Radio România Internațional

Author: Carmen Săndulescu

  • Răspunsul teatrului românesc la provocările pandemiei

    Răspunsul teatrului românesc la provocările pandemiei

    Profund afectat
    de restricţiile din perioada pandemiei, teatrul românesc a trebuit să găsească
    alte modalităţi prin care să ajungă sub privirile spectatorilor. Dacă
    spectacolele nu s-au mai putut desfăşura în aer liber, atunci mediul online a
    fost suportul prin care actorii au putut fi urmăriţi de iubitorii
    teatrului.


    21 septembrie 2020, ora 22.30 în România,
    a fost un alt punct de marcă în viața teatrală din țara noastră. Vorbim despre momentul,
    amânat din primăvară până la solstițiul de toamnă, al Galei Uniter, ediția cu
    nr XXVIII (28). Evenimentul a avut loc la Craiova, marcând 170 de ani de la
    înființarea teatrului Marin Sorescu, și s-a desfășurat în aer liber, la
    Teatrul de Vară din Parcul Nicolae Romanescu. Radio România Cultural a
    transmis Gala în direct, odată cu transmisiunile online – pe www.tvr.ro și www.uniter.ro


    UNITER – organizator principal și
    inițiator al Galei – este o organizație profesională, apolitică,
    neguvernamentală și nonprofit, constituită prin asocierea liberă a creatorilor
    din domeniul teatrului românesc. A fost înființată în februarie 1990 și, deci,
    a împlinit 30 de ani de activitate în 2020. Din 10 septembrie, UNITER a lansat
    campania de promovare video a artiștilor nominalizați la premii. Firește, au
    existat mai multe nominalizări (toate pentru realizări din anul anterior,
    conform regulamentului) și – din 14 septembrie – toți doritorii și-au putut
    susține favoriții, votând pe www.uniter.ro


    Poate locul, poate anul cu toate
    restricțiile lui sau, altfel spus, triumful creativității asupra spaimei, i-au
    conferit Galei din 2020 o putere aparte. Oana Cristea Grigorescu, critic de
    teatru și membră UNITER, își amintește: Galele Uniter au
    reușit să schimbe ceva, să disloce un tip de conservatorism în organizarea din
    ultimii 20 de ani. Toată lumea a sesizat în primul rând o împrospătare a
    formatului, care nu s-a datorat doar organizării evenimentului într-un spațiu
    deschis, la Craiova. Cred că s-a datorat mai ales încrederii pe care
    organizatorii le-au acordat-o celor doi realizatori ai Galei: regizorul Bobi
    Pricop și scenografa Irina Moscu. Au avut în spatele lor o întreagă echipă și
    toată lumea a simțit un suflu viu la acest eveniment…Și ne-am alimentat cu o doză de optimism din felul în
    care s-a desfășurat Gala – concis și curat.

    Mai e ceva, poate cel mai important
    aspect. Unele discursuri ale celor premiați au vizat direct o problematică
    importantă. Există în cultura română – cel puțin formal, dar mai ales
    organizatoric – o schismă între artiștii independenți și artiștii din
    instituțiile subvenționate. Este o falsă ruptură, iar discursurile de la GALA
    UNITER exact aici s-au concentrat: pe ideea că a sosit momentul să găsim
    soluții administrative de susținere a artiștilor independenți cu rezultate. În
    așa fel încât să recunoaștem contribuția lor la diversitatea scenei teatrale.
    Faptul că, la finalul Galei, Ion Caramitru
    – președinte al UNITER și manager al Teatrului Național din București -
    și-a asumat găsirea unor soluții care să sprijine teatrul independent este un
    punct de importanță strategică. Un tip de politică culturală pe care UNITER
    și-o asumă de-aici încolo.


    Ediția ca 30-a (22-29 noiembrie 2020) a Festivalului
    Național de teatru de la București a fost și ea o premieră. Am urmărit-o
    online, pe fnt.ro. Intenția celor trei personalități care au semnat
    regia artistică și selecția programului a fost clară: realizarea unui dialog
    între esteticile creatorilor de ieri și căutările artistice actuale. Radio
    România se numără printre partenerii de tradiție ai evenimentului, de aici și
    secțiunea specială numită FNT ON AIR. Maria Zărnescu, conferențiar universitar
    la Universitateateatrală şi cinematografică din București a fost
    una dintre cele trei forțe organizatoare. Vorbind despre site-ul fnt.ro, ea
    preciza la Radio România Internațional, pe 23 noiembrie 2020:

    Fiecare difuzare va fi acolo 48 de ore, cine își dorește poate să revină
    asupra unora dintre ele. Este, să zicem, aglomerat pentru că ne-am dorit să
    revizităm puțin și trecutul festivalului – cei 30 de ani. Și am descoperit, câteodată, recitaluri actoricești remarcabile. În
    strânsă legătură cu tripticul actor – regizor – dramaturg. Atunci când aceste
    descoperiri au o durată mai scurtă, le-am pus împreună într-o secțiune specială
    Arta Actorului mare.Ea pune accent
    pe actori foarte cunoscuți publicului român, dar toți creatorii implicați în
    actul artistic sunt la fel de importanți.


    Au fost, firește, și spectacole
    internaționale de marcă invitate în festivalul teatral bucureștean. Plus
    producțiile de pandemie, cum ar fi ZOOM BIRTHDAY PARTY, pe un text semnat de
    Saviana Stănescu, în regia lui Beth Milles (SUA) sau POOL (NO WATER) de Mark
    Ravenhill, un proiect de Radu Nica, Andu Dumitrescu și Vlaicu Golcea.


    În concluzie, există soluții prin care
    artiștii de teatru din România încearcă să analizeze prezentul și situația lor,
    într-o formă care să-i țină legați de societate, de problemele ei. Și să
    propună soluții mai simple sau mai complexe. Unele dintre ele își dovedesc deja
    viabilitatea și vor rămâne, poate, noi puncte de reper în artele spectacolului
    din țara noastră.

  • Klub kulture: Odgovor rumunskog pozorišta na izazove pandemije (23.01.2021)

    Klub kulture: Odgovor rumunskog pozorišta na izazove pandemije (23.01.2021)

    Duboko pogođeno ograničenjima tokom pandemije, rumunsko pozorište moralo je da pronađe druge načine da dopre do gledalaca. S obzirom da predstave nisu mogle više da se igraju na otvorenom, onlajn je bilo mesto gde su ljubitelji pozorišta mogli da gledaju njihove omiljene glumce.


    Dan 21. septembar 2020. u 22.30 u Rumuniji bio je još jedna prekretnica u pozorišnom životu u našoj zemlji. Govorimo o trenutku, kada je u proleće odloženo do jesenji, Svečano dodeljivanje nagrada Unije pozorišta u Rumuniji (Uniter), XXVIII izdanje. Manifestacija je održana u Krajovi, obeležavajući 170 godina od osnivanja pozorišta “Marin Soresku”, a odvijala se na otvorenom, na sceni Letnjeg pozorišta, u parku “Nikolae Romanesku”. Radio Rumunija kultural prenosio je pomenuti događaj uživo, istovremeno sa prenosom u onlajnu – na www.tvr.ro i www.uniter.ro


    Unija pozorišta u Rumunij (UNITER) – glavni organizator i pokretač Gale – je profesionalna, apolitična, nevladina i neprofitna organizacija, osnovana od strane slobodnog udruženja stvaralaca na polju rumunskog pozorišta. Osnovana je u februaru 1990. godine, 2020. je napunila 30 godina. Počev od 10. septembra unija je pokrenula kampanju video promocije umetnika nominovanih za nagrade. Naravno, bilo je nekoliko nominacija (shodno propisima, sve za dostignuća iz prethodne godine) a – od 14. septembra – svi zainteresovani mogli su da podrže svoje favorite glasajući na www.uniter.ro


    Možda je mesto, možda godina sa svim svojim ograničenjima ili, drugim rečima, trijumf kreativnosti nad strahom, dalo Gali 2020. posebnu moć. Oana Kristea Grigoresku, pozorišni kritičar i članica UNITER-a, kaže: ”Svečana dodela nagrada unije uspela je da nešto promeni, da dislocira jednu vrstu konzervativizma u organizaciji poslednjih 20 godina. Svi su pre svega primetili osvežavanje formata, koje nije bilo samo zbog organizacije događaja na otvorenom prostoru, u Krajovi. Mislim da je to uglavnom bilo zbog poverenja koje su organizatori ukazali dvojici direktora Gale: reditelju Bobiju Prikopu i scenografkinji Irini Mosku. Iza sebe su imali čitav tim i svi su na ovom događaju osetili dašak svežeg vazduha … A mi smo se nahranili dozom optimizma od načina na koji se Gala odvijala – koncizno i čisto. Postoji još nešto, možda najvažniji aspekat. Obraćanja nagrađenih direktno su se odnosili na važno pitanje. U rumunskoj kulturi postoji – bar formalno, ali posebno organizaciono – raskol“ između nezavisnih umetnika i umetnika iz subvencionisanih institucija. To je lažna pukotina, a govori na Svečanoj dodeli nagrada UNITER fokusirali su se upravo na tome: na ideju da je došlo vreme za pronalaženje administrativnih rešenja za podršku nezavisnim umetnicima koji imaju zapažene rezultate. Na takav način da prepoznajemo njihov doprinos raznolikosti pozorišne scene. Činjenica da je na kraju svečanosti, Jon Karamitru – predsednik UNITER-a i upravnik Nacionalnog pozorišta u Bukureštu – preuzeo obavezu da pronađe rešenja za podršku nezavisnom pozorištu, s obzirom da je nezavisno pozorište od strateške važnosti. To je vrsta kulturne politike koju UNITER od sada preuzima “.


    Trideseto izdanje (22. – 29. novembra 2020.) Nacionalnog pozorišnog festivala u Bukureštu takođe je bilo jedna vrsta premijere. Pratila sam je u onlajnu, na fnt.ro. Namera triju ličnosti koje su potpisale režiju i izbor programa bila je jasna: da se postigne dijalog između estetike jučerašnjih stvaralaca i sadašnjih umetničkih potraga. Radio Rumunija se ubraja među tradicionalnim partnerima događaja, otuda i posebna rubrika pod nazivom FNT ON AIR. Marija Zarnesku, vanredni profesor na Pozorišnoj i filmskoj akademiji u Bukureštu, bila je jedan od organizatora. Govoreći o web stranici fnt.ro, izjavila je za Radio Rumunija Internacional: Svako emitovanje biće na platformi 48 sati, ko god želi može da ponovo gleda ono što ga zanima. Imamo malu gužvu, jer smo želeli da malo obnovimo“ prošlost festivala – 30 godina. A ponekad smo otkrili izuzetne glumačke resitale. Usko povezane sa triptihom glumac-reditelj-dramaturg. Kada ova otkrića traju kraće, stavili smo ih u poseban odeljak Umetnost velikog glumca“. Fokusira se na glumce dobro poznate rumunskoj javnosti, ali svi stvaraoci uključeni u umetnički čin jednako su važni’’.


    Bilo je, naravno, poznatih međunarodnih predstava pozvanih na pozorišni festival u Bukureštu. Plus pandemijske“ produkcije, kao što je ZOOM BIRTHDAY PARTY, po tekstu koji potpisuje Saviana Stanesku, u režiji Bet Majles (SAD) ili POOL (BEZ VODE) Marka Ravenhila, projekat Radua Nike, Andua Dumitreskua i Vlajkua Golće.


    U zaključku, postoje rešenja putem kojih rumunski pozorišni umetnici pokušavaju da analiziraju svoju sadašnjost i situaciju u obliku koji će ih održati povezanima sa društvom i njegovim problemima. I da predlože jednostavnija ili složenija rešenja. Neki od njih već dokazuju svoju održivost i ostaće, možda, novi orijentiri u scenskoj umetnosti kod nas.

  • Theater während der Pandemie: Online-Veranstaltungen und Aufführungen im Freien

    Theater während der Pandemie: Online-Veranstaltungen und Aufführungen im Freien

    Es ist wichtig, Unterstützung in der Kultur zu finden, besonders weil die Künstler sich mobilisiert und geeignete Formen entdeckt haben, um ihrem Publikum nah zu bleiben. Vor allem freie Theater, aber auch Staatstheater haben den Mut gehabt, auf neue Lösungen zurückzugreifen. Online-Kommunikationsformen, Online-Shows, Theater-Film-Performances, die ursprünglich auf die Bühne zugeschnitten waren, sind bei Ausbruch der Krise online gegangen“, sagt die Theaterkritikerin Oana Cristea Grigorescu.



    Die rumänische Theaterlandschaft bot im Jahr 2020 eine Bestätigung dieser Aussage. Wenn wir uns dem klassischen chronologischen Kriterium zuwenden, ist der erste Punkt das Internationale Theaterfestival in Sibiu (Hermannstadt) — kurz FITS 2020 #online. Die 27. Festspiele waren das erste gro‎ße Festival der darstellenden Künste in Mittel- und Osteuropa, das ausschlie‎ßlich online stattfand, und zwar vom 12. bis 21. Juni 2020. Unter dem Logo Die Kraft, zu glauben“ empfing die Ausgabe Zuschauer aus aller Ecken der Welt in einer virtuellen Umgebung. Über 14.400 Minuten Theater, Tanz, Musik, Zirkus, Konferenzen, Debatten, Lesevorführungen und Kindershows wurden während der 10 Tage des Festivals kostenlos auf der offiziellen Website www.sibfest.ro, auf der Facebook-Seite und dem YouTube-Kanal übertragen. Der Schauspieler und Festivalintendant Constantin Chiriac betonte, wie bei jeder Pressekonferenz, die dem Festival in Hermannstadt vorausgeht, die Bemühungen des Teams, die Professionalität und Wirksamkeit, die es unter Beweis gestellt hat, indem es sich in nur zwei Wochen von der klassischen Variante auf die Online-Variante umstellte.



    Am 23. Dezember startete zudem das Nationaltheater Radu Stanca“ in Sibiu das Abo-Programm, das ab 2021 Online-Produktionen möglich macht. 30 Aufführungen — davon 22 Premieren, aufgezeichnet in HD-Ton- und Bildqualität, sind in diesem Jahr auf www.scena-digitala.ro zu sehen.



    Im Sommer 2020 fand auch das Theaterprojekt Cultura’n Șură“ (Kultur in der Scheune“) statt, das den Dorfbewohnern das Theater näherbringt. Es ist eine Investition in die Zukunft des Dorfes“, sagt das Team, acht Jahre nachdem das Abenteuer begann. Dem Regisseur Victor Olăhuț, der Schauspielerin Florentina Năstase und dem Dramatiker Flavius Lucăcel gelang es, auch andere Enthusiasten zu gewinnen. So schlossen sich dem Projekt zahlreiche Schauspieler, bildende Künstler und Partner an, die die finanzielle Unterstützung sichern. Wie das Projekt 2020 verlaufen ist, erklärt der Initiator Victor Olăhuț:



    Wir mussten eine feste Anzahl von Plätzen haben und sicherstellen, dass der notwendige Abstand eingehalten wird. Wir konnten also nicht das ganze Dorf ins Theater einladen, wenn das möglich gewesen wäre, wäre das Erlebnis genauso gro‎ßartig wie in den Vorjahren gewesen. Wir genossen die Begegnung mit dem Publikum und das Publikum genoss das Qualitätstheater. Was die Bedingungen angeht, unter denen kulturelle Veranstaltungen im Jahr 2020 organisiert wurden, sind wir sehr zufrieden. Von März bis Mai konnten wir [aufgrund des Lockdowns] nichts machen, aber als wir anfingen, lief alles auf Hochtouren. Wir haben auch eine Premiere verzeichnet: Wir haben einen Film mit einer multiethnischen Gruppe von Kindern aus der Gemeinde Someș-Odorhei (Kreis Sălaj) gedreht. Die Kinder haben zwei Monate lang an Schauspielworkshops teilgenommen, sie sind wunderbar, und der Titel des Films ist sehr aussagekräftig: »Pandelia«. Parallel dazu haben wir es geschafft, die Show »Experiment« in 12 Dörfer zu bringen. Mit fast 100 Aufführungen in ländlichen Gebieten ist es klar, dass die Menschen schätzen, was wir tun. Sonst hätten wir wahrscheinlich aufgegeben.“




    In der zweiten Hälfte des letzten Jahres wurden zwei weitere Theaterveranstaltungen organisiert. Die seit dem Frühjahr wegen der Pandemie verschobene UNITER-Gala fand in Craiova unter freiem Himmel im Sommertheater im Nicolae Romanescu“-Park statt. Das andere gro‎ße Ereignis war das Nationale Theaterfestival in Bukarest, das nun in seiner 30. Ausgabe zum ersten Mal online stattfand. Auf diese gro‎ßen Theaterereignisse des Jahres 2020 werden wir bald in einer Ausgabe der Rubrik Kulturchronik“ zurückkommen.

  • Teatrul românesc, la începutul pandemiei

    Teatrul românesc, la începutul pandemiei

    E important să găsim în
    cultură un sprijin, mai ales că artiștii s-au mobilizat și au descoperit
    formule potrivite ca să fie alături de publicul lor. În special teatrele
    independente, dar și cele de stat, au avut curajul să apeleze la soluții noi,
    au experimentat. Formule de comunicare online, spectacole online, spectacole
    teatru-film – proiecte croite inițial pentru scenă – au
    fost transferate online în momentul declanșării crizei.     afirmă Oana Cristea Grigorescu,
    critic de teatru, redactor la Teatrul Național Radio România.


    O
    privire de sus (să zicem din dronă, ca să fim în trend) asupra peisajului teatral românesc din 2020
    oferă variate confirmări ale afirmației. Dacă apelăm la clasicul criteriu
    cronologic, primul punct la care ne oprim este Festivalul internațional de
    teatru de la Sibiu – pe scurt FITS 2020 #online. Ediția a 27-a. A fost primul mare festival de artele spectacolului din Europa Centrală și de Est
    care a avut loc exclusiv în mediul digital, din 12 până pe 21 iunie 2020.

    Desfășurat
    sub logo-ul Puterea de a crede/Empowered, ediția din 2020 și-a
    primit spectatorii din toate colțurile lumii în poate cea mai mare sală de
    spectacole pe care cunoscutul Festival teatral sibian a pregătit-o până acum:
    mediul online. Peste 14.400 de minute de teatru, dans, muzică, circ
    contemporan, conferințe, dezbateri, spectacole lectură și spectacole pentru
    copii au fost difuzate gratuit, în cele 10 zile de festival, pe site-ul oficial
    FITS – www.sibfest.ro
    – pe pagina de Facebook și pe canalul YouTube. Cu recomandări speciale -
    subliniate de Constantin Chiriac, manager general al Teatrului Național
    Radu Stanca și al Festivalului. Amintim doar câteva dintre ele: spectacole din
    bogata și valoroasa arhivă a FITS, FITS for KIDS, Spectacole Lectură FITS 2020,
    Bursa de spectacole de la Sibiu.

    Tot energicul actor Constantin Chiriac
    accentua, ca la fiecare conferință de presă care precede evenimentul sibian de
    artele spectacolului, eforturile lăudabile ale echipei pe care o conduce,
    profesionalismul și eficiența pe care au dovedit-o adaptându-se în doar două
    săptămâni, de la varianta clasică la cea online. Și dând astfel festivalului o
    amploare care i-a luat prin surprindere și pe organizatori.


    Drept
    care, au continuat să lanseze proiect după proiect. Pentru confirmări, vizitați
    pagina de Facebook a Festivalului Internațional de la Sibiu și o să aveți multe
    dovezi de flexibilitate și formule de dialog cu doritorii de frumos. Dublate de
    o foarte bună viteză de reacție.


    Cel
    mai recent exemplu a venit pe 23 decembrie 2020: Teatrul Național Radu Stanca
    Sibiu a relansat serviciul de abonamente pentru vizionarea producțiilor online
    din 2021. 30 de spectacole – dintre care 22 de premiere, înregistrate în
    condiții de calitate HD a sunetului și a imaginii – pot fi văzute în acest an
    pe www.scena-digitala.ro. Este urmarea firească a răspunsului primit în 2020,
    după proiectele Festivalul s-a încheiat. Festivalul continuă!
    și scena digitală.ro.


    Înapoi
    la vara lui 2020. Următorul punct de pe harta noastră teatrală este proiectul Cultură’n
    Șură, care aduce teatrul în gospodăriile sătești. Este o investiție în
    viitorul satului     spune echipa, după opt ani de la începerea aventurii.
    Regizorul Victor Olăhuț, actrița Florentina Năstase și dramaturgul Flavius
    Lucăcel au reușit să îi atragă și pe alți entuziaști. S-a format astfel un
    nucleu de actori, artiști plastici, bibliotecari, parteneri, colaboratori,
    susținători financiari.

    Cum s-au adaptat în 2020 explică Victor Olăhuț,
    inițiator și manager al proiectului:

    Vara aceasta a trebuit
    să avem un număr fix de locuri și să avem grijă să fie respectate măsurile de
    distanțare. Așa că n-am mai putut invita tot satul la teatru, în rest
    experiența a fost la fel de grozavă ca în anii trecuți. Ne-am bucurat de întâlnirea cu publicul, iar
    publicul s-a bucurat de teatru de calitate.


    Având în vedere condițiile în care
    s-au putut organiza evenimente culturale în 2020, suntem foarte mulțumiți. Am
    vegetat, într-adevăr, din martie până în mai, dar atunci când ne-am pornit, am
    făcut-o în trombă. Am înregistrat și o premieră în activitatea noastră: am
    realizat un film cu un grup interetnic de copii, din comuna Someș-Odorhei
    (județul Sălaj). Copiii au participat, timp de două luni, la ateliere de
    actorie, sunt minunați, iar titlul filmului este foarte sugestiv – PANDELIA.


    În
    paralel, am reușit să ajungem cu spectacolul Experimentul în 12 sate, așa că,
    pentru noi, să zicem că s-au aliniat planetele. Cu aproape 100 de reprezentații
    în mediul rural este clar că oamenii apreciază ceea ce facem. Altfel, probabil
    că am fi renunțat.



    În a doua jumătate a anului trecut au fost
    organizate alte două evenimente teatrale remarcabile. Amânat din primăvară din
    cauza pandemiei, Gala UNITER s-a desfăşurat la Craiova, în aer
    liber, la Teatrul de Vară din
    Parcul Nicolae Romanescu. Celălalt mare eveniment a fost Festivalul Național de Teatru de la
    București, ajuns la cea de 30-a ediţie, desfăşurată, în premieră, în variantă
    online. Vom reveni asupra acestor mari evenimente teatrale ale anului 2020 în
    curând, într-o ediţie a rubricii Club Cultura.


























  • Teatro virtuale e pandemia

    Teatro virtuale e pandemia

    E’ importante individuare nella cultura un punto di sostegno, soprattutto perchè gli artisti si sono mobilitati e hanno scoperto nuove modalità di rimanere accanto al pubblico nello scorso anno, segnato dall’emergenza pandemica. Lo spiega il critico teatrale Oana Cristea Grigorescu del Teatro Nazionale Radiofonico – Radio Romania, ricordando che gli spettacoli concepiti esclusivamente per i palcoscenici hanno indossato i vestiti virtuali. Uno sguardo sul 2020 lo conferma pienamente.

    Cronologicamente, il primo evento teatrale di riferimento dello scorso anno è stato il Festival Internazionale del Teatro di Sibiu – FITS 2020#online. La 27/a edizione del prestigioso appuntamento era il primo grande festival dedicato alle arti dello spettacolo dell’Europa centro-orientale a svolgersi esclusivamente in digitale, dal 12 al 21 giugno scorso. All’insegna della Forza di credere/ Empowered, l’edizione 2020 ha proposto oltre 14.000 minuti di teatro, danza, musica, circo contemporaneo, conferenze, dibattiti, spettacoli-lettura e spettacoli per i bambini, trasmessi a titolo gratuito sul sito ufficiale del FITS www.sibfest.ro, sulla pagina Facebook e sul canale YouTube, accompagnati dalle raccomandazioni speciali dell’attore Constantin Chiriac, direttore generale del Teatro Radu Stanca di Sibiu e del Festival.

    Lo stesso Constantin Chiriac metteva in risalto i notevoli e lodevoli sforzi della sua squadra, che ha dato una volta in più la prova della sua professionalità ed efficacia, adattando in sole due settimane la variante classica del festival a quella virtuale, conferendo una portata impressionante. Sono seguiti anche altri progetti che potrete scoprire alla pagina Facebook del FITS. Il più recente esempio è arrivato il 23 dicembre 2020, quando il Teatro Nazionale Radu Stanca ha rilanciato gli abbonamenti per le produzioni online del 2021: 30 spettacoli, di cui 22 premières, con suoni e immagini high-definition, saranno disponibili quest’anno sul sito www.scena-digitala.ro.

    Tornando all’estate del 2020, ci soffermiamo al progetto Cultură’n Șură (Cultura nel Fienile), che porta il teatro nelle masserie contadine. Un investimento nel futuro del villaggio, spiegano gli organizzatori, dopo otto anni di avventura. Il regista Victor Olăhuț, l’attrice Florentina Năstase e il drammaturgo Flavius Lucăcel sono riusciti a coinvolgere anche altre persone entusiaste: attori, artisti figurativi, bibliotecari e altri partner e collaboratori, nonchè sponsor. L’iniziatore e il manager del progetto, Victor Olăhuț, spiega come sono andate le cose nel 2020.

    La scorsa estate, abbiamo avuto una capienza fissa, nell’osservanza delle misure di distanziamento. Cosicchè non è stato possibile invitare l’intera comunità contadina al teatro. Ma l’esperienza è stata ugualmente bella, come negli anni scorsi. Noi siamo stati lieti di incontrare il pubblico, e il pubblico si è goduto un teatro di qualità. Tenendo presenti le condizioni in cui sono stati organizzati gli eventi culturali nel 2020, posso dire che siamo contentissimi. E’ vero che non abbiamo fatto nulla tra marzo e maggio, ma siamo ripartiti proprio in quarta. Un’altra bella esperienza è che, per la prima volta, abbiamo girato un film con un gruppo interetnico di bambini, a Someș-Odorhei, in provincia di Sălaj. Per due mesi, questi meravigliosi ragazzi hanno partecipato ad workshop attoriali. Anche il titolo del film è particolarmente suggestivo, si chiama Pandelia. Parallelamente, siamo riusciti a portare lo spettacolo Esperimento in 12 villaggi. Complessivamente, un centinaio di performance negli ambienti rurali che ci danno la convinzione che la gente apprezza quello che facciamo. Altrimenti, forse avremmo mollato, conclude Victor Olăhuț.

    La seconda metà dello scorso anno ha visto altri due eventi teatrali di portata. Programmato in primavera e rinviato per l’emergenza pandemica, il Gala dell’Unione Teatrale di Romania ospitato all’aperto dal Parco Nicolae Romanescu di Craiova, città della Romania meridionale. Un altro riferimento è stato il Festival Nazionale di Teatro di Bucarest, la cui 30/a edizione si è svolta, per la prima volta, in formato online.

  • Expoziție cu bunuri restaurate din colecția Muzeului TNB

    Expoziție cu bunuri restaurate din colecția Muzeului TNB

    Teatrul național din Capitala
    României a organizat recent conferința online ce marchează demararea oficială a
    proiectului Expoziție inovativă cu bunuri restaurate din colecția Muzeului
    TNB (Teatrul Național București).

    Întâlnirea pe ZOOM s-a dorit o anticameră
    a viitoarei expoziții și, implicit, a muzeului, după spusele actorului Ion
    Caramitru, manager general al TNB. Expoziția va fi deschisă în primăvara lui
    2021 și întregul proiect dedicat muzeului este finanțat prin Granturile SEE
    2014-2021 din Programul RO-CULTURA. Totul în contextul în care, instituția de
    cultură din inima Capitalei trece prin transformări majore.

    Le explică Ion
    Caramitru, managerul Naționalului bucureștean:


    Teatrul Național este
    încărcat, la propriu și la figurat, de o suită de evenimente pe care trebuie să
    și le asume și să le ducă la bun sfârșit. Aș începe cu reconstrucția și
    consolidarea teatrului, însoțite de modificări, spun eu fericite. Am inclus în
    această ecuație și realizarea unui muzeu al teatrului, un muzeu dezvoltat și
    adus la standarde europene.

    Evident, ca în orice proiect bine gândit și
    coordonat, am stabilit cu proiectantul-șef
    cum va arăta în final muzeul și ce spațiu va ocupa în noua configurație
    a clădirii. În acest moment, după încheierea lucrărilor de reconstrucție, se și vede că spațiul muzeului este de 650 de
    metri pătrați. Din punct de vedere istoric, muzeul a fost inaugurat la 10
    septembrie 1942, însă ideea a apărut încă din 1921, când directorul de atunci
    al teatrului a început să achiziționeze lucrări de sculptură și de pictură care
    îi reprezentau pe mari artiști ai scenei din acea vreme.


    Am mai aflat, urmărind filmul dedicat
    muzeului aflat în reconfigurare, că inventarierea sculpturilor și a picturilor
    a fost încheiată. Mai există însă alte artefacte, plus documente. Numai acestea
    din urmă sunt în număr de peste 20 de mii: colecții de manuscrise, afișe, acte
    oficiale, corespondență, fotografii. Ele se regăsesc acum în evidența digitală,
    însă inventarierea completă ar putea lua cel puțin jumătate de an – spune Caramitru.

    Vă puteți întreba, pe bună dreptate, cum reușește un colectiv mare, dar
    eminamente teatra,l să ducă la final o asemenea activitate. Răspunsul este
    simplu – prin parteneriate. Vorbim despre Muzeul Național de Artă al României,
    Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti, Muzeul Militar Național Regele
    Ferdinand I și Biblioteca Națională a României.

    Am reținut în mod special
    afirmația șefei laboratorului de restaurare din Muzeul Militar Național, Doina
    Cârnu. Laboratorul pe care îl conduce nu a mai avut o implicare atât de
    complexă într-un proiect european. A mai rezultat, din acest dialog online, că
    echipa care lucrează la muzeul Teatrului Național bucureștean este și va fi
    alături de acești parteneri, experți în diferite tipuri de restaurări,
    câștigând astfel extra competențe. La începutul lui 2020, Naționalul
    bucureștean a obținut autorizația de funcționare a unui laborator de restaurare
    a picturii, pentru că atât colecția de pictură, cât și cea de sculptură sunt
    demne de un muzeu de artă – afirmă cei de la TNB. Există acolo opere ale unor
    artiști de mare anvergură, iar lista este impresionantă.


    La fel de impresionantă este
    și istoria acestei instituții de cultură. După ce vechea clădire a teatrului
    (aflată pe Calea Victoriei) a fost bombardată, colecția de atunci a fost rapid
    adăpostită în mai multe locuri. Era 1944. Și a tot circulat, pentru a fi
    salvată. După construirea noii clădiri a teatrului național din București,
    colecția de artă a fost în fine adusă unde îi era locul.

    Tot de la Ion
    Caramitru, managerul general al instituției, aflăm despre un alt episod
    semnificativ:


    În colecția de sculpturi și
    busturi pe care le avem în muzeu există și bustul lui B.P. Hașdeu, realizat de
    Dimitrie Paciurea. Lucrarea a fost donată la înființarea Teatrului Național de
    la Chișinău. Naționalul bucureștean a sărit atunci în ajutorul TN din Chișinău,
    cu decoruri, costume și chiar cu sume de bani. Anul viitor, Teatrul Național de
    la Chișinău împlinește 100 de ani de la înființare. Și echipa de acolo vrea să
    realizeze, în cinstea evenimentului, o copie a acestei opere importante: bustul
    unui mare gânditor și autor de teatru.


    Perioada este grea pentru
    toți, provocările sunt multe. Nu ne rămâne decât să urmărim evoluția
    proiectului şi să sperăm că atât expoziția de anul viitor, cât și muzeul TNB în
    formă completă vor fi pe măsura așteptărilor. Care sunt mari.






  • Timișoara 2023: Progresso. Cambiamento di paradigma, riflessione artistica su storia e patrimonio

    Timișoara 2023: Progresso. Cambiamento di paradigma, riflessione artistica su storia e patrimonio

    Progresso. Cambiamento di paradigma è l’iniziativa proposta dall’Associazione Timișoara 2021 – Capitale Europea della Cultura – progetto che slitta al 2023, in seguito alla crisi sanitaria – per portare una riflessione artistica sulla storia e il patrimonio industriale di questa città della Romania occidentale, ma anche sul modo in cui la memoria di certi posti si è trasformata o è addirittura scomparsa.

    L’iniziativa, promossa insieme all’Associazione Simultan, fa parte del programma Luci accattivanti, che rientra nel Dossier di candidatura grazie al quale Timisoara si è aggiudicata il titolo di Capitale Europea della Cultura, volto a familiarizzare il pubblico con l’ambiente digitale e a far meglio capire le nuove tecnologie tramite le arti multimediali. Dal 10 al 13 dicembre, Progresso.Cambiamento di paradigma viene presentato nelle ex officine dell’Azienda di Trasporto Pubblico di Timișoara, che ospiteranno il futuro Centro per Arte, Tecnologia ed Esperimento intitolato MultipleXity.

    Creata da un gruppo di artisti di Timișoara nel 2005, l’Associazione Simultan è stata invitata a proporre un progetto per il MultipleXity, spiega Alin Rotariu, membro fondatore e uno degli organizzatori. Questo spazio vasto è stato scelto innanzitutto perchè è collegato alla storia delle premières attribuite alla città, tra cui il primo sistema di trasporto urbano sul territorio attuale della Romania, nato oltre 150 anni fa. Un recente studio monografico lanciato di recente rileva la presenza di questo mezzo di trasporto già quasi un decennio prima dell’apparizione del primo tram a cavalli sulle strade di Timișoara, nella piccola – all’epoca – località di Lipova, collocata sulla riva sinistra del fiume Mures, nell’odierna provincia di Arad. La fitta rete di tram di Timișoara affascina anche nei nostri giorni.

    L’Associazione Simultan ha abbinato le idee innovative al patrimonio culturale e industriale, spiega Alin Rotariu. Al momento, questo spazio è un un certo qual modo dismesso. Le officine dell’azienda sono state trasferite, in attesa di una riconversione. Ma l’atmosfera è abbastanza strana, come se la gente se ne fosse andata ieri. Invece, in tutti gli angoli sono rimasti appunti personali o vestiti, e abbiamo voluto valorizzare questo ambiente, avendo in mente il concetto del progresso. Non siamo contrari all’abbandono di certi sistemi che sembravano molto stabili e concepiti in maniera impeccabile, una volta vanto della comunità e modello di buone pratiche. Solo che, in questo momento, sono abbandonati. Naturalmente, siamo tutti contenti della nuova destinazione di questo spazio, e l’idea della trasformazione è un’ottima metafora. Questo centro può collegare la città, tramite un trasferimento culturale dal centro alle periferie, dice Alin Rotariu.

    Progresso. Cambiamento di paradigma si propone di offrire anche un certo formato artistico, un ambiente per altri progetti che saranno svolti durante la trasformazione delle vecchie officine in Centro per Arte, Tecnologia ed Esperimento. Alin Rotariu osserva che si tratta di un periodo di code design del futuro MultipleXity, con attività e spazi specifici risultati da simili progetti.

    Penso che il 2020 abbia offerto una dimostrazione estremamente ripida, addirittura brutale. Ci ha fatto vedere quanto velocemente possano essere sostituite certe cose di cui eravamo convinti che avessero rappresentato la strada giusta. Ebbene, queste cose possono sparire in un batter di ciglio. Il titolo del nostro progetto rispecchia molto bene sia il periodo che stiamo vivendo, che quello che succede intorno a noi, nel dopo-rivoluzione, diciamo. E ritengo che Timișoara si meriti un esperimento di questo tipo, e forse anche ulteriori iniziative. Tutto, nello spirito del posto, spiega ancora Alin Rotariu.

    Una cosa è certa: il cambiamento, con i suoi paradigmi, arriverà lo stesso. Di sicuro anche a Timișoara, che nel 2023 sarà una delle tre Capitali europee della cultura.

  • Progres. Schimbări de paradigmă

    Progres. Schimbări de paradigmă

    Sub titlul – Progres.
    Schimbări de paradigmă – proiectul propus de Asociația Timișoara 2021 -
    Capitală Europeană a Culturii și Asociația Simultan a trecut în noiembrie de
    etapa jurizării. S-au încheiat și activitățile de organizare a prezentării
    publice din zilele de 10-13 decembrie. Locul: fostele ateliere ale Societății
    de Transport Public Timișoara, care va găzdui viitorul Centru pentru Artă,
    Tehnologie și Experiment.

    Pe scurt MultipleXity.

    Asociația Simultan -
    organizație neguvernamentală înființată de un grup de artiști timișoreni în
    2005 – a răspuns invitației de a propune un proiect în viitorul spațiu
    MultipleXity – acel centru de artă și tehnologie pe care Timișoara, prin
    programul Capitalei Europene a Culturii își propune să îl facă în viitorul
    apropiat –     spune Alin Rotariu, unul dintre organizatori. Și membru fondator al
    Asociației Simultan.


    De ce a fost ales acest spațiu
    amplu? Mai întâi pentru că este legat de istoria premierelor atribuite
    Timișoarei – spune echipa. După care, toți încep să zâmbească sau chiar să
    râdă, oarecum încurcați. Dacă dați o căutare pe net – Timișoara primul tramvai
    – o să înțelegi de ce. Inclusiv în iulie 2019 – timișorenii se aflau în topul
    național, între altele pentru că aici ar fi apărut primul sistem de transport
    urban de pe actualul teritoriu al statului român. Au trecut de atunci peste 150
    de ani și a venit o surpriză.

    Potrivit unei lucrări monografice lansate recent,
    cu aproape un deceniu înainte de apariția primul tramvai cu cai pe străzile
    Timișoarei, o mică localitate de pe malul stâng al Mureșului – Lipova – folosea
    deja acest mijloc de locomoție. Ce este drept, și traseul și istoria tramvaiul
    de la Lipova au fost scurte, spre deosebire de ampla rețea de tramvaie din
    Timișoara. Care face parte din farmecul orașului și astăzi.


    Echipa a pus cap la cap ideea de
    inovare și pe cea de patrimoniu cultural-industrial. Și au mai chibzuit, cu
    gândire artistică, și la alte aspecte. Alin Rotariu explică:


    Acum, de exemplu, acest spațiu
    este oarecum abandonat. Atelierele societății s-au mutat de acolo, în ideea că
    va începe procesul de reconversie. Este o atmosferă destul de stranie, de parcă
    oamenii ar fi plecat ieri. Au rămas, prin colțuri, notițe personale, haine de
    schimb, Și atunci, noi n-am intervenit mult, am încercat să ne folosim de acest
    context, să-l speculăm. Și cumva de aici a venit tema, cel puțin cuvântul
    progres. Noi, de fapt, am scris PROGRES de la coadă la cap, puteți vedea pe
    pagina de Facebook. Am vrut să punem
    lucrurile în balanță, să le chestionăm într-un fel.

    Nu suntem împotriva metodelor
    de abandonare a unor sisteme ce păreau foarte stabile și impecabil gândite,
    care au fost motiv de laudă pentru comunitate și au funcționat ca model de bună
    practică. Doar că, în acest moment, ele sunt cumva părăsite. Evident, ne bucură
    pe toți viitoarea menire a locului. Este probabil punctul cel mai bine ales.
    Ideea transportului, a devenirii, a transformării – o
    metaforă foarte bună. Centrul acesta poate să lege orașul, să devină și un loc
    de transfer cultural dinspre centru spre periferie. Ca o rețea.





    Progres. Schimbări de paradigmă se dorește o inițiativă care să
    ofere și un anumit format artistic. Un cadru pentru alte proiecte, desfășurate
    pe tot parcursul transformării vechilor ateliere în Centru pentru Artă,
    Tehnologie și Experiment. Alin Rotariu o numește perioadă de code design a
    viitorului MultipleXity. Cu activități și spații specifice, rezultate în urma
    unor proiecte cum este cel despre care vorbim.


    Și ne întoarcem la titlul
    proiectului. Tot alături de Alin Rotariu:




    2020 cred că a fost un demo (aici
    în sensul demonstration) extrem de abrupt, chiar brutal. Ne-a arătat cât de
    repede se pot înlocui niște lucruri despre care eram convinși că reprezintă
    calea cea bună. Ele pot dispărea foarte rapid. Da, proiectul are un titlu bun.
    Și pentru perioada pe care o trăim, dar și pentru ceea ce se întâmplă în jurul
    nostru. Post-revoluție, să zicem. Și cred că Timișoara merită un experiment -
    sau poate mai multe – de acest tip. În spiritul locului.





    Mulți dintre noi avem poate alte
    griji pe cap, în aceste zile. Sau alte tipuri de așteptări. Schimbarea, cu
    paradigmele ei, vine oricum. Și la Timișoara – care va fi în 2023 una dintre
    cele trei Capitale Europene ale Culturii – și în toată zarea.


  • ”LA PAS – slowing down”

    ”LA PAS – slowing down”

    În toamna anului 2020, LA PAS – slowing down
    (program de dezvoltare comunitară) s-a
    conformat condițiilor actuale și a trecut în mediul online.




    Eu cred că ne-am adaptat cu multă creativitate,
    pentru că valorile pe care doream să le transmitem prin ceea ce facem,
    dezbaterile pe care le generăm au rămas, iar programul a căpătat anul acesta șapte dimensiuni. Noi
    spunem că a devenit și mai ofertant decât era gândit inițial, în varianta face
    to face –     afirmă Mihaela Vețan,
    președinte al Asociației CRIES (Centrul de Resurse pentru Inițiative
    Etice și Solidare) de la Timișoara.




    Prima degustare de bere artizanală online, ateliere
    pentru producători și consumatori, rețete tradiționale, filme, discuții pe
    marginea unor cărți, regândirea și refacerea unor fântâni publice ale orașului
    – sunt câteva dintre acțiunile culturale și educative prezentate între 24
    octombrie- 30 noiembrie, prin acest program al Asociației CRIES, în
    parteneriat cu Asociația Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.


    Sigur că cine vrea să afle, punct cu punct, care
    sunt cele șapte dimensiuni și cum s-au concretizat ele, poate intra pe site-ul
    CRIES sau pe site-ul viitoarei Capitale Europene a Culturii. Noi vă propunem -
    o degustare a calității programului,
    punctată de cuvintele unei persoane
    implicate, de câțiva ani
    buni, într-o activitate prea puțin cunoscută de publicul larg. Și un pic de
    hrană pentru gânduri, consumate responsabil.




    Mihaela Vețan punctează: Cu berea
    artizanală am și început pentru că Timișoara ultimilor ani a cunoscut o
    dinamică foarte frumoasă a acestui produs. Momentan, avem cinci berării
    artizanale care produc bere de proximitate și patru dintre ele au fost prezente
    cu diferite beri, spre degustare. A fost un eveniment extrem de savuros și am
    reușit să discutăm și despre problemele acestui sector – prețul berii
    artizanale, educația consumatorului, ce tip de consumator ar putea aprecia
    asemenea produse. Este un eveniment care se dorește repetat, vedem în ce
    variantă vom putea să-l facem pe viitor, tot în zilele de weekend.

    Degustările de produse artizanale – pâine, cafea miere,
    brânză, bere și cidru – au fost însoțite de discuții, în zilele de joi, pe
    parcursul a cinci săptămâni. Am pus astfel industriile fast food, fast travel
    și fast fashion față în față cu produsele artizanale locale, produse
    sustenabile. Adică am aplicat logoul – slow down – abordând aspecte ale acestui
    îndemn, în gastronomie, modă și călătorii. Sperăm că lucrurile se vor așeza
    anul viitor, că vom reuși să călătorim din nou. Mesajul nostru este clar: se
    poate călători altfel, responsabil, acordându-ne timp să descoperim specificul
    locului în care ne ducem. Nu doar să bifăm o listă de așezări și să avem un
    impact foarte mare asupra mediului din zonă, de exemplu.





    Au fost și componente date peste cap, cum spun
    organizatorii, de creșterea răspândirii comunitare a virusului și urmările ei.
    Un asemenea punct, foarte important, este programul educațional pentru
    promovarea consumului responsabil. Echipa timișoreană lucrează la el de peste
    10 ani și – Pentru ediția 2020, planurile inițiale
    prevedeau proiecte atractive în toate
    școlile implicate. Au reușit să transmită mesajele în alte forme și au dat
    start unui concurs de proiecte pe această temă. Toate ideile creative reieșite
    din concurs vor fi puse în practică în viitorul cât mai apropiat (sperăm), când
    se va reveni la activitatea pedagogică obișnuită.




    Programul conține și o campanie pentru promovarea
    consumului responsabil de apă din rețeaua publică. Mulți dintre noi ne îngrozim
    când vedem documentare cu bătrâni sau copii ai lumii care se clatină sub povara
    unor găleți cu apă, aduse cu greu în gospodării, de la distanțe
    mari.Timișorenii au norocul unei rețele destul de generoase de fântâni publice
    cu apă potabilă. Anul acesta, organizatorii programului LA PAS – slowing down
    colaborează cu trei echipe de artiști. Trei fântâni publice din Timișoara sunt
    regândite din punct de vedere artistic și recondiționate. Harta orașului,
    diversitatea frunzelor din Parcul Botanic și straturile pământului sunt cele
    trei idei de la care cei 12 artiști au pornit transformarea fântânilor.




    Vom putea descoperi și noi multe dintre aceste
    proiecte în anul 2023, când Timișoara va fi unul dintre cele trei orașe
    europene cu titlul de Capitală Europeană a Culturii




    Mihaela Vețan, președinte CRIES (Centrul de Resurse
    pentru Inițiative Etice și Solidare):


    Practic, toată filosofia
    programului LA PAS este să începem cu pași mici, dar siguri. Am pornit primele
    activități în 2018 și dorim să le creștem constant. Astfel încât, în primul
    rând, să avem o comunitate închegată în jurul ideii de consum și producție
    responsabile. Și, dacă vorbim despre programul educațional, mă gândesc aici la
    elevi implicați, la profesori și părinți – în număr cât mai mare – la
    producători artizanali bine promovați, care să poată colabora consecvent cu cei
    din rețeaua de hoteluri, restaurante, pensiuni și case de vacanță. Cred că este
    foarte important ca, pe lângă folosirea unor rețete tradiționale de succes, să
    folosești ingrediente locale de calitate, de exemplu. Dorim ca toate aceste
    componente să se dezvolte de la an la an și, firește, să ne bucurăm de ele și
    după 2023.





    Este aproape decembrie și este zi de mare
    sărbătoare pentru creștin ortodocși. Dincolo de toate încercările, avem liber
    la haruri, daruri și visare. Poate că zilele în care ne vom bucura cu toții
    sunt mai aproape decât ne gândim noi acum.



  • 30. Nationales Theaterfestival findet online statt

    30. Nationales Theaterfestival findet online statt

    Das 30. Nationale Theaterfestival kann online auf der Webseite fnt.ro verfolgt werden. Mit der diesjährigen Ausgabe versuchen die Organisatoren, einen Dialog zwischen der Ästhetik der Schöpfer von gestern und der aktuellen künstlerischen Suche zu schaffen. Die Festspiele haben am Sonntag, den 22. November begonnen und gehen am 29. November 2020 zu Ende. Das Festival beruht dieses Jahr auf zwei Säulen: FNT 30 und FNT Anders. 30 ist eine runde, harmonische Zahl. 30 Jahre ist für viele das Alter der Reife. Wären die Zeiten anders gewesen…“, sagt, mit einem leichten Lächeln im Gesicht, Maria Zărnescu, eine der Organisatoren. Die Professorin und Direktorin der Abteilung für Theaterstudien bei der Bukarester Theater- und Filmfakultät sagt, online zu gehen, war dieses Jahr die einzige Möglichkeit für die Organisatoren der traditionsreichen Festspiele:



    Es war eine lange Zeit, in der wir uns an das, was wir uns für dieses Festival erhofft hatten, anpassen mussten. Dieses Jahr feiern wir das 30. Jubiläum. Ich dachte, diese Jubiläumsausgabe würde Ende Oktober oder November auf der Bühne stattfinden. Sollte Bukarest diesen Herbst sonnig oder verschneit sein, spielte das keine Rolle, denn wir wären zusammen ins Theater gegangen. Dann kam die Idee eines gemischten Festivals, aber das scheiterte auch. Die Neuanpassungen kamen eine nach der anderen, sehr schnell. Wir haben das Programm in drei Etappen gegliedert; es handelt sich natürlich um virtuelle Bühnen. Eine davon ist die Online-Bühne, die Aufführungen können auf der Website fnt. ro verfolgt werden und alles ist kostenlos. Eine andere Bühne ist die des rumänischen Fernsehens TVR 3. Die Aufführungen werden auch bei Radio Rumänien, einem anderen traditionellen Partner des Festivals, live übertragen. Die Festspiele sind in verschiedene Sektionen gegliedert: Eine davon wird den bahnbrechenden Aufführungen der letzten 30 Jahre gewidmet.“




    Es gibt insgesamt neun Sektionen, die das Publikum bis zum 29. November entdecken kann. Maria Zărnescu kommt erneut zu Wort mit Eizelheiten:



    Jede Aufführung kann 48 Stunden online angesehen werden. Die Plattform ist natürlich voll, weil wir die 30 Jahre seit Beginn des Festivals wieder aufleben lassen. In diesem Zusammenhang möchte ich auch die Sektion »Die Kunst des gro‎ßen Darstellers« erwähnen. Sie konzentriert sich auf Schauspieler, die dem rumänischen Publikum gut bekannt sind.“

  • Festivalul Național de Teatru

    Festivalul Național de Teatru

    Ediția a 30-a a Festivalului Național de Teatru București poate fi urmărită online, pe fnt.ro. Intenția celor trei personalități care semnează regia artistică și selecția programului este realizarea unui dialog între esteticile creatorilor de ieri și căutările artistice actuale. Evenimentul a început duminică 22 și se încheie pe 29 noiembrie 2020.



    FNT 30/FNT ALTFEL sunt cele două coordonate ale festivalului. 30 este un număr rotund, armonios. 30 de ani înseamnă pentru mulți vârsta maturității. Dacă vremurile ar fi fost altfel… spune, cu un mic zâmbet, Maria Zărnescu – unul dintre cei trei care răspund de bunul mers al evenimentului. Cu atât mai mult cu cât, fără să vrea, mintea face comparație cu alergătura între spectacole, conferințe, mese rotunde, lansări de carte și vernisaje – meniul obișnuit al unui festival de anvergură, cu o puternică amprentă națională și internațională.



    După regândirea selecției și o scrisoare deschisă în care echipa organizatoare mărturisea, cu maximă sinceritate, ce pași a făcut ca să ajungă la formula actuală, cortina virtuală a fost ridicată. Cum anume ALTFEL, ne spune Maria Zărnescu – conf. univ dr, director al departamentului Studii Teatrale la UNATC:



    A fost o lungă perioadă în care a trebuit să ne adaptăm și readaptăm la ceea ce am sperat să fie un festival, dar nu ca altele, firește. Este cel cu numărul 30. Am crezut că o să fie pe scenă, într-un final de octombrie sau în noiembrie. Dacă Bucureștiul era însorit sau înzăpezit, prea puțin conta… am fi fost împreună la teatru. Pe urmă, a apărut ideea unui festival mixt, dar și ea a picat. Readaptările au venit una după alta, foarte repede. Am structurat programul pe trei scene; sigur, ele sunt scene virtuale. Una este pur online – spectacolele pot fi văzute pe site – fnt. ro – și totul este gratis.

    O altă scenă este cea a Televiziunii Române, canalul 3. O a treia scenă – foarte importantă și ea – este FNT ON LINE – la Radio România, alți parteneri de tradiție. A mai fost necesară și o împărțire pe secțiuni. Una, de pildă, este cea a spectacolelor reper din ultimii 30 de ani. De aici cuvântul care o definește: (F)Neuitare(T). El vine în echilibru cu un alt titlu (F)Neliniște(T). Neliniștile creatorilor tineri, amplificate acum. Ei au avut deja timp să-și spună cuvântul pe scenă, iar 2020 îi prinde în plină forță creatoare. E firesc să aibă astfel de neliniști.



    Sunt 9 secțiuni în total și vă lăsăm plăcerea descoperirii lor, până în 29 noiembrie. Programul este unul încărcat, o spun chiar organizatorii, și tot ei precizează că folosesc cuvântul în sensul lui cel mai bun. Astăzi poate și mai mult decât în alte timpuri, mulți se plâng că sunt prea încărcați. Sau prea stresați și aici motivele par evidente. N-am văzut însă nicăieri, până acum, statistici sau reportaje care să vorbească despre o prea mare încărcătură de artă pe cap de locuitor.



    Cred că pe o idee de acest gen se bazează și echipa care coordonează ediția FNT 30/FNT ALTFEL. Maria Zărnescu – conf. univ dr – și membră a echipei:

    Fiecare difuzare va fi acolo 48 de ore, cine își dorește poate să revină asupra unora dintre ele. Este, să zicem, aglomerat pentru că ne-am dorit să revizităm puțin și trecutul festivalului – cei 30 de ani. Și am descoperit, câteodată, recitaluri actoricești remarcabile. În strânsă legătură cu tripticul actor – regizor – dramaturg. Atunci când aceste descoperiri au o durată mai scurtă, le-am pus împreună într-o altă secțiune Arta Actorului mare. Ea pune accent pe actori foarte cunoscuți publicului român, dar toți creatorii implicați în actul artistic sunt la fel de importanți.


    Rămâne să descoperiți ce spectacole internaționale, care au marcat arta teatrală, sunt invitate în festival. Plus producțiile de pandemie, cum ar fi ZOOM BIRTHDAY PARTY, pe un text semnat de Saviana Stănescu, în regia lui Beth Milles (SUA) sau POOL (NO WATER) de Mark Ravenhill, un proiect de Radu Nica, Andu Dumitrescu și Vlaicu Golcea. Sau LIVE de Thomas Perle, regia și scenografia: Bobi Pricop. Festivalul Național de Teatru, prin programele RRI în limba română, vă propune o săptămână de răsfăț ca la teatru.



  • Production de la radio roumaine en finale en Asie

    Production de la radio roumaine en finale en Asie

    « Je
    dois dire que ça a été une surprise, une très belle surprise pour
    toute notre équipe. C’est une pièce courte, parmi plusieurs autres
    plus amples, sur un thème assez féministe… Cette confirmation
    nous a beaucoup réjoui »     déclarait
    la metteuse en scène Ilinca Stihi, de la rédaction du « Théâtre
    national radiophonique » de Radio Roumanie, après avoir appris
    cette nouvelle la semaine dernière.

    Qu’est-ce-que la Maison du
    Peuple signifie pour la société roumaine actuelle ? Eh bien, sachez
    que les Roumains la détestent et l’admirent à la fois. La
    construction de ce bâtiment monumental, qui accueille le Parlement
    roumain, ainsi que plusieurs autres institutions de l’Etat, a
    commencé à la fin du régime communiste roumain et il a été
    achevé après la Révolution de 1989. Il est actuellement l’immeuble
    administratif le plus étendu au monde après le Pentagone, et pour
    l’ériger il a fallu raser plusieurs quartiers historiques et déloger
    une bonne partie de la population de la capitale roumaine qui y
    habitait. Nombre de ces gens ne se sont jamais refaits après le choc
    de voir leurs maisons et tout un quartier disparaître. L’édifice
    est encore plus détesté, puisqu’il est associé à présent à la
    politique politicienne et à la corruption. D’autre part, l’actuel
    Palais du Parlement est objet de fierté nationale pour nombre de
    Roumains, pour lesquels il représente la grandeur des temps passés,
    un véritable chef d’œuvre de l’ingénierie roumaine, fabriqué
    à 100% en Roumanie, depuis le béton et jusqu’aux tapis et
    chandeliers.

    Sachez
    que le réseau URAP est composé de 260 membres, diffuseurs de médias
    dans plus de 70 pays sur quatre continents. La liste des finalistes
    est composée de 4 productions et la présence de cet essai sonore
    proposé par Radio Roumanie est une première de plusieurs points de
    vue. Quelles seraient les possibles explications de ce succès
    inattendu ? C’est Ilinca Stihi qui répond.

    « Je
    suis heureuse de compter Ioana Ieronim parmi mes amis, je l’apprécie
    particulièrement tant humainement qu’artistiquement. J’ai déjà
    collaboré avec elle. Cette fois-ci, je peux affirmer que son volume
    sur la Maison du Peuple de Bucarest a figuré parmi mes sources
    d’information et s’est avéré un véritable défi. Nous faisons
    partie de générations différentes, je ne peux pas dire que, pour
    moi, la Maison du Peuple ait été un thème de méditation. En
    lisant le texte, je me suis tout de suite rendu compte que c’était
    un symbole très important de l’histoire récente, sis au beau milieu
    de notre Capitale et dont nous ne nous rendons pas compte souvent
    qu’il existe. Mais il a une influence énergétique sur nos
    tentatives de trouver un itinéraire vers l’avenir. Généralement,
    je ne cherche pas à obtenir des prix et je n’attends pas avec
    impatience le résultat d’un concours, mais certes je suis très
    curieuse de savoir qui sera le gagnant, cette fois-ci. »

    Quelles
    sont les autres pièces figurant sur la liste courte des finalistes ?
    Ce sont « New Year’s Day at Home Door », proposé par la
    radio nationale de Chine, « Tears in Wuhan », par Radio
    Republik Indonésie, et « The Days of Depression » du
    Japan Broadcasting Corporation.

    linca
    Stihi avoue ne pas savoir quels ont été les atouts de sa pièce qui
    ont convaincu le jury de la compétition, mais affirme que ce qui a
    peut-être compté, ce sont le message de ce bref essai sonore de 10
    minutes et sa réflexion sur un type de dictature mégalomaniaque. Ou
    ce fut, peut-être, le tissu entre les voix et la musique,
    spécialement composée pour cette pièce, et le design sonore qui
    ont réussi à dépasser parfaitement les barrières culturelles
    entre nos espaces. Et aussi les voix et le talent des trois
    comédiennes -
    Coca Bloos, Ana Ciontea, Sandra Ducuță – qui ont livré le
    message parfois subliminal de sa propre génération. Une équipe
    majoritairement féminine, incarnant, peut-être, les différentes
    voix de l’auteure, détachées et adaptées d’un autre volume
    d’Ioana Ieronim, intitulé « Chiffres en délire, collage et
    vers ».

    Figurer
    parmi les quatre finalistes des Prix de l’Union de radiotélévision
    Asie Pacifique (URAP) 2020 est une performance en soi pour le théâtre
    radiophonique de Roumanie, dont le palmarès ne fait que s’enrichir
    d’une année à l’autre, surtout dans l’espace européen et
    américain. A tout cela vient d’ajouter le festival Grand Prix Nova,
    de Radio Roumanie même, qui s’est déroulé en ligne en 2020. Cette
    nouvelle tombe à pic, selon Ilinca Stihi : « Surtout
    en ce moment, lorsque de nombreux festivals ont été annulés, cette
    nouvelle est une motivation supplémentaire dont on avait besoin. La
    culture est dominée à présent par une sorte de mélancolie, pour
    ainsi dire. Tout moment festif, qui se déroule désormais à
    distance, est vécu avec beaucoup plus d’intensité qu’auparavant. »


    Pour
    finir, sachez que l’URAP est une association professionnelle fondée
    en 1964, qui donc fêtait, l’année dernière, 55 ans d’existence
    durant lesquels elle a soutenu le développement des activités
    média, a représenté les intérêts communs et stimulé la
    coopération des diffuseurs de radio et de télévision, par la
    promotion de leurs productions. Les Prix de l’URAP récompensent
    notamment la manière dont les médias reflètent et posent des
    questions sur des sujets du monde contemporain. (trad. Alex Diaconescu)

  • Casa Poporului, pe lista scurtă a finalistelor pentru Premiul Asia – Pacific Broadcasting Union 2020

    Casa Poporului, pe lista scurtă a finalistelor pentru Premiul Asia – Pacific Broadcasting Union 2020

    Trebuie să spun că a fost o mare surpriză, o
    surpriză foarte frumoasă pentru noi, cei din echipă. Este o piesă scurtă, între
    multe piese ample. Plus tema cu tentă cumva feministă…dar ne-a bucurat enorm confirmarea
    – spune într-un suflet tânăra regizoare Ilinca Stihi, colega noastră de la
    Teatrul Național Radiofonic.


    Producția de teatru radiofonic Casa Poporului,
    scenariu de Ilinca Stihi după un text de Ioana Ieronim, se află pe lista scurtă
    a finalistelor pentru Premiul Asia-Pacific Broadcasting Union 2020 (ABU
    Prizes 2020) la categoria Radio Drama. Rețeaua ABU are peste 260 de membri,
    difuzori de media din peste 70 de țări de pe patru continente. Lista scurtă
    cuprinde 4 producții, iar prezența acestui eseu sonor propus de Radio România
    este o premieră în mai multe sensuri ale cuvântului.


    Care au fost primii pași și posibile explicații ale
    acestui succes neașteptat, tot de la Ilinca Stihi: Am bucuria să fiu
    alături de ea (Ioana Ieronim) și ca prietenă, o apreciez în mod deosebit și din
    punct de vedere uman, și din punct de vedere artistic. Am mai colaborat cu
    Ioana Ieronim. De data aceasta, pot să spun că volumul său despre Casa
    Poporului din București mi-a fost sursă de inspirație și a fost o provocare.

    Suntem din generații diferite, nu pot să spun că pentru mine Casa Poporului a
    fost o preocupare, o temă de meditație. Citind, am realizat brusc că este un
    semn foarte important al istoriei recente, aflat în mijlocul Capitalei noastre,
    și de care adesea nici nu suntem conștienți.

    Însă el are cumva și o influență
    energetică asupra încercărilor noastre de a ne găsi traseul spre viitor. În
    general, eu nu-mi fac neapărat un scop din a obține premii și nu am așteptări
    înfrigurate, dar sigur sunt foarte curioasă să aflu învingătorul, când va fi
    anunțat.



    Apropos de curiozitate, poate vreți să aflați cum
    arată exact lista scurtă a finaliștilor: China National Radio – (CNR- China ) -
    New Year’s Day at Home Door; Radio Republik Indonesia – (RRI – Indonesia)
    – Tears in Wuhan; Japan
    Broadcasting Corporation -( NHK – Japan) – The Days of Depression -A
    Shogi Master’s Invisible Opponent și Radio Romania – ROR – Romania – People’s
    House.




    În etapa actuală, nu există motivațiii ale
    juriului, dar simpla vecinătate face onoare. Ilinca Stihi mărturisește că și
    ea s-a întrebat care au fost atuurile lor. Speculând, a ajuns la concluzia că
    poate mesajul acestui scurt eseu sonor (10 minute) cu reflecția lui asupra unui
    tip de dictatură megalomană a avut ecou. Sau poate țesătura dintre voci și
    muzica special compusă pentru piesă și sound designul (de Tom Brânduș) au
    reușit să treacă perfect barierele culturale evidente dintre spațiile noastre.
    Poate vocile și talentul celor trei actrițe importante – Coca Bloos, Ana Ciontea,
    Sandra Ducuță – care au adus fiecare mesajul, uneori subliminal, al propriei
    generații. O echipă preponderent feminină sau poate doar diversele voci ale
    autoarei, desprinse și adaptate din volumul Cifre în delir, colaj și
    versuri de Ioana Ieronim.


    Oricum întregii echipe încă i se pare ușor straniu
    să se afle printre cei patru finaliști, este o premieră pentru teatrul
    radiofonic Radio România. Care are un palmares tot mai bun, an de an, cu
    precădere în spațiul european sau american. Plus propriul festival, desfășurat
    online în 2020.




    Și vestea vine la țanc, ne asigură Ilinca Stihi:


    Mai ales în acest
    moment, în care multe festivaluri s-au anulat este într-adevăr un imbold de
    care avem nevoie. În cultură predomină acum un spirit mai curând melancolic -
    ca să nu fiu mai radicală decât este cazul. Orice moment festiv, fie el și de
    la distanță, este trăit cu mai multă intensitate decât în alți ani.





    Deși se spune adesea, cu mai multă sau mai puțină
    convingere, că important este să participi, recunosc că le țin pumnii. Și, în
    încheiere, mai multe date despre ABU. Este o asociație profesională înființată în 1964, drept
    care a marcat anul trecut 55 de ani de existență. În care a susținut
    dezvoltarea activităților media, a reprezentat interesele comune și a stimulat
    cooperarea difuzorilor de radio și televiziune, promovându-le producțiile.
    Premiile ABU recompensează în mod special felul în care mass-media reflectă și
    investighează lumea contemporană.



  • Proiectul Bega Borealis, parte a programului Timişoara, Capitală Europeană a Culturii

    Proiectul Bega Borealis, parte a programului Timişoara, Capitală Europeană a Culturii

    Recent, cerul orașului Timișoara
    s-a mutat virtual într-un alt spațiu geografic. Și cei prezenți au putut vedea
    Luminile Nordului (Aurora Boreală) și Luminile Sudului (Aurora Australă) cu
    ajutorul artistului elvețian Dan Acher.


    În
    esență, instalația creată cu ajutorul laserelor, proiectoarelor, mașinilor de
    fum și a unui sistem de sonorizare ambientală a transformat bolta acoperind o
    parte a zonei centrale a orașului, Piața Unirii, trei seri la rând începând cu
    ora 20:00. Așadar, publicul a putut să participe la un eveniment care aduce
    comunitatea împreună – esența programului propus de echipa câștigătoare a
    titlului de Capitală Europeană a culturii – un eveniment fluid, fără locuri
    fixe și în aer liber.


    Inițial
    integrat în programul BEGA! Lumină peste granițe pentru anul 2021, BOREALIS a
    luat locul proiectului planificat pentru anul 2020 din motive ce țin de
    restricțiile aflate în vigoare. Cum totul este în schimbare, nu doar în
    România, au intervenit adaptări. Mai multe, de la Simona Neumann, director
    executiv al Asociației Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii:

    Pentru anul capitalei
    culturale – 2023 – vom avea timp să gândim un alt proiect de mari dimensiuni.
    Proiectul Bega Borealis nu presupune prezența publicului în Piața Unirii non -
    stop, timp de 3 ore. Oamenii pot veni, pot sta cât vor și se pot duce către
    alte spații. Pentru că nu există un scenariu anume, prestabilit. În prima seară,
    a plouat și nu a fost foarte multă lume. În seara următoare, au venit mulți
    participanți și atunci am adăugat pe cer un mesaj vizual prin care le
    reaminteam să păstreze distanțarea fizică și să poarte mască. Nu trebuie să
    uităm nicio clipă prin ce perioadă trecem.


    Și
    tot despre schimbări este vorba în continuare. Prima ar fi decalarea
    calendarului capitalelor europene. Timișoarei îi vine rândul în 2023, alături
    de orașele Veszprem (Ungaria) și Elefsina (Grecia), conform propunerii Comisiei
    Europene – generată tot de situația prin care trecem cu toții. A doua este
    finanțarea pe care amplul program cultural timișorean a obținut-o din partea
    Primăriei Minicipiului Timișoara. Instalațiile de lumină și new media fac parte
    dintre proiectele mult apreciate și toate vor fi selectate prin apeluri
    publice. Ce alte schimbări mai apar la orizont, ne spune Simona Neumann,
    director executiv al Asociației Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii

    Și cultura va trebui să-și însușească noi reguli, noi forme de
    manifestare. Ceea ce este foarte greu, mai ales în cazul unei capitale
    culturale…înseamnă să regândești un mare proiect care a pornit inițial de la
    ideea implicării publicului, ideea de a transforma orașul într-un loc apropiat
    și a crea un sentiment puternic de apartenență și comunitate. Ideea de a
    co-crea prin artă, până la urmă. Ei bine, acum va trebui ca echipa – alături de
    artiști, alți oameni de cultură, colaboratori – să fie deosebit de creativă și
    să reușească toate acestea ținând cont de condițiile sanitare.



    Important este că proiectele
    merg mai departe și, dacă vă uitați pe oferta culturală pe care o propune
    Timișoara veți vedea proiecte diverse și de substanță. Unele legate de memoria
    colectivă și punerea sau repunerea ei în valoare, altele de Teatru ca
    Rezistență, de patrimoniu, de artele vizuale și noile media, de tehnologia
    sunetului și a luminii. Toamna abia și-a spus cuvântul și surprizele culturale
    plăcute încep. Să ne bucurăm de ele, indiferent dacă suntem la fața locului sau
    conectați la un laptop sau telefon.


  • Le projet « La culture dans la grange »

    Le projet « La culture dans la grange »

    « C’est
    un investissement dans l’avenir du village », dit l’équipe
    qui mène ce projet. Huit ans après s’être lancé dans cette
    aventure, le metteur en scène Victor Olahut, la comédienne
    Florentina Nastase et le dramaturge Flavius Lucacel ont réalisé une
    centaine de spectacles en milieu rural. Un véritable noyau composé
    de comédiens, plasticiens, bibliothécaires et autres partenaires et
    sponsors s’est constitué autour de cette idée. Ce genre de théâtre
    inédit s’est étendu en 2016 à 5 départements du pays. Des cours
    pleines de villageois, qui avaient pris place sur des bancs et sur
    des ballots de paille, avec des enfants regardant la pièce assis sur
    des couvertures juste devant la scène, c’est dans ce décor que se
    déroulent les pièces de théâtre dans le cadre du projet « La
    culture dans la grange ».

    Comment
    se sont adaptés les initiateurs de ce projet au nouveau contexte de
    pandémie ? C’est Victor Olahut, initiateur et manager du projet, qui
    explique : « Cet
    été, il a fallu respecter un nombre fixe de places et des mesures
    de distanciation physique. Par conséquent, nous n’avons pas pu
    inviter tout le village au théâtre, comme ce fut le cas les années
    précédentes. Nous avons été heureux de rencontrer à nouveau
    notre public et le public a bénéficié d’un théâtre de qualité.
    Vu les conditions dans lesquelles tous les événements culturels ont
    été organisés en 2020, nous sommes très satisfaits de ces
    résultats. Certes, nous avons végété de mars à avril, mais
    lorsque nous avons commencé, nous l’avons fait en force. Nous avons
    aussi enregistré une première dans notre activité : nous avons
    réalisé un film impliquant un groupe interethnique d’enfants de la
    commune de Somes – Odorhei, du comté de Salaj. Les enfants ont
    participé deux mois durant à des ateliers de théâtre. Ils sont
    merveilleux et le titre du film est très suggestif : Pandelia.
    Parallèlement, nous avons porté le spectacle « Experimentul »
    (« L’expérience ») dans une douzaine de villages. Les
    astres ont été avec nous. Avec une centaine de représentations en
    milieu rural, il est clair que les gens apprécient ce que nous
    faisons. Autrement, nous aurons probablement renoncé. Vous savez,
    pour les hôtes, c’est un effort important de recevoir tant de gens
    dans leur cour et de transformer leur grange en scène. Et pourtant,
    à la fin du spectacle, nous arrivons à préparer le spectacle de
    l’année prochaine. Ce qui nous pousse le plus à continuer, ce qui
    nous motive, c’est l’enthousiasme des gens. »


    Il
    faut avoir une réelle motivation pour constituer une équipe
    composée de personnes difficiles à remplacer, avoue notre
    interlocuteur. Et parmi ces personnes, Victor Olahut nomme Iulian
    Glita et Marin Grigore, deux comédiens qui passent une bonne partie
    de l’été à introduire le théâtre parmi les villageois. Comment
    est-ce de passer son été au service du théâtre ? En fait, ce
    n’est pas si romantique que cela semble à première vue, mais c’est
    plutôt quelque chose de pratique. Avant de s’exprimer sur scène,
    chaque membre de l’équipe doit passer un véritable test
    pluridisciplinaire. Il est tant chauffeur, spécialiste en lumières,
    costumier, responsable de la sonorisation, des communiqués de presse
    et même charpentier en charge de l’assemblage des bancs sur lesquels
    doit s’asseoir le public.

    Et
    cette année, l’équipe du projet « La culture dans la grange »
    a-t-elle eu une expérience importante ? Une véritable leçon, selon
    Victor Olahut : « Nous
    avons appris qu’il fallait être beaucoup plus flexibles
    qu’auparavant. Nous, par exemple, nous avons trouvé une forme
    d’éducation par la culture. Lorsqu’on travaille beaucoup pour
    développer un projet, à partir d’un certain moment, les choses
    commencent à fonctionner indépendamment. Et il y a ce risque
    d’arriver à une sorte d’autosuffisance et à cesser toute quête du
    renouveau. Et lorsqu’une pandémie arrive et que l’on est dans
    l’impossibilité de dérouler son activité, que fait-on ? Il est
    difficile de dire quelque chose de nouveau lorsqu’on devient
    confortable avec la situation dans laquelle on se retrouve.
    Désormais, il faut être créatifs et essayer d’introduire
    constamment
    quelque chose de nouveau dans la relation avec le public, et non
    seulement lorsque la situation nous oblige à le faire. »


    Et
    voilà qu’un nouveau projet a vu le jour, dont le spectacle inaugural
    aura lieu prochainement. Il s’agit d’un projet financé en partie par
    l’Administration du fonds culturel national en partenariat avec le
    Théâtre national « Radu Stanca » de Sibiu. Les
    répétitions ont lieu actuellement avec les comédiens Marin Grigore
    et Vlad Robas. Une musique assez futuriste, un spectacle live et un
    thème généralement humain, voici les principaux repères d’une
    production qui attend son public à partir du 5 octobre au Théâtre
    national de Sibiu, avant une tournée à travers la Roumanie.