Radio România Internațional

Tag: Uniunea Europeana

  • România – Germania, relaţie privilegiată

    România – Germania, relaţie privilegiată

    În 2017, se împlinesc 50 de ani de când Bucureştiul, pe atunci comunist, stabilea relaţii diplomatice bilaterale la nivel de ambasadă cu Republica Federală Germania şi 25 de ani de la semnarea Tratatului privind cooperarea şi parteneriatul în Europa dintre România postcomunistă şi Germania reunificată. Fie inamică, aşa cum a fost în timpul primului război mondial şi în ultimele luni ale celui de al doilea, fie aliată în NATO şi parteneră în UE, precum astăzi, Germania le-a inspirat întotdeauna românilor respect şi admiraţie. Eficienţa şi seriozitatea germane sunt proverbiale aici şi nu întâmplător sloganul electoral cu care Klaus Iohannis a câştigat, în 2014, alegerile prezidenţiale promitea o Românie a lucrului bine făcut.



    Membru al comunităţii germane din România, descendent al coloniştilor saxoni veniţi în Transilvania în Evul Mediu, preşedintele Iohannis e, constată comentatorii, foarte în largul său la Berlin. El a discutat, luni, cu omologul său, Frank-Walter Steinmeier, şi cu cancelarul Angela Merkel atât despre relaţiile bilaterale privilegiate, cât şi despre starea Uniunii Europene şi a raporturilor transatlantice. În contrast cu răceala vizibilă instalată recent între Berlin şi Washington, vizita de luna aceasta a preşedintelui României la Casa Albă şi discuţiile sale cu Donald Trump au fost evaluate drept un mare succes de politică externă.



    Klaus Iohannis a repetat şi la Berlin că: “Relaţia transatlantică nu este o opţiune politică sau diplomatică. Relaţia transatlantică este la baza civilizaţiei noastre de tip democratic şi trebuie păstrată, ca atare, foarte, foarte bine. Încet, încet, impresia mea este că foarte multă lume înţelege că a merge spre slăbirea relaţiei este o mare eroare şi cam toţi sunt pe un discurs politic care duce, cu siguranţă, către o reîmbunătăţire a acestei relaţii, fiindcă Europa are nevoie de America şi invers, şi între NATO şi Uniune trebuie să apară colaborări cu efect de sinergie şi nu altceva.”



    Angela Merkel a apreciat, la rândul său, că relaţia dintre Europa şi America trebuie să rămână foarte bună, iar Uniunea Europeană şi NATO nu trebuie percepute drept concurente. Ea nu şi-a ascuns satisfacţia că Bucureştiul şi Berlinul au puncte de vedere similare în dosare sensibile, precum Brexitul, protecţia frontierelor comunitare, migraţia sau terorismul.



    Cancelarul federal consideră că România a facut progrese importante în ceea priveşte funcţionarea statului de drept şi, într-o aluzie străvezie la convulsiile politico-judiciare de la Bucureşti, a atras atenţia că o slăbire a ritmului în lupta anticorupţie n-ar fi o idee bună. Preşedintele Iohannis a dat, de altfel, asigurări la Berlin că noua criză politică nu va afecta politica externă a României şi nici angajamentele acesteia în NATO şi Uniunea Europeană.

  • Zona Mării Negre şi tensiunile emergente din regiune

    Zona Mării Negre şi tensiunile emergente din regiune


    Tot mai mult, regiunea extinsă a Mării Negre capătă profilul unui pivot geopolitic, reprezentând un spaţiu de interes strategic pentru circuitele economice, dar şi un avanpost al NATO şi al Uniunii Europene. Toate acestea, în condiţiile în care sursele de insecuritate s-au diversificat în ultimii ani, având originea în fenomene precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă şi a tehnologiilor pentru arme de distrugere în masă, a materialelor fuzionabile şi a celor chimice şi biologice, traficul cu arme, droguri şi persoane, imigraţia ilegală. Pe acest fond, amplificarea luptei antiteroriste şi a celei împotriva crimei organizate, alături de sporirea competiţiei pentru resurse energetice şi căile de transport ale acestora au propulsat Marea Neagră în centrul atenţiei organismelor europene şi euroatlantice.



    Pornind de la premiza că Marea Neagră reprezintă o axă strategică, tema a fost abordată recent şi la institutul Hudson din SUA, care, împreună cu Institutul Român de Cercetare, a organizat o conferinţă centrată pe tensiunile emergente în această regiune, din perspectiva securităţii militare şi energetice. Corespondentul Radio România la Washington, Doina Saiciuc, conturează contextul geopolitic al regiunii, aşa cum a fost el reliefat în timpul reuniunii: “De-a lungul celei mai mari părţi a istoriei înregistrate, Marea Neagră a fost o axă strategică, ceea ce rămâne şi în prezent. Astăzi, într-o regiune în care Rusia a anexat Crimeea şi sprijină insurgenţa din Ucraina de sud-est, unde Moscova asistă militar şi politic regiunile separatiste Transnistria din Moldova şi Abhazia din Georgia, unde Rusia îşi consolidează flota militară în Marea Neagră şi unde avioanele ruseşti hărţuiesc navele americane, trei ţări NATO sunt ţări de coastă la Marea Neagră şi trebuie să facă faţă extinderii prezenţei militare a Rusiei. Ele sunt: România, Bulgaria şi Turcia.”



    Laurenţiu Pachiu, unul dintre fondatorii unui grup pentru politica energetică, a vorbit despre securitatea la Marea Neagră într-un moment în care, după anexarea Crimeii, România s-a văzut pusă în situaţia de facto de a avea frontiera comună în Marea Neagră cu Federaţia Rusă. “Dacă ne uităm la continentul european din perspectiva securităţii energetice de astăzi avem trei ameninţări şi provocări de securitate, ameninţările clasice – agravate astăzi de terorism, arme de distrugere în masă, conflicte regionale, eşecuri de guvernare în vecinătatea Europei, crima organizată-, schimbarea climatică şi ameninţări privind securitatea cibernetică, spune Laurenţiu Pachiu. Apoi, adaugă el, există dimensiunea internă a securităţii energetice, care în Europa are în faţă unele provocări. Dacă ne uităm la ţările UE, fiecare din ele are o politică energetică diferită: unele se bazează pe cărbune, unele pe energie nucleară, unele trebuie să importe mult gaz natural.”



    În acelaşi timp, o provocare de securitate energetică majoră este reprezentată de faptul că majoritatea ţărilor UE depind de un singur furnizor de gaz natural: Rusia. Experţi în relaţii internaţionale şi diplomaţi au discutat şi la Constanţa, în sud-estul României, în cadrul “Black Sea and Balkans Security Forum – 2017” despre provocările cu care se confruntă ţările din regiune, între care securitatea energetică şi cea cibernetică, acţiunile de război informaţional şi militarizarea regiunii Mării Negre. Ambasadorul Sorin Ducaru, asistent al secretarului general al NATO: “La nivelul Alianţei, ne confruntăm cu cel mai complex context de securitate dintr-o generaţie. Există o combinaţie de ameninţări de tip convenţional clasic care sunt, poate, legate cu raţiunea de a fi a Alianţei, cealaltă categorie este categoria ameninţărilor neconvenţionale sau a noilor ameninţări, a celor emergente la adresa securităţii internaţionale şi a Alianţei – şi acestea vizează aspecte precum ameninţarea teroristă, ameninţările din spaţiul cibernetic, diversele forme de ameninţări hibride care combină forme convenţionale şi cele neconvenţionale, precum şi aceste tendinţe care vizează manipularea informaţională.”



    În ceea ce priveşte măsurile care trebuie luate în faţa acestor ameninţări, Sorin Ducaru a precizat că abordarea Alianţei Nord-Atlantice are două componente: “Una vizează apărarea teritoriului aliat şi a ţărilor membre, cumva legată de raţiunea de a fi a Alianţei, apărarea colectivă, cealaltă componentă vizează proiectarea de stabilitate dincolo de teritoriul Alianţei, în primul rând de vecinătate, consolidarea capabilităţilor de apărare, în special în lupta împotriva terorismului, până la posibilitatea de a oferi anumite capabilităţi care să asigure capacitatea lor de a răspunde eficient în faţa acestor ameninţări.” Prin prisma factorilor determinanţi pentru securitatea regională, politica externă a Bucureştiului este construită pe ideea că Balcanii de Vest şi Marea Neagră trebuie să fie tratate împreună din punct de vedere al ameninţărilor la adresa securităţii.


  • Aflăm pentru tine

    Aflăm pentru tine

    Cea de-a patra sesiune a Comisiei interguvernamentale România – Republica Moldova pentru integrare europeană – se reuneşte vineri la Chisinau. Interviu cu ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall.




  • Reacţii la alegerea lui Emmanuel Macron

    Reacţii la alegerea lui Emmanuel Macron

    S-ar putea spune că Emmanuel Macron a vizitat, deja, România! A făcut-o la finele lunii martie, când, pe atunci candidat încă la preşedinţia Franţei, a participat la Ambasada României de la Paris la o dezbatere pe teme europene. European convins, tânărul de numai 39 de ani devenit, duminică, preşedinte ales a avut ocazia, la vremea respectivă, să îşi prezinte o dată în plus viziunea despre Uniune şi despre modalităţile de relansare a proiectului european, aflat în impas mai ales după Brexit. A plecat de la Ambasada României cu un exemplar al cărţii distinse, anul trecut, cu premiul “Jean Monnet” pentru literatură europeană a cunoscutului autor franco-român Matei Vişniec, “Negustorul de începuturi de roman”.



    Prin alegerea în cea mai înaltă funcţie din Republica franceză, concetăţenii lui Emmanuel Macron speră, de altfel, să vadă în acesta autorul unor noi începuturi: votul lor de duminică în proporţie de 66% s-a dorit atât unul de blam la adresa celor două formaţiuni consacrate ale scenei politice din Hexagon — Partidul Socialist şi Republicanii (de dreapta), dar şi împotriva contracandidatei de extremă-dreaptă Marine Le Pen, o anti-europeană convinsă. Or, aşa cum se spunea la Bucureşti, câştigarea scrutinului prezidenţial de către Emmanuel Macron reprezintă un mesaj extraordinar pentru întreaga Europă, un proiect naţionalist, izolaţionist, care ar fi rupt Franţa de Europa şi ar fi înstrăinat-o de valorile europene şi euroatlantice părând inacceptabil pentru societatea franceză.



    Duminică seara, după anunţul victoriei lui Emmanuel Macron, preşedintele român Klaus Iohannis, l-a felicitat, pe Twitter, pe noul preşedinte ales, văzând în reuşita sa o victorie importantă pentru Franţa şi pentru Europa. Klaus Iohannis a revenit, luni dimineaţă, prin intermediul unui mesaj amplu spunând că România, francofonă şi francofilă, doreşte să lucreze împreună cu Franţa la aprofundarea relaţiilor bilaterale, consfinţite printr-un Parteneriat Strategic, precum şi la relansarea proiectului european.



    Franţa — aminteşte şeful statului român — este un partener esenţial pentru România, iar relaţiile dintre cele două state, clădite pe o istorie comună şi pe afinităţi lingvistice şi culturale foarte strânse, au cunoscut în ultimii ani o dezvoltare fără precedent. Din acest punct de vedere, preşedintele Iohannis se declară convins că Sezonul cultural comun din 2018-2019, care va include activităţi artistice, culturale, ştiinţifice şi educaţionale, va reprezenta şi el o ocazie excelentă pentru a scoate în evidenţă bogăţia şi diversitatea relaţiilor dintre cele două ţări.



    Felicitări pentru victoria în alegerile prezidenţiale din Franţa i-au fost adresate lui Emmanuel Macron şi de premierul Sorin Grindeanu şi de Ministerul de Externe de la Bucureşti. Sunt aşteptate, acum, cu interes, parlamentarele din luna iunie. Altfel spus, va conta foarte mult ce Guvern se va putea constitui după alegerile legislative, în aşa fel încât relaţia politică dintre acesta şi Emmanuel Macron să fie funcţională, pentru ca proiectele preşedintelui să fie transpuse în realitate.

  • Jurnal românesc – 02.05.2017 UPDATE

    Jurnal românesc – 02.05.2017 UPDATE

    Rolul tineretului în cadrul comunităţilor de români din afara graniţelor, în special în rândul celor cu mobilitate, este unul foarte important, în contextul în care anul trecut s-au născut mai mulţi copii în diaspora decât în ţară, a declarat, marţi, ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Andreea Păstîrnac. Prezentă la o dezbatere privind politicile pentru tineret, organizată la Bucuresti, ministrul Păstîrnac a declarat că peste 4,4 milioane de cetăţeni români trăiesc în aceste comunităţi. Sunt cifre care ne ridică extrem de multe semne de întrebare în ceea ce priveşte modul în care tânăra generaţie îşi vede dreptul la mobilitate, dreptul de a studia în străinătate, de a lucra şi unde se regăseşte în acest ciclu şi România – ţara de origine, a afirmat ea. Pe de altă parte, ministrul Păstîrnac a apreciat că este nevoie de o dezbatere largă în privinţa manierei în care copiii născuţi în diaspora trebuie ajutaţi să înveţe limba română.

    Ministrul Educaţiei Naţionale, Pavel Năstase, a declarat, la aceeasi dezbatere, că înscrierea viitorilor candidaţi din Republica Moldova la universităţile din România va fi online. Oferta educaţională este publicată online pe site-urile universităţilor, iar înscrierea se poate face, de asemenea, online prin scanarea documentelor de înscriere şi trimiterea lor prin e-mail la universităţile unde doresc să se înscrie. Totuşi, viitori studenţi din Republica Moldova sunt obligaţi să prezinte documentele şi în original la universităţi, a precizat el.

    Arhiepiscopia Ortodoxă Româna a Celor Două Americi a fost ridicată, zilele trecute, la rangul de Mitropolie. La ceremonia desfăşurată la Catedrala Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Chicago, Illinois, au luat parte ambasadorul României la Washington, consulii generali la Chicago şi Toronto, înalti ierarhi ai bisericilor ortodoxe de pe teritoriul SUA şi Canadei, alături de peste 400 de membri ai comunitătii românesti din statul Illinois şi zonele adiacente. Ambasadorul George Cristian Maior a subliniat rolul esenţial al comunităţii româno-americane în dezvoltarea Parteneriatului Strategic dintre cele două ţări, precum şi atenţia deosebită acordată de autorităţile de la Bucureşti, în special de misiunile diplomatice şi consulare de pe teritoriul american, strângerii legăturilor cu diaspora. Maior a prezentat câteva dintre iniţiativele şi măsurile Guvernului în această direcţie. Este vorba de deschiderea unui nou Consulat General la Miami, Florida, suplimentarea fondurilor alocate programului Fulbright şi intensificarea proiectelor culturale destinate spaţiului american. Unul dintre proiecte este Festivalul de Film Românesc de la Washington, care va avea loc în perioada 13 mai -14 iunie.

    România avea, în 2016, cei mai puţini angajaţi cu vârste curprinse între 15 şi 64 de ani cu contract temporar de muncă din UE, 1,4%, în condiţiile în care media europeană a fost 14,2%, se arată într-un raport publicat, marţi, de Eurostat. Potrivit acestor date, la polul opus se află Spania, cu 26,1%, şi Polonia, cu 27,5%. La categoria de vârstă 15-24 de ani, media europeană a celor care aveau un contract temporar de muncă a fost 43,8%. Cel mai mic procent l-a avut tot Romania – 5,3%.

  • Uniunea Europeană în pregătirea Brexit

    Uniunea Europeană în pregătirea Brexit

    Ministrul român pentru afaceri europene, Ana Birchall, care a participat, joi, la reuniunea Consiliului pentru Afaceri Generale de la Luxemburg, spune că prioritară în negocierile cu Marea Britanie va fi asigurarea unui acord echilibrat, în care toate cele patru libertăţi ale pieţei unice, inclusiv libera circulaţie a persoanelor, să fie reflectate în mod obiectiv şi echitabil.



    Ana Birchall, pentru Radio România: Integritatea pieţei interne şi a celor patru libertăţi este extrem de importantă pentru România şi considerăm noi că este importantă pentru UE şi este o linie directoare. Aici, pentru România, în mod particular, am subliniat că este extrem de important statutul românilor şi al familiilor domniilor lor care lucrează, care studiază, care trăiesc în Marea Britanie şi trebuie să le protejăm atât drepturile, cât şi interesele. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că în toată perioada de negociere se va respecta principiul secvenţialităţii, adică nu trecem şi negociem altceva până când nu agreăm un lucru că s-a terminat. Şi sigur că e foarte important să avem nota de plată, dacă pot să mă exprim aşa, pe care Marea Britanie o datorează, din obligaţiile curente.”



    Organizată ca urmare a notificării de către Marea Britanie a intenţiei sale de a se retrage din Uniune, reuniunea din Luxemburg a pregătit liniile directoare ale divorţului amiabil dintre Londra şi Bruxelles, pe care ar urma să le aprobe şefii de state şi guverne la Consiliul European special, programat sâmbătă. Anterior, la Bucureşti, premierul Sorin Grindeanu a ţinut să repete că România va rămâne prietenă şi aliată cu Marea Britanie, indiferent de locul pe care această ţară îl va avea în afara sau în interiorul Uniunii Europene.



    La prima reuniune a Consiliului interministerial pentru Brexit, şeful Guvernului a afirmat că, în cadrul negocierilor, România trebuie să militeze pentru păstrarea la acelaşi nivel a politicilor agricole şi a celor de coeziune, care au rolul de a micşora diferenţele dintre statele puternic dezvoltate şi cele mai paupere membre ale Uniunii.



    Sorin Grindeanu: Două direcţii pe care cred că România trebuie să le urmărească în cadrul acestor negocieri sunt: păstrarea alocărilor bugetare aferente politicii de coeziune şi politicile agricole comune, pe exerciţiul bugetar 2014-20120 şi bineînţeles consolidarea cooperării UK-UE post-Brexit în domeniul securităţii şi de asemenea în cel al relaţiilor externe.”



    Analiştii şi presa internaţională prognozează că negocierile nu vor decurge, totuşi, defel confortabil. Chiar joi, cancelarul german, Angela Merkel, i-a avertizat pe britanici că nu trebuie să nu se aştepte la menajamente, în timp ce premierul Theresa May i-a acuzat pe europeni că s-ar fi unit contra ţării sale.

  • Jurnal românesc – 28.04.2017

    Jurnal românesc – 28.04.2017

    Negocierile privind ieşirea Marii Britanii din UE vor avea ca principiu de bază dictonul « Toţi pentru unul şi unul pentru toţi », a declarat ministrul român delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall, la finalul primei reuniuni a Consiliului Afaceri Generale în format UE27, organizată ca urmare a notificării de către Marea Britanie a intenţiei sale de a se retrage din UE. În cadrul discuţiilor s-a stabilit ca în negocierile cu Regatul Unit cele 27 de state membre să aibă o voce unitară, coerentă şi solidară pentru obţinerea unui acord echilibrat, în care toate cele patru libertăţi ale pieţei unice, inclusiv libera circulaţie a persoanelor să fie reflectate în mod obiectiv şi echitabil.


    Oficialul român a reiterat că, pe dosarul Brexit, România are trei priorităţi majore: protejarea drepturilor tuturor cetăţenilor români, a tuturor cetăţenilor europeni, care locuiesc, lucrează sau studiază în Marea Britanie, salvgardarea alocărilor bugetare europene aferente Politicii de Coeziune şi Politicii Agricole Comune corespunzătoare bugetului UE 2014-2020 şi reducerea impactului asupra rolului global al UE, inclusiv în vecinătatea sa. Reuniunea de la Luxemburg a pregătit liniile directoare pe care urmează să le aprobe şefii de stat şi de guvern la Consiliul European din 29 aprilie, cu privire la derularea procesului de negociere cu Marea Britanie în contextul Brexit.



    O delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, se va afla în perioada 28 aprilie – 7 mai pe continentul american, cu prilejul instalării a doi ierarhi ortodocşi români. În data de 30 aprilie, IPS Nicolae va fi instalat Mitropolit Ortodox Român al celor două Americi, în Catedrala Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Chicago. Duminica următoare, în data de 7 mai, PS Ioan Casian va fi instalat în scaunul de Episcop Ortodox Român al Canadei, în Parohia Sfântul Gheorghe” din St-Hubert, regiunea Quebec. Noile eparhii înfiinţate – Episcopia Ortodoxă Română a Canadei şi Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi – au fost aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în octombrie 2016.



    Vicepremierul şi ministrul român al Mediului, Graţiela Gavrilescu, a declarat, joi, că Guvernul României va susţine în continuare dezvoltarea Rep. Moldova şi ar dori să existe colaborări mai intense între firmele din cele două ţări. Graţiela Gavrilescu a făcut aceste declaraţii la deschiderea expoziţiei “Fabricat în Moldova”, la Ploieşti, unde a participat alături de vicepremierul Rep. Moldova, Octavian Calmîc şi de preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Rep.Moldova, Sergiu Harea. Octavian Calmîc, a precizat că, anul trecut, schimburile comerciale dintre cele două ţări au depăşit un miliard de euro, iar România este partenerul principal comercial al Rep. Moldova. La rândul său, Sergiu Harea, a afirmat că ţinta este ca volumul comerţului dintre aceste două ţări să crească, în 2017, cu 10-15 procente. Aproximativ 40 de companii din Rep. Moldova participă la expoziţia “Fabricat în Moldova”, care are loc până pe 29 aprilie.



    Sustinerea apartenenţei la UE este în crestere, iar marea majoritate a europenilor preferă un raspuns european comun faţă de provocările globale, în detrimentul acţiunilor naţionale, arată datele celui mai recent Eurobarometru, realizat la cererea Parlamentului European. 54% dintre românii chestionaţi susţin că apartenenţa la UE e un lucru bun, faţă de media de 57% a europenilor. Reacţionând la ultimele evenimente geopolitice, 73% din cei intervievaţi preferă găsirea unui raspuns comun de către UE, şi nu acţiuni naţionale individuale, la situaţii precum: instabilitatea tot mai mare din lumea arabă (73% in UE, faţă de 55% în Romania), creşterea influenţei Rusiei (71% în UE, faţă de 57% în Romania) şi a Chinei (71% în UE, faţă de 55% în România), Brexit (63% în UE, faţă de 51% în România) sau alegerea preşedintelui american Donald Trump (64% în UE, faţă de 48% în Romania).

  • Românii, primii în UE la obținerea cetațeniei altui stat membru

    Românii, primii în UE la obținerea cetațeniei altui stat membru

    Românii ocupă prima poziţie între națiunile din Uniunea Europeană care obțin cetățenia altui stat membru UE, conform datelor Eurostat pe anul 2015. Astfel, conform datelor publicate la finalul săptămânii trecute 28.400 de români au obținut, cetățenia altui stat membru al Uniunii Europene în 2015. Mai mult de jumătate (50,7%) au cerut şi au obţinut cetăţenia italiană, 10,7% pe cea germană, iar 9,2% cetățenia ungară.



    În topul celor care au obţinut cetățenia unei țări membre a Uniunii Europene, românii sunt depăşiţi doar de cetățeni provenind din state terțe: marocani (86.100), albanezi (48.400), turci (35.000) și indieni (31.000). Dintre statele UE, Polonia se află pe următoarea poziţie la numărul de cetăţeni ai altui stat membru UE cu 17.800 de persoane. Germania, Marea Britanie şi Suedia sunt statele preferate de polonezi pentru dobândirea cetăţeniei.



    În sens invers, peste 2.600 de pesroane au obținut cetățenia română în anul 2015, dintre care 64% ucraineni, 22,7% moldoveni și 3,4% turci.


    La nivelul Uniunii Europene, în anul 2015, aproximativ 840.000 de persoane au obținut cetățenia unui stat membru UE. Dintre aceștia, 32,4% proveneau din Europa (inclusiv alte state membre UE), 30,6% din Africa, 20,8% din Asia, 14,4% din America, 0,5% din Oceania. Conform Eurostat, 90% din străinii care au obținut cetățenia unui stat UE în 2015 provin din țări din afara blocului comunitar.



    Sursa: Ziarul Românesc

  • Drepturile românilor din Marea Britanie

    Drepturile românilor din Marea Britanie


    Odată activat articolul 50 al Tratatului Uniunii Europene, principalul obiectiv al Bucureştiului în cadrul negocierilor pentru Brexit îl reprezintă respectarea drepturilor cetăţenilor români care lucrează şi studiază în Marea Britanie – declară autorităţile române. Peste 250 de mii de români sunt în Regatul Unit, potrivit estimărilor autorităţilor, aceştia fiind plecaţi la studii sau la muncă. Ce se va întâmpla cu această comunitate românească, implicată în toate domeniile vieţii din Marea Britanie?



    Într-un interviu pentru Radio România, Cristian Mititelu, şeful fostei secţii române a BBC, spune că nu există motive de temere în momentul de faţă: “Marea Britanie este încă membră a Uniunii Europene, va rămâne aşa cel puţin încă doi ani de zile, dacă nu mai mult. Probabil că se va ajunge, în cele din urmă, să se negocieze un acord interimar până la momentul ieşirii efective din Uniunea Europeană. Toate indicaţiile sunt că se vor respecta drepturile de care se bucură astăzi, chiar şi după ce se va produce această ruptură regretabilă. Probabil că sunt domenii în care va exista mai multă exigenţă şi cei care vin şi lucrează aici fără să aibă contracte de muncă vor fi mai vulnerabili. Nu e bine să facă acest lucru pentru că, dacă nu au un contract de muncă şi nu au o relaţie cu Fiscul britanic, nu beneficiază nici de îngrijiri medicale gratuite sau cvasigratuite şi nici de alocaţii sociale. De altfel, chiar ministrul britanic însărcinat cu negocierile spune că în viitorul apropiat se aşteaptă ca emigraţia să crească, abia pe termen lung reuşindu-se să se stabilească un soi de control asupra emigraţilor.”



    Radu Cinpoeş, senior lector la Universitatea Kingston din Londra, Facultatea de Arte şi Ştiinte Sociale, specializările politică, drepturile omului şi relaţii internaţionale, priveşte mai degrabă cu pesimism din perspectiva românilor din Marea Britanie momentul ieşirii Regatului Unit. Efectele se vor resimţi, în primul rând, în ceea ce priveşte restricţionarea dreptului la muncă, dar şi al ajutoarelor sociale. Profesorul Radu Cinpoeş: “Într-un fel sau altul, toţi vor fi afectaţi, toţi cetăţenii UE vor fi afectaţi. E clar că în urma negocierilor se va construi un proces de regularizare a statutului cetăţenilor UE şi în ciuda faptului că Guvernul britanic nu a vrut să ofere garanţii asupra drepturilor acestor cetăţeni, în final se va ajunge la un sistem care să le permită celor care sunt deja aici, care muncesc ş.a.m.d., să poată continua să locuiască aici şi să-şi continue viaţa, dar asta va avea nişte costuri, nişte costuri deja există materiale, în primul rând, dar şi alte tipuri de costuri. Probabil că în procesul acesta de regularizare, cetăţenii UE care sunt în Marea Britanie, şi cetăţenii români printre aceştia, vor trebui, la un moment dat, să aplice pentru cetăţenie britanică. În momentul de faţă, costul aplicaţiei pentru naturalizare este undeva în zona a 1200 şi ceva de lire sterline, care nu e la îndemâna oricui, să fim oneşti. În afară de acest lucru, până la momentul naturalizării vor dispărea anumite drepturi, drepturi, să zicem, la şomaj şi alte lucruri de acest fel. Logica bunului simţ sugerează că Marea Britanie nu poate, deci nu are capacitatea să renunţe dintr-odată la aceste categorii de oameni, pur şi simplu pentru că sunt zone din economia britanică care sunt susţinute de lucrători din spaţiul UE. Industria de construcţii, spre exemplu, e o zonă care contează foarte mult pe cetăţenii din Uniunea Europeană, sistemul medical, asistenţă medicală şi aşa mai departe, pentru alte zone care de bazează foarte mult pe imigranţii din Uniunea Europeană.”



    În prezent, oficial, există cam 3,3 milioane de cetăţeni europeni care lucrează, trăiesc în Marea Britanie, aminteşte senatorul Gabriela Creţu, preşedinte al Comisiei pentru afaceri europene. Unii dintre ei au dublă cetăţenie, iar aceştia nu vor fi afectaţi. În schimb, ceilalţi: “Pentru străinii din Marea Britanie nu sunt garantate aceleaşi drepturi colaterale muncii ca pentru cetăţenii din Marea Britanie. Pentru că unui cetăţean care este salariat i se asociază un alt şir întreg de drepturi, drepturi legate de educaţia copiilor, de educaţia lui pe tot parcursul vieţii, de pensii, de şomaj. Primii care vor fi afectaţi în momentul în care se produce ieşirea sunt toţi cei care nu vor fi salariaţi şi cei care vor desfăşura o activitate acolo în calitate de întreprinzători, pentru că şi ei pierd dreptul care e legat de piaţa internă de a presta servicii în alt stat membru. Deci această categorie, primii ei pierd drepturile, adică nu vor primi ajutor de şomaj, alocaţii pentru copii, drept de a fi susţinuţi de instituţiile respective, de gestionarea pieţei muncii etc.” Sunt în cel mai mare pericol şi sunt şi românii în această categorie, destul de mulţi. Sunt mai mulţi polonezi decât români, dar avem un număr oficial estimat pe bază de negociere actuală la 237.000, real probabil că este mai mare, aşa cum ştiu, mai spune Gabriela Creţu.


  • Ana Birchall: România și Franța au o viziune comună asupra viitorului UE

    Ana Birchall: România și Franța au o viziune comună asupra viitorului UE

    Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall s-a întâlnit, la Paris cu mai mulți oficiali francezi, cu care a discutat despre viitorul Uniunii Europene, Brexit și securitatea internă a blocului comunitar. Marți, ministrul român s-a întîlnit cu secretarul de stat pentru Afaceri Europene, Harlem Désir, dar și cu președintele Comisiei pentru afaceri europene din Senatul francez, Jean Bizet.



    “Am convenit că unitatea și coeziunea europeană sunt elemente-cheie ale dezvoltării UE, iar din punctul de vedere al României suntem hotărâți în atingerea acestor obiective, pentru că avem nevoie cu toții de o Uniunea Europeană care să își protejeze și să își apere valorile și principiile, o Europă care pe viitor să promoveze politicile de reducere a decalajelor dintre diferitele regiuni. Am evidențiat importanța continuării și aprofundării colaborării româno-franceze pe temele de actualitate în UE”, a precizat ministrul Birchall după discuția cu Harlem Désir.



    La întrevederea cu Jean Bizet, Ana Birchall a subliniat că relația dintre cetățenii europeni și instituțiile UE trebuie să fie mai apropiată, în timp ce oficialul francez a reiterat sprijinul Franței acordat României în cee ace privește Politica de Vecinătate, cât și în ceea ce privește Politica de Coeziune și Politica Agricolă Comună.



    Ana Birchall s-a întâlnit și cu Philippe Léglise-Costa, secretar general în cadrul Secretariatului General pentru Afaceri Europene. Discuția a vizat inițiativele comune în perspectiva pregătirilor pentru exercitarea de către România a Președinției Consiliului UE în primul semestru al anului 2019.



    Vizita ministrului român a mai inclus întâlniri cu jurnaliștii români din capitala Franței, dar și cu ÎPS Iosif, mitropolit la Catedrala ortodoxă Jean de Beauvais.

  • Brexit – unde începe şi unde se termină

    Brexit – unde începe şi unde se termină

    Niciuna dintre cele două întrebări nu pot avea răspunsuri clare. Ieşirea Marii Britanii din organizaţia comunitară europeană a început înainte ca aceasta să devină membră a comunităţii create pe baza Tratatului de la Roma, semnat acum 60 de ani. Brexitul a început la fiecare opoziţie şi excepţie care a implicat Marea Britanie. A început când s-a aflat rezultatul votului din iunie trecut, a început şi când reprezentantul permanent britanic la Uniunea Europeană i-a înmânat scrisoarea finală unui Donald Tusk împietrit de grozăvia momentului. Atunci, preşedintele Consiliului European a spus o frază istorică, rezumând toate sentimentele care ne puteau încerca: ne este deja dor de voi! Tot timpul a făcut eforturi să apară neafectat şi pragmatic într-un divorţ” pe care nimeni, cu excepţia unor milioane de britanici, nu l-a dorit.



    Pentru că procesul ce urmează va fi unul extrem de pragmatic, în care trebuie desfăcute legături cu greu realizate de-a lungul a patru decenii şi jumătate. Şi asta dacă este să luăm în calcul doar anii de când Marea Britanie este membru efectiv al comunităţilor europene. Dar există o întreagă istorie a integării şi a eforturilor de a crea un drum inexistent până atunci, un drum care să ducă la o Europă unită, prosperă şi paşnică. Până la urmă, britanicii au demonstrat că au văzut în toate aceste eforturi unificatoare doar restricţii la propriile opţiuni naţionale, la propria suveranitate, piaţă şi sistem juridic. Din recentele declaraţii ale susţinătorilor Brexitului se poate înţelege că se doreşte decuplarea tocmai de la aspectele concrete ale spaţiilor europene comune realizate până în prezent, cele mai importante în discuţia despre avantajele calităţii de membru al Uniunii Europene.



    În aceste zile, bolovanul uriaş al Brexitului a fost împins pe panta realităţii. Ştiam cum se va face acest lucru şi această primă procedură a fost respectată. Dar nimeni nu ştie exact ce viteză şi ce masă critică va căpăta acest proces, ce se va întâmpla pe parcurs, cine va rămâne în urma trecerii sale şi în ce stare. În scrisoarea sa de 6 pagini, premierul britanic Teresa May spune că ţara sa vrea să negocieze cu Uniunea Europeană un parteneriat special care să cuprindă atât economia cât şi securitatea. Politicianul britanic cere respect reciproc, atenţie sporită pentru cetăţeni, grijă pentru relaţia cu Irlanda, care va rămâne în Uniunea Europeană, cooperare în promovarea valorilor europene”.



    Un acord cu Uniunea Europeană pare a fi dorinţa cea mai mare a politicienilor separatişti de la Londra. De dincoace de Canalul Mânecii deja sunt trasate decizii mai hotărâte, menite parcă să arate britanicilor că nu se va accepta selectarea doar a domeniilor care ar putea să convină acestora, ca şi cum s-ar alege cireşele cele bune dintr-un coş plin. Mai strict, pe mai puţin de o pagină, Consiliul European evocă ideea unui acord dar îşi propune, mai întâi, să fie stabilite criteriile negocierilor cu Londra. Cetăţenii şi afacerile sunt prioritare şi pentru comunitari doar că apare şi un al treilea element, statele membre. Evident, Uniunea Europeană este o construcţie mai complexă decât un stat centralizat astfel că elmentele specifice vin şi din partea statelor membre.



    De aceea, decizia de a garanta şi a promova interesele statelor membre este esenţială pentru procesul de negociere a plecării Marii Britanii. De altfel, preşedintele Donald Tusk a spus că nu este niciun motiv să se considere că declanşarea oficială a Brexitului ar fi un moment fericit. Toţi europenii şi aproape jumătate din britanici sunt în favoarea drumului comun şi nu a retragerii britanice. Dar, a spus Tusk, considerând eronat că aceasta ar fi un paradox, Brexitul le uneşte mai mult pe cele 27 de state care continuă drumul împreună, cu şi mai mare determinare.

  • Brexit – start oficial

    Brexit – start oficial

    A
    devenit, deja, oficial procesul de retragere a Marii Britanii din Uniunea
    Europeană, odată cu activarea articolului 50 din Tratatul de funcţionare a
    forului comunitar. Şefa Executivului de la Londra, Theresa May, a semnat scrisoarea
    de notificare a preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk. Potrivit
    procedurilor comunitare, aceasta intră de acum şi pe agenda Comisiei Europene
    şi a Conferinţei preşedinţilor grupurilor politice din Parlamentul European.

    După referendumul din vara anului trecut, când majoritatea britanicilor s-au
    pronunţat pentru plecare, Uniunea Europeană a anunţat că, în cadrul
    negocierilor, unitatea şi interesele celor 27 de state membre rămase vor avea
    prioritate. În plus, piaţa unică şi cele patru libertăţi ale sale – circulaţia
    bunurilor, a serviciilor, a capitalului şi a persoanelor – sunt indivizibile.
    Corespondenta Radio România pe lângă instituţiile comunitare notează că
    Parlamentul European aşteaptă de la premierul britanic o clarificare rapidă a
    situaţiei legale a cetăţenilor europeni din Marea Britanie.

    Negociatorul şef al
    Uniunii, francezul Michel Barnier, speră ca, până în octombrie 2018, să poată
    fi încheiat un parteneriat cu Londra. Până atunci însă, consideră Barnier, va
    avea loc un proces complicat din punct de vedere juridic, sensibil politic şi
    care va avea un impact economic major asupra ambelor părţi. Încă neconsolaţi de
    verdictul urnelor, mii de londonezi au mărşăluit, din nou, sâmbătă, în semn de
    protest faţă de decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea.

    La rându-i,
    Parlamentul Scoţiei a votat pentru organizarea unui nou referendum privind
    independenţa faţă de Londra. La consultarea pentru Brexit, scoţienii şi
    nord-irlandezii au ales, în majoritate, rămânerea în Uniune, iar la referendumul
    pentru independenţă din 2014 Scoţia hotărâse, cu 55% din voturi, să rămână
    parte a Marii Britanii. Acum, premierul Nicola Sturgeon spune că nordul insulei
    trebuie să-şi aleagă propriul drum. Ea avertizează Scoţia, ca, de altfel,
    întreaga ţară, se află la răscruce. Europa însăşi, aşa cum o ştiam, este, de
    altfel, la un punct de cotitură.


    În ultimele şase decenii, Uniunea s-a extins
    continuu şi, de la şase membri fondatori, ajunsese la 28 de state. Plecarea
    britanicilor e singurul pas înapoi de până acum, dar şi un avertisment că
    Bruxellesul, acuzat adesea de birocraţie excesivă, ineficienţă şi indiferenţă
    faţă de aşteptările europenilor de rând, şi-a epuizat forţa de seducţie.
    Sâmbătă, la Roma, unde au celebrat 60 de ani de la semnarea tratatului
    fondator, liderii ţărilor rămase s-au angajat să facă Uniunea Europeană mai
    puternică şi mai rezistentă.


    În numele României, preşedintele Klaus Iohannis a
    afirmat că summitul informal de la Roma a reprezentat atât un moment de
    sărbătoare, cât şi unul de bilanţ. Menţinerea unităţii celor 27 de state
    membre este şi trebuie să rămână deviza noastră în continuare – a conchis
    şeful statului român.

  • Va rămâne UE puternică şi unită?

    Va rămâne UE puternică şi unită?

    Liderii Uniunii Europene, reuniţi, la sfârşit de săptămână, la Roma, pentru a marca 60 de ani de la fondarea organizaţiei, au adoptat o declaraţie comună în care reînnoiesc angajamentul pentru o Europă mai puternică şi mai rezistentă la provocări. A fost, spun comentatorii, un apel la unitate şi solidaritate, pentru ca toţi cetăţenii din Uniune să simtă rapid schimbări pozitive şi să redevină încrezători în viitorul european. Era nevoie de un astfel de angajament în contextul tulbure creat de Brexit şi de aparenta slabă capacitate a instituţiilor şi liderilor politici din Uniune de a gestiona crize precum migraţia, terorismul, decalajele de dezvoltare.



    Gazda summitului aniversar, premierul Italiei, Paolo Gentiloni, consideră declaraţia un pas înainte pentru Uniune, temelia reformelor viitoare. În opinia sa, au fost confirmate valorile şi obiectivele comune, unitatea statelor membre şi importanţa de a continua când este necesar şi când este posibil cu forme de cooperare întărite.



    Cei 27 de şefi de stat şi de guvern au fost primiţi şi de Papa Francisc, care a atras atenţia asupra faptului că Europa se confruntă cu un vid de valori şi a condamnat populismul antiimigraţionist şi extremismul. Evocată, anterior, ca posibilă nouă paradigmă şi privită cu reticenţă, în special în ţările estice ale Uniunii, “Europa cu mai multe viteze”, a dispărut ca sintagmă în textul declaraţiei de la Roma.



    Preşedintele României, Klaus Iohannis: “Dacă am fi acceptat Europa cu două viteze, mai devreme sau mai târziu viteza a doua ar fi fost în Est, şi atunci, cu siguranţă, ar fi revenit nişte temeri profunde ale est-europenilor, temerea de a fi lăsaţi în urmă. Nu avem voie să lăsăm Uniunea să ajungă într-o stare în care europenii, în loc să fie optimişti şi încrezători în proiectul lor, să înceapă să se teamă de proiectul european”.



    Ulterior, la o întâlnire care a avut loc la Accademia di Romania din capitala Italiei, preşedintele Iohannis a glosat pe marginea summitului roman. El a afirmat că Uniunea Europeană trebuie să rămână unită şi puternică şi să le permită şi altor state să adere la principiile acestei comunităţi. Optimist, şeful statului crede că proiectul european poate fi recredibilizat, dar numai ca întreg, nu pe grupuri ori în cercuri restrânse sau concentrice.



    Şeful statului a reiterat obiectivul României, acela al unei Uniuni puternice şi coezive: “Cred că trebuie să comunicăm mai bine şi mai des despre ce înseamnă pentru oameni UE. Să readucem în prim-plan avantajele, adesea ignorate, pentru că sunt de la sine înţelese, ale faptului că facem parte din această mare familie europeană”. Preşedintele României a anunţat, după summitul de la Roma, că o să-i invite pe politicienii români la discuţii cu privire la viitorul Europei.

  • Tratatlu di Roma, după 60 di an’i

    Tratatlu di Roma, după 60 di an’i

    Aoa şi 60 di ani, Roma, analţal’i reprezentanţa ali Belgie, Franţa, Germania, Italia, Luxemburgu şi Olanda vulusea thimil’iusearea a Comunitatil’ei Economica Europeana. Era idyili 6 stati cari, cu 7 an’i ninti, avea apandasita la cl’imarea al Robert Schuman şi u avea lansată construcţia instituţională ali Europa unita. Putem sa spunem că naua organizaţie dutea ma largu aestă filosofie şi bitisea bagarea tru lucru thimeal’ili a fantasticlui proces a unitatil’ei europeana. Vahi sa ştea dit ahurhita, ama agiumsi nica ş-ma limbid că organizaţia thimil’iusită tru 1951, Comunitatea europeană a cărbunilui şi a cilekil’ei, fu prota jgl’ioata, ama şi un testu tra planlu unificator.



    Dit ahurhita lipseasti s-pricunuştem curayilu şi mintimineata a atilor ti al’i numasim părinţal’i thimil’iusitori” — thimil’iusitorl’i a filosofiil’ei europeana, semnatarl’i a tratatilor di ahurhita ica protl’i lideri a organizaţiilor europeani. El’i akicasira că masi discl’idearea pan di mardzină, ahurhindalui cu economia, a populiloru ali Europa, poati s-asiguripseasca evitarea a polimilor ahât lişor nkisiti pi Vecl’iul Continentu. Tru un ocean di naţionalismu ti sa znueasti, unaoară cu tendinţili belicoase, aeşta vidzură şansa a unal’ei cali ana, cata prucukie prit banaticu tin’isitu şi lucrari deadun. El’i era dukimasiţ şi di complexitatea a continentului, ama isapea după 6-7 decenii easti una ca ti ciudie.



    Ase, ma s-na turnam la momentul istoric di aoa si 60 di ani, Tratatlu di Roma discl’idea lucrarea deadun tru tuta sfera economică şi nu masi tru nascanti industrii strateghiti, ligati ndreptu di cabilea tra s-duca un polim, nai puţan pi stil vecl’iu. Ma multu, andicra di polititli di yimbruki comune, saltul di Roma adutea borgi complexi pi tută linia, unaoara cu lansarea a polititlor comuni tru tuti domeniile economiti. Tutunaoara, fu thimil’iusită una organizaţie comunitară tra energhia atomică. Doilu Polim Mondial s-avea bitisita cu 12 di an’i tru ma napoi, cu bombardamentul atomic dit Japonia.



    Ase, atomlu eara tut cama multu ufilisitu ca energhie a yinitorlui, ama avea agiumta şi una armată nauă, ti u baga tru aumbra iti putea sa s-faca cu cilekea şi cărbunili. Simnarea a Tratatlui di Roma, la 25 di martu 1957, nclidea hopa ti bagarea a thimeal’ilor, ahândusindalui integrarea prit acatarea tru isapi a tutulor domeniilor economiti şi lansarea a polititlor comuni. Tru idyiul kiro, agiundzea di cabili s-hiba tindearea teritorială a Comunitatil’ei a statilor europene cari baga tru lucru politit economiti comune. Tratatlu di Roma avu idyil’i semnatari cata cum Tratatlu di Paris. Cum istoria easti mplină di hironie, prota lardzeari a Comunităţlor economiti europene s-feati tru 1973, ntra atel’i 3 nai membri hiindalui şi Marea Britanie. Tut istoria na aduti aminti că Marea Britanie armasi nanaparti nica şi s-ncuntra tra proceslu integraţionistu lansat di atel’i 6 di Paris şi Roma.



    Dupu 3 an’i di la simnarea a Tratatlui di Roma şi constituirea a Comunitatil’ei Economiti Europene, tru 1960, Marea Britanie şi alti 6 state europene thimil’iusira una alternativă la aesta, Asociaţia Europeană a Liberlui Schimb. Marea Britanie easti prota cari iasi dit aesta structură ti limita integrarea tra thimil’iusearea a unei zona di libira-alaxeari şi prima cari aderă la concurenţă, Comunităţli Economiti Europeani. Tru dzalili a noastri, Marea Britanie easti prima vasilie cari iasi dit Uniunea Europeană, ama varnu nu pari să ştiba cata iu va sa nkiseasca. Tru 60 di ani, construcţia europeană evolua cabaia di multu.



    Tru aestu kiro, organizaţia comunitară easti un exemplu ti nu s-ari vidzuta di integrare interstatală, un exemplu tra alti continente. Europa comunitară ari aoa un parlamentu comun, una monedă unică, un spaţiu unic şi multi politit şi programi cari fac dit Europa a atilor 27 di membri un spaţiu ali irin’e şi a prucukiil’ei. Tru idyiul kiro, ari cabaia piricl’iuri ti pot s-agudeasca aestu proces şi putem sa spunem, fără s-him pi dauă, că dupu 60 di ani di la simnarea a Tratatlui di Roma, Europa unită easti cama tru piricl’iu ca varnaoară.



    Autor: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Tascu Lala