Radio România Internațional

Tag: UNESCO

  • Jurnal românesc – 25.01.2022

    Jurnal românesc – 25.01.2022

    Ambasadorul României în Republica Moldova, Daniel Ioniță, a participat la ceremonia organizată la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Chișinău cu prilejul sărbătoririi a 163 de ani de la Unirea dintre Țara Românească și Moldova. Diplomatul român a reamintit că Unirea Principatelor Române de la 1859 a pus bazele României moderne. “Momentul respectiv a pus bazele României moderne, României democratice, o României care a fost creată în jurul națiunii române. Este un prilej pentru a spune că vom crede în continuare în România noastră cea dragă, (…) care în momentul de față este membră a Uniunii Europene și a NATO și o Românie care a fost, este și va fi întotdeauna alături de Republica Moldova, pe care o dorim, de asemenea, alături de noi, în marea familie europeană”, a spus ambasadorul. Radio Chișinău transmite că participanţii la ceremonie au depus flori şi s-au prins într-o horă a Unirii în fața bustului domnitorului Alexandru Ioan Cuza.



    Ziua Unirii Principatelor Române a fost sărbătorită la Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti din Cernăuţi. Agenţia BucPress transmite că evenimentul, moderat de președintele Centrului Bucovinean de Artă, Iurie Levcic, a inclus lansări de carte, o mică prelegere despre evenimentul istoric din 1859, un spectacol de cântece patriotice, susținut de grupul vocal “Perla” şi proiectarea unui documentar despre “Mica Unire”. Alături de membrii comunității românești din nordul Bucovinei, la manifestare au participat oameni de cultură, primari, cadre didactice şi consulul general al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu. Aceasta le-a mulţumit românilor din regiunea Cernăuți pentru că păstrează vie memoria istorică și contribuie la promovarea valorilor culturale românești.



    Filmul “Om Câine”, primul lungmetraj regizat de Ştefan Constantinescu, cu Bogdan Dumitrache şi Ofelia Popii în rolurile principale, va avea premiera mondială la cea de-a 45-a ediţie a Festivalului de film Göteborg, care se va desfăşura în perioada 28 ianuarie – 6 februarie. Pelicula, o producţie România, Bulgaria, Suedia, Germania, va fi proiectată în zilele de 2, 3 şi 5 februarie. Alături de producţia lui Ştefan Constantinescu, la Festivalul de la Göteborg va fi prezentat filmul “Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” de Radu Jude, în zilele de 2, 3 şi 4 februarie, şi animația “Insula” în regia Ancăi Damian, care va fi proiectată în intervalul 31 ianuarie – 6 februarie. Festivalul de film Göteborg prezintă, anual, aproximativ 400 de producţii din întreaga lume. În contextul pandemiei, ediţia din 2021 a avut loc online. Anul acesta, organizatorii plănuiesc o ediţie cu prezenţă fizică, completată de un program online care va cuprinde 50 de filme.



    Directorul artistic al Festivalului Astra Film din Sibiu, Kató Csilla, este membru în juriul Festivalului Internațional de Film Documentar de la Budapesta ce are loc în perioada 22-30 ianuarie. Manifestarea este parte a celei de-a 8-a ediții a Festivalului Internațional de Film European, care propune prezentarea unei selecții de filme în cinematografele din mai multe oraşe din Ungaria. Juriul este compus din 5 persoane pentru fiecare dintre cele 5 secţiuni: Femei curajoase, Copii curajoşi, Rebeli curajoşi, Pionieri curajoşi şi Visători curajoşi. Kató Csilla este membră în juriului secțiunii Visători curajoşi. Motto-ul acestei ediţii a Festivalul Internațional de Film Documentar de la Budapesta este “Filme curajoase”. 50 de producţii, între care 32 internaționale, participă la concurs. Institutul Cultural Român, care sprijină prezenţa românească la festival, transmite că la acest eveniment au loc întâlniri între realizatori, organizatori şi public, întregul proiect funcționând și ca o bursă de spectacole.



    Teatrul de Muzică și Dramă “Olga Kobâțeanska” din Cernăuți ar putea fi inclus în Lista preliminară a Patrimoniului Mondial UNESCO, a declarat parlamentarul ucrainean Oleksiy Honcharenko, transmite Agenția BucPress. Acesta a spus că a solicitat Ministerului Culturii și Politicii Informaționale de la Kiev includerea pe lista UNESCO a edificiilor din Cernăuți și Odesa,”care au fost construite sub auspiciile firmei de arhitectură Fellner și Halmer”. Ministerul ucrainean a arătat că Administrația Regională de Stat Cernăuți este gata să pregătească cererile pentru includerea pe Lista preliminară atât a Teatrului cernăuţean cât şi a și Teatrului Național Academic de Operă și Balet “Roabă legendară” din Odesa. Demersul a primit şi sprijinul Ministerului ucrainean de Externe, care a dat asigurări că va oferi toată asistența posibilă în depunerea dosarelor.






  • Implicare civică în crearea unor geoparcuri UNESCO

    Implicare civică în crearea unor geoparcuri UNESCO

    Țară cu multe peisaje naturale superbe, diverse din punct de vedere al reliefului, florei și faunei, dar și cu comunități tradiționale inserate în aceste peisaje, mai ales în zonele de munte și deal, România are multe de oferit și din perspectiva armonizării dintre om și natură. Exact acesta este și specificul geoparcului UNESCO, o structură care îmbină dezvoltarea durabilă cu ecologia și pentru care candidează și două proiecte românești: Oltenia de sub munte și Ținutul Buzăului. Candidaturile pentru statutul de geoparc UNESCO sunt inițiative ce vin din partea societății civile, așa cum, de altfel, se și potrivește unor proiecte care accentuează importanța comunităților locale în protejarea mediului și valorificarea sustenabilă a naturii.

    Florin Stoican, reprezentantul Asociațiai Kogayon, a fost unul dintre cei care au militat pentru înființarea, cu mai mulți ani în urmă, a Parcului Național Buila Vânturarița din județul Vâlcea. Iar în iunie 2020 a transmis către UNESCO scrisoarea de intenție privind candidature regiunii Oltenia de sub munte, candidatură susținută de către Comisia Națională a României pentru UNESCO și cei 60 de parteneri ai proiectului.

    Care sunt atuurile Olteniei de sub munte și unde anume se plasează prin raportare la Parcul Buila Vânturarița, aflăm acum de la Florin Stoican:

    E un perimetru mai mare practic Parcul Național Buila Vânturarița e bijuteria coroanei în jurul căreia se constituie geoparcul. Parcul are 4.500 de hectare, iar geoparcul este de 15 ori mai mare și cuprinde teritoriul a șase localități din județul Vâlcea de la Vaideeni până la Băile Olănești. Cuprinde două mici stațiuni – Horezu și Băile Olănești – și patru localități rurale. Dar, practic, Oltenia de sub munte e mult mai mare. Ține de la Olt până la Dunăre, dar proiectul nostru se concentrează pe Vâlcea pentru că organizația nonguvernamentală pe care o conduc fiind una mică cu resurse limitate nu are putere să se ocupe de toată Oltenia de sub munte. Totuși, am ales numele ăsta tocmai ca să fie poarta deschisă pentru extinderea ulterioară a proiectului. (…) E o zonă mică în care pe un teritoriu restrâns găsești o foarte mare concentrație și diversitate de obiective naturale și culturale. Geoparcul înseamnă geo- diversitate și biodiversitate, deci patrimoniu natural: peisaje, peșteri, chei, situri fosilifere, argila de Horezu din care se face ceramica și apoi diversitatea culturală. E o zonă cu o concentrație foarte mare de monumente istorice, de muzee, de tradiții, de meșteșugari de artizani locali și geoparcul încearcă să le pună pe toate în niște oferte care să le combine și să promoveze zona ca destinație turistică.

    După depunerea scrisorii de intenție, al doilea pas pentru obținerea statutului de geoparc UNESCO este transmiterea unei documentații cu proiectele referitoare la zonă, urmată de o evaluare a unor experți internaționali UNESCO care petrec o săptămână în teritoriu. Tot procesul ca Oltenia de sub munte să devină geoparc UNESCO va dura până în 2024, aproximează Florin Stoican, care consideră că așteptarea merită.

    Avantaje sunt foarte multe. În primul rând vorbim de un concept cumva răsturnat față de cel de arie naturală protejată. Spre deosebire de aceste locuri, unde statul vine cu restricții și cu resurse pentru impunerea acestor restricții, geoparcul-urile sunt teritorii în care se promovează foarte mult dezvoltarea durabilă bazată pe patrimoniul natural. Se lucrează foarte mult la firul ierbii cu parteneri locali cu care se dezvoltă servicii și produse care, puse pe piață, aduc valoare înapoi prin turism. Dar nu numai, căci în timp comunitățile realizează adevărata valoare a patrimoniului pe care ele îl au acolo și automat vine și protecția organică dinspre comunitățile locale care ajung să prețuiască patrimoniul natural și cultural.


    Un alt proiect care aspiră la statutul de geoparc UNESCO este Ținutul Buzăului, inițiat de asociația non-guvernamentală cu același nume. Ce zone din estul României înglobează Ținutul Buzăului, ne spune Răzvan Popa, președintele asociației.

    Cuprinde 18 comune, așezate aproximativ la nord și la est de râul Buzău. E un teritoriu care începe chiar de la râul Buzău și include situri celebre precum cele de la vulcanii noroioși. Sunt patru situri acolo, de fapt. De regulă oameni vizitează Puțurile Mari care sunt cele mai renumite, dar nu și cele mai frumoase. Mai sunt Pâclele Mici, Fierbăturile de la Berca și Fierbăturile de la Beciu. Teritoriul nostru include și Focurile Vii, și așezările rupestre de la Colți și Bozioru. Conține, de asemenea, și zona cu zăcămintele și peșterile de sare de la Mânzelești.

    Care au fost etapele parcurse până acum de Ținuțul Buzăului? Răzvan Popa revine cu răspunsul.

    Este un proiect care a început în 2007, deci sunt mai mult de 14 ani. A durat mult, căci un proiect de construcție (…) de la realizare de infrastructură turistică, cercetare, promovare și creare de parteneriate. A trebuit să creăm o masă critică de susținere locală și nu mă refer doar la factorul politic care e foarte important, ci și la antreprenorii, și oamenii care locuiesc efectiv acolo. Când am fost aproape de a bifa criteriile UNESCO – trebuie îndeplinite 99 din 101 de criterii – (…) am realizat dosarul de candidatură în anul 2020. Iar apoi a început evaluarea propriu-zisă. Dosarul a fost evaluat, pe de o parte, de o comisie a UNESCO, apoi a fost evaluat independent de o comisie a Uniunii Internaționale a științelor biologice. Ei au evoluat practic partea geologică să vadă dacă aven un teritoriu cu valori naturale geologice de interes internațional. UNESCO a evaluat proiectul în special și criteriile de sustenabilitate. Apoi am primit două evaluări pozitive și UNESCO a trimis doi experți pe teren care au venit anul acesta în septembrie. (…) Ei au făcut un raport pe care l-au trimis către UNESCO, iar pe 10 decembrie Secretariatul UNESCO a votat recomandarea și pentru Ținutul Buzăului recomandarea în unanimitate a fost pozitivă.

    Așadar, Ținutul Buzăului se pregătește să devină Geoparc UNESCO, iar numirea oficială va avea probabil loc în luna marie 2022, cu ocazia întrunirii Consiliului UNESCO.


  • La fin de l’exploitation minière à Roșia Montană

    La fin de l’exploitation minière à Roșia Montană

    Le Comité du patrimoine mondial a pris cette décision le 27 juillet dernier, alors qu’il se réunissait à Fuzhou, en Chine, à l’occasion des 65 ans de l’adhésion de la Roumanie à l’Organisation des Nations Unies pour l’éducation, la science et la culture (UNESCO). Le Comité a aussi pris la décision d’ajouter le site de Roşia Montană à la liste du patrimoine mondial en péril. Le site est en effet menacé par un projet minier démarré il y a maintenant plus de vingt ans. L’UNESCO a enjoint le gouvernement roumain à protéger le site et à « ne pas délivrer de permis d’exploitation » sur ce territoire. En 1999, le gouvernement roumain a donné son accord à une compagnie roumano-canadienne pour l’exploitation de ce gisement par cyanuration, avec l’objectif d’en extraire 300 tonnes d’or et 1600 tonnes d’argent. D’importantes manifestations organisées par des militants écologistes ont eu lieu à l’époque. Ces derniers étaient farouchement opposés l’exploitation des mines à cause des conséquences désastreuses du cyanure sur l’environnement et de la destruction du patrimoine culturel et historique que représente la région, contraignant ainsi les gouvernements suivants à reporter le projet. La décision de l’UNESCO vient donc mettre un terme à toute tentative d’exploitation minière sur le site de Roșia Montană, mais pas aux litiges en cours ni aux disputes qui divisent la société roumaine.



    Après la suspension du projet par le Parlement roumain en 2013, la compagnie disposant du contrat de concession pour l’exploitation de l’or dans les mines de Roșia Montană a sollicité un arbitrage international auprès du Tribunal administratif de la Banque Mondiale à Washington, exigeant que l’Etat roumain lui verse une somme de 5,75 milliards de dollars de dommages et intérêts. Cités par l’agence France Presse, les dirigeants de la compagnie actuellement dans l’attente du verdict n’ont pas exclu d’entamer des poursuites judiciaires pour contester l’ajout du site à la liste du Patrimoine mondial en péril.



    De nombreux hommes politiques roumains ont exprimé leur satisfaction suite à la décision de l’UNESCO, affirmant leur souhait de voir le site de Roşia Montană s’inscrire dans une logique de développement durable. Le Ministre de l’Environnement, Tanczos Barna, a évoqué l’opportunité de développer le tourisme dans la région de Roşia Montană :



    « Cela marque un nouveau départ pour cette région. C’est l’occasion de la transformer, pour faire de cette reconnaissance internationale un véritable atout pour nos galeries romaines. »



    Toutefois, le maire de Roşia Montană, Eugen Furdui, l’un des défenseurs du projet minier, estime que la population locale ne peut pas vivre simplement du tourisme.



    « Roşia Montană dispose des plus importantes ressources en or et en argent de toute l’Europe. L’inclure au patrimoine mondial de l’UNESCO revient à bloquer ces ressources. »



    Selon l’UNESCO, le site de Roşia Montană représente le complexe minier « le plus important, le plus étendu et le plus diversifié au monde ». En effet, ses galeries datant du 2e et 3e siècles s’étendent sur 7 km. Des tablettes en bois gravées datant de la même époque y ont été découvertes. L’une d’entre elles, datant de l’an 131, révèle des informations sur l’activité minière de l’époque. La ville s’appelait alors Alburnus Maior. L’exploitation des mines de Roșia Montană s’est poursuivie tout au long des siècles jusqu’à nos jours. En témoignent les vestiges des anciens moulins à eau utilisés pour séparer l’or des minerais, ainsi que les lacs artificiels permettant d’assurer le débit de l’eau.


    (Traduction : Charlotte Fromenteaud)



  • Goût de France/Good France 2021

    Goût de France/Good France 2021

    Imaginée par le célèbre chef Alain Ducasse et organisée avec lappui du ministère français de lEurope et des Affaires étrangères pour promouvoir la gastronomie française et le style de vie à la française, elle est arrivée à sa 6e édition. Ligia a assisté à son lancement à lInstitut français de Bucarest.

  • Jurnal românesc – 08.10.2021

    Jurnal românesc – 08.10.2021

    Slovacia, Insulele Feroe, Singapore și Leshoto au fost incluse de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă în lista roşie a ţărilor şi teritoriilor cu risc epidemiologic ridicat. Din zona roşie în cea galbenă au intrat, în urma scăderii incidenţei infectărilor, Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, Belarus, Groenlanda, Aruba și Polinezia Franceză. Totodată, ca urmare a creşterii numărului de îmbolnăviri, în zona galbenă au fost incluse Andorra, Iordania și Insulele Cayman. Norvegia, Azerbaidjan, Tunisia, Libia, Jamaica, Fiji, Mauritius și Insulele Turks și Caicos se află acum în zona verde. În contextul valului 4 al pendemiei, Guvernul a decis prelungirea stării de alertă pe întreg teritoriul României, pentru o perioada de 30 de zile, începând cu data de 10 octombrie. Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, secretarul de stat Raed Arafat, a declarat că hotărârea de prelungire a stării de alertă nu prevede noi restricţii ci continuarea aplicării aceloraşi măsuri cunoscute, în vigoare în prezent.

    O iniţiativă legislativă prin care românii din străinătate care nu au bani şi acte şi sunt în căutarea unui loc de muncă pot beneficia de o scutire de la plata taxei pentru blancheta de paşaport, a fost despusă la Parlament. Iniţiatorii sunt parlamentarii USR de diaspora Radu Mihail, Simina Tulbure şi Iulian Lorincz. Este o măsură prin care ne dorim să îi protejăm pe cei mai vulnerabili dintre cetăţeni (…). Scutirea ar fi o excepţie pe care personalul din consulate să o poată acorda în situaţii excepţionale, a declarat senatorul Radu Mihail. Acesta a explicat că demersul vine ca urmare a feedback-ului primit din partea comunităţllor de români din Germania, Spania şi Marea Britanie care se confruntă cu această problemă. La rândul său, deputatul Iulian Lorincz a explicat că scutirea, în valoare de 59 de euro, s-ar putea reîntoarce în economia naţională când cetăţeanul se angajează şi trimite bani acasă, prin investiţiile pe care familia acestuia le face în ţară sau prin consumul de bunuri şi servicii din care statul român încasează TVA. Conform iniţiativei, solicitantul scutirii va trebui să declare pe proprie răspundere că este în proces de angajare, iar decizia aprobării sau respingerii revine personalului oficiului consular. Iniţiativa legislativă urmează să fie supusă dezbaterii în comisiile de specialitate din Senat, ca primă Cameră sesizată.

    Ungaria a oferit României ajutor pentru tratarea pacienţilor COVID-19, a anunţat ministrul de externe maghiar Peter Szijjarto, citat de Reuters. Decizia Budapestei vine în condiţţile în care ţara noastră se confruntă cu un număr record de noi infectări şi cu o criză de paturi în secţiile de terapie intensivă. Şeful diplomaţiei ungare a precizat că se află în discuţii cu partea română cu privire la paşii concreţi ce urmează să fie întreprinşi.

    A 8-a ediţie a Întâlnirilor Muzicale Enescu, organizate de Societatea Muzicală Franceză George Enescu, Institutul Cultural Român de la Paris şi Ambasada României în Franţa, se desfăşoară până pe 15 octombrie în diverse săli din capitala franceză. Început la data de 1 octombrie, proiectul este dedicat împlinirii a 140 de ani de la naşterea compozitorului George Enescu şi este conceput ca un Festival de muzică franceză şi românească din secolele 20 şi 21, sub egida căruia se desfăşoară şi Concursul internaţional de artă vocală George Enescu. Acesta din urmă cuprinde secţiunile Tineri cântăreţi profesionişti şi Mari amatori de artă vocală. După concertele care au avut loc pe 1 şi 4 octombrie, programul prevede spectacole pe 10, 11 şi 15 octombrie. În 2020, Societatea Muzicală Franceză a parafat un parteneriat strategic cu Festivalul Internaţional George Enescu de la Bucureşti. De asemenea, invitata Întâlnirilor este pianista Adela Liculescu, laureată a Concursului Internaţional de pian George Enescu. La rândul său, Festivalul Internaţional George Enescu a avut-o invitată la ediţia din acest an pe soprana Emilie Rose Bry, câştigătoarea Concursului Internaţional de canto George Enescu de la Paris. Începând de anul trecut, Întâlnirile Muzicale Enescu se desfăşoară sub Înaltul Patronaj al Delegaţiei României pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură – UNESCO.


  • October 6, 2021

    October 6, 2021

    Covid-19. Romania today recorded
    almost 15,000 new Covid infections and 331 related fatalities, while more than
    1,500 Covid patients are in intensive care. The incidence rate hit a new record
    high in the capital Bucharest, nearing 11 per 1,000 inhabitants from 6.33 last
    week. In incidence rate is over 10 in 10 cities around the country. The
    healthcare system is under unprecedented pressure, with hospitals struggling to
    find beds for new admissions.




    Economy. The World
    Bank improved its estimate on the evolution of the Romanian economy this year
    to 7.3%, 1.3% higher than previously estimated in June, according to its latest
    forecast for Europe and Central Asia. For next year, the World Bank is
    expecting a 4.8% growth rate, 4.3% more than previous estimates. In 2023, the
    World Bank is expecting Romania to grow by 3.9%. As for Europe and Central
    Asia, it says a surprisingly strong recovery in the first half of the year
    boosted economic activity on emerging markets and developing countries, with
    regional economy expected to grow more than estimated to reach 5.5% this year.








    Finance. The decision of the National Bank of
    Romania to increase the key interest rate to 1.5% per year, up from 1.25%, came
    into force today. The central bank is thus trying to keep in check the recent
    steep growth of the inflation rate, which has exceeded estimates. According to
    the National Bank, the situation is the result of price hikes, especially
    electricity and natural gas, and, while it cannot influence these developments,
    it can intervene in areas that it can control. The Bank forecasts that the
    price of energy products will continue to grow, with the inflation rate hitting
    significantly higher values than expected. Official data show that the annual
    inflation rate passed 5.2% in August.




    Politics. Romania’s minority government formed
    by the National Liberal Party and the Democratic Union of Ethnic Hungarians in
    Romania and led by the Liberal Florin Cîţu fell yesterday after a vote of
    no-confidence. 281 out of Parliament’s 318 MPs voted against the government.
    The motion was initiated by the Social Democrats in opposition and also got the
    votes of the Save Romania Union, until recently in the coalition government,
    and the Alliance for the Union of Romanians. In his first public reaction after
    the vote, president Klaus Iohannis said Romania was facing a health as well as
    a political crisis and invited political parties for consultations next week
    to nominate a new prime minister.






    Summit. Romanian president Klaus Iohannis is
    attending the informal autumn summit of the European Council and the EU-Western
    Balkans summit hosted by Slovenia. EU leaders together with the six partners in
    the Western Balkans are discussing the reaffirmation of the European prospects
    of this region. Officials are discussing developing cooperation and social and economic
    recovery in the context of the pandemic and the implementation of an economic
    and investment plan that will generate more sustainable,
    environmentally-friendlier and more digital growth. They are also looking at
    ways to boost regional cooperation and collaboration on political and security
    matters.




    Anniversary. Last night in Paris, Romania celebrated
    65 years of UNESCO membership in the presence of its foreign minister Bogdan
    Aurescu and UNESCO director-general Audrey Azoulay. The latter congratulated
    Romania for its long-standing membership and spoke about future projects. The
    Romanian foreign minister said Romania benefitted enormously from cooperation
    with UNESCO, in education, culture and science. The anniversary was marked by
    an exhibition of documents and photographs from the archive of the Romanian
    foreign ministry and a concert given by Violoncellissimo ensemble led by Marin
    Cazacu. (CM)



  • La poterie de Horezu inscrite au patrimoine immatériel de l’UNESCO

    La poterie de Horezu inscrite au patrimoine immatériel de l’UNESCO

    C’est à Horezu,
    petite localité du département de Vâlcea (sud de la Roumanie), que la poterie
    est plus qu’un métier, elle est un véritable art traditionnel qui se transmet
    de génération en génération depuis des centaines d’années. La rue Olari (des
    Potiers) est bordée de maisons-ateliers des maîtres artisans des lieux. Des
    vérandas où s’entassent des objets en céramique, des palissades, des portes et
    des fenêtres auxquels s’accrochent plats, cruches et autres tasses bariolées -
    tout est imprégné de couleurs, de joie et de traditions roumaines.




    Le maître potier
    Mihai Bâscu accueille les passants dans son atelier, où il explique ce métier
    tellement particulier : « En fait, quand on dit Horezu, on évoque
    la seule localité de Roumanie à être deux fois représentée au patrimoine de l’UNESCO,
    par la poterie de Hurez et par le Monastère Hurezi. Laa poterie de Hurez est
    très connue dans le monde, grâce à sa présence sur la liste du patrimoine
    mondial, certes, mais aussi pour sa décoration unique au monde et pour nos
    outils singuliers – la corne de bœuf, la plume d’oie et la plume de geai des
    chênes. Dans la décoration des objets, notre symbole général est « Le Coq
    de Hurez », mais nous avons aussi plusieurs symboles disons secondaires, tels
    l’arbre de la vie, le poisson, le serpent, la spirale de la vie, ainsi que des
    motifs traditionnels de l’araignée, de l’épi de blé, de la roue du paon, de la
    fleur, du trèfle, du tourbillon. La décoration que nous utilisons met ensemble
    des motifs traditionnels et des symboles ».






    La céramique de Horezu
    affiche des couleurs, des formes et des dimensions des plus variées, comme
    l’explique Mihai Bâscu : « Quand on dit poterie de Hurez, on dit
    objets, notamment des plats, qui mesurent entre 8 et 40 centimètres. Comparé à
    la « génération d’or » de mon père, moi-même, je peux me vanter
    d’avoir fait « irruption » dans les années 2000, en produisant les
    objets les plus grands de Horezu, des assiettes plates et creuses. On y ajoute
    nos tasses, nos tasses à tzuica, nos assiettes « încolțurate » (angulaires)
    et puis aussi quelques nouveautés, par exemple un aimant souvenir ou même un
    lavabo en céramique ».






    Le maître potier
    Mihai Bâscu a expliqué son apprentissage de ce métier traditionnel : « Ce
    métier, c’est un métier qui passe de père en fils. Moi, j’ai commencé à
    l’apprendre quand j’étais enfant, en préparant l’argile pour mon père. A
    l’époque, il n’ya avait pas d’outils électriques, donc je luis préparais les
    vernis à la main. L’argile est locale, on la trouve à Dealul Ulmului (la
    Colline de l’Orme), où je me rends chaque automne pour m’en approvisionner pour
    toute l’année. Il faut creuser jusqu’à deux mètres de profondeur pour trouver
    de la bonne argile, que je nettoie sur place. Je la transporte ensuite dans une
    remorque propre jusque chez moi, où je la laisse dehors durant l’hiver ;
    elle gèle et se dégèle, et ça la morcèle. Alors je la passe deux fois au
    malaxeur, puis je la travaille à la main et la pâte d’argile est prête. Les
    vernis sont tous naturels, à base de terres que je prépare moi-même. Le blanc,
    la terracotta et le noir sont extraits de terres pures, tandis que le vert et
    le bleu, je les obtiens en mélangeant de l’oxyde de cuivre et du caolin (de
    l’argile blanche) pour le vert, ou du cobalt et de l’argile blanche pour le
    bleu. Viennent ensuite les étapes du travail: d’abord, le modelage,
    c’est-à-dire modeler l’objet – assiette, écuelle, tasse ou autre ; ensuite
    la décoration, qui est l’étape la plus spectaculaire et la plus importante. On
    l’applique sur l’objet encore frais, mais déjà durci. Après, on y creuse le
    petit trou qui permet de l’accrocher au mur et, chose très importante, j’y
    écris mon nom. Quand les objets sont parfaitement secs, ils sont cuits une première fois à 850°,
    durant 8 heures. Après, il y a l’étape de l’émaillage et une deuxième cuisson à
    1020°, et on obtient l’objet final ».






    Le maître artisan
    potier Mihai Bâscu est fier de son métier-art, dont les origines remontent au
    XVIIe siècle, à l’époque du prince régnant de Valachie, Constantin Brâncoveanu
    (1654-1714), grand protecteur de la culture et de l’art.







    Mihai Bâscu : « J’ai oublié de vous
    dire quelque chose de très important, que je tiens de mon père: chez nous, la
    poterie existe depuis le règne de Constantin Brâncoveanu, car il était un
    passionné de céramique et nous a laissé
    même un style de décoration dit « brâncovenesc/brancovan. »     (Trad. Ileana Taroi)

  • Albina supererou

    Geoparcul Internațional UNESCO Țara
    Hațegului ne-a obişnuit cu activităţi deosebite. Geoparcul cuprinde elemente de
    interes geologic deosebit alături de elemente de interes ecologic, arheologic,
    istoric și cultural. Pornind de la dinozaurii descoperiţi în Ţara Hațegului,
    care sunt unici în lume, Geoparcul este
    un teritoriu cu valori naturale şi culturale, un program de dezvoltare
    durabilă, un brand care propune o călătorie în timp, în istoria de 4,6 miliarde
    de ani a Pământului.


    Unul dintre cele mai recente proiecte de
    aici este dedicat albinelor. Cristian Ciobanu de la Geoparcul Internațional
    UNESCO Țara Hațegului, Universitatea din Bucureşti, ne-a explicat: Noi, la Geoparc,
    avem mai multe subiecte cu care lucrăm. Avem Timpul omului, Preistoria,
    Timpul Pământului, adică geologia, avem turismul de care trebuie să ne
    ocupăm, educaţia generaţiilor următoare, iar acest proiect răspunde cumva
    tuturor acestor preocupări ale noastre: Albina Super Erou. 100 de milioane de
    ani în slujba mediului. Deja titlul spune tot. E vorba despre un subiect
    sensibil azi, situaţia albinelor, care nu e foarte bună.


    Cristian Ciobanu a descris rezultatul
    vizibil al acestui proiect: Astăzi vedem o instalaţie artistică, ceva
    inovativ, o combinaţie între artă şi mediu, e vorba despre instalaţia numită
    Coabitare, a artistului Dragoş Neagoe, care se află la Centrul pentru ştiinţă
    şi artă a Geoparcului din comuna General Berthelot. Acolo, artistul a creat o
    structură pe care a amplasat o familie de albine. Dragoş Neagoe este şi
    apicultor. Iar această familie de albine care a fost crescută special pentru
    acest lucru, adică care a fost obişnuită cu condiţii diferite faţă de stup,
    construieşte în continuare, completează, adaugă forme la lucrearea artistului
    om. Deci omul şi albinele lucrează împreună.


    Apicultorul şi sculptorul Dragoş Neagoe a
    pornit de la realitatea potrivit căreia multe familii de albine mor mai ales în
    timpul culesului de rapiță și de floarea soarelui, în special din cauza
    insecticidelor și pesticidelor. Ca artist, a încercat să ia atitudine, aşa că, în 2019, la Palatul
    Mogoșoaia a făcut o mică expoziție pe această temă, cu speranţa ca albina, care
    este pe cale de dispariție, să nu ajungă să fie văzută ca la grădina zoologică.
    Din această vară, în Geoparc a fost amplasată această instalaţie, un chip uman
    sculptat în piatră, îmbogăţit de munca albinelor ce şi-au găsit casă aici.
    Cristian Ciobanu ne-a spus ce fac acum albinele din Geoparc: Ele se pregătesc pentru iarnă acum, adică proiectul se apropie de
    final, albinele trebuia, iniţial, duse de acolo într-un stup, însă nu cred că
    vom mai face asta, ci vom amenaja un spaţiu de iarnă pentru ele, chiar acolo pe
    structură. Structura poate fi văzută şi online, avem o cameră web live, care
    funcţionează permanent acolo. O puteţi vedea pe site-ul geoparcului,
    geoparc.ro.


    Iar această comuniune om-natură s-a
    dovedit mai eficientă decât se aşteptau chiar creatorii instalaţiei, pentru că,
    după cum ne-a împărtăşit Cristian Ciobanu: Albinele lucrează mai repede
    decât ne-am imaginat. Ele deja s-au prins foarte bine de peretele sculpturii.
    Şi au crescut. Dacă vă uitaţi pe camera live sau dacă veniţi la Geoparc, o să
    vedeţi ce frumos construiesc ele în mod natural, fără să fie constrânse de
    stup. Noi, de obicei, nu vedem ce fac albinele acolo în interiorul stupelniţei,
    cel mult dacă scoatem o ramă le vedem acolo foarte ocupate, dar aici aveţi
    ocazia să vedeţi ce se întâmplă înăuntru, ca şi cum am avea un stup
    transparent. Noi ne dorim ca acest proiect să dureze mai mulţi ani şi
    albinuţele săcontinue lucrarea, poate să se şi dezvolte, să fie mai multe
    roluri pe această structură. Deci nu ne vom opri aici. Proiectul va continua,
    mai ales că e parte din preocupările noastre în geoparc pentru artă. E cumva o
    continuare a taberei de Land Art din 2019. Sunt mai multe instalaţii artistice
    la noi.


    Coabitarea dintre sculptură și viața de zi
    cu zi a albinelor dă naștere unui tip de artă hibridă, cu rol educativ și de
    promovare a Geoparcului și a Țării Hațegului. Iar aici este urmărită promovarea valorilor
    naturale, culturale și sociale ale comunităților locale și consolidarea
    identității acestora.

  • Albina supererou

    Albina supererou

    Geoparcul Internațional UNESCO Țara
    Hațegului ne-a obişnuit cu activităţi deosebite. Geoparcul cuprinde elemente de
    interes geologic deosebit alături de elemente de interes ecologic, arheologic,
    istoric și cultural. Pornind de la dinozaurii descoperiţi în Ţara Hațegului,
    care sunt unici în lume, Geoparcul este
    un teritoriu cu valori naturale şi culturale, un program de dezvoltare
    durabilă, un brand care propune o călătorie în timp, în istoria de 4,6 miliarde
    de ani a Pământului.


    Unul dintre cele mai recente proiecte de
    aici este dedicat albinelor. Cristian Ciobanu de la Geoparcul Internațional
    UNESCO Țara Hațegului, Universitatea din Bucureşti, ne-a explicat: Noi, la Geoparc,
    avem mai multe subiecte cu care lucrăm. Avem Timpul omului, Preistoria,
    Timpul Pământului, adică geologia, avem turismul de care trebuie să ne
    ocupăm, educaţia generaţiilor următoare, iar acest proiect răspunde cumva
    tuturor acestor preocupări ale noastre: Albina Super Erou. 100 de milioane de
    ani în slujba mediului. Deja titlul spune tot. E vorba despre un subiect
    sensibil azi, situaţia albinelor, care nu e foarte bună.


    Cristian Ciobanu a descris rezultatul
    vizibil al acestui proiect: Astăzi vedem o instalaţie artistică, ceva
    inovativ, o combinaţie între artă şi mediu, e vorba despre instalaţia numită
    Coabitare, a artistului Dragoş Neagoe, care se află la Centrul pentru ştiinţă
    şi artă a Geoparcului din comuna General Berthelot. Acolo, artistul a creat o
    structură pe care a amplasat o familie de albine. Dragoş Neagoe este şi
    apicultor. Iar această familie de albine care a fost crescută special pentru
    acest lucru, adică care a fost obişnuită cu condiţii diferite faţă de stup,
    construieşte în continuare, completează, adaugă forme la lucrearea artistului
    om. Deci omul şi albinele lucrează împreună.


    Apicultorul şi sculptorul Dragoş Neagoe a
    pornit de la realitatea potrivit căreia multe familii de albine mor mai ales în
    timpul culesului de rapiță și de floarea soarelui, în special din cauza
    insecticidelor și pesticidelor. Ca artist, a încercat să ia atitudine, aşa că, în 2019, la Palatul
    Mogoșoaia a făcut o mică expoziție pe această temă, cu speranţa ca albina, care
    este pe cale de dispariție, să nu ajungă să fie văzută ca la grădina zoologică.
    Din această vară, în Geoparc a fost amplasată această instalaţie, un chip uman
    sculptat în piatră, îmbogăţit de munca albinelor ce şi-au găsit casă aici.
    Cristian Ciobanu ne-a spus ce fac acum albinele din Geoparc: Ele se pregătesc pentru iarnă acum, adică proiectul se apropie de
    final, albinele trebuia, iniţial, duse de acolo într-un stup, însă nu cred că
    vom mai face asta, ci vom amenaja un spaţiu de iarnă pentru ele, chiar acolo pe
    structură. Structura poate fi văzută şi online, avem o cameră web live, care
    funcţionează permanent acolo. O puteţi vedea pe site-ul geoparcului,
    geoparc.ro.


    Iar această comuniune om-natură s-a
    dovedit mai eficientă decât se aşteptau chiar creatorii instalaţiei, pentru că,
    după cum ne-a împărtăşit Cristian Ciobanu: Albinele lucrează mai repede
    decât ne-am imaginat. Ele deja s-au prins foarte bine de peretele sculpturii.
    Şi au crescut. Dacă vă uitaţi pe camera live sau dacă veniţi la Geoparc, o să
    vedeţi ce frumos construiesc ele în mod natural, fără să fie constrânse de
    stup. Noi, de obicei, nu vedem ce fac albinele acolo în interiorul stupelniţei,
    cel mult dacă scoatem o ramă le vedem acolo foarte ocupate, dar aici aveţi
    ocazia să vedeţi ce se întâmplă înăuntru, ca şi cum am avea un stup
    transparent. Noi ne dorim ca acest proiect să dureze mai mulţi ani şi
    albinuţele săcontinue lucrarea, poate să se şi dezvolte, să fie mai multe
    roluri pe această structură. Deci nu ne vom opri aici. Proiectul va continua,
    mai ales că e parte din preocupările noastre în geoparc pentru artă. E cumva o
    continuare a taberei de Land Art din 2019. Sunt mai multe instalaţii artistice
    la noi.


    Coabitarea dintre sculptură și viața de zi
    cu zi a albinelor dă naștere unui tip de artă hibridă, cu rol educativ și de
    promovare a Geoparcului și a Țării Hațegului. Iar aici este urmărită promovarea valorilor
    naturale, culturale și sociale ale comunităților locale și consolidarea
    identității acestora.

  • Priimnari pri padi, pritu Sighișoara

    Priimnari pri padi, pritu Sighișoara

    Nidzemu adză cătă ţentrul ali României și agiundzemu tu Transilvania. Vă călisimu ti ună priimnari pi geadiili ngusti a unăllei ţitati anălţată tru secolu al XII-lea. Sighișoara nica eara spusă cu numa și “Perla ali Transilvanie”. Cari easti itia tră cari turiștii nu lipseaşti s-ascapă ti videari aestă destinație? Nviţămu di la Nicolae Teșculă, directorul Muzeului di Istorie ditu Sighișoara.


    “Ma s’aibă mirakea ti Eta di Mesi, ti tricutlu istoric ali Europă, atumţea, aestea va li veadă Sighișoara. Himu goala ţitati bănată ditu sud-estul Europăllei, ună ţitati cari ica li ţăni pirgurli, mururli di apărare și clădirile ditu năuntrulu ali ţitati. Dimecu, ari bănaticu fără dănăseari truSighișoara ditu Eta di Mesi și până adză.”



    Prima atestare documentară a ţitatillei datează ditu 1280, ama ari dovezi că zona era bănată di 4.000 di ani. Sighișoara fu băgată nica ditu 1999, tru Patrimoniul Mondial UNESCO, iara cathi priimnari anamisa di vecllili mururi vă asiguripseaşti ună urdinari ti anami pi hiotea a kirolui. Nviţămu ndaua repere, di la Nicolae Teșculă, directorlu a Muzeului di Istorie ditu Sighișoara.


    “Prota ş-prota, simbolu a căsăbălui Sighișoara. Easti zborlu ti Pirgulu cu Săhati, iu easti organizat Muzeul di Istorie a căsăbălui. Deapoa, Bisearica di Ndzeană, nai ma marli monument ditu ţitati, construită tru stil gotic. Tutunăoară, pots’hibă vidzutin ateali dauă pirguri di apărare, cari aalănciră cu isnahili a masturloru. Va s’aducu aminti Casa Venețiană, Casa Vlad Dracul. Tu aesta ditu soni, s’lugurseaşti că ari bănată Vlad Dracul, hillilu a domnitorlui Mircea cel Bătrân și tatăl a domnitorlui Vlad Țepeș. Easti interesantă și Casa cu Terbu. Ditu aesta, nchisi cătă America di Nordu Johannes Kelp. Easti primlu transilvăneanu cari, tru anlu 1609, agiumsi tru Lumea Nauă. Nu suntu ti ascăpari geadeili și casili, iara, nafoara a Titatillei, ari nica şi misuhorea a căsăbălui, cu ună arteră comercială datânda ditu Eta di Mesi, cu unu şingiru di locuințe construite emu tru stil gotic, emu și renascentistu și barocu.”



    Pirgulu cu Săhati are 64 di meatri anălțime, șase patomati și 110 scări. Citia adrată tru anlu 1677 tru stil baroc, după incendiul ditu 30 di apriliu 1676, cari asparsi ună parti ditu ţitati, are patru pirguleațţi tru kişeadz. Tu kirolu di ma ninti, aestea yilipsea autonomia juridică a căsăbălui. Până tru anlu 1556, tru pirgu eara tu lucru primăria-a căsăbălui Sighișoara, deapoa avu alti ufiliseri. Tru bitisita a secolui al XIX-lea fu aleptu tu harea di scamnu amuzeului sighișorean. Intrăm tora tru Muzeulu di Istorie, deadunu cu Nicolae Teșculă, directorlu a instituțiillei.


    “Muzeul di Istorie scoati tu mgdani bana a comunitatillei pi hiotea a kirolui. Arri ma multi expoziții di arheologie, di etnografie, di farmacie și instrumentar medical, mobilier urban. Tutunăoară, avem ună expoziție ndreaptă ti isnăhi și spuni pirmitusearea-a săhatillei ditu Sighișoara, ună pirmituseari multu muşeată și vealle. Nu alrgu, poati s’hibă vidzutu Muzeulu di Arme Medievale și Moderne și, dealihea, aţea di ma ninti hăpsani militară a căsăbălui, aflată la baza Pirguluui cu Săhati.”



    Trecutlu a ţitatillei medievale Sighișoara hiinda ahătu stresu ligatu di isnăhili a masturlorur, cadealihea va s’puteţ s’ancupăraţ și adză lucre adrati minutişu, după veacllea adeti.


    Nicolae Teșculă: “Avem și ñiţ artizani locali. Ti exemplu, avem ună doamnă cari duţi ma largu măsturlăchea ti adrari curăili. Ti amărtie, tatăl a dumniillei a llei muri aoa şi doi ani, ama prilo și duţi ma largu măsturlăchea, cari easti organizat tru Pirgulu Cojocarloru. Tutunăoară, avem ñiţ artizani cari lucreadză tru lemnu și pot s’hibă aflati lucre muşeati, suveniruri și nu maş.”



    Călindarea culturală a Sighișoarăllei daima fu avută. Cu tuti aestea, perioada yinitoari şeadi sum semnulu a incertitudinillei, tuti ţănu di evoluția a pandemiillei. Planurli suntu ama adrati, după cum nviţămu di la Nicolae Teșculă, directorlu a Muzeului di Istorie ditu Sighișoara.


    “Ti amărtie, pandemia feaţi ca anlu tricutu s’hibă ncllisi niscănti evenimenti, iara anlu aestu minduimu s’ndridzemu ndaua evenimente. Tru perioada yinitoari, minduescu ti Noaptea Muzeelor ti cari amu nădie s’u ndridzemu tru condiții normale anlu ţi yini, ta s’aduţemu emu public local emu xenu. Tutunăoară, avem nai ma important eveniment a căsăbălui, Festivalul Medieval, cari, simfunu cu zărconea, s’organizeadză tu bitisita a meslui alunaru, tru atelu ditu soni weekend ditu aestu mesu. Deapoa, va s-aibă nica unu eveniment cari nkisi cu hăiri estanu: Street Food Festival. Easti un festival a mâcărloru di tută lumea. Tutunăoară, Festivalul Proetnica, Festivalul di Blues și turlii di evenimente organizate cu itia a sărbătorilor naționale cum easti Dzuua a Culturăllei Națională I Dzuua Națională. Tutunăoară, tru perioada a sezonlui turistic, avem tut kirolu unu bairu menestreli cari hărsescu cu muzică ţitatea medievală.”



    A deapoa, cara kirolu da dimana, nu ascapaţ s’videţ locărli di anvărliga a ţitatillei Sighișoara.


    Nicolae Teșculă: “Zona Sighișoarăllei easti mplină di monumente istoriţi și naturale. Nu multu alargu, facu urminie ti rezervația di cupaci seculari di la Breite. Easti una rezervație cu cama di 100 di cupaci seculari, tru ună fisi ţi nu ari spuneari. Tutunăoară, fac urminie Tităţli fortificate săsești ditu zonă: Saschiz, Biertan, Viscri, Richiș. Tru zonă ari și alternative a turismului istoricu cum easti un circuit di biciclete, cari leagă aesti hori. Avem și un parcu di aventură, ari cali şi tră echitație. Minduescu că kiro di ună stămănă, un turistu poati si s’hărsească di ună adyi muşeată și arihătipsită truSighișoara și tru locărli di anvărliga di Sighișoara.”



    Tu bitisită, turiștilli fug impresionaț di ţitatea Sighișoarăllei, di turlia cum fu organizată, di faptul că tutu kirolu s’faţi ţiva anamisa di vecllili mururi și di atmosfeara medievală cari ălli tornă tru kirolu di ma nint, tru perioada a Europăllei și Sighișoarăllei di aoa şi ndauă suti di añi.




    Autoru: Daniel Onea


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • La pas, prin Sighișoara

    La pas, prin Sighișoara

    Ne îndreptăm azi
    spre centrul României și ajungem în Transilvania. Vă invităm la o plimbare pe
    străduțele înguste ale unei cetăți ridicate în secolul al XII-lea. Sighișoara a
    mai fost denumită și Perla Transilvaniei. Care este motivul pentru care
    turiștii nu ar trebui să rateze această destinație? Aflăm de la Nicolae
    Teșculă, directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara.

    Dacă sunt pasionați de
    Evul Mediu, de trecutul istoric al Europei, atunci, pe acesta îl găsesc la
    Sighișoara. Suntem singura cetate locuită din sud-estul Europei, o cetate care
    păstrează intacte turnurile, zidurile de apărare și clădirile din interiorul
    cetății. Așadar, se locuiește neîntrerupt în Sighișoara din Evul Mediu și până
    astăzi.


    Prima
    atestare documentare a cetății datează din 1280, însă există dovezi că zona a
    fost locuită de 4.000 de ani. Sighișoara a fost inclusă încă din 1999, în
    Patrimoniul Mondial UNESCO, iar fiecare plimbare printre vechile ziduri vă
    asigură o călătorie fascinantă în timp. Aflăm câteva repere, de la Nicolae
    Teșculă, directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara.

    În primul rând,
    simbolul orașului Sighișoara. Este vorba de Turnul cu Ceas, unde este organizat
    Muzeul de Istorie al orașului. Apoi, Biserica din Deal, cel mai mare monument
    din cetate, construită în stil gotic. De asemenea, se pot vedea cele nouă
    turnuri de apărare, care au apărut breslelor meșteșugărești. Aș mai menționa
    Casa Venețiană, Casa Vlad Dracul. În cea din urmă, se presupune că ar fi locuit
    Vlad Dracul, fiul domnitorului Mircea cel Bătrân și tatăl domnitorului Vlad
    Țepeș. Este interesantă și Casa cu Cerb. Din aceasta, a plecat spre America de
    Nord Johannes Kelp. Este primul transilvănean care, în anul 1609, a ajuns în
    Lumea Nouă. Nu sunt de ratat străduțele și locuințele, iar, în afara cetății,
    ar mai fi zona centrală a orașului, cu o arteră comercială datând din Evul
    Mediu, cu o serie de locuințe construite atât în stil gotic, cât și
    renascentist și baroc.


    Turnul
    cu Ceas are 64 de metri înălțime, șase nivele și 110 trepte. Acoperișul
    realizat în anul 1677 în stil baroc, după incendiul din 30 aprilie 1676, care a
    distrus o parte din cetate, are patru turnulețe pe colțuri. In trecut, acestea
    reflectau autonomia juridică a orașului. Până în anul 1556, în turn a funcționat
    primăria orașului Sighișoara, după care a avut alte destinații. La sfârșitul
    secolului al XIX-lea a fost ales drept sediul muzeului sighișorean. Intrăm acum
    în Muzeul de Istorie, alături de Nicolae Teșculă, directorul instituției.

    Muzeul de Istorie reflectă viața comunității de-a lungul timpului.
    Există mai multe expoziții de arheologie, de etnografie, de farmacie și
    instrumentar medical, mobilier urban. De asemenea, avem o expoziție dedicată
    breslelor și spune povestea ceasului din Sighișoara, o poveste foarte frumoasă
    și veche. Alături, se poate vizita Muzeul de Arme Medievale și Moderne și,
    bineînțeles, fosta închisoare militară a orașului, aflată la baza Turnului cu
    Ceas.


    Trecutul cetății
    medievale Sighișoara fiind atât de strâns legat de breslele meșteșugarilor, cu
    siguranță veți putea cumpăra și astăzi obiecte lucrate cu grijă, după vechea
    tradiție.

    Nicolae Teșculă: Avem și mici artizani locali. De exemplu,
    avem o doamnă care transmite meșteșugul creării de curele. Din păcate, tatăl
    dumneaei a murit acum doi ani, însă a preluat și duce mai departe meșteșugul,
    care este organizat în Turnul Cojocarilor. De
    asemenea, avem mici artizani care lucrează în lemn și se pot găsi
    obiecte frumoase, suveniruri și nu numai.


    Calendarul
    cultural al Sighișoarei a fost mereu foarte bogat. Totuși, perioada următoare
    stă sub semnul incertitudinii, totul depinzând de evoluția pandemiei. Planurile
    sunt însă făcute, după cum am aflat de la Nicolae Teșculă, directorul Muzeului
    de Istorie din Sighișoara.

    Din păcate, pandemia a făcut ca anul trecut
    să fie anulate anumite evenimente, iar anul acesta am încercat să organizăm
    câteva evenimente. În perioada următoare, mă gândesc la Noaptea Muzeelor pe
    care sper să-l organizăm în condiții normale anul viitor, ca să atragem atât
    public local cât și străin. De asemenea, avem cel mai important eveniment al
    orașului, Festivalul Medieval, care, conform tradiției, se organizează la
    finalul lunii iulie, în ultimul weekend din această lună. Apoi, ar mai fi un
    eveniment care a debutat cu succes în acest an: Street Food Festival. Este un
    festival al mâncărurilor din toată lumea. De asemenea, Festivalul Proetnica,
    Festivalul de Blues și diverse evenimente organizate cu ocazia sărbătorilor
    naționale cum ar fi Ziua Culturii Naționale sau Ziua Națională. Totodată, în
    perioada sezonului turistic, avem tot timpul o serie de menestreli care animă
    prin muzică cetatea medievală.


    Iar, dacă timpul
    vă permite, nu ezitați să explorați împrejurimile cetății Sighișoara.

    Nicolae
    Teșculă: Zona Sighișoarei este plină de monumente istorice și naturale. În
    apropiere, aș recomanda rezervația de stejari seculari de la Breite. Este o
    rezervație cu peste 100 de stejari seculari, într-un cadru natural feeric. De
    asemenea, recomand cetățile fortificate săsești din zonă: Saschiz, Biertan,
    Viscri, Richiș. În zonă există și alternative ale turismului istoric cum ar fi
    un circuit de biciclete, care leagă aceste sate. Avem și un parc de aventură,
    se poate face și echitație. Cred că timp de o săptămână, un turist se poate
    bucura de un concediu plăcut și relaxant în Sighișoara și în arealul din jurul
    Sighișoarei.


    La
    final, turiștii pleacă impresionați de cetatea Sighișoarei, de modul cum a fost
    organizată, de faptul că tot timpul se întâmplă ceva între vechile ziduri și de
    atmosfera medievală care îi întoarce în timp, în perioada Europei și
    Sighișoarei de acum câteva sute de ani.

  • Guy Le Louët (France) – Propriétés du prince Charles de Galles en Roumanie

    Guy Le Louët (France) – Propriétés du prince Charles de Galles en Roumanie

    En fait, lintérêt de lhéritier de la Couronne britannique pour la Roumanie ne date pas d’hier, puisqu’il créait une fondation déjà en 1987, pour aider les intellectuels roumains à être en contact avec des universités occidentales — notamment Oxford et Cambridge. En avril 1989, à Londres, il a tenu un discours sur la situation dramatique des villages roumains — vous vous souvenez peut-être, pour Ceauşescu, l’heure était à la systématisation. Les villages étaient rasés pour faire des terrains agricoles ou les maisons des gens étaient démolies pour céder la place à des immeubles collectifs.



    Le prince de Galles est venu pour la première fois en Roumanie en 1998 et il est tombé sous le charme de la Transylvanie, cette région du centre du pays, de sa nature, de l’habitat, des traditions et des gens de l’endroit. Il déclare avoir pour ancêtres Vlad l’Empaleur, mais aussi la comtesse Claudine Rhédey de Kis-Rhéde, née sur le territoire de notre pays au XIXe siècle. Depuis lors, il vient chaque année, même plusieurs fois par an en Roumanie pour y séjourner, mais ce n’est pas tout.



    On ne sait pas exactement combien de propriétés le prince Charles a acquises en Roumanie, mais il s’agit d’au moins une dizaine. Et quand je parle de propriétés, il faut entendre des maisons traditionnelles, anciennes, certaines plus que centenaires, qu’il a achetées. Ainsi, à Valea Zălanului, un hameau de 150 habitants du département de Covasna (centre), où le temps s’est arrêté et les gens vivent au rythme de la nature, il achète une, puis deux, puis trois et, selon certains, même une quatrième maison de plus de cent ans. Préoccupé par la conservation du patrimoine, des traditions et par la promotion du tourisme durable, il les a rénovées avec les mêmes matériaux que ceux qui avaient été utilisés à l’origine et les mêmes techniques, les a aménagées avec des objets traditionnels authentiques, mais les a aussi équipées de salles de bains tout confort et elles peuvent être louées. Le magazine Vanity Fair a fait un classement des plus belles maisons du monde parmi lesquelles figure une de ces propriétés. Le prince Charles a aussi quelques maisons à Breb, un village traditionnel du Maramureş (nord).



    Il a créé une fondation pour soutenir les communautés rurales du pays. En 2015, l’héritier de la Couronne britannique a créé une autre fondation avec pour mission de protéger le patrimoine architectural du pays et de soutenir le développement rural et le développement durable. Cette fondation offre des programmes gratuits de formation aux métiers traditionnels qui avaient quasiment disparu.



    Le prince a également acheté des maisons traditionnelles aussi dans le village de Viscri, listé au patrimoine mondial de l’UNESCO. Ce village a une église fortifiée saxonne dont la construction a commencé au XIIe s. Il entendait ainsi sauver le patrimoine architectural transylvain, mais aussi le style de vie et les métiers traditionnels. Viscri est maintenant hautement touristique, et son église a été listée parmi les plus belles du monde par la publication The Telegraph.



    Il s’est beaucoup investi dans la conservation des monuments historiques, dans des villages saxons de Transylvanie, fondés au XIIe siècle, dont certains figurent aujourd’hui sur la liste du patrimoine mondial de l’UNESCO, mais non seulement. Ainsi, en trois ans, la fondation a investi dans ces activités un million de livres sterling, rénovant des édifices représentatifs avec les mêmes matériaux et les mêmes techniques. Un exemple, c’est l’Eglise de la Dormition de la Mère de Dieu de Strei, un monument historique de l’art roman du XIVe s.



    Lorsqu’il vient en Roumanie, l’héritier de la Couronne britannique aime se balader en pleine nature, rencontrer les villageois, et se donne pour tâche de promouvoir les produits traditionnels de ces villages. L’idée, c’est de créer un circuit économique autour de ces monuments pour permettre aux habitants d’avoir des emplois. Ainsi, les chaussettes traditionnelles tricotées par les femmes de Viscri sont exportées en Allemagne et de là, ailleurs en Europe occidentale.



    La fondation du prince se propose de sauver une église vieille de 800 ans, celle de Drăuşeni, au département de Braşov ; à cet effet, un plan a été élaboré. Il prévoit la rénovation de l’église, la construction d’un café, de places d’hébergement et d’ateliers de métiers traditionnels. C’est un projet pilote. S’il fonctionne, il sera étendu à d’autres monuments médiévaux en péril. Il finance par ailleurs la rénovation d’une église en bois du département d’Arad, celle de Luncşoara, mais aussi de deux autres dans le département de Mureş : celles de Curtelnic et celle de Bălăuşeri.



    Nombre de ces projets sont sélectionnés par l’Association L’Ambulance des monuments, dont nous vous avons déjà parlé sir nos ondes, et qui bénéficie du soutien financier du prince Charles. Une maison fortifiée du département de Gorj a également été restaurée ainsi. Ce ne sont que quelques exemples des activités des fondations du prince de Galles en Roumanie.



    En 2011, le prince Charles commente le documentaire Wild Carpathia, du réalisateur britannique Charlie Ottley — un documentaire fabuleux sur la Roumanie. Pour la petite histoire, entre temps, Charlie Ottley a acheté une maison traditionnelle et a emménagé en Transylvanie ! En 2020, en pleine pandémie, dans un autre film commenté par lui, le prince Charles a exhorté les Roumains à passer leurs vacances en Roumanie et à y découvrir « les richesses incroyables » de ce pays. Il avoue être venu pour la première fois en Roumanie une vingtaine d’années auparavant et y avoir découvert un pays « étonnant », qui occupe depuis lors une place à part dans son cœur, et qu’il « se sent chez lui ici » à chaque visite. « La Roumanie est un pays étonnamment divers, dit-il, du delta du Danube, la zone humide la plus grande et la plus sauvage d’Europe, aux forêts, aux sources et aux monastères de Bucovine, de Moldavie et du Maramureş, aux collines des Apuseni ou aux étendues inhabitées de Harghita, aux précieuses collections des musées de Bucarest ou à la beauté sauvage du défilé des Portes de fer, aux châteaux, aux montagnes et aux villages saxons de Transylvanie ou aux vallées reculées du Banat et de la Crişana. Une si riche diversité naturelle et culturelle réunies sous le même drapeau est remarquable et c’est une des caractéristiques qui font de la Roumanie un coin à part de l’Europe. »



    Et le prince Charles déclare qu’il regrette que la pandémie ne lui ait pas permis de voyager en Roumanie, mais il continuera à plaider pour la protection des « trésors uniques » de la Roumanie. Bien entendu, la presse roumaine parle de chaque voyage ou séjour du prince en Roumanie, et de toutes ses activités.

  • Viscri

    Viscri

    Satul românesc
    este ideal pentru o vacanță în atmosferă arhaică, pentru tradiții străvechi,
    peisaje uimitoare, mâncare preparată numai din producția locală și, mai ales, pentru
    un cu totul alt ritm al vieții. Vă veți rupe de toată agitația urbană și veți
    putea vedea meșteșugari lucrând, veți auzi legende ale locului și vă veți
    reconecta cu natura. Un astfel de sat a ajuns celebru în toată lumea: Viscri. O
    vizită în acest sat braşovean, situat chiar în centrul României, oferă oricui
    posibilitatea de a se întoarce în timp. Casele sunt foarte vechi, vopsite în
    culori palide, cu obloane la ferestre, unele având chiar de sute de ani.
    Mijlocul de deplasare cel mai frecvent pe care îl veţi vedea pe drumul de ţară,
    denivelat şi prăfuit, va fi tradiţionala căruţă.



    Aici, Mihai
    Grigore, a devenit acum mulți ani proprietarul unei case de oaspeți:

    Viscri e un sat tipic săsesc. Sunt multe ca el în Transilvania.
    Diferența constă că, în Viscri, întregul sat fiind sat UNESCO, a fost protejată
    întreaga structură originală. Aici nu veți găsi case cu fațade modernizate. În
    cazul unei renovări, se folosesc materiale tradiționale. Astfel, Viscri e un
    exemplu de sat cum arătau ele acum 100 de ani. E un sat unitar. E ceva foarte
    interesant pentru oaspeții care vin la noi, mai ales din străinătate, fiindcă
    nu mai sunt multe sate păstrate așa.


    Punctul central
    de interes rămâne biserica fortificată, un exemplu impresionant de arhitectură
    defensivă. Firește, atâtea biserici fortificate, pe o suprafaţă ca a
    Transilvaniei, nu veți mai găsi. Nu se mai pot vizita toate, însă cele multe,
    deschise publicului, au un caracter unic. Au fost construite pentru acelaşi
    scop, însă fiecare are ceva aparte. Biserica din Viscri este una dintre cele
    mai vechi. Prima dată a fost construită o bisericuţă şi, de atunci, localnicii
    au trebuit să se gândească la o modalitate de apărare împotriva invadatorilor.
    Biserica era punctul principal al comunităţii şi s-au gândit să ridice
    fortificaţii în jurul ei pentru a fi în siguranţă. A fost fortificată în jurul
    anului 1500. Zidul de incintă, înalt de şapte metri, a fost ridicat la început
    de sec. al XVI-lea, iar în sec. al XVII-lea a fost prevăzut cu case
    fortificate, turnuri defensive şi drumuri de strajă care se mai păstrează şi
    astăzi. Interiorul bisericii păstrează încă tavanul casetat din 1743 şi mobila.
    Tot în interior se remarcă și o orgă foarte mică, foarte simplă, construită în
    1817 de un constructor transilvănean de orgi.


    Mihai Grigore, proprietarul
    unei case de oaspeți, spune că oferta culinară e la fel de atractivă.

    Este un amestec interesant, fiindcă Viscri e un sat săsesc, cu
    tradiție săsească, însă aici au trăit, ca pe întreg teritoriul Transilvaniei,
    multe comunități. Avem și romi, români, maghiari și e un amestec foarte
    interesant. Se mănâncă foarte bine în Viscri, cu produse locale. Majoritatea
    caselor de oaspeți au grădina lor proprie cu legume netratate. Se face, de
    asemenea, o palincă foarte bună.


    Iar turiștii
    revin mereu, continuă Mihai Grigore: Sunt
    oameni care vin din Norvegia, de exemplu, an de an. Sunt grupuri care se întorc
    mereu să vadă păsări, de exemplu. Avem foarte mulți turiști care vin din
    Regatul Unit pentru traseele de bicicletă. Oaspeții noștri din Germania vin
    pentru cultură și pentru moștenirea săsească din zonă. Un segment important e
    reprezentat de francezi. Aceștia vin în familie, cu copiii. Viscri e o destinație
    excelentă pentru copii, pentru adolescenți. Aici au parte de o libertate pe
    care n-o găsesc în altă parte. În jurul satului sunt tot felul de animale
    sălbatice: urși, lupi, cerbi. Aceste
    animale nu mai pot fi văzute în libertate prin alte părți. Adolescenții, în
    special, sunt foarte încântați. Deci, avem mulți oaspeți din Europa, iar ei
    sunt segmentul nostru principal de turiști străini.



    În speranța că
    v-am convins, vă așteptăm și data viitoare. Până atunci, drum bun și vreme
    frumoasă!




  • « L’abeille, notre super-héros »

    « L’abeille, notre super-héros »

    « L’abeille, notre super-héros, 100 millions d’années au service de l’environnement » est le nom complet du nouveau projet lancé par le Géoparc UNESCO du Pays de Haţeg, en collaboration avec l’Université de Bucarest. Par ce biais, les initiateurs du projet entendent tirer la sonnette d’alarme au sujet de l’impact qu’aurait la disparition brutale de ces insectes sur l’équilibre du monde naturel. C’est ainsi qu’une sculpture de grandes dimensions, intitulée « Cohabitation », et réalisée par l’artiste Dragoş Neagoe, a été placée au sein du géoparc. Au visage en pierre, aux traits humains, que la sculpture suggère, a été attachée une ruche d’abeilles, qui sculptera davantage les traits de l’humain, en transformant peut-être l’œuvre d’art en une ruche géante et inédite. Protégée par un panneau en plexiglas, la ruche en formation se laisse librement admirer par les visiteurs étonnés.

    Le sculpteur Dragoş Neagoe, apiculteur passionné, nous offre des détails concernant sa démarche artistique. Ecoutons-le : « C’est en 2008 que je suis devenu apiculteur. J’avais bien saisi que la survie des abeilles était sujet à caution. Des ruches entières s’éteignent lorsque l’on récolte le colza ou le tournesol, à cause de l’emploi massif d’insecticides et de pesticides dans ces cultures. J’ai pris le parti des abeilles tant qu’artiste. En 2019 déjà, j’avais créé une exposition au Palais de Mogosoaia, près de Bucarest. Parce que j’aimerais éviter que l’on n’arrive à rencontrer les abeilles qu’au Zoo. Être obligé d’aller là pour voir une abeille, lui tourner autour, et s’exclamer : « Wow ! C’était beau il y a cent ans. » »

    Et, en effet, l’histoire de l’abeille se confond à l’histoire de l’apparition des premières plantes et des premiers insectes sur Terre. Le professeur Mihai Emilian Popa de la Faculté de Géologie et Géophysique de l’Université de Bucarest, nous plonge au moment des origines. Ecoutons-le : « Les abeilles, de par leur origine, de par leur évolution, sont intimement liées à l’évolution des plantes à fleurs, les angiospermes. L’origine de ces dernières se situe vers la fin du Jurassique, il y a près de 160 millions d’années. Et la diversification des plantes va main dans la main avec la diversification des familles d’abeilles. Il y a eu depuis toujours une histoire d’amour entre les angiospermes et les abeilles. Ils avaient évolué ensemble, ils se sont diversifiés et soutenus les uns les autres au fil du temps. Les angiospermes ont besoin d’abeilles pour se faire polliniser, mais les abeilles ne vivent que grâce aux plantes à fleurs, qui leur fournissent l’essentiel de leurs repas. Il s’agit d’une histoire à succès, une histoire qui se poursuit depuis la nuit des temps. Parce que l’évolution continue à son tour. Il s’agit d’une histoire commune, celle des plantes à fleurs et celle des abeilles, une seule et unique histoire ».

    A l’instar de l’histoire des plantes, l’œuvre en pierre conçue par Dragos Neagoe n’est pas non plus achevée. La forme du visage humain qu’elle représentait au départ sera travaillée par la ruche. Pour l’admirer, vous pouvez la voir grandeur nature une fois que vous aurez rendu visite au Géoparc du Pays de Hateg, mais aussi en ligne, sur le site du même géoparc. Alina Ciobanu, coordinatrice du projet et présidente de l’association « Drag de Hațeg », explique : « Les abeilles vont continuer à bâtir leurs alvéoles sur le matériau de l’installation, dont les proportions et l’apparence continueront à évoluer de la sorte au fil du temps. Il s’agit d’un procédé inédit, technique utilisée pour la première fois par un artiste roumain. L’installation est à la fois un acte artistique unique et une méthode didactique qui permet de suivre en direct et en continu la vie des abeilles. Le projet, promu par l’association Drag de Hațeg, entend œuvrer au développement durable de la région du Pays de Hațeg. Car notre objectif est de promouvoir le patrimoine naturel, culturel et social des communautés locales, de consolider leur identité, grâce aussi au tourisme, dans le contexte de l’existence du Géoparc UNESCO du Pays de Hateg. »

    Situé dans le centre-ouest de la Roumanie, le géoparc se trouve au croisement de plusieurs routes culturelles anciennes, qui reliaient les provinces historiques de Transylvanie, de Banat et d’Olténie. Dans le périmètre de l’actuel géoparc ont été découverts les fossiles des dinosaures nains, caractéristiques de la région. Le site, partie depuis 2005 du réseau européen et mondial des Géoparcs, qui réunit 169 territoires de 44 pays, a reçu le sacre en 2015, devenant site UNESCO. (Trad. Ionut Jugureanu)

  • Jurnal românesc – 09.08.2021

    Jurnal românesc – 09.08.2021

    Blocul
    Naţional Sindical (BNS) a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui României,
    Klaus Iohannis, în care îl acuză că îşi doreşte mai multă flexibilitate pentru
    cei ce vor să muncească în afara ţării, în loc să se preocupe de valorificarea
    resurselor umane în ţară. Organizaţia precizează că în cei şapte ani de mandat,
    șeful statului a acceptat o singura întâlnire cu reprezentanţii lucrătorilor,
    confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, dar s-a întâlnit în
    nenumărate rânduri cu reprezentanţii mediului de afaceri. ‘În timpul mandatelor
    dvs, piaţa muncii a continuat să sufere mutaţii importante care au afectat
    profund drepturile şi libertăţile lucrătorilor, calitatea locurilor de muncă şi
    nu în ultimul rând sistemul de securitate socială’, se menţionează în
    scrisoare. Totodată, organizaţia
    sindicală susţine că de când este stat membru al UE, România nu a reuşit să
    reducă decalajele sociale faţă de media Uniunii decât în foarte mică măsură.
    ‘Cât timp România oferă oportunităţi de studiu atât de limitate, iar condiţiile
    de muncă sunt atât de precare (salarii mici, drepturi adesea încălcate,
    expunere frecventă la risc, etc.), mesajul dvs îndeamnă cetăţenii români către
    singura opţiune viabilă – migraţia’, concluzionează sindicaliştii BNS.


    Autorităţile
    separatiste din Transnistria au refuzat înregistrarea liceului ‘Lucian Blaga’ -
    singurul cu predare în limba română din Tiraspol – suspendându-i în consecinţă
    activitatea pentru cel puţin trei luni, relatează Agora.md. Pentru a rezolva
    situaţia în apropierea deschiderii anului şcolar, oficiul Avocatului Poporului
    pentru drepturile copilului a solicitat intervenţia guvernului de la Chişinău.
    Reprezentanţii biroului Avocatul Poporului pentru protecţia drepturilor
    copilului susţin că, în aceste condiţii, copiii care frecventează liceul nu vor
    putea continua procesul educaţional în anul şcolar 2021/2022, fapt care încalcă
    dreptul la educaţie şi mai multe articole din Convenţia ONU pentru drepturile
    copilului.


    Biserica
    românească de la Moncalieri, prima biserică ortodoxă construită din temelii pe
    pământ italian, a fost inclusă în volumul Lasciamoci stregare dalla luna.
    Moncalieri dal Medioevo ai giorni nostri (Să ne lăsăm vrăjiți de lună.
    Moncalieri din Evul Mediu până în prezent), semnat de Domenico Giacotto
    și Gian Giorgio Massara. In 192 de pagini, cartea prezintă oameni, locuri,
    fapte din istoria și din actualitatea culturală a localității Moncalieri. La
    pagina dedicată bisericii românești se poate admira o superbă imagine capturată
    de fotograful Mihai Bursuc și se poate citi: «O floare s-a născut în Borgo San
    Pietro. Prima biserică ortodoxă din Italia, construită în întregime din lemn,
    este la Moncalieri. (…) În stil Maramureș, acea zonă din România care abundă
    de splendide biserici din secolele XV-XVI, incluse în Patrimoniul Mondial
    UNESCO.» Biserica poartă hramul Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia și este
    păstorită de preotul paroh Marius Floricu, care a fost și inițiatorul acestui
    proiect. Ea face parte dintr-un ansamblu mai amplu, denumit Centrul de cult
    pentru religia ortodoxă Moncalieri, care mai cuprinde o poartă tradiţională
    maramureşeană, un altar estiv, un prăznicar şi o casă parohială cu sală polifuncţională.
    Proiectul a fost prezentat şi premiat la Festivalul de Arhitectură Torino 2013.


    Biblioteca
    Judeţeană ‘Alexandru şi Aristia Aman’ (Craiova) a obţinut o nouă donaţie de
    carte pentru Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc – Colecţia ‘Biblioteca Română
    din Freiburg’. Alcătuită din cărţi, reviste şi obiecte cu o valoare simbolică
    inestimabilă şi cu un mare potenţial muzeal, Colecţia cuprinde inclusiv o serie
    de documente şi manuscrise ale lui Nicolae Romanescu, primarul iconic al
    Craiovei. În felul acesta, potrivit directorului Mihai Neagu, ‘o parte
    importantă a istoriei Craiovei se întoarce acasă din exil’. Înfiinţată la 1 mai
    1949, Biblioteca Română din Freiburg este o instituţie simbolică a exilului
    românesc postbelic, cu un patrimoniu impresionant de carte, documente şi
    obiecte muzeale, care relevă amplitudinea fenomenelor culturale româneşti din
    diaspora. Biblioteca deţine o colecţie aproape completă a tuturor revistelor şi
    gazetelor româneşti din exil, precum şi manuscrise de o valoare inestimabilă
    precum: manuscrisul poeziei Criticilor mei de Mihai Eminescu şi
    manuscrise ale unor scriitori ca Vasile Alecsandri, Mircea Eliade, George
    Enescu, Elena Văcărescu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu. Acest patrimoniu
    este completat de obiecte şi costume populare din aproape toate provinciile
    româneşti şi din Macedonia.