Dominique : Bună ziua!
Alexandra : Bună dimineaţa!
Alexandru : Bună seara!
Ioana : Bună!
Bun venit, dragi prieteni. Pendant
deux leçons nous avons passé en revue, très sommairement, les petits mots qui
expriment la possession. Pourtant, cela ne suffit pas. Pour qu’ils deviennent
effectivement vivants, nous devons les exercer davantage. C’est ce que nous
allons faire aujourd’hui. Et pour connecter ces nouvelles connaissances à nos
anciennes acquisitions, nous nous appliquerons à formuler des questions. Elles
sont toujours utiles! Vous connaissez déjà les mots interrogatifs les plus
importants:
Cine ? – Qui?
Alexandra : Cine sunt prietenii voştri? Qui sont vos amis ?
Ioana : Prietenii noştri sunt Alexandru şi
Andrei. Nos amis
sont Alexandru et Andrei.
Alexandru : Cine a văzut mobilul meu? Qui a vu mon portable ?
Alexandra: Ioana a văzut mobilul tău pe birou. Ioana a vu ton portable sur le
bureau.
Ce? – Quoi ?
Ioana: Ce culoare au ochii ei ? Quelle est la couleur de ses
yeux – à elle?
Alexandru: Ochii ei sunt albaştri. Ses yeux sont bleus.
Alexandra : Ce vârstă au copiii
dumneavoastră ?
Quel âge ont vos enfants ?
Ioana : Copiii mei au cinci ani. Sunt gemeni. Mes enfants ont 5 ans. Ils sont
jumeaux.
Unde? – Où?
Alexandru : Unde sunt paşapoartele lor? Où sont leurs passeports?
Ioana : Paşapoartele lor sunt în maşină. Leurs passeports sont dans la
voiture.
Alexandra: Unde sunt părinţii voştri? Où sont vos parents?
Alexandru : Părinţii noştri sunt acasă. Nos parents sont à la maison.
Când? – Quand ?
Ioana: Când este ziua voastră? C’est quand, votre
anniversaire ?
Alexandra : Ziua mea este pe şase decembrie. Mon anniversaire est le 6 décembre.
Alexandru : Ziua mea este pe treizeci şi unu
ianuarie. Mon
anniversaire est le 31 janvier.
Alexandra : Când este ziua ta, Ioana? C’est quand, ton anniversaire,
Ioana ?
Ioana: Ziua mea este pe zece iulie. Mon anniversaire est le 10 juillet.
Cum? – Comment ?
Alexandra: Cum sunt florile tale? Comment sont tes fleurs ?
Alexandru: Florile mele sunt frumoase. Mes fleurs sont belles.
Ioana: Cum este cafeaua dumneavoastră? Comment est votre café ?
Alexandra : Cafeaua mea este amară. Mon café est amer.
De ce? – Pourquoi ?
Alexandru: De ce nu îţi plac cântecele lui? Pourquoi n’aimes-tu pas ses chansons
– à lui ?
Ioana: Nu îmi plac cântecele lui pentru că
sunt triste. Je
n’aime pas ses chansons parce qu’elles sont tristes.
Mirabela Dauer nous
apporte, elle, une chanson pleine d’allégresse et pas mal de mots qui expriment
la possession.
Frumoase sunt florile
tale – «Qu’elles sont
belles, tes fleurs !»… et non seulement.
Frumoase sunt florile
tale, privirile tale
Şi verzi ochii tăi.
(Elles sont belles, tes
fleurs, ils sont beaux tes regards)
Et tes yeux sont verts.)
Frumoase sunt florile
tale…
LA REVEDERE !
Frumoase sunt florile tale
Mi-ai
dăruit un braţ de trandafiri
Cu el şi gingaşele amintiri
Şi cele mai frumoase clipe dulci
Dintr-un amurg târziu de pe atunci
Când ne plimbam pe tainice alei
Sclipeau lumini în ochii tăi
Zâmbeam senini ca două albe flori
Sub raza lunii până-n zori.
Refren:
Frumoase
sunt florile tale, privirile tale
Şi verzi ochii tăi
Duioase sunt şoaptele tale şi vorbele tale
Ca floarea de tei
Şi clipa atât e de dulce, atât e de dulce
Cu farmecul ei
Din viaţă te rog nu te duce, te rog nu te duce
Iar dacă te duci, ia-mă cu tine
Iar dacă te duci, ia-mă cu tine.
Tu m-ai simţit în aşteptarea ta
Şi ai venit cu un sărut şi-o stea
În ochii tăi timizi ca lacrima
Vreau să îmi lumineze inima
Duios privesc la flori şi le sărut
Şi te iubesc ca la-nceput
Nu, nu pleca nicicând, eu te implor
Din viaţa mea şi-a florilor.
Refren