana mă refer la magistrații ei, adică prefecți,
comandanți de jandarmi și toți cei care asigurau ordinea publică și
suveranitatea națiunii Ungariei Mari, exercitată sub formă de imperium prin Parlament, rege și
delegații guvernului în regiuni și comitate. Această autoritate nu mai exista.

În acea
situație de confuzie, românii au reacționat pe rațiunea autoguvernării. Daniel
Barbu: Și totuși, în acel
context, avem o izbuncnire, o răbufnire a majestății,
a suveranității poporului. Și anume etnicii români, cu precădere care militau în
două partide care aveau o pondere relativ egală ca reprezentare în Parlamentul
de la Budapesta, partide echilibrate sub raportul influenței, Partidul Național
Român, pe de-o parte, și Secția română a Partidului Social Democrat din Ungaria,
pe de cealaltă parte, au organizat un proces electoral. După știința mea, a
fost singurul proces electoral din epoca contemporană neorganizat de un guvern
sau autoritate publică, organizat, cum am spune de 40 de ani încoace, de
societatea civilă. Nu vreau să spun că a fost un proces foarte democratic.
Datele de microistorie pe care le avem cu privire la alegerea delegaților în
fiecare localitate ne arată că s-a folosit mai degrabă un tot un soi de
procedură de tip roman, și anume aclamația.
De regulă, doi-trei-patru notabili din satul respectiv, adică preotul,
proprietarul funciar, dacă era român, notarul, învățătorul sau un țăran mai
bogat și așa mai departe erau, prin aclamație, prin consens, dotați cu
autoritate care reprezentau întreaga comunitate locală. A fost un proces
laborios, a durat aproape o lună și care prezintă acea caracteristică în
istorie care ar fi putut fi fondatoare a unui imaginar politic extrem de
puternic și cu conotații profund democratice. Unde altundeva sau altcândva un
grup uman relativ mare s-a organizat pe sine, fără prefecți, jandarmi și
poliție, fără niciun fel de asistență, încurajare sau finanțare din partea unei
autorități publice într-un proces electoral care a dus la o adunare de tip
constitutiv, cea de la Alba Iulia?

Însă
vremurile erau tulburi, sfârșitul primului război mondial scosese la suprafață
așteptări și reacții reprimate în anii predecenți. Daniel Barbu spune că
democrația s-ar fi putut pune atunci pe baze noi, însă nu a fost așa: Negreșit, Constituanta de la Alba
Iulia, în rezoluțiunea pe care a adoptat-o unanim, tot prin aclamație, nu s-a
folosit tehnica votului. Vorbea despre unitate și accepta sub condiții însă
unirea cu Regatul României. Vorbea și despre instituirea unui regim curat
democratic, adică autentic. O întrebare decurge de aici: erau participanții la
Adunarea de la Alba Iulia sau cel puțin cei care au redactat rezoluțiunea și au
propus-o aclamației populare erau niște democrați? Erau evident patrioți
români. Erau oameni care aveau experiențe parlamentare lungi, aveau știința și
practica politicii. Bănuiala mea e că nu erau democrați și se va dovedi în
următoarele luni. Ce se întâmpla pe 6 decembrie? Pe 6 decembrie armata română
ocupa Ardealul. Ea a fost extraordinar de instrumentală în stabilirea
granițelor și, mai ales, ea restabilea liniștea în țară. Avem mărturii foarte
clare, Ion Lapedatu vorbește în memoriile lui, în paginile de jurnal redactate
chiar în acele zile, unde scria că se mișcă satele. Atunci când vorbim de
comuna sovietică ne gândim numai la Budapesta și la Ungaria de dincolo de Tisa,
dar întreaga Europă, inclusiv Anglia, era prinsă de un fior revoluționar. Vreme
de multe luni, orașe ca Torino, Munchen, Berlin au fost conduse sub steagul
roșu de asociații de soldați și muncitori. Lucruri asemănătoare începuseră să
se întâmple în Ardeal. Se mișcă satele, se plângea Lapedatu. Ce însemna?
Țăranii își împărțeau pământurile și nu întotdeauna însemna că proprietarul de
pământ era maghiar, țăranii se duceau la notar și ardeau arhivele care consemnau
datoriile lor. Exista o întreagă mișcare mai ales rurală care emula revoluția.

În urmă
cu 100 de ani, Alba Iulia era centrul românismului din Ardeal. Acel sfârșit de
an a fost unul glorios, însă istoricii spun că evenimentele de atunci nu au
decurs clar, către un final așteptat.

26 November 2018
Castelul Bran, Petrecerea tuturor strigoilor

Ne îndreptăm azi
către centrul României, către Transilvania, și vizităm unul dintre cele mai
reprezentative castele ale României. Situat între munții Munții Bucegi și
Piatra Craiului, obiectivul turistic se află în topul preferințelor turiștilor
români și străini deopotrivă. Cetatea medievală, construită în secolul al XIV-lea,
într-o stare excepțională în prezent, este ridicată pe o stâncă, la o înălțime
de aproximativ 40 de metri de la nivelul solului. Construcția e dispusă pe
patru niveluri, cu patru turnuri, fără nici un milimetru de simetrie. Acesta e
un alt aspect care îl face unic între cetățile românești. Acest fapt se
datorează arhitectului Casei Regale, Karel Liman, cel care a reproiectat
castelul Bran în anii 20, în perioada interbelică. Inițial a fost cetate militară și, deși aceste
cetăți presupun o anumită simetrie din punct de vedere arhitectural, castelul
Bran face excepție de la regulă.

Este extrem de detaliat și întortocheat, cu o
serie de încăperi mai micuțe, turnuri, holuri, un loc în care este foarte ușor
să te pierzi. Castelul Bran, cel mai vizitat obiectiv turistic din România,
încearcă și chiar reușește să ofere turiștilor o experiență inedită, spune
Bogdana Balmuș, PR manager. Nu este doar un muzeu, poate fi o
experiență de o zi întreagă. Pe lângă vizitarea castelului, includem
posibilitatea de a mânca bucate alese la restaurantul nostru sau de a petrece
momente extraordinare în Tunelul Timpului. Este un lift special, o creație 100%
românească și oferă un spectacol multimedia unic în spațiul muzeal european. Nu
în ultimul rând, avem magazinele noastre, cu obiecte proprii, marcă a
castelului și care nu se găsesc decât la noi. Găsiți și cărțile pe care
Compania de Administrare a domeniului Bran le-a editat, Poveștile reginei
Maria, în ediție bilingvă, română – engleză, ilustrate cu lucrările de artă
elevilor de la liceele din țară. Și, să nu uităm, Parcul Regal, cu cele două
lacuri. Desigur, în acest cadru, foarte multe evenimente pe tot parcursul
anului, majoritatea fiind deja intrate în tradiția castelului Bran. Pe altele,
le creăm din mers și le transformăm în tradiție. Avem un serviciu de ghidaj
care se ocupă de grupurile organizate care vin la castel, iar acesta se asigură
în limbile, română, engleză și franceză.

Castelul
Bran se promovează printr-o serie de evenimente anuale deloc puține la număr.
Bogdana Balmuș, PR manager. Chiar pe 22 noiembrie avem un eveniment
cultural. Actrița și autoarea de teatru Nicole Duțu își lansează cartea de
debut la castelul Bran. Este varianta în limba engleză a cărții Cum l-am
învins pe Dracula, o apariție editorială deosebită la lansarea căreia vă
invităm. Iar luna se încheie cu Sf. Andrei sau Noaptea tuturor strigoilor, noi
am numit-o Petrecerea tuturor strigoilor, deoarece dorim să propunem
vizitatorilor o incursiune în trecut cu gândul de a crea în viitor o nouă
tradiție. La castelul Bran, încercăm să apărăm tradițiile și obiceiurile românești.
De aceea, pregătim aceste evenimente. Concret, păstrăm decorațiunile de
Haloween, adăugăm elementul central, usturoiul, iar la restaurantul nostru am
pregătit un meniu special. Ingredientul vedetă este, desigur, usturoiul. Acesta
va putea fi regăsit atât în cana cu ceai, cât și în tradiționala colivă. Vor fi
servite supa cremă de dovleac, cu
diverse mirodenii, un pic picantă, plăcinta cu fructe de toamnă și aromă de
anason, iar un cățel de usturoi va păzi cu strășnicie pulpa de rață, odihnită
pe un pat de linte neagră, cu piure de sfeclă roșie, iuțită cu hrean. Pe 30
noiembrie, de ziua Sf. Andrei, cei care au fost
botezați cu acest frumos nume vor beneficia de un tur gratuit la
castelul Bran. Nu trebuie decât să ne prezinte un act de identitate.

Luna decembrie se anunță
și ea deosebită din punct de vedere al evenimentelor. Târgul de Crăciun și
Revelionul la castelul Bran fiind printre cele mai căutate.

17 November 2018
TVA redus la turism

Descrisă de
site-uri străine drept una dintre cele mai misterioase şi mai frumoase ţări din
Europa, România este recomandată ca destinaţie turistică. Cotidianul italian
Corriere della Sera scrie că România oferă preţuri foarte mici, mâncarea
excelentă şi locuri unde turiştii pot trăi senzaţii deosebite, de la castelele
din Transilvania la Salina Turda, în care poţi coborî 14 etaje cu un lift
panoramic. În afară de Bucureşti, pentru care sunt menţionate Palatul
Parlamentului şi viaţa de noapte, alte atracţii menţionate sunt Castelul Peleş,
fosta reşedinţă de vară a regilor României, dar şi Castelul Bran, devenit
celebru în urma romanului Dracula al lui Bram Stoker, şi care, an de an, îşi
sporeşte numărul de vizitatori în rândul turiştilor.

Cetatea
medievală Sighișoara, sculptura lui Decebal de la Cazanele Dunării, Biserica
evanghelică fortificată din Biertan din județul Sibiu, mânăstirile ortodoxe din
Moldova, Transfăgărăşanul sau zona Maramureşului sunt alte atracţii care şi-au
pus amprenta asupra celor care au ales să viziteze România şi care fac ca
numărul turiştilor străini să fie pe un trend ascendent. Iar această tendinţă
ar putea să se accentueze odată cu scăderea, de la 1 noiembrie, a cotei de TVA la serviciile turistice de la 5% faţă de nouă procente, cât
este în prezent.

Măsura economică adoptată de guvern la începutul acestei luni
este menită să stimuleze dezvoltarea turismului şi să reducă evaziunea fiscală.
Se reduce cota de TVA pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al
sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate
pentru camping. Beneficiază de scăderea TVA şi serviciile de restaurant şi de
catering, inclusiv în cadrul servirii de bere, fără a fi incluse aici alte
băuturi alcoolice.

Vor beneficia de reducerea cotei de TVA şi activităţile din
industria recreativă, respectiv pentru permiterea accesului în parcuri de
distracţie şi parcuri recreative, dar şi utilizarea facilităţilor pentru
practicarea sportului, de exemplu, sălile de fitness. Aici, cota de TVA este în
prezent de 19%. Se elimină şi redevenţele pentru apa termală şi minerală în sectorul
balnear, astfel că turismul va avea de la 1 noiembrie cea mai mică cotă a TVA
dintre toate sectoarele economice.

Deşi actul normativ nu se referă la
serviciile de intermediere a pachetelor turistice, referindu-se la cazarea
direct la hotel, ne putem aştepta la vacanţe un pic mai ieftine, crede
preşedintele Organizaţiei Patronale a Hotelurilor şi Restaurantelor din
România, Dragoş Petrescu. Într-un interviu pentru Radio România,
prim-vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, Alin Burcea,
este, însă, sceptic în legătură cu ieftinirea vacanţelor românilor în ţară, dar
spune el, măsura va avea un efect sigur în ceea ce priveşte reducerea evaziunii
fiscale.

29 October 2018