Author: Hristu Steriu

Tora tru m’iadză-veară, când tutâ lumea si duţe sâ si ascaldă la mare şi sâ si ngâldzască pi arina inundată di soare, Andon Hristo, di Elbasan, pitreaţe pi grupulu electronic unâ poezie cu tematică eminesciană a lu Constantin Colimitra poetulu armân, di-tru America.

Tricură 35 di an’i, di cându tru 1982, la 72 di an’i di bană (faptu tru 1910) şi mai năinte cu şapte an’i di Tiberiu Cunia (faţă di 1989, editura Cartea Aromână di Syracuse), Constantin Colimitra scutea tut tru America, la Bridgeport, unâ carte di poezii, “Primăveri cu soare”. Mai năinte, cu doi an’i, şi di revista “Zborulu a nostru”, di Freiburg, a lu Vasile Barba, di-tru 1984 !

LACLU MARI

Aoa, Laclu mari cu fatsa vilie,

Tut doarmi, tut doarmi, di când nu si shtie.

Pi mardzinâ-aveagli un fag-nâ fantazmâ

Sh-aumbra sh-u-ashtearâ sum el: laie sazmâ.

S-discurmâ luñina cu caplu pi cheatrâ,

Ma nsus, pi la stani un câni alatrâ.

I oara a prândzlui sh-pirifan sh-cu boie,

Un gioni sh-cupia di oi unâ soie,

Dipunâ peanarga dit plai ca s-bea apâ,

[…];

Shi vine cupia biliuche ndisatâ

Sh-ashteaptâ el: Laclu cu apa-li curatâ.

Va linâ furtunâ sh-urdia di iape

Sh-ma nclo, câtrâ searâ shi prici sh-zulape,

Deapoea când tuti va doarmâ – shi valea,

Va bea ş-luna plinâ, pi aoa li-easte calea !

Ună altă poezie a lu Constatin Colimitra easte “Cânta un picurar”, a cu re muşate stihuri sunt cum picurarulu eara “gione dulber” cântândalui “Pi după oi, tu munţâl’i din Balcan’i,

Armân era şi domn di m’il’e di-an’i

Piste-aţel’I munţ cu frmtea pân-la ţer.

Poezia are unâ formula bucolică, tru care picurarulu cântă şi a lui îl’I răspunde tru unâ strofă, tut ca un picurar di-tru lumea a pul’ilor un cuc, apoia tru altă strofă Il’I răspunde birbil’lu, zuelu Pan, muşata lună, un izvur.

Un cuc îl’i răspundea (lăi cuc mârat)

Şi-el picurar ma fără di-a lui oi

Dininte el şi-alaltu dinâpoi

Cânta ca soţ, el’i doil’i, mult muşat.

Cânta un picurar tu Munţâl’i Seţ

Rămăn era şi domn tu munţ-aţel’i

Cânta pi după oi, pi după m’iel’i

Ş-nu ştea ţi sunt: niaveare, i lâieţ.

Birbil’u răspunde di sus, di dor,

Cu boaţea lui subţâre ş-ca di foc

Nu-avea c-a lor cântare pi-aist loc

Ş-nu avea pi loc, cântare ca a lor.

Tru partea a daua a li poezie, chirolu treaţe, bana si degradeadză:

Auş e cuclu că mi-aspar

Şi-u ncl’ise gura s-moară mut,

Si-astindze suflitlu-l’i minut,

Nu veade-armânlu picurar !

Bribil’ilu tradze că mi-aspar,

L’i-si aproache moartea ş-boaţea lui

Nu mină inima vârnui

[….]

Ca ţap di jgrob că pot s-mi-aspar,

Tu munţâ-agiumse zeulu Pan

Di dor va moară ti un an

[….]

Ia, luna, moaşe că mi-aspar,

Treaţe cu caplu aplicat;

[….]

Un izvur şi-el tu lăi ş-mi-aspar

Maşi suschiră [….]

Urecl’ea plec, s-ascult. Nu-avde ţiva

Mârata mea ureacl’e di poet.

Cu tute că poezia are un altu scupo şi altâ noimă, tristă, easte uidist să videm şi aoa tematica eminesciană a codrului, a curiil’ei cu care zburaşte poetulu şi u întreabă câţe traţe chirolu şi câţe ş-leagănă pom’il’i, cându lâ treaţe veara.

111111111111111111111111

Constandin Colimitra easte născut tru anulu 1910, tru comuna Pleasa, la exteremitatea sudică a lacului Prespa (Albania).

Maca spusim poezia a lu Colimitra, Laclu mare, sâ spunim şi poezia “Lacul” a lu Mihai Eminescu:

Laclu-a codrilor nalbastru/ Nuferi galbin’i îl încarcă/ Ş-diştiptat în ţercl’iuri albe/ El cutreambură nâ barcă.//

Şi eou trec de-a lung de maluri/ Canda-scultu şi aşteptu/ Vruta-m’i prit călăm’i s-lincească/ Şi s-u-aprochiu pri a meu cheptu./ S-arsărim tru barca m’ică/ Diftursiţ di glas di ape/ Şi din mân’i s-m’i-ascap timona/ Şi-lupăţ şi-eale m’iascape….

Cum la 15 alonar fu comemorată la aproapea 130 di an’I di la moartea tru 1989, poetulu care scrise Luţeafirulu capodopera a poeziil’ei româneascâ, Mihai Eminescu, şi avem spusă şi poezia “Lipsea să poartă unâ numă” (şi lâ si spuse cu numa Eminescu, ţi nu are existată cum si exprimă cu licenţă poetică pri antifrază cu metaforă di exponent a personalitatil’ei a lu Eminescu, poetulu Marin Sorescu, să spunim şi unâ poezie a lu Constantin Colimitra, ţi putem s-u aflăm tru Antologhia di-tru 1985, a lu Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu-Manţu, la 3 an’i di la cartea “Primăveri cu soare” a lu Constandin Colimitra.

Eminescu, frate

L’iau peana ş-trimburarea mi-acaţă, frate bun,

Ard steale, arde luna ş-tu-avlie cade asime.

Poetlu ţi s-vrea vrunâoară sâ scrie trâ tine,

Sâ sta, trâ tim’ie si cade unâ stâmână agiun !

[…]

Maşi un Luţeafir vrut

E sus: Câluz di noapte, di dzuuâ ş-când lu vrei !

Alasă-m’I heamă peana di la lum’ina tauă

S-s-aprindă […]

Ca s-ved ma ghine pluchil’i ş-ma-nclo muşaţl’i Tei,

Ca s-ved codrul di-aramă (di halcumă) cu fadzl’i oarfăn’i mări,

Cădzuţ pi minduiare, lăi Eminescu, frate !

[…]

Ca s-ved cum tute dzen’ile, aumbrile ş-li-ntind

Că va s-aproache seara ş-tălăndzâle va bată,

Tu suflit va-m’i pitrundă bâtearea lor curată

Ş-va-m’i dzâc: dipun oile dit munte ca tru Pind.

Aclo, iu, dorm pâpân’il’i a tăi ş-a mei mâraţ,

El’i după ţi pi plaiuri timel’ilu ti vatră nauă

Bâgară ca: chirură dit etâ-a lor sireauă,

Când Soarta Tersă, Laie, l’i-arupse di Carpaţi !

__._,_.___

La 20 alonar, tru dzuuâ di Agh’iu-Il’ie-auă, easte dzuua di naştire a li Matilda Caragiu Marioţeanu (20 alonar, 1927 — 11 marţu, 2009). Mesulu cându easte amintatâ u leagâ, ea Işişi poetâ, di poetulu nipâreacl’e a liteartuâl’ei romneascâ. Maca di numa a lu Mihai Eminescu, amintat pi 15 gh’inar, la iniţiaitiva a unui poet, Adrian Păunescu (1943-2010), si leagâ Dzuua a Culturâl’ei română, di numa a li Matilda Caragiu Marioţeanu putem s-ligăm , pri-tru analogie, unâ sârbtoare a grailui armâneascu, trâ care Matilda, născutâ di Dzuua a unui profet, Aggh’iu-Ilie, scrise docecalogulu a identitatil’ei lingvistică a aramăn’ilor, după numirulu a sâmţâlor apostoli a Noului Testamentu. Numirulu adus aminte, a ţilor 123 apostoli, şi loculu iu preftulu Averchie vine tru România, la S`mţâl’I Apostoli, tra s-duişcl’idă unâ şcoală iu sâ nveaţâ noil’i dacal’i ţi, după ţi să bitisiească nviţâtura di aestâ şcoală ca v’initori dascal’I, , sâ si ducâ la sud di Dunăre şi s-l’i nveaţă ficioril’i a arămăn’ilor, limba lor ţi s-lâ spună identitaea balcanică; identitate care fu recunoscută mai amânat şi di sultanulu Abdul Hamid tru anulu 1905, la câfatarea a statului roman, câftare ţi şi mările puteri europeane u lughursiră că easte cu ndriptate. Prota lucrare, a li Matidlda Caragiu, cu care si lansă tru lumea ştiinţifică, fu editarea şi comentariul filologhic a Liurghierului aromâneascu, publicat tru 1962, după care ieşii anulu alantu şi dicţionarulu a dialectului aromân, a lu Tache Papahagi, tru 1963.

Aduţim aminte că Matilda Caragiu Marioţeanu fu ună lingvistă română di orighine armânească, specialistă în dialectologie, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române din anul 1993 (c`ndu public prota poară dodecalogulu lingvistic-filologhic a identiatil’ei armânească) şi membru titular din 2004. Eara sora marelui actor Toma Caragiu.(1925-1997).

111111111111111111111111

Goran Puşuticulu, nâ informeadză, tru un email di dumânicâ şi nâ spune că pi 22 alonar, sâmbătă, suţata di bâsearicâ Agh’iu Andoni, di Constanţa, preşedinte Nicolae Racu, agiutăă, di si ţânu unâ slujbă pi armâneaşte, şi tru localitatea aproapea di Bucureşti, hoara Afumaţi.

Alidzem: “Preftul Yioryi Dima shi psaltul Coli Racu nica una oara featsira curbani ti armanami shi vinira tash di Custantsa ta s-liturghiseasca pi armaneashti. Borgea catra limba-la di dada u featsira la Basearica Durnjearea-ali Muma-al Dumidza. Elji liturghisira deadun cu preftsalji di la basearica tsi canta pi limba rumaneasca, ma nai ma marea parti a dgheavasiljei fu pi armaneashti. Psaltul Coli Racu fu agiutat shi di dolji tenori Armanji, lali Vasili Topa shi lali Iancu Mataranga. […]

Dgheavasea ca di cafi oara u featsi Sutsata Yi-Andoni di Iezer a Armanjlor di Custantsa, iu prezidentu easti psaltul Coli Racu. Nai ma marea “cabati” ti aesta sarbatoari a limbaljei armaneasca ashi cum nu fu cana oara pana tora, easti tinjisitlu pap Santa a Todeanjlor, livendu hiljiu a hoaraljei. Papa Santa avu mari mirachi ca tu hoara a lui s-tsana una ahtari dgheavasi shi cilastasearea Afumats, muabetea cu preftsalji di la basearica, informarea shi cljimarea-a oaminjlor u featsi el. Vluyii ca di cafi oara deadi APA Teodosie, episcoplu a Tomislui, pininga vluyia data di analtul organ basirichescu di Bucureshti.

Durnjearea-ali Muma-al Dumidza di Afumats Armanjlji di Afumats shi-u au ti basearica-a lor, ca ashi cum na spusi tinjistlu d-nu Stelica Gogu, tuts Armanjlji aclo sh-li adra aradzli basericheshtsa, di-ncurunari, di patigiuni etc. Anvarliga di basearica s-afla shi atselji doi-trei di mahaladz iu vinira s-baneadza Sarbeanjlji, ashi cum suntu canascuts Armanjlji cu zartsinji dit R. Machidunia di aza. Ca shi-u au ti basearica-a lor easti shi factul ca aesta basearica easti ligata shi di numa-a unui mari filantrop Afstriac di soi armaneasca. Steryiu Dumba, faptu Beshlji, mari parmateftu, u-ancupara basearica shi dumenea di anvarliga, loc shi una cunachi, tu anlu 1845. Tuta dumenea fu a chihaelui shi vasiljelui Constantin Cantacuzino cari u-adra shi basearica tu bitisita-a etaljei XVII. “

Goran Puşuticulu nâ spune şi ndauă informaţii istoriţe:

“Steryiu Dumba, ashi cum na spuni isturia, muta dauua mari stiznji ta s-u aleaga basearica di alanta dumeni, shi u durusi basearica a comunaljei Afumats, a dumenea u tsanu ti el. Tu anlu 1890 ficiorlu-a Steryiu, Nicolae Dumba, s-acatsa cu lucurlu di restaurari-a basearicaljei. El muri dinapandica shi aestu lucru al dusira ninti nicuchira-a lui shi feata-a lui.

Oaspitslji di Custantsa featsira una volta la tuta dumenea-a Dumbanjlor, al vidzura loclu ca di paradis shi cunachea veaclji di suti di-anji. Dumenea aza s-afla tu manjlji a varnui chihaie shi om nicuchir, him siguri, di ispetea ca easti tu una hala multu buna shi undzita ti videari. Na priimna pit dumeni shi na pirmitusi isturii basiricheasca shi culturala pistimenlu pap Santa, agiutat di activistul Steryiu Toza, shi el cama pistimen di tsiva chiro napoi.”

Goran Puşuticulu bitiseaşte cu unâ şicaie:

“Bunlu pap Santa-a Todeanjlor nu lji-alasa oaspitslji di largu s-fuga cu pantitsli goali, ma-lji cailsi la una mishteari cu un prandzu bun la una hani di-aproapea.”

[…]

Goran Pushuticlu​

111111111111111111111111111

La bitisita mesului cirişar, 24-25 cirişar, fraţâl’i a noştri arămân’i di-tru Gârţie avurâ, tru localitatea Larisa, unâ nauâ andamomâ, a 33-a, di cându si ţân. Dusă aclo, cum si duţe di ma mulţâ an’i, şi prezenţa a l’ei fu remarcatâ şi semnalată pi 26 cirişar pi reţealile soţiale ca reacţie la comentariile a l’ei ligate di andamomă, poeta armânâ, di-tru Ghirmânie, deadun cu nicuchirulu a l’ei, Kira şi Iani Manţu. Kira Manţu şi spuse punctul di videare cu entipuse di la aestâ adunare tru revista “Armânamea trâ Europa”. Aoa şi 7 an’i, tru 2011, Kira Manţu, scria şi atumţea îndauâ entipuse di la aţea adunarea 27 panelenică, şi spune di aclo ndauă zboarâ tru arhiusita articolulu di tora di-tru 2017, la a 33-a andamomâ. Ea dzâţea tru 2011 că muşuteaţa a luştor andamome nu poate s-hibă pi chefea a ţilor care bat calea pânâ aclo, maşi tra sâ si adunâ cu oaspiţ şi cu soţ vruţ, cându aştiptarea a ţilor duşi aclo easte altă. Ea citeadzâ aţea ţi dzâţea tru 2011:

“Atselu cari easti trâ prota oarâ la “andamoma” armânjiloru ditu Gârtsii bâneadzâ unâ dealihea harauâ shi mâyii… Mushuteatsa a stranjilui sh-a gioclui, ahântâ multsami di armânami, ti-apuruseashti.

Ama, ti-atselu cari fu ma multi ori (cata cumu mini dzâţe Kira Manţu), easti canda veadi idyiulu filmu: idyili zboarâ di partea atsiloru cari-andregu andamoma, idyili cântitsi, giocuri… Poati vârâ anu s-cântarâ ma multi cântitsi pi armâneashti…

Nai multsâ di tinirilji cari gioacâ cu pirifanji sh-miraki, gioacâ mashi di haraua a gioclui. Zboarâli a cântitsloru, pi armaneashti, suntu anvitsati mehanicu, nu l-adukescu noima… ashi cumu, vâr kiro, maia a mea cânta gârtseashti, ama nu shtea tsi noimâ au zboarâli… “ Dzupă ţi ncl’ide citatulu di-tru 2011, Kira Manţu dzâţe:

“Nâ turnămu la andamoma di aestu anu, di Larisa.

Zboarâli di ma-nsusu s-uidusescu shi ti aestu anu…

Idyiulu discursu: “limba armânâ easti dialectu” (acâ shtimu ghini câ tuti miletsli zburăscu cu “limbâ”!), “nu easti anyrâpsitâ”, “va sâ-s tsânâ mashi-n casâ”…

Nu vremu s-câtâyursimu liderii di la Panelenicâ shi s-dzâtsemu câ lu facu cu shteari aestu lucru…

[….]”

Kira Manţu dzâţe:

“Cu-ndauâ zboarâ di ghinuiari “Ghini vinitu” shi “S-tritsets ghini!” — nu va s-dzâcâ câ u tinjisimu limba.

[….]”

Kira Manţu lu alavdâ statulu grec, trâ care si veade pi zboarâle a l’ei, da libirtate a arămăn’ilor sâ-şi zburască limba. Ghilimele:

“Avemu vidzutâ tu Gârtsii multi emisii di tiliviziuni adrati di redactori grets cari, tu hoarili armâneshtsâ, âlj plâcârsea armânjilji sâ-shi zburascâ limba. Avemu sots grets anvitsats cari spunu sinferu trâ limba a noastâ.

[….]

Larisa avdzâmu mashi zboarâli di ghinuiari di ma-nsusu…

Limba armâneascâ s-avdzâ tu-atseali-ndoauâ cântitsi, cântati ti miraki di Dimitri Kokonis shi Fotis Karaviotis…

[….]

Ama vidzumu cilimeanji ti miraki shi feati ca Mona Lisa!

Shi armâni daima haraua s-n-adunămu cu sots vruts…”

– scrise Kira Manţu pi 19.06.2017.

La 15 alonar, cathe an, si comemoreadză personalitatea a lu Mihai Eminescu (1850, 15 gh’inar — 1889, 15 alonar). Easte poetulu naţional a literaturâl’ei română. Dauă di aţeale mai reprezentativile poezii a lui, aduse aminte cu titlul a lor şi di poetulu şi academicianulu Marin Sorescu (1936-1996), suntu “Luceafărul” şi “Scrisoarea a III-a”. Pi nângâ eale, tru poezia “Eara ananghe sâ poată unâ numâ”, suntu aduse aminte di Marin Sorescu şi alte poezii, symbolic, tutâ creaţia a lu Mihai Eminescu, opera pi a cure oase, tra s-lom unâ metaforă di-tru dramaturghia a lu Barbu Ştefănescu Delavrancea (1858-1918), di-tru piesa “Apus de soare”, zburândalui di nimurirea a lu Ştefan ţel Mare (1457-1504), putem s-dzâţm că pi oasile a operâl’ei poetică a lu Mihai si adună şi şade tutâ literatura română. Di la tutâ activitatea a lui, la care fu adâvgatâ unâ fericit num di poezie, “Luceafărul”, Mihai Eminescu fu supranumit “Luţeafirulu a poeziil’ei românească”. Sâ spunim poezia a lu Marin Sorescu, “Eara ananghe sâ poartâ unâ numâ”, poezie ţi si bitiseaşte circular, tut cu aestâ expresia, la care si da apandisea că “Lâ si spuse Eminescu”. Noima easte că tute faptile a literature`l’ei şi poeziil’ei română câfta un Eminescu tra sâ-şi amintâ statulu di poezie sublimă, tra sâ si analţâ tru sferile superioare. “Tute aeste eara anaghe sâ poartâ unâ numâ”:

Eminescu nu-ar-existată.

Ar-existată maşi ună tară muşată

La ună mardzină di amare

Iu chimatile fac noduri albe.”

Tru aeste versuri di arhiusită avem, ninumită poezia a lu Eminescu, “Nu voi sicriu bogat — Tru isihia di seară/ S-mi alâsaţ tra s-mor/ La mardzină di amare.” Duchim aoaţe un “Apus di soare”, canda moartea a soarilui a li Moldovâ, di-tru piesa di teatru a lu Barbu Ştefănescu Delavrancea.

“Si, mai multu, au existată niste oamen’i simpli

Pe care-l’i cl’ima : Mircea ţel Batrîn,

Stefan ţel Mare,

Sau mai simplu : cioban’i si plugari,

A cure lă plăcea să spună

Seara în varliga a focului poezii –

“Miorita” si “Luceafarul” si “Scrisoarea a III-a”.

[…]

Au mai existat si niste curii adîncoase

Si un tiner ţi zbura cu eale,

Şi li ntriba ţi tot si leagănă fără vintu ?

<Ţi ti leadzân’i codrule/

Fârâ ploaie, fârâ vintu/

Cu dedzâle la pământu? >

[Curia l’i apândâsea]

Ţe s-nu-m’i leagăn frundza mea

Trec an’i, ete, veara mea..”

Aoaţe Sorescu si referi la poezia “Ţi ti leadzân’i, ţi ţâ leadzân’i pom’il’i, cordule”. Mai diparte duchim poezia “Pri nângâ pluchil’i fârâ soţ”, unâ poezie di vreare, diapoia, tut poezie di vreare, “Luţeafirulu”, versurile di-tru partea finalâ a poemului:

“Au mai existat si niste til’i,

Si aţel’ei doi tiniri ţi si aghâpisea,

Til’i, pon’i di lipă,

Care ştea s-u facă nival’e toată floarea

Într-ună bâşare.”

Sorescu nâ seamnă altă poezie, tra sâ ştim că au existată, alidzem:

Şi niste păsări sau nişte niori

Care tot colinda pe disupra lor

Ca lundzâ si ligănătoare di birichete, câmpii.

Si di aform’ia ca toate aestea

Lipsea să poartă unâ numă,

Ună singură numă,

Lâ si dzâse

Eminescu.”

11111111111111111111111

Tru mesulu a moartil’ei a “poetului nipâreacl’e” şi nimuritor, tru mesulu alonar, si sărbătoreaşte moartea şi a “Soarilui a li Moldovâ”, di-tru “Apus de soare”, a lu Delavrancea, sărbătoarea di-tru 1992, la 2 alonar. Ştefan aţel Marile vine, cu vinita ca sâmtu tru calendar, tru mesulu tru care Eminescu si astease ca un soare şi ca un rege a poeziil’ei, dupa metafora cu care l’i spuse Vasile Alecsandri (1821-1890), ca numâ a lu Mihai Eminescu. Eminescu vrea să moară simplu: “Nu voi sicriu bogat, Nu am mirache trâ flambure, Voiu s-m’I mplitiţ un pat/ Cu dzeadze ş-furndzâ ţi trambură”. Ică, tru unâ variantâ la poezia aestâ, Eminescu dzâţe ca un soare ţi ascapită tru amare: “Ma s-hibă s-mor, tru isihia di seară, S-mi alâsaţ să mor la mardzina di-amare”.

Tut la amare avea moartă un altu poet, clasica a literaturâl’ei latină, la mardzina a Pontului Euxin, Publius Ovidius Naso (43 nec — 17 ec), literature latină di-tru care traduse şi Mihai Eminecu. Unâ poezie are numa “Odă” şi easte în metru antic. Easte canda Ovidiu, înfaşurat cu toga romană, di-tru a cure operă poetică pare sâ aibă loatâ inspiraţie Mihai Eminescu trâ scrisorile poetiţe a lui, după volumulu “Heroide” a lu Ovidiu; aţeale, “Heroide”-le, eara pi teme mitologhiţe, scrisorile a lu Eminescu care au câte dauâ părţâ, prima în mod similar easte ca unâ colecţie di hrisusite păgin’i di-tru istorie şi mitologhie. Tru scrisoarea a treia avem zugăpsitâ personalitatea a ţilui care avu alumte gloriase cu sultanulu ooman a cure numă canda aduţe aminte titlulu a lu Ovidiu, “Heroide” şi sultanulu a imperiului otoman, Baiazid. Pri-tru aestâ poezie, Scrisoarea a treia, mesulu alonar agiundze un mes a li istorie a Româniil’ei, la 2 alonar, Ştefan aţel Mare, la giumitatea a mesului pri-tru poezia a lu Eminescu, figura a lu Mircea ţel Batrânulu (1386-1418), adică di-tru istoria veacl’e a Ţarâl’ei Românească.

. Doil’i domn’i român’i di ţară, bânară în perioada cându imperiul otoman si tondea tru Europa tru alumte di cucerire. La 1453 Mahomed al doilea, El Fatih, Cuceritorulu, lu cuceri Constatinopolul.

Va sâ spunim un rezumat, în versuri, la

Scrisoarea a treia

Un sultan di-aţel’i ţi-s domn’i piste-un grai ţi si lâfeaşte

Ţi cu-a turmilor păşune a lui patrie ş-lâxeaşte/

Cum durm’ea ş-sum cap el mâna câpitân’iu şi-avea, ţea ndreaptâ/

Ocl’iu n-v’is, încl’is nafoară, nuntru-n somnu-l’i si dişteaptâ.

Veade cum din ţeruri luna, l’i-v’ine n-v’is di-aclo di ndzeană

Şi dipune ca dulberă faptă feată ş-ca daileană.

‘Ghlisturată pi aradză, ‘clo din ţer di-u eara lunâ

Şi ca vrută ş-leagâ bana di a lui cu nel ş-curună.

Ş-că-l’i si ncl’ină tute Nilul, Mesipotamia bătrână

Dunărea şi tute tute el li ţâne ntru-a lui mână.

Di-apurie si dişteaptâ şi da doxă al Profet

Ş-prinde noima, c-avea giumtă, loat în ţer la Mahomet.

Aşi flambura ţea vearde si analţă an di an

Trec lao, şi-un după altu, şi sultan după sultan.

Iatu, ţară, după ţară, drum di glorie-l’i dişcl’id

Până-n Dunare agiundze furtunoslu Baiazid.

La un semn un mal di-alantu, has ca punte el’i îl leagă

Şi în sunet de fanfare treaţe oastea lui întreagă;

Ieniceri, copii de suflet a lu Allah şi spahii

V’in de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;

Si-arspândescu ca aroiuri ş-tendzâle ş-li tind ciarşie/

Ma ş-tru dzarea ndipârtatâ-s el’i duchiţ tru munţ ş-curie.

Baiazid al Micea-l’i greaşte ş-dâzţe: “Vin’iu ca sâ-m’i ti ncl’in’i

Că, si nu, ţ-lâxesc curuna c-al Isus Hristo, di schin’i.

I ţe minte, paidşah, s-ai, ş-cum ţi s-hibâ-a ta asită

Cât, nâ hm ninca pi pace, eou ţâ dzâc “bună vinită”.

Ama ţi dzâţ cu ncl’inarea eo ţâ spun nâheam s-mi-asculţâ

Că tru ţara-m’i, ţară şi-apâ s-caftâ au vinitâ mulţâ.

Că, di multu, arhiusinda, cu-un ţi vine, sâ-l’i dzâc oaspe

Tut din-tru-Asia ţea serta, cu Dariu a lu Histaspe.

Tuţ mâriţ vinirâ n-tre-apâ ş-loc mâraţl’i di câftarâ

Tuţ livendzâ ti puvrie s-feaţiră-apă, loc şi ţară.

Cum, bre, corbe, maca lumea u-am dişcl’isă ş-la cicioare

S-pot s-aravdu-ahtări ialane di la un auş ahtare ?

O, niţe nv’isedz tricute, câţ în cale ginon’i m’i-au statâ

Tutâ floarea ţea făloasă a-ntreagâl’ei Scâpitatâ.

Europa ţea cu cruţe, ampiraţ ş-carol’i s-adună

S-mută cap a li furtună mutatâ di Semilună.

Rmutusiţ şi toţ tru heare, tuţ cu stran’e di zingire,

Cavaleril’i di la Malta, striluţita ţea oştire.

Papa, “Prius inter pares”, Europâl’ei ţi-i hroma

A Sâm-Petrului urmaşlu, al Isus cheatră di Roma.

Sfuldzirile adunară contra sfuldzirului care,

Furtunos are acâţatâ, Ilderim, pământ şi-amare.

La Nicopole, Profetlu ma mi duse, câtă iarbă,

Ma s-vidzushi cum s-adunară, eou îm’i dzâş atumţea n-barbă.

Ş-ded giurat că cu bineclu, aarab, – Asil’ei “merkez”

S-calcu iarba şi la Roma-n kilise sâ-l’i dau uvez.

Ş-di-a mea sertâ livindeaţă tine ti-aperi c-un tuiag ?

Şi purtat di Nike işişi va mi ncheadic di-un moşneag ?

– Dzâţ auş ? Nu, ampirate ! Ş-limba ta s-nu-l pizuiască,

Că nu easte om di-aradă, -i Domnu-n Ţara Românească.

Eou nu-ţ or ca vârâoarâ să agiundzâ s-nâ cunoşti

Niţe Dunărea s-li neacă, iurdiile şi-a tale oşti.

Noi, him oarfăn’i, cum dzâţ tine, nu-avem arme şi armată

Ş-nu putem s-nâ ţim loclu şi patrida ţi nâ-i dată.

Tine v’in’i ca nâ furtună, ş-cadz di-n ţer, ca Ilderim

Mine m’i-apăr urfâneaţa, soia, ş-fara, ţea ţi him.

Ş-loclu, -arâulu, pom ş-bâbuchea pi lumache ţi dişcl’ide

S-oastea noastrâ, ş-nu-avem frică di-a ta ghnate, Baiazide.

Ş-cum fudzi di-aclo auşlu, fisea ş-tute împreună

Si mutară s-ţânâ ţara s-nu cadă sum Semilună.

Ţara Ungro-ali Vlăhie ş-locurle al Dobrotiţă

Şi-a Carpaţlor ţel’i di fag, ş-balada li Mioriţă.

Hristu Steriu

Proiectul Avdhela — Biblioteca a culturâl’ei arămănească – easte unâ turlie di paralelâ a literaturâl’ei armâneascâ, a cure loc di fitrusire a literaturâl’ei cultâ ţi u scrisirâ, tra s-faţim parafrazâ la titlul a caril’ei scoasâ tru 1985 di Hristu Cândoveanu şi Chiraţa Iorgoveanu-Manţu, tru un secol di poezie arămăn’il’i. Tru Avdhela easte amintat poetulu Nuşi Tulliu, cu nimuritoarile versuri “Loaiu cârliglu ş-cu tâmbarea ş-feciu în sus, în sus cârarea/ Sâ-m’i mi duc la oile ml’ioare/ Trâş tru munţâl’i cu nioare”. La Perivole, nângâ Avdela, easte faptu George Perdichi, mare traducător pi arm`neaşte a poeziiilor a lu Eminescu, poetulu naţional a literature`l’ei română, a cure dzuuă di comemorare si aproache tora la 15 alonar, di la a cure moarte si fac si fac 128 an’i.

Proiectul Avdela Biblioteca a culturâl’ei armânească si amintă pri-tru efortul a unor tiniri inimarţâ, cu râdâţin’i di tru loculu a rădăţin’ilor hrisusite a literaturâl’ei armâneascâ. Suntu mai mulţâ, noi va sâ spunim maşi unâ numâ, s-dzâţim di-tru mesulu a primuvearâl’ei, a li Afrodita, apriirlu — Georgiana Vlahbei.

Maca spunim mesulu apriir, prinde sâ-l faţim hâbare spunim şi proiectul “Cu Tenda”, bâgat pi cicioare di echipa sau pareia di proiectu a cure coordonator easte artistul plastic Lila Passima, director interimar a Muzeului a Horiatului Român, şi asistent di proeictu easte Georgiana Vlahbei, iar comunicarea easte asiguripsitâ di: Valentina Bâcu şi Iuliana Bălan. Tamam di la aestâ comunicare aflăm că aestu proiectu, “Cu Tenda”, are scupolu, arhiusinda di-tru apriliu 2017 să desfăşoară la Muzeulu a Horiatului Român, ună campanie di adunare diferite lucre şi fotografii di-tru bana a arămân’ilor, lucre purtate “Cu tenda”. Suntu aprucheate di la comunitatea aromână din ţară, din România, să agiută, alidzem: “să contribuie cu mărturii ale locurilor natale, a căl’iurilor prin Balcan’i şi a banâl’ei a aromân’ilor di-tru ultimil’i 80 di an’i.”

11111111111111111

Maca aţea ţi arhiusi tru apriir, şi spusim ma ninte, proiectul “Cu tenda” easte lilgat di creaţia folclorică şi anonimă a laolui, Proiectul “Biblioteca a culturâl’ei armâneascâ” are unâ direcţionare cultâ, cătră măril’i poeţ şi creatori literari aromân’i.

Proiectul Avdela Biblioteca a culturâl’ei aromână faţe unâ scriire tru format elecronic a literaturâl’ei armâneascâ, şi si conduţe după programulu pi care tamam el’i nâ-l fac cunoscut.

Zboarâle a lor suntu alidzem: Literatura aromână şi literatura poporană a aromân’ilor din spaţiul românescu şi, mai ahoria minduit, spaţiul balcanic, în ciudia valoaril’ei etnografică şi a calitatilei artistică, easte multu puţân/ dip puţân ilustrată prin volume, aşi că cititorulu de ază a liştei literatură resimte o slăghire continuă a legăturâl’ei cu moştenirea/clironomia scrisă a înaintaşilor. Aşi, continuânda programulu di readuţire în memoria şi atenţia cititorului/diavasitorului contemporan a luştor valori perene a culturâl’ei popularâ aromânească, Proiectul Avdhela deade a tiparului un volum de paramithe, ilustrat grafic cu ună serie di fotogravuri realizate în metal, într-ună manieră originală şi ahoria di plăcută, di cătră Otilia Canavra Măndescu, artistu plastic. Dată hiinda forma literară niderivate, nitrapte di-tru ale a luştor paramithe, ama şi muşuteaţa a transpuneril’ei a lor în limba română, volumulu Paramithe culeapte, paramithe aleapte oferă a cititorilor ună selecţie di-tru muşatile paramithe aromâne, avânda ca primă sursă culeadzirea a lu Pericle Papahagi – Basme aromâne, Editura Academiei Române, București 1905. Trâ varianta în română fură incluse selecţiile fapte di Matilda Caragiu şi de Hristu Cândroveanu şi apărute în Tihea şi mintea, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968, respectiv Paramithe de la M’iadzădzuă, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1976. Volumul are/cuprinde 13 paramithe şi m’iţ istorime mpline di noime şi de lucre tavedgh’ia, hibă di-tru bana de dzuuă cu dzuuă, hibă din lumea ficţională, ţi îşi păstrară, îşi ţânură pruspeţamea şi care îl conectează pe cititor, printr-ună lectură agreabilă, la ună lume a sinceritatilei şi a bânaril’ei într-un mod de bană orientat spre aver şi cunoaştire. Si cade să mulţan’iisim a ţilor ţi au contribuită la realizarea a luştu proiectu: Daniel Caramihai, Dumitru Inge, Nicolae Duşu, Cristian Fuduli, Naum Lefterie, Maronca Paris, Cristea Ianca, Nicola Zardova, Georgiana Vlahbei, Ioana Iancu, Ioana Ginara, Eleni Dafini Bacula, Daniel Alexandru Nancu.

222222222222222222222

Goran Puşuticulu, di la Suţata culturalâ/ Uniunea Culturalâ armâneascâ di-tru Machidunie, UCAM, nâ spune că scriitorulu Dina Cuvata umple/împlineaşte muşata ilichie di 65 di an’i şi treaţe tru arada că sâ-l’i si oarâ ca a oamin’ilor tricuţ, adică di vârsta a treia, “gh’iaramate bune”. Dina Cuvata easte amintat pi 9 alonar (aoa şi 65 di an’i, tru 1952), şi tru un email di pi 10 alonar, dzuua alantâ, Goran Puşuticulu dzâţe:

“65 di-anji umpli poetlu, scriitorlu shi traducatorlu Arman Dina Cuvata dit R. Machidunia. Una giumitati di iubileu multu mushata. Di-aoa shi-nclo va-l lugursim lali Dina tu alta catigurii di ilichii shi va-lji dzatsem iaramati buni shi nica multsa anji sa-l duca ninti lucurlu armanescu.

Ti multsa anji.

Cu tinjii,

Goran P.”

Îl’i pitreaţe urări, îl’i oarâ şi suţata armâneascâ di bâsearicâ di Constanţa, alidzem:

“Sutsata trâ Culturâ-a Armânjilor “Ayiu Andoni di Iezer ditu Custantsa” oarâ sânâtati sh-cuveti trâ cilâstisearea tsi u adarâ Lali Dina trâ Armânami.

Âlji urăm s-aprindă pira sh-tru altsâ armânji, ashi cum u apreasi tru membrii di thimelji a sutsatâelji “Ayiu Andoni” anda lâ deadi indati cu armânipsearea Ayisitâelji Lituryii.

Nica unâ oarâ membrii di thimeljiu tsâ dzâc BIRKIAVIS

Tru numa-a sutsatâelji vâ nyrâpseashti

Theodora Caramihale.”

Trâ urările pitricute di Gh’iorgh’i Şutaru, fondatorulu a site-ului “Makedonu”, Dina Cuvata dzâţe:

“Harios vrute shi darut Ioryi Shutaru!

Shi io tsa or multa sanatati, că tsâ lipseashti, cu multa harauua ghineatsa shi prucuchii di taifa ta!

Cu tinjii shi vreari armaneasca,

Dina Cuvata”.

A lu Goran Puşuticulu, Dina Cuvata îl’I toarnâ apandise di evharisto:

“Multu vrute shi darute Goran,

Harios ti musheatili zboara tsi nj-li dzaseshi. Nica ma musheati urari tsa pitrec mini shi cu multu ma multi harei shi ghinets s-ashteptsa shi tini un ausheatic cu urarli cali nj-li urashi-a njeia!

Cu vreari shi tinjii ausheasca,

Lali Dina”.

Urări a lu Dina Cuvata îl’I pitricurâ cunoscuta cânttoare Srima Grandzulea şi poetulu şi cantautorulu Dini Trandu:

“Sna banedz multsa anji imsheats-sh cu sanatati di-aua-sh ninti, durute Dina Cuvata, bana stsa hiba mash haraua !

Tra multsa anji!

Cu vreari

Sirma Granzulea”.

Dini Trandu oară: “Ti Mults Anj Tinjisitu Dimo Cuvata Dimcev ( Dina Cuvata)

Sānātati sh-multi alti lucri buni ti Cultura Armāneascā!”

Iar Valentino Gogu, dzâţe pi Facebook:

“Bravo Dina Cuvata !

Nu ti canoscu ama adzai ca adari multi buni luhurie ti limba isnafilei a noasta .

Sanatati sa ai s puteari tas dutsa hlambura Armaneasca ma andzeana deadunu cu ata literatura si inima di Armanu

Congratulations”.

La 2 alonar, di-tru anulu 1992, di 25 di an’i di cându fu canonizat, adică numit sâmtu, tru mesulu cirişar, la data 20, – la 2 alonar, dzuua cându muri, si sărbatoreaşte tru calendarulu ortodoxu, dzuua a lu Ştefan ţel Marile şi Sâmtu.

Ştefan al III-lea, misurat tru istoria a Româniil’ei, supranumit Ştefan cel Mare sau, după canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română, Ştefan cel Marile şi Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 şi 1504., adică 47 di an’i cât fu domnitor, ţea mai lunga domnil’e di-ru epoca medievală, din Ţările Române. Tru istoria a Europâl’ei di sud-estu înfrândzirea a lu Ştefan ţel Marile, tru anulu 1476, fu ca ninca unâ cheadicâ di care triţea Imperiul otoman tru alumta lui triumfalâ di intrare piste Europa.

[…]

Ţel mai marile succes militar lu reprezentăă victoria răsunătoare din Bătălia di la Vaslui contra unei puternică armată otomană condusă di Soliman-Paşa — beilerbeiulu a Rumelil’ei, la 10 gh’ianuar 1475. Easte poate alumta pi care laolu u tricu tru leghendă, di aform’ia că, după cheardirea a liştei bătălie, di-tru anulu 1475, tru anulu alantu, 1476, sultanulu Mehmed al II-lea va conducă în persoană ună expediţie în Moldova bitisită cu înfrândzirea armatâlei a li Moldovă, în bătălia di la Valea Albă-Războieni.

După 1476, Ştefan vidzu zore şi tra să u acceptă suzeranitatea Imperiului Otoman.

Dureare a laolui la moartea a lu Ştefan, la 2 alonar 1504, cându fu inmurmintat la unâ di mănastirile ţi li ctitorea el la amintarea a multicolor, tru numir di vârâ, di polime ţi li duse şi li amintă el, la mănăstirea Putna, duse cu an’il’i la unâ leghendă după care Dimitrie Bolinineanu, armân după tată, scrise ună poezie, Muma lui Ştefan ţel Mare.

Probabil poezia a lu Dimitrie Bolitineanu fu un motiv di inspiraţie şi trâ scriitorulu di-tru Elada, Panos Theodoridhis tra să scrie un textu versificat trâ unâ cântic a lu Gh’iannis Marcopulos, tru 1979, “I mana tou Aleexandrou”. Ideea trâ aestu libret fu inspirată poate di poezia a lu Bolintineanu, ama poate să fu şi independentâ di ea. Noi putem s-videm unâ uidisire, la numirulu trei şi la numa di “mare”, şi Ştefan di-tru istoria medievală a Ţărilor Româneşti, eara mare, şi eara al treilea, şi Alexandru di-tru istoria a li Macedonie, eara marile, şi eara al treilea. Ideea a lu Thedoridis putea să hibă şi indepdendentă, di cara tru 1977 fu descoperit un murmitu regal la Vergina, tru Gârţie, tru loculu a li veacl’e capitală Pella, a li Machidunie, şi iu easte dişcl’is trâ vizitatori şi murmintul a li Olimpie, mama-sa a lu Alexandru. Iar, Alexandru, care fu aţel care lu tease elenismul în lume, eara tamam motivulu trâ denumirea a noului stat gârţescu, eliberat di sum imperiul otoman, aţel care la 1453 lu îndzânucl’e Constantinoplul, năulu stat grâţescu, di la 1830 sâ-şi l’ia numa di Elada. Tru 1977, cându fu aflat murmintul di la Vergina eara obligatoriu unâ obligaţie di onoare cătră indentitatea di elenitate şi elenismu tra s-hibâ scris cânticulu aestu trâ Alexandru, “Alexander the Great”, tra sâ spunim şi în englză, tra sâ aduţim aminte şi Dzuua a Statilor Unite, di azâ, 4 alonar, aţel cama puterniculu stat a lumil’ei di tora. Şi, maca tru 1992, fu canonizat Ştefan ţel Marile, tru anulu 1994, s-faţim şi aestâ ligătură simbolică, un mare spectacol ţânut tru America, iu cântâtor fu avdzâtulu Gh’iorghos Dalaras, fu încl’inat diznou a lu Alexandru “the Great”, cu cânticulu “Mama lu Alexandru”.

Tra s-arâmânim tru Peninsula Balcanică, ama s-nâ duţim şi anaparte di Ochean, cu un altu cântic, “My bonnie is over the ocean”, “Vruta mea easte anaparte di Ochean”, cunuscutulu cântic în limba engleză, fu interpretat, tru unâ adunare, la dzuua a li Canade, care si sărbătoreaşte la 1 alonar, trâ amintarea a li independenţâ di-tru 1867, la vârâ sută di an’i, după proclamarea a li indenpendenţâ faţâ di imperiul britanic, la 4 alonar 1776, a Statilor Unite. Cântâtor la aţea adunare fu cunuscutulu poet armân, ama şi cântâtor, din Canada Mihali Prefti. Sigur că vruta lui di piste Ochean, trâ el eara loculu iu si feaţe – Peninsula Balcanică.

1111111111111111111111

Lipseaşte s-aduţim aminte unâ hâbare fârâ harauâ, ligatâ di numa a unui altu sâmtu, Andonie di Iezeru, canonizat şi el tru 1992, anulu cându fu canonizat Ştefan ţel Marile. Andonie di la Iezeru, bână 94 di an’i, tru sudulu a li Românie, judeţulu Vâlcea, şi muri tru anulu 1719. Numa a lui fu aleaptâ trâ unâ suţată armânească di Constanţa, preşedinte Nicolae Racu, vicepreşedinte Nicu Caramihale. Şi, sâ spunim şi unâ hâbare laie, ligată di aestâ suţatâ, lu l’irtă dumnidză, aşi cum nâ informeadzâ Theodora Caramihale di la suţata Sâmtul Andonie di Iezeru, tru un email di 27 cirişar că, alidzem:

“S-asteasi ditu banâ Costică Pufleanu.

Dumnidză s-lu ljeartâ!

Armânjlilji lu shtea Costi al Giavela.

Costi al Giavela deadun cu hiljilu a lui Dumitru Pufleanu (armânjilji lu shtiu Mita Mari ) tsi iasti nicukirlu a Hotel Cora,furâ di prota oarâ shi andrupârâ vârtosu Sutsata ti Culturâ-a Armânjilor “Ayiu Andoni di Iezer” ditu Custantsa.

La hotelu-a lor s-discurmarâ oaspits ditu Makidunii,di la RRI,di la SCA,di la Sutsata Makedon-Armânâ,di la Fara ditu România sh-multsâ altsâ.

Pâryurii la taifa a lui.

Daima al thimisim.

[…]

Cu jeali vâ nyrâpseashti,tu numa-a sutsatâelji,Theodora Caramihale.”

Cum tru mesului cirişar, ţi him tora, tiniril’i studioşi deadun cu dascal’il’i a lor, care l’i nveaţâ, bitisescu un an di studiu şi si duc tru unâ ghinemeritatâ vacanţâ, guvernul prinde sâ minduiascâ la contiunarea a li educaţie şi instrucţie. Şi, tru preocupările a guvernuuii, pri-tru ministerulu di resortu un loc importantu lu au şi român’il’i di pritutţido. După cum vâ informam şi aualtari, dumânicâ, 25 cirişar, postul a nostru di radio, alidzem hâbarea cum u avea redactatâ colega a noastră Corina Cristea: “La Bucuresti, Ministerulu a Educaţil’ei, Ministerulu de Externe şi Ministerulu trâ Românil’i de Pritutţido au aprobată, pri-tru ordin comun, metodologiile ţi reglementeadză procedurile de şcolarizare a român’ilor de pritutţido în înviţămintul preuniversitar şi superior di stat din România tru anulu de înveţămintu 2017 – 2018. Uidisit a unui comunicat de presă, metodologia di şcolarizare a român’ilor de pritutţido în înveţămintul superior de stat din România introduţe îndauâ elemente di noutate prin care se urmăreaşte facilitarea a accesului la studii. Aşi, concursul di admitere la studii universitare di licenţă a român’ilor de pritutţido va să se realizeadză di cătră universităţ, pe locurile alocate a român’ilor de priutţido, pi baza concursului di dosare şi a criteriilor stabilite di aestea. Trâ anulu universitar 2017-2018, fură alocate a român’ilor de pritutţido tru înveţămintul preuniversitar 1.800 di locuri. Tru înveţămintul superior fură alocate 3.705 locuri trâ studii de licenţă, iar trâ studii de master şi rezidenţiat 2.000 de locuri.” Dzâse Corina Cristea.

* * * * * *

Unâ hâbare di aieri, 26 cirişar, cându si sărbătoreaşte unâ dzuuâ a li identitate româneascâ:

, DZuua Drapelului Naţional. Tru un comunicat a Ministerului di Externe si spune, că, drapelul, flambura di stat, easte simbolul suprem a unitatilei şi identitatilei românească. Arborat la toate evenimentele organizate di misiun’ile diplomatiţe, oficiile consulare şi institutile culturale româneşti, drapelul easte, totunăoară, emblema apartenenţâlei di milete, a identitatilei spirituale şi culturală trâ românil’i din afoara graniţelor. DZuua Drapelului Naţional, 26 cirişar, fu stabilită tru 1998.

Sâ spunim îndauâ date istoriţe pi care li aflăm pi internet:

Tru 1834, cându Ţările Române acâţară să si dezvoltă din punct de videare economic, cându conştiinţa naţională câfta unitatea şi libertatea ţarâlei, domnitorulu a Ţarâl’ei Românească, Alexandru D. Ghica Vodă, obţânu de la otoman’i izinea/învoirea de a bâgare flamborion românescu a corăbiilor negustoreşti şi a oştiril’ei”

Steagulu/flamborionulu destinat a corăbiilor avea dauă hrome (galben şi roşu), ţel atribuit a armatâlei eara compus din treie culori (roşu, galben şi albastru) şi un vultur tru mese. Aestua easte logharigh’isit/misurat că s-hibă arhiusita trâ adoptarea a tricolorului pe pământ românescu.

Ună informaţie putem s-u aflăm printră mărturiile a unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (cl’emat şi stabilit în Muntenia tru 1830, profesor şi director a Colegiului Sâmtul Sava” din Bucureşti 1831-1834), uidisit a cure tricolorul s-aibă fliturată, ca aaripă pri vintu, trâ prota oară în dzuua de 29 alonar 1839, pe muntile Pleşuva (zona Comarnic — jud. Prahova). Aşi, arborarea di cătră Vaillant a tricolorului ca drapel/flamborion a Principatelor easte, poate, aţea mai veaclea atestare documentară a luştui faptu.

În timpul a revolutil’ei di la 1848 Tricolorul fu adoptat ca simbol a naţiunii în prima dzuuă a victoril’ei a li revoluţie burghezo — democratică (1848 — 1849), 14/26 iunie, cându avu loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.

Revoluţionaril’i de la 1848, ahtât ătel’i din Transilvania, cât şi aţel’i din Ţara Românească, arborară flambura tricoloră, ca simbol a lumptâlei a lor, avânda inscripţionată lozinca: Frăţia”: Dreptate — Frăţil’e” şi-l’i deadiră denumirea de stindardu a libertatil’ei”. Un mes mai târdziu, ma că vidzu că nu si achicăsi ninca turlia cum lipseaşte s-hibă adrârate stindardile naţionale“, decretul guvernamental (nr. 252,) di-tru alonar (13 iulie) 1848, preciza diz nou că “stindardele va hibă tricolore. Culorile sunt: albastru încl’is, galben deschis şi roşu carmin”. Eale va hibă dispuse vertical şi va hibă aranjate în ordinea următoare: nângă lemnu v’ine albastru, apoia galbin şi apoi roşu bătânda ca ărchi pi vintu“. Tru Adunarea populară desfăşurată pi dzeana/dealul Filaretului din Bucureşti, tru dzuua de 15 cirişar 1848, si celebrăă dzuua de 11 cirişar, înţeputulu/arhiusita revoluţilei, sum flamburile tricolore.

DZuua Drapelului Naţional fu instituită trâ marcare dzuua de 26 cirişar 1848, cându Guvernul revoluţionar are decretată că Tricolorulu – roşu, galben şi albastru – să repreziintă flamborionulu naţional a tutulor român’ilor; ţeale trei culori împărţâte în mod egal repreziintă principiul a egalitatilei, orientarea culorilor în sus semniifică verticalitatea, cifra trei easte numărulu perfectu.

* * * * * *

Tricurâ dzaţe dzâle, tora tru mesulu cirişar, di cându cilimean’il’i/elevil’i din România bitisirâ şcoala, şi pi 17 cirişar avurâ prima dzuuâ di vacanţă. Cu tute aeste, sâ spunim îndauâ zboarâ di cartea cu numa “Armâneaşti zburâm”, ţi easte scrisâ trâ adulţâ. Cartea nu easte şi ahât nauâ, easte apărutâ/alincitâ aoa şi ţinţe an’i, tru 2012. Autoare suntu Maria Nicolova şi Iana Mihailova, ţi, tru frândza di bitisitâ nâ spun treie nume di oamin’i, ama şi ndauâ nume di firme, di care avurâ agiutor trâ editarea a liştei carte. Easte zborulu di treie personalităţ cunoscute tru lumea armâneascâ, domnul Mite Costov Papuli, maghistru ti economie, viţedirector a Institutului di stat ti proprietate industrială, doctor Katharina Barba, soţia/nicuchira a l’irtatului di Dumidză profesor doctor Vasile Barba. Si spun tru carte zboarâle, alidzem, “Tu tin’ie a marlii alumtâtor ti cauza armâneascâ profesor doctor Vasile Barba — cu vreare di nicuchira a lui di Freiburg — Republica Ghermania. Şi easte spusâ şi numa a li avocat Maruşa Mitrovska, la aţel’i care deadirâ agiutor tra s-hibâ editatâ cartea. Lucrarea are 16 capitole, di care spunim: relaţii di familie, loc ti acomodare, obligaţii di cafi dzuuâ, moduşi ti transportu urban, supermarket, sportul şi sănătatea, protecţie a naturâl’ei, comunicaţii, pricum şi un capitol, ultimulu, “Oraganizarea a armân’ilor.” Manualul cu numa — pi şcurtu – “Armâneaşte zburâm” are şi unâ anexă iu si spune sum titlu “cânâscuti nume armâneşti, îndrepturile a armân’ilor şi Recomandarea 1333”. Suntu spuse treie nume cunusctue: Constantin Belemace (1844 – 1932), Tache Papahagi (1892 – 1977), Mihail Boiagi (1780 – 1847). Tru bitisitâ aflăm şi unâ “parti di gramatică”, urmeadzâ unâ altâ parte cu numa “Verbi” şi dip tru bitisitâ, un “Vocabular armânescu-machidunescu”. Şi, nâ turnăm diznou tru arhiusitâ, iu putem s-u diavasim “Pârinteasca dimândare”, ţi easte ca un scupo aleptu a cartil’ei, di-tru 2012, a li Maria Nicolova şi Iana Mihailova.

Dzâlile aeste, 19-27 cirişar, si desfăşoară tru câsâbălu Constanţa di la Pontul Euxin, din România, un festival Internaţional di teatu dedicat a teatrului antic. Festivalul si numeaşte “Miturile a Ţitatil’ei”. La evenimentu participâ participa 20 de trupe din România, Italia, Franţa, Bulgaria, Coreea de Sud, SUA, Serbia şi Republica Moldova. Aestâ a daua ediţie, după cum spun organizatoril’i, aduţe aminte, la 2 m’il’e di an’i moartea a poetului latin, autorulu a poemilor mitologhiţe “Metamorfoze”, avinat di Roma, surghiune la Constanţa, Publius Ovidius Naso (43 ninte di era creştina — 17 era a noastră). Maca anulu aestu si comemoreadzâ 2 m’il’e di an’I di la moartea lui, naştirea lui fu aniversata la 2 m’il’e di an’i, tru 1957, la Teatrul di Stat di Constanţa. Poetulu care scrise “Ars amandi”, fu exilat, tru anulu 8, la iordinulu a imperatorului (amirălui) Octavian Augustus, tru loculu di pi mealulu a Pontului Euxin iu avea agiumtă şi iu fură pedepsiţ hil’il’i a li Medee şi a argonautului Iason, tru ţitatea Tomis, loculu pi care fu adrat tru chirolu a lu Constantin aţel Marile (312-337) câsâbălu Constanţa, cum are numa azâ.

* * * *

Din România, treaţim tru America, la New York, împreună cu domentarulu dispre ţara di la Marea Neagra şi Munţâl’i Carpaţi. Filmul documentar are numa “Wild Carpathia (Carpathia sălbatică) — Anotimpurile a lâxiril’ei (The seasons of change)”, realizat în România de jurnalistul britanic Charles Ottley; filmul va fi prezentat în premieră nord-americană, la sfârşitul a luştui mes, la sediul Naţiunilor Unite din New York. Aestu documentar easte adrat cu agiutorulu a Fundaţil’ei a Prinţului Charles a li Mare Britanie. Prinţul Charles de Wales manifestă un mare interes trâ România, cu care aflăă că are ligături di sândze. Arhiusinda di-tru 1997 Prinţul de Wales are vizitată di ma multe ori România tra să veadă şi sâ scoată tru mighdane distrudzirea mănăstirilor ortodoxe şi a hoarilor săseşti în timpul a reghimului comunist a lui Nicolae Ceauşescu. Pri-tru fundaţia Mihai Eminescu Trust din Londra, Charles si impliică în păstrarea patrimoniului cultural românesc. Fundaţia fu creată în octombrie 1989, cându Charles aflăă di planurile a lu Ceauşescu trâ sistematizare” 8.000 de hoare. Scupolu a fundaţilei eara să stabilească legături cu disidenţâl’i români şi să facă tot posibilul trâ dânâsire proiectul a lui Ceauşescu. Tru 2006, Charles are achiziţionată în Transilvania, zonă cu a cure populaţie săsească, di orighine ghirmană are ligături di sândze, achiziţionăă tru hoara braşoveană Viscri ună fostă proprietate a unei familie di saşi, ună casă veacl’e construită tru 1758.

După cum spune Institutulu Cultural Român din SUA, Prinţul Charles a li Mare Britanie va adreseadză un mesaj video a ţilor hibă prezenţâ la evenimentu. Documentarulu urmăreaşte transformările a peisajului din Carpaţi tru aţeale patru anotimpuri şi elogiadză tradiţiile păstrate tru hoarile româneşti.

* * * * *

Vizită la Suţata Culturalâ armânească, di Bucureşti, a poetâl’ei armânâ di-tru Ghirmânie, Kira Manţu dedun cu nicuchirulu a l’ei Iani Manţu, pi 15 cirişar! Vizita marcheadzâ împlinirea, faţirea (împlin’i) a 20 an’i di la votarea, la 24 cirişar 1997, a Dimândaril’ei 1333, pi care Kira Manţu u fâţea biiane atumţea la bitisita a secolului XX, cu decretulu imperial otoman, di la intrata a secolului tut XX, di-tru mesulu mai, 23 mai 1905. Unâ ahtare comparaţie u fâţea şi scriitorulu Dina Cuvata, preşedintile a suţatâl’ei UCAM di Scopia, Unia ti Cultura a Armân’ilor dit Machidunie şi bâga ma nsus aestâ recomandare, ma nsus di iradeaua amintată tru 1905 di la sultanulu Abdu Hamid, la câftarea a statului român. Aestâ poziţie di Scopia fu adresată a domnului profesor doctor Vasile Barba, şi tipărită tru revista “Zborulu a Nostru”, nr.3, di-tru 1997, frândzâle 38-39.

“Domnule Barba,

Ashi, cum nu sã spuni, bati haraua tu noi Armãnjlji membri shi simpatizantsã a “Uniuniljei ti culturã a Armãnjlor dit Machidunii”, cara avdzãmu cã Consiliulu ali Ivropi lu adusi documentul “Recomandarea Nr. 1333” icã “Rezolutsia Ferrarini” cum u shteam di ma nãinti. Tsicara cã purtãtorlu a documentului eara domnul Lluis Maria de Puig, noi shtim cã suflitlu shi dinamea a lucrilor earai tini, cari ti shteam cã shi cãtã mari tsã eara vrearea ti Armãnamea tutã…”

Şi, Dina Cuvata aduţe aminte realizările a lu Vasile Barba, organizarea a patrulor congrese a armân’ilor, cursurile di limbâ armânească, di Freiburg, revista “Zborulu a Nostru”.

Ma diparte, scrisoarea a lu Dina Cuvata dzâţe:

“ Noi ma multu nã angãldzashti ashi cãndu dzãtsemu “Rezolutsia Ferrarini-Barba”, cã shi ashitsi easti. Easti mari lucru s-cãndiseshti institutsii ca Adunarea Parlamentarã di Strasbourg shi Consiliulu ali Ivropi s-bagã, la Arada (programlu) a loru di lucru, unã dzuã iu sã si zburascã shi sã-s lja decidzii ti yinitorlu a armãnamiljei. Sãdorli a tali facu sh-ma multu di atsãloru cari u scoasirã-n capu Iradeaua a Sultanlui di la anlu 1905. Cahara di Armãnamea tsi avu unu ahtari hilju cari nu mashi cã nu agãrshi tsi easti ma shi s-alumtã s-lji asigurã shi unu yinitoru mushatu. Tsã urãmu sãnãtati shi nica multã banã (yiaramati buni cum dzãtsea aushilji) shi s-vedz sh-nica multi bunets. Lipseashti nica s-lucredz, shi noi va ti agiutãmu, cã documentul aestu caftã alti sh-alti lucri. S-disfeatsi calea ca Armãnjlji s-hibã atsea tsi suntu: Armãnj.”

sâ spune tru scrisoarea a prezidentului Dina Cuvata, di la Uniunea trâ Culturâ a Armân’ilor dit Machidunie, UCAM di Scopia.

Un articol di comemorare, cama ghine dzâs articol di omagiare, dupa cum dzâţe autorulu, omagiare a istoricului şi lingvistului Nicolae-Şerban Tanaşoca, scrise autorulu a cartil’ei “Les Aroumains un peuple qui s’en va”, di-tru 2005, di Paris, Nicolas Trifon. El si cunuştea cu Nicolae-Şerban Tanaşoca, şi cându vine în Bucureşti şi vru sâ zburascâ la telefon cu el, cu istoriculu din România, înviţă trista hâbare. Ama, putu s-află ninca nibitisit momentul trâ cheremonia funerară, la unâ bâsearicâ ţi şi el u ştea di cându eara în România, tru an’il’i di adolescenţâ. Aduţim aminte că Nicolae-Şerban Tanaşoca muri la 7 apriliu, aşi cum vâ avem spusâ şi noi la momentul aţel.

Cu aestu articol, el, Nicolas Trifon, sperâ tra sâ-l’i asociadzâ şi pi armân’i la aestu omagiu ţi lu aduţe a lu Nicolae-Şerban Tanaşoca, istoric pi care si minduiaşte sâ-l prezintâ, aşi cum vidzu că feaţe şi preftul la slujba di îngrupare cându, alidzem di-tru articol pasajulu cu spusile a preftului di la parohia Pitar Moş care feaţe aţea slujbă şi zburâ: “cu căldurâ dispre omulu, istoriculu ama şi dispre aromânulu Nicolae-Şerban Tanaşoca”. La aestâ a treia calitate di-tru necrologulu prezentat di preftul di la Pitar Moş, calitatea di aromân a lu Tanaşoca, Nicolas Trifon nu easte simfun cu un discursu tut di omagiare a dispărutului, discursul ţânut di actorulu Ion Caramitru, ca preşedinte a Societatil’ei di cultură macedo-română, alidzem, “Ion Caramitru […] zburâ ma multu di Societatea di cultură macedo-română dicât dispre Nicolae-Şerban Tanaşoca”. Unâ altâ interpretare poate ama s-hibâ aţea că Ion Caramitru zbura implicit şi di calitatea di prim vice-secretar la societate a lu Nicolae-Şerban Tanşoca.

Autorulu di articol nâ spune că la slujba funerară fură date şi nişte însimnări a lu Nicolae-Şerban Tanaşoca, ună şcurtă carte di “Confesiuni”, pi care Nicolas Trifon u apruche di la un soţ care u avea di la aţea slujbă. Pi timel’ilu a cartil’ei “Confesiuni”, aprucheatâ di la Boris Cazacu, Nicolas Trifon faţe trâ cititori unâ prezentare a ţilui care fu Nicolae-Şerban Tanaşoca (1941-2017), la care are vreare tra sâ-l’i asociadzâ cum dzâsim, şi pi el’i la omagiu trâ aestu, alidzem, : “istoric dublat di un filolog fără păreacl’e, autoritate în perioada bizantină, autor a unor contribuţii ahât di preţioase dispre aromân’i”.

El dzâţe că după ţi va puncteadzâ îndauâ aspecte care-l’i par ma semnificative, va mutreascâ sâ formuleadzâ, alidzem : “îndauâ observaţii mutrinda contribuţiile propriu-dzâse a lu NST pricum şi poziţia a lui tru chestiunea aromânească după 1989”.

* * * * *

Nicolas Trifon veade unâ turlie di contrastu pi care aeste “Confesiun’i” a lu Nicolae-Şerban Tanaşoca lu fac cu stilul a lui di scriire, care easte un stil “avar, ică oarfân, tru generalităţ şi giudicăţ globale”; tru “Confesiun’i”, ama, si veade, si citeaşte, unâ serie di pasaje declarative, aestu hiindalui un semnu, după cum dzâţe Nicolas Trifon, : “că avem a faţire cu concluzii ţi traduc convindziri profunde”.

Istorima a luştor Confesiuni acaţă di la stribunulu a lui pap, stripapulu pi linie maternă Dumitru Badralexi, trâ care pasajulu selectat nâ spune că eara, alidzem, : “descendentu directu a lu Alexis Bardă (ică şi Badralexi), fondatorulu a localitatil’ei Călivile al Badralexi, azâ Kato Vermion, în zona Veril’ei”. Confesiun’ile nâ informeadzâ că Dumitru Badralexi eara un di aţel’i dzaţe tiniri aduşi di preftul Averchie, tru 1865, la Bucureşti, şi s-hibâ educaţ, la şcoala “Sâmţâl’i Apostoli”, apoia, alidzem, : “sâ si toarnă acasă şi să întemel’iadză şcol’iuri româneşti, cu scupolu să ‘’xana-, sâ iaradişteaptă ‘’ conştiinţa românească a aromân’ilor ».

Nicolas Trifon lu alfă cu mare precizie pasajulu din “Confesiun’i” în care videm acţiunea ţi u nchisea preftul Averchie nu putu s-aibâ hâirea la care avea umute. Dăm şi noi aestu citat cu zboarâle a lu Nicolae-Şerban Tanaşoca:

« Şi experienţele a familil’ei şi propriile a meale cercetări ştiinţifice mi convinsiră până tru sone că şcol’iurile româneşti din Peninsula Balcanică nu au reuşită să ‘’iaradişteaptâ’’ dicât ună parte, şi nu aţea mai marea – di aromân’i ; eale fură mai curundu pepiniere, locuri di creaştire şi formare, di imigranţâ în România, dicât instituţii cu scupolu să consolideadză, aşi cum si avea vrută iniţial, identitatea etnică şi culturală a aromân’ilor, ca minoritate naţională românească, in patriile a lor balcaniţe.”

Aestu pasaj contiinuâ cu unâ m’icâ alâxire di perspectivâ: “Nu-i mai puţân adevărat ama că, fără aeste şcol’iuri, aromân’il’i vrea sâ eara di multu deromanizaţ şi că tot ţi înseamnă literatură dialectală aromânească si-are dezvoltat tru aumbra şcoalâl’ei românească, prin oamen’i care si simţea român’i şi si comporta aşi. » (P. 7-8.)”

Maca dzâsim trâ experienţile a li familie, cum dzâţe textul a Confesiun’ilor, si cade s-m’eardzim la articolul a lu Nicolas Trifon, tru loculu iu si aduc aminte, alidzem:

dauă portrete special di emoţionante.” Primulu easte aţel a pap-sui a lu Nicolae-Şerban Tanaşoca, pap-su “tot pe linie maternă, format la liceulu de la Bitolia, studentu apoia la Bucureşti, medic un chiro la Veria, înainte di să v’ină cu familia să se instaleadză ca medic la Bazargic iu decedeadză prematur tru 1934. « Toţ aţel’i care lu-au cunoscută, m’i zburârâ di el ca dispre un om ahoria »”.

Nicolas Trifon aflâ tru zboarâle a lu Nicolae-Şerban Tanaşoca unâ canda confirmare a lucrului fârâ hâire a înviţâmintului românescu tru Imperiul Otoman. Eara ama zborulu di un om tricut tru ilichie, ţi nu putea sâ si adapteadză la unâ banâ nauâ trâ el, tru Ţara Românească, ţi cara că înv’isatâ di el. Nicolae-Şerban Tanaşoca:

« Ca să spun întregulu aver, buniculu, papulu a meu eara, si pare, aros de nostalghia a Veril’ei, cu chefea frâmtâ de inechităţâle sociale şi indignat de violenţile din bana politică românească — alăsă şi însemnări tru aţist sensu într-ună aghendă — şi lu avea bătută ună fichire, l’i-avea tricutâ prin cap minduita tra să si toarnă în Grecia » (p. 10).

* * * * * *

Al doilea portret easte aţel a cusurinâlei de gradul doi a li mame a autorului, Florica Bagdasar, născută Ciumetti, ministru a sănătatil’ei întră 1946 şi 1948, exclusă din Partidulu comunistu în 1951, ulterior reabilitată parţial.

Ma că dzâţeam trâ ponulu, trâ dorulu ţi lu mâţina pi bunulu paplu a lu Nicolae-Şerban Tanaşoca, tra sâ si toarnâ tru Gărţie, lipseaşte s-li avem tru minte şi zboarâle aeste a lu Nicolae-Şerban Tanaşoca, aţel a cure “Confesiuni” li comenteadză Nicolas Trifon, obiectiv ama şi cu tim’ie:

“Cred, […], că merităă să nâ angajăm tru aţistă aventură transdanubiană”, piste Dunăre, şi să v’inim noi aromân’il’i aoa în România.

Nicolas Trifon u duţe ninte prezentarea a lucurlui a lu Nicolae-Şerban Tanaşoca, lucrările ţi li are publicata. Va lu bitisim aestu comentariu la articolulu a lu Nicolas Trifon, cu unâ expresie loatâ tama di-tru articol:

“Dispariţia subită, pi dinapandica, a lui Nicolae-Şerban Tanaşoca easte trâ mine ună cheardire iremediabilă şi pe plan emoţional, şi pi plan intelectual.”

Tru işita mesului mai — Dzuua a Român’ilor di Pritutţido ! Easte unâ sărbătoarea a identitatil’eiromânească, sârbâtoarea ţi ndoi an’i ma ninte fu ţânută pi 30 andreu, tamam Dzuua Sâmtului Andrei, apostalul creştinător a român’ilor. Maca tu an’il’i 2007- 2017 sărbătoarea a identitatil’ei ropmânească fu ţânută di Dzuua a Sâmtului Andrei, anulu aestu ea, sărbătoarea a identitatil’ei românească, cu naua numâ Dzuua a Român’ilor di Pritutţido fu sărbătorită pi 28 mai, uidisit cu apofasea ta s-hibă aestâ sărbatoare tru ultima dumânică a mesului mai, adică dzuua di dumânică aşi cum fu sărbătorită şi dioil’i an’i di mai nainte, 2015 şi 2016.

Ministrulu trâ român’il’i di Pritutţido, Andreea Păstârnac, lâ transmise a român’ilor di nafoara a graniţilor a li Romnie, a român’ilor di Pritutţido, un mesaj di comuniune a identitatil’ei şi simţiril’ei românească. Ea dzâse că Ministerulu trâ Român’il’i di Pritutţido u dedicăă aestâ dzuuă a educaţil’ei, sumcundil’inda importanţa a limbâl’ei maternă ca elementu identitar, după cum scrie site-ul “timpromânesc.ro”.

Ea aduse aminte proiectile dedicate a liştei dzuuă: seminarulu “Limba română mai aproapea di casă”, maratonulu media de cunoaştire di cătră opinia publică a iniţiativilor di-tru domeniul a educaţil’ei, programulu intitulat “Limba română — Educaţie şi Comunicare”, pri-tru care dascal’lil’i, cadrele didactiţe, trâ arhiusită din Spania, Italia şi Marea Britanie, sunt agiutate cu suporturi de curs şi sesiuni di pregătire, şi dzâse că aşi poate sâ si veadă, alidzem, “prioritatea pi care Ministerulu trâ Românil’i di Pritutţido u acoordă a educaţil’ei în limba română”.

111……………..

Valorile culturale, tradiţiile româneşti fură promovate dinclo di graniţe, tru comunitatea românească din Salamanca , Spania în cadrulu a unui concertu extraordinar di muzică tradiţională românească.

Elena Merişoreanu, Elisabeta Turcu Juverdeanu, Ilie Caraş, Florica Badea Stoica, Macedon Botarla, Haiducii Vlădicii, Ansamblul Someşul concertară în Piaţa de Las Ursulas, din Salamanca, tru dzuua di dumânică, în data de 28 mai 2017.

Evenimentul trâ marcarea a Dzuuâl’ei a Român’ilor di Pritutţido fu organizat di Institutulu Cultural Român şi Institutulu Eudoxiu Hurmuzachi trâ românil’i di pritutţido în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă Română a Spanil’ei şi Portugalil’ei şi Parohia Ortodoxă Română din Salamanca.

222…………..

Preşedintile a Româniil’ei, domnul Klaus Iohannis, transmise dumânică, 28 mai, un mesaj cu aform’ia a li Dzuuâ a Român’ilor di Pritutţido şi di care dam maşi frazile di-tru arhuisită şi, respectiv, di-tru bitisită:

Ca tru hibă ţe ultimă dumânică a mesului mai, ază sărbătorim DZuua a Român’ilor di Pretutţido, dzuuă în care, iuţido s-nâ aflăm, xanadescoperim bucuril’a şi haraua că faţim parte dintr-un popol ţi are oferită ahât di multe a întreagâl’ei lume.

[…]

Indiferentu/adiafur di domeniul tru care lucreadză, m’i-am dor ca românil’i di pritutţido să si susţână reciproc şi să partiicipă la luarea a deciziilor care lâ afecteadză bana.

La mulţi an’i român’i, di aoaţe sau di acloţe!”

Trâ marcare aestă sărbătoare, Preşedintile a Româniil’ei, domnul Klaus Iohannis, participăă alantă dzuuă, 29 mai, la Muzeulu Naţional Cotroceni, la vernisajulu, dişcl’idirea, a expoziţil’ei Aici – Acolo”/Aoaţe-Aclo (oportunităţ di imagine trâ toţ jurnaliştil’i acreditaţ).

333……

Iniţiatorulu a modificaril’ei leghislativă, pri-tru care dzuua di sărbătoare a identitatil’ei românească s-hibă marcată tru mesulu mai (şi nu cum eara ma ninte, tru an’il’i 2007-2014) tru ultima dzuuă di brumar, fu deputatulu PNL de Diaspora, Aurelian Mihai, care, la 23 aprilie 2015, fâţea declaraţia trâ situaţia votului care decise aestâ alâxire şi adapse că aestă modificare fu faptă la câftarea a comunităţâlor di român’i din afoara graniţelor a statului român.

Tutunâoară, deputatulu Aurelian Mihai dzâse că mesulu mai easte chirolu tru care si marcheadză mai multe sărbători a li familie, pricum Dzuua a li Mamă (prima dumânică din mai), Dzuua a Tatălui (a daua dumânică din mai), ama şi DZuua Europâlei sau DZuua a Independenţâl’ei di Stat, daule celebrate la 9 mai.

***********************************************************

Mesulu mai easte şi Dzuua a Decretului imperial ottoman, di la 23 mai 1905, pri-tru care sultanulu Abdul Hamid al doilea “tru marea a lui buneaţă cătră supuşil’i di-tru imperiu”, si spunea tru decret, deade şi a creştinilor român’i di-tru imperiu îndreptul di milete creştină ahoria, tra s-poată sâ-şi ţânâ identitatea româneascâ-armânească.

Goran Puşuticulu nâ informeadză că la Constanţa aestâ dzuuâ, a iradelui cu ndreptul di milete di-tru Imperiul Otoman, fu marcatâ printr-ună slujbă relighioasă la bâsearica di Constanţa, “Sâmţâl’i Constantin şi Elena”. Slujba si ţânu tru dzuua di 23 mai, şi Goran Puşuticulu dzâţe:

“ […]

Basearica […] di Custantsa apruche dzats di armanji la Samta liturghii ti-anami a Samtalui Oani Gura di Malama. Dgheavasea u featsi preftul econom stavrofor Yioryi Dima agiutat di psaltul Arman Coli Racu, prezidentul a Sutsataljei Yi-Andoni di Iezer a Armanjlor di Custantsa. Cartsali basericheshtsa ti aesta cantari li adrara traducatorlu Dina Cuvata shi muzicologlu Iani Cugeabashia, dolji dit R. Machidunia.

Un musheat spectatul cu cantitsi basiricheshtsa tsanu pareea Vanghilizmolu di M. Kogalniceanu, cumandusita di darutlu activistu Costa Puljiu. Alji haristusim ti aestu lucru shi ti copuslu tsi-l fatsi daima ta s-lu scoata ambuiveti lucurlu armanescu.

Iventul fu anvalit di mass-media prit Radio Constantsa shi prezentsa-a giurnalistaljei Steliana Bajdechi shi prit Antena 1 TV Constantsa.

[…] “

Tut el nâ informeadzâ că suţata di Scopia, UCAM, Unia ti cultura a Armanjlor dit Machidunii, ligat di aestâ dzuuâ, 23 mai, cathe an, are “andamaseri cu institutsiili-a statlui shi cu ambasadi xeani tu R. Machidunia.” Şi că:

“Anlu aestu delegatsia fapta di Dina Cuvata, Tegu al Shuca shi Iana Nicolova avura andamasi cu ambasdadorlji ali Frantsii shi ali Spanii. Elji al prezentara lucurlu a sutsataljei ti cultura armaneasca sh-li durusira ambasadili cu niscanti di publicatsiili, cartsa shi revisti a Uniiljei.

Interesantu easti faptu ca ambasadorlu interiamr a Spaniiljei tu R. Machidunia eastti un Catalan, iara fen-su a lui fu bun oaspi cu marli oaspi-a Armanjlor, Lluis Maria de Puig, a curi numa easti ti daima ligata cu amintaticlu-a Recomandariljei 1333.”

Simneadză: “Cu tinjii, Goran P.”

23 mai easte dzuuâ di mare semnificaţie trâ armân’i. Supuşi creştin’i, tru anulu 1905, tru Imperiul Otoman, care eara lândzidulu a Europa`l’ei, şi di aţea aform’ie el şi fu inlocuit la Revoluţi a Tinirilor turţâ, di-tru 1908, cu Republica Turcia, armân’il’i furâ agiutaţ di creştin’il’i di-tru Peninsula Balca si di-tru Europa tra s-amintă ndrepturi tru Imperiul a Semilunâl’ei. La câftarea a statului roma`n, mările puteri europeane furâ simfune tra s-bagă şi eale presiune pi Imperiul otoman, care la 23 mai 1905 deade un decret imperial trâ ndrepturi tru imperiul a Sultanului Abdul Hamid doilu. Constantin Belemace (1848 — 1934), a cure sărbătoare di numă eara la 21 mai l’i ncl’inăă ună poezie a “Măritului Sultan”. Tru protulu polim mondial tru istoria a armân’ilor easte consemnat şi un altu evenimentu ţi, tru anulu 1977 u aduţea aminte republica di Cruşuva, di 10 dzâle, di tru anulu 1903, di la Dzuua a Sâmtului Ilie.

********************

M’eardzim tru tricutulu a arămăn’ilor cu unâ:

Expoziţie di fotografie, la sediul a Suţatâl’ei culturalâ armâneascâ di Bucureşti. Tru un comunicat di presă, organizaţia adusă aminte nâ informeadzâ că di gioi vârâ dauâ siptamăn’i, la Sala di expoziţii a Suţatâl’ei culturalâ armânească va s-hibâ di gioi 25 mai pânâ vineri 9 cirişar dişclisâ expoziţia di fotograie “Memori armâneşti”, autor Coli Caranica membru Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania, care easte născut tru unâ familie di Tulcea. Coli Caranica “rescrie în fotografii momente di-tru cotidfianulu a banâl’ei a arămăn’ilor din trecut”, si spune tru comunicatulu di presă a “Lucrarile sunt incarcate cu detalii autentice legate de portul traditional armanescu, adeţ, ocupaţii şi zânăţ a oamenilor di-tru chirolu a bun’ilor pâpân’i şi striâpânân’i.” Încl’is citatulu. Şi si da şi detatlii tehniţe: “Aţeale 35 de fotografii sunt realizate color pe pândza, unâ propunere tehnica a artistului care impleteaşte tropurile di redare a trecutului cu mutrita si atitudinea prezenta.

Vernisajul va aibă loc in prezenta membrilor a Asociatieli a Artistilor Fotografi din Romania si a oaspiţâlor şi priiatin’ilor roman’i si aroman’i si va hibă prefatat de Conf. Dr. Gica Alexandru si Prof. Livia Deac.

* * * * * *

Anulu aestu si fac, si împlin’escu 20 an’i di cându, tru Adunarea Parlamentară a Consiliului a li Europă, fu votată “Recomandarea 1333 trâ ndrepturi culturale şi lilngvistiţe a armân’ilor”. Chira Manţu nâ informeadză că, alidzem, : “

Cu furnjia câ tu meslu Cirishearu s-umplu 20 di anji di cându fu aprukeatâ di Adunarea Parlamentarâ a Consilui ali Europâ, Strasbourg, Recommendation 1333 […]”, unâ diligatsiuni di la Consiliulu a Armânjiloru (Prezidentul Niculaki Caracota deadunu cu Kira shi Yiani Mantsu) featsi unâ cali Brüxelles, la Parlamentulu Europeanu.”

Aestâ cale “diligaţiunea” u feaţe pi 11 mai, şi Kira Manţu nâ spune că membril’I a delegaţil’ei, ghilimele, :

“S-adunarâ cu NILS TORVALDS di la Comisiunea “Intergroup for Traditional Minorities National Communities and Languages”.

S-featsi cuvendâ ti catandisea a limbâljei shi a culturii a Armânjiloru — limbă nipricunuscutâ ca minoritarâ icâ reghionalâ (cu njicâ exceptiuni:FYROM).

Delegatsiunea căftă:

– monitoridzarea a “Recommendation/Dimândarea 1333” ti itia câ nu fu hâbârsitâ shi nitsi bâgatâ tu practikii.

– tu Parlamentulu Europeanu sâ s-facâ unâ muabeti dishcljisâ ti limba a Armânjiloru — ashi cumu fu la 1997 tu Adunarea Parlamentarâ di la Consiliu ali Europâ, la 23.06. 1997.

– căljiuri concreti ti ascâparea a limbâljei armâni cari s-aflâ tu unâ catandasi ahoryea, multu greauâ, ti itia câ Armânjilji bâneadzâ asprândits tu 5 vâsilii ditu Balcanu.

Nils Torvalds tâxi câ va li ducâ ma nâiti aesti câftări shi câ di toamnâ icâ di iarnâ va s-poatâ s-andreagâ aestâ muabeti ti Armânji la Parlamentulu Europeanu.

N.Torvalds zburâ ti “Minority SafePack” — unu proiectu nou cari s-aducă nomuri tsi prindi s-hibă obligatoari ti craturli tu cari bâneadzâ minoritătsli/comunitătsli reghionali shi limbili a loru.

Cându aestu proiectu va s-hibâ aprukeatu di comisiunea di la Parlamentulu Europeanu — minoritătsli shi limbili minoritari/reghionali va s-aibâ unu cadru giuridicu di mari simasii, cari va s-bagâ pi cali shi tsi fonduri finantsiari va s-hibâ aprukeati ti aesti limbi.”

Kira Mantsu

* * * * * * *

Di la un eveninmentu di-tru 1997, treaţim la un evenimentu di-tru chirolu a protului polim mondial, di-tru anulu 1917, care fu adus aminte cu un simpozion, di pi 13 mai, di Scopia, aşi cum n informeadzâ Maria Crangu Shapcan’i (Nicolova). Easte zborulu di manifestarea, orientatâ pi dauâ tematiţ:

Simpozium internatsional:

100 di anji di Printsipatlu armãnescu Pind shi

100 di anji di internarea a Armãnjlor

Scopia, 13 di mai anlu 2017

Manifestarea fu organizată, în colaborare cu Facultatea di filozofie “Chiril şi Metopdiu”, di naua Suţată “SÃU INTEGRA NAUÔ, prezidentu d-na Maria Nicolova, şi Vitse-prezidenta D-r Iana Mihailova. Moderator a Simpoziumlui fu Dots. D-r Nicola Minov. Fură prezentate optu referate, a cure tematica si leaga di protulu referat prezentat. n.1: Cãtrã ãntribarea ti autonomia a Pindului – Prof.D-r Vancio Chencov.

Alante referate –

Referat n..2: Autonomia a Pindului vidzutã pit documentili ofitsiali (Ciarshar- Yizmãciunj 1917)- Dots. D-r Irena Avirovich – Dots. D-r Nicola Minov Referat n.3: Autonomia a Pindului di la anlu 1917 pit aduserli a minti a Partitsipantsãlor – Stefan Shteriov Referat n.4: Surghiuni – Prof.D-r Alexandru Gica, Romãnia Referat n..5: Titsi shi cum eara internats Armãnjlji di Crushuva tu chirolu a Protlui Polim Mundial? – Dots. D-r Nicola Minov Referat n.6: Armãnjlji tu criza deportãrloru di tu Protlu Polimu Mondial — Unã analizã sotsiologhicã shi identitarã – Prof.D-r EANACHE XEANLU, Romãnia Referat n.7: Internatsia a Armãnjlor di Sud-Ascapitatlu ali Machidunii tu Vãrgãrii (1916-1919/20) – Iordan Trtsa Referat n.8: Deportarea a Armãnjlor dit Machidunia di Dat PIRMITUSEARE: Dimitar Mihailovschi Cusizic

Dăm şi arhiusita a alocuţiunil’ei di ghiniviniţâ ică PROTUZBOR a lu Nicola Minov:

Pi 29 di august s-fac 100 di anj di dzua cãndu Armãnjlji di Pindu u

proclamarã autonomia a cantonlui armãnescu Pind. Mutritã pit istoria,

actul di proclamari a autonomiljei undzeashti pi romantizmu naiv — utopii,

cari, cara s-ljea tu videari conditsiili locali shi constelatsia a relatsiilor

internatsionali tu chirolu a Protlui polim mundial, nu avea cana shansã sfacã

realitati.

Evenimentu teatral în România. Luni, septamăna tricută, 8 mai, tru câsâbălu Timişoara, di România si feaţe Gala a Premiilor Uniter (a organizaţil’ei a teatrilor din România, organizaţie a cure preşedinte easte omulu di teatru, Ion Caramitru; aduţim aminte că easte di fară armâneascâ, şi easte preşedinte şi a suţatâl’ei di culturâ Macedo-Română. Luni 8 mai fu ediţia a XXV-a, a Galâl’ei a Premiilor Uniter 2017, şi avu loc la Teatrulu Naţional Mihai Eminescu” din Timişoara.

Furâ: 10 premianţâ, 33 de nominalizaţi şi peste 600 de invitaţi. Fură date, fârâ sâ spunim şi numile a ţilor premianţâ: un premiu di excelenţâ, ma multe premii trâ întreaga activitate: a unui actor, unâ actriţâ, un reghizor, un schenograf, un critic şi istoric teatral. Fură date şi premii speciale

– un trâ proiecte inedite şi realizări remarcabile acordat Teatrului Naţional Mihai Eminescu” din Timişoara pentru realizarea Sălii 2 (Manej)

– un Premiul special acordat a unei scenografă ( Eugenia Tărăşescu-Jianu) trâ ună carieră excepţională în teatrul de păpuşi şi marionete

Premiul special acordat Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii de Arte George Enescu” din Iaşi pentru contribuţia întregului corp universitar la dezvoltarea vieţii teatrale şi culturale naţionale

Premiul special acordat actriţei Irene Flamann Catalina pentru o viaţă dedicată Teatrului Naţional Mihai Eminescu” din Timişoara.

Juriul care deade aeste premii: Alexandru Darie — regizor, Dana Dogaru — actriţă, Luana Drăgoiescu — scenografă, Florica Ichim — critic de teatru şi Maria Sârbu — critic de teatru.

Alte premii fură:

Premiul British Council a fost acordat a li Marina Constantinescu, director artistic şi selecţioner a Festivalului Naţional de Teatru.

Premiul Preşedintelui UNITER Ion Caramitru — acordat a Simonâl’ei Neumann, directorulu Asociaţil’ei Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021.

Nicolae Robu, Primarul Timişoarâl’ei, îl’i acordăă a lu Ion Caramitru ună diplomă di excelenţă din partea municipiului Timişoara, la 25 di an’i di Gală UNITER şi la 75 di an’i di bană.

Ion Caramitru, Preşedintele UNITER dzâse: Arhiusiiu Gala Premiilor UNITER cându aveam 50 di an’i şi iatu-me la 75, m’ergânda năinte cu ea“.

***********************

Di la teatru în România, treaţim la teatru tru Gârţie.

Evenimentu teatral la Suţata armânească di Veria. Aoaltari dumânică, 14 mai,

Grupulu di teatru di la Suţata arm`neasca, di Veria piesa de teatru ~ Cuscra Pirvuliata — di Perivole ~

Un spectacol tru limba a li etnie vlahă scrisă di Zoe Papazisi şi tru adaptarea a lu Tache Gheorghiu. !!

Si cade sâ spunim aoa şi zboarâle postate di profesorulu doctor Fanis Dasulas, autor a unei monografie tru lucrarea a lui di doctoat trâ hoara Aminciu, zboară di plândzire trâ mira laie a li Zoe Papazisi, trâ a cure moarte vă spusim siptâmâna tricutâ, cându, pi 9 mai fu ngrupată şi pitricută aşi pi lumea alantâ Zoe Papazisi. Fanis Dasula, ca unâ miriulusire di Aminciu trâ pirvul’eata Zoe Papazisi dzâţe: “Dzua di astădzî fu greao ti tutşî armînĺi. Îngruparea a unei armînă ci avea doru alithinosu ti cultura aĺei părintească străhiptă suflitle a tutulor care lă bate inima ti aestă cultură. Zoitsa erai unlu di stururle ci se arădzămă armănamea tu văcîte sălabe. Ti pitrecu oară bună cu aeste baire di năşte boci armăneşti: «Zoitsă ńi calea ci întsî loaşî / easte multu greao / şî acía iu vă ti dúci / vrei múlte s’ tréci / Zoitsă ńi s’ nu ti mărănedzî / ma s’ bági iridjadzî / ta s’ potsî s le tréci / Zoitsă ńi s’ nu ti mărănedzî / că acia íu te duci / cîtsî vă s easă si in te apodhixească …….»

************************

Ma că spusim numa a li Zoe Papazisi Papatheodoru, care scoase prota a l’ei carte pi armâneaşte, tru Gârţie, tru anulu 1985, treaţim şi la poeta care tru 1985 lucră deadun cu Hristu Cândoveanu, şi scoasiră tru 1985, antologhia di poezie armânească, “Un veac de poezie aromână”. Agiundzim aşi la evenimentul di tru intrata a liştei primuveară, cându la intrata marţuluilui, pi 3 marţu fu sărbătorită dzuua a scriitorilor, reuniţ tru organizaţia PEN (poeţ, eseişti şi nuvelişti).

DZuua Mondială a Scriitorilor easte ună sărbătoare a literaturâl’ei şi culturâl’ei universale; ea fu propusă şi bâgată tru practichie la un Congres internaţional al PEN Club, din 1986. PEN Club International (Poeţ, Eseişti şi Nuvelişti). PEN Clubulu Român are loată naştire tru 1923 şi un di membril’i fondatori fu şi un scriitor di arâzgă armâneascâ după mamă-sa, Lucian Blaga (1895-1961). Aduţim aminte că şi tora avem membri armân’i tru organizaţia PEN, easte poeta armână ţi bâneadzâ tru Ghirmănie, Kira Manţu. În prezentu, DZuua Mondială a Scriitorilor este serbată de aţeale 130 de filiale a PEN Clubului din întreaga lume

***************************

Ună cunoscută cântâtoare armânâ ţi tora si toarnâ iara tru aria a cânticului, după ţi iniţial avea scoasâ unâ ploace cu cântiţe armâneşti, tru anulu 1993, şi diapoia Nastasia Costara. Ea fu oaspită pi 5 mai, la suţata culturalâ armâneascâ di Bucureşti, după care si duse şi la suţata di Câmpulung, suţata “Nicu Hagi”, cunoscută trâ activiţăţle culturale cu adeţ armâneşti. Aclo eara dus şi cântâtorulu Pero Ţaţa, protagonistul a filmului “Cârvanea armâneascâ”, 2015. Tru un interviu pi care lâ-l lo a doilor cântâtori colegulu a nostru Taşcu Lala, PeroŢaţa are zboarâ di alâvdare trâ suţata “Nicu Hagi” di Câmpulung, care faţe un muşat efortu trâ ţânirea a culturâl’ei armânească, pri-tru adeţ şi pri-tru cântic, unâ muşatâ gârdină di lilice a zboarâlor di-tru grailu-nâ armânescu. Pero Ţaţa dzâse:

Câmpulung io nu steam câ ari armân’i. Ma ari unâ mari ligâturâ tu Românie cu tuţ armân’il’i. Şi ia vedz deade Dumidza estan s-nâ videm ş-cu Anastasia, ma io va-l’i dzâcu Sia câ tuţ armân’i’i dzâţea Sia şi multu în’i si faţe chefea cându va s-dzâcu Sia câ di multu chiro nu lu-aveam avdzâta aţel zbor, că noi lu aveam în casâ, multi Sie şi aşi.

Ma nu i ntribarea câ va s-adrăm canticlu. Ntribarea easti s-nâ adunăm ţi ma multi ori. Ntribarea easte s-nu nâ agârsim, tora cându dzâcu câ mi cânâscuiu cu mulţâ armân’i dit Românie icâ dit Gârţie icâ dit Machidunie. Ţi-i aţea ţi nâ cunoscum cu armân’il’i ?

Io voi sâ spun: easte maşi limba. Limba poate sâ-l ducâ omlu multu largu. Ma sâ stii limba, nu ti aspari ni di canticu, ni di iţe altuţiva.

Şi aşi ş-cu Sia nâ cunoscum şi în’i pare câ va s-adrăm di aoa şi nclo multe, multe, lucre ţi putem s-adrăm.

REPORTER (T. Lala) — S-vâ agiuută, s-nâ agiuutâ Dumidză, tin’isit Pero Tsatsa, limba u lucrăm cu cânticlu, cu giocurle, cu arădzle cum spuneai ma ninte, cu andamosile ţi li avem un alantu, cu suţata ţi nâ him deadun şi ţi lucrăm aestâ limbâ, aestâ culturâ sâ u ţânim tru banâ.

Haristo multu ti interviu, tin’isit Pero Ţaţa, ţâ or multâ sânâtati şi s-triţeţ cu harauâ şi tora seara la suţata a domnului Emil Hagi, la suţata “ Nicu Hagi” .

PERO TSATSA — Io tu soni va s-dzâcu evharisto şi a vauâ, evharisto multu şi la tuţ armân’il’i cari lu ascultâ aestu radio (RRI). Aestu radio s-avde. S-avde ş-tu Românie, ma s-avde ş-nafoarâ di Românie, multu largu.

Dzuua di 9 mai are unâ triplâ importanţă trâ români. Prota importanţă, ma sâ zbur`m cronologhic, easte aţea că aoa şi 140 di anI si amintă independenţa di stat a Româniilei di sum imperiul ottoman. Anulu alantu, tru 1878, fu amintat un decreta imperial, di cătră statulu roman, dio la Imperiul ottoman şi trâ indrepturile a aromânilor, aşi cum si amintă şi tru anulu 1905, cama marile decret imperial trâ aromânI, la 23 mai 1905. La alţâ 40 di anI di la aestu decret, la 9 mai si bitisi polimulu mondial contra a Ghirmâniilei a lu Hitler, doilu polim mondial. La aestâ victorie şi România deade un mic agiutor pri-tru aţea, că la 23 agustu 1944 li turnă armile contra a nemţâlor cu care eara aliatâ, şi tricu di partea a naţiunilor Unite. Aestâ turnamre a armilor lu şcurtă polimulu cu 6 meşi. Pi bună ndriptate dzuua di 23 agustu fu un chiro celecbratâ, până la revoluţia di-tru 1989, ca dzuuă naţională a li Românie. Eara ca ună participare a li Românie la bana internaţională.

La 9 Mai 1945, sub goadile concentriţe a fortilor a Natiunilor Unite, Ghermania nazista fu forţată să capituleadză neconditionat, aşi că ţel de-al II-lea polim mondial declansat di axa Berlin- Roma- Tokio, tru anulu 1939, si bitisi tru Europa. Tru arada statilor azvingatoare si aflaa si tara noastra, care la 23 Agustu 1944 iase din alianta cu Ghermania nazista si treaţe in alianta cu tarile di-tru Natiunile Unite, cu intreg potentialul economic, cu armata di piste 600 de mile di oameni.

A treia simasie a Dzuuâlei di 9 mai easte aţea di Dzuua a Europâlei, ică şi Dzuua Schuman. Easte unâ sarbătoare anuală a pacilei şi a unitatilei în Europa. Aestâ Dzuuă si sărbătoreaşte di dauă ori, uidisit după daule organisme di nivel European a cure lâ easte nclinată: 5 mai trâ Consiliul a Europâlei şi 9 mai trâ Uniunea Europeană (UE). Trâ UE, aestă dzuuă easte tutunâoară cunoscută şi ca DZuua Schuman, comemorândalui declaraţia istorică a ministrului de externe francez, Robert Schuman.

DZuua Consiliului a Europâlei reflectă propria înhiinţare tru 1949, în timp ţi Uniunea Europeană celebreadză data a propunerilei a li înhiinţare CECO tru 1950. DZuua Europâlei easte unulu di simbolurile europeane cu scupolu să promoveadză unitatea tru arada a europeanilor.

Să spunim ninca ndauă date loate di pi internet:

Consiliul a Europâlei fu fondat la 5 mai 1949, şi aşi, tru 1964 aleapse aestă dată trâ celebrare propria înhiinţare. Cu toate aestea, liderili a comunităţâlor decisiră să stabilească DZuua Europâlei la 9 mai 1950, tru comemorarea Declaraţilei Schuman. Pri-tru aestă declaraţie, Robert Schuman propusu unirea industriilor de cileche şi cărbuni a Franţâlei, Ghermaniilei di Vestu şi a altor state, ducânda la crearea Comunitatilei Europeană a Cărbunelui şi Cilechilei.

* * * * * * *

Cu nvirinare, Florentina Costea, birbililu a cânticului armânescu, nâ spune tru un email di pi 8 mai, că muri unâ talentatâ scriitoare şi folcloristă armânâ di-tru Gârţie, care scoase şi unâ carte cu cântiţile a armânilor, alâsă cundililu di unâ parte şi nu mata are s-li scrie cărţâle ţi li scria. Zoe Papazisi-Papateodoru, di Perivole, muri.

Si cade s-li spunim plângutile trâ aestâ moarte, di la fraţâlI şi surările di-tru Grăţie.

Nikos M. Vrazitoulis, ţi canda mirghiuluseaşte cu stihuri loate di-tru cartea a li Zoe, “Ta traghudia ton vlahon”, dzâţe aşi:

Paduri di munts, s` nu discljidets / sh` voi pulji s` nu mai cantatsa / sh` voi tuts armanj di vlahuhori / ti lai sa va nvistetsa / ca una habari noi avdzim / noi acelji din Pirivoli…

[CALEA AMBAR ZOITSA…]

Ta tragudia ton vlahon

Despina Zduku nâ aduţe aminte numa a unei altâ carte scrisă di Zoe Papazisi-Papateodoru: Paramithia ton vlahon (96) Trikalon.

Iar, Despina Hanelli, canda arâdâpseaşte şi ea plângue, cându spune după textul biblic, cum easte bana a omului, care ahat aghonea treaţe:

Omlu –

ca iarba easte bana alui/ ca floară dit câmpu/ acşî va cadâ//că vimtu tricu pisti elu/

şî nu va hibă/ şî nu va să ştibă/ loclu alui

cale bună soră dzâţe Despina, şi dzâţim şi noi la microfon diunâoară cu ea.

Zoe Papazisi Papatheodoru eara cunoscută şi di armânI, di surări şi fraţ din România. Flori Costea, cântâtoarea, di la pareia “Via Blakanika”, nâ didea hâbarea aşi:

Cu dureari tu suflitu v-aspunu ca Zoi Papazissi-Papatheodorou dusi s-aspuna pirmithi ti anyili.

Angruparea va s-hiba mani, Perivoli…

Di ndoi meshi Zoi eara landzida, iara tu atsea ditu soni muabeti tsi u avui cu ea tu bitisita di Apriiru, dzatsea: “Pistipsescu veara s-hiu ca vara calu sanaoasa!”…sh-ia ca veara nu u ashtipta.

Zoi eara una mljeari cum ptsani amu vidzuta. Dumnidza s-u ljearta!

Cu anvirinu,

Florentina

Câte un zbor dzâsiră Marian Budesh, Goran Puşuticulu, marea cântâtoare armâneascâ Sirma Grandzulea, profesorulu conferențiar doctor Alexandru Gica, lingvista doctor Mariana Bara, scriitoarea Kira Manţu.

mariana bara:

Loashi calea cata la Dumnidzalu, duruta Zuitsa, multu ayonjea.

Na dinasimu di lucru sti pitritsemu di alargu, sna apridunamu cu boatsea a ta.

Dzâţe MB

Tuta Armanamea ditu alanta eta va s-aduna anvarliga, iara tini va la pirmituseshtsa pi Armaneashti!

Calea cu lunjina tu eta fara doru, Zoe-sh Dza stsa afla locu bunu tu Paradisu!

Dumlijarta,

S. Granzulea

Cali buna cata lunjna Zoe! Oară şi Alexandru Gica.

Iar, Goran Puşuticulu li zburaşte şi el a folcloristului Zoe Papazisi Papatheodoru:

Pirimifi mushati pi limba armaneasca s-la spuna a anghiljlor, iara bunlu Dumidza s-u-aiba tu-apanghiu shi s-u arhatipseasca tu Paradis.

Dumljearta.

G.P.

Un necrolog, un zbor trâ vruta Zoe, care tora nu mai easte, spuse şi KIRA MANTSU:

In Memoriam ZOE PAPAZISSI-PAPATHEODORU

Cali bunâ tu Paradhislu armânescu, durutâ soatsâ, Zoe!

Aclo iu ti-ashteaptâ vrutlu a tău nicukiru Panayioti!

Hâbarea mi-agudi ca sfulgu shi ahurhirâ sâ-nj treacâ tu minti musheatili oari tricuti deadunu…

Nâ vidzumu prota oarâ tu hoara a ljei vrutâ, Perivoli, la anlu 1988!

Ti haraua a noastâ sâ-nviscu cu stranjilu pirvuljatu… Armasi aestu caduru trâ adutseari-aminti…

La alti andamusi a armânjiloru ditu Gârtsii mutreamu gioclu ali Zoe tu corlu armânescu! Eara haraua a ljei atsea ma marea!

Zoe eara daima mashi Harauâ!

La 2014 n-adunămu Athena, la Seara di poezii armâneascâ iu, deadunu cu soatsâ, cântămu unâ searâ-ntreagâ…shi, atsea ditu soni oarâ, Bucureshti, la Sutsata armâneascâ…

Multu ayonjia n-alâsă Zoe… Avea nica lucru ti armânami.

S-nu agârshimu câ Zoe fu prota cari scoasi unâ carti pi limba armâneascâ, tu Gârtsii: ” Ta trayoudia ton Vlahon” (Cântitsli armânjiloru), Gutenberg, 1985. La 1996 tipusi “Paramithia ton Vlahon” (Pirmithili Armânjiloru).

Armânu mashi cadurli shi adutserli-aminti…

Dumnidzâ s-u ljiartâ shi s-u curdiseascâ tu locu musheatu, deadunu cu oaminji, armânji vruts!

Suţata “Fara Armânească dit România” faţe copus la nivel European tra s-agiută tiniril’i armân’i şi cilimean’il’i sâ si dişcl’idă cătră Europa. Cu un grantu di la Spaţiul Economic European (EEA- European economic Area) Suţata Fara Armânească, după cum nâ aduţe aminte şi Florentiona Costea, organiză anulu tricut un cursu cu numa “Nveaţă armâneaşte” (marţu 2015- apriliu 2016). Florentina Costea dzâţe, tru un email di pi 26 apriir, minduiaşte că, alidzem : “fatsi sa spunemu nica unã oarã tsi scoasi elu tu miydani, ama sh-cumu dutsemu hãbarli cama largu di aoa sh-ninti.” Ea aduţe aminte că: “Tu Romãnii, proyrama aesta di la fondurli norvegiene” fu kivirnisitã di Unitatea di Management ditu Ministerlu a Culturãljei.”

Flori Costea puncteadză tru unâ listă cu 12 poziţii turliile di activităţ pi care li dizvârti cursul aestu

1-ma ’nsusu di 240 di sihãts di cursuri di limbã armãneascã ti ficiurits sh-ti oaminj cama tu ilikii (dhascalitsi/dhascali: Chiratsa Gheorghe, Mirela Sima, Aurica Piha, Alexandru Gica); la aesti cursuri avumu sh-oaspits tinjisits, ditu Romãnii i ditu alti vãsilii: Yioryi Vrana, Kira Iorgoveanu Mantsu, Gica Godi, Alexandar Zikov, Anita Steria, Thede Kahl&Marilena Bara.

2- filadhi cu mathimati (cãti 40 di fishi) ti 2 ilikii di ficiurits (6-8 anj shi 9-12 anj) — andreapti di prof. Angela Iosif

3- filadhi (40 di fishi) cu mathimati ti oaminj cama tu ilikii — andreapti di Conf. univ. dr. Mariana Bara

4- cursu ti dhascalitsi — tsãnutu di prof. Angela Iosif

5- 12 stulii armãneshtsa ti miraki (6 ti mljieri, 6 ti bãrbats)

6- luarea parti la astritseri cuturali (Olimpiada a ficiuritsloru, Njica lãndãrushi) sh-la alti yiurtuseri (Lasa Preasinj, Ayiu Yioryi, Pap’ Cãrciunu, etc)

7- platforma on-line di anvitsari armãneashti (http://anveatsaarmaneashti.com/invata-online); aoa s-adrã ca baia copusu tora potu s-anveatsã armãneashti tuts tsi u shtiu limba englezã; pãnã tu aestã oarã, avemu ma-nsusu di 350 di ufilisitori

8- 20 audio-book-uri cu len-turlii di lucri nishani (muzicã modernã/veaclji, muzicã ti ficiurits, poemati, pirmithi di zãmani/pirmithi cama nali, mathimati di limba armãneascã, theatru, etc.)

9- Serli culturali armãneshtsã di Reykjavik” – dizvãrtiti tu Islandii

10- carti di isturii ti ficiurits&tiniri: “Armãnjlji – figures and facts” – adratã di Alexandru Gica (grafica: Monica Gica); cartea putets s-u dipunets di la aestu link: http://anveatsaarmaneashti.com/upload/eveniment/The%20book-%20Armanlji%20-figures%20and%20facts.pdf

11- shcurtu documentaru video cu proiectulu Anveatsã armãneashti!”

12- 2 conferintsi di presã

Florentina Costea

* * * * *

Profesorulu doctor Alexandru Gica, membru la Suţata Culturală Armânească di Bucureşti, nâ informeadză că tru evenimentile pi care li organizeadză Suţata culturală va hibă prezentată şi personalitatea a lu Nida Boga, autorulu a epopeil’ei “Voshopolea”. Anulu aestu, 2017, la editura “Mediacos Publishing”, di Bucureşti, fu tipusită ună carte cu temă politică, simnată Vadim Guzun şi Cristina Preutu: ““Macedoneanul” Nida Boga în dosarele Securităţii”. Alexandru Gica ilustreadză represiunea a regimului comunistu şi contra a lu Nida Boga, pri-tru aţea că-l’i fu loat un caiet di versuri cu numa “Golgota”, tru anulu 1961, pi timel’ilu a cure fu acuzat că easte contra a regimului politic. Alexandru Gica nă pitreaţe pi-tru email treie poezii scrise di un Nida Boga ţi avea bitisită tru 1950 scriirea chiro di trei an’i a li epopee cu ardirea a li Moscopole, la anulu 1769, şi tora la 18 cirişar 1951 videa cum reghimulu comunistu faţe unâ altâ nindriptate a arămăn’ilor, cându vârâ trei m’il’e şi giumitate di arămăn’i fură mutaţ cu domiciliu obligatoriu di Banat, cama marea parte di el’i tru Bărăgan, ama şi tru alte locuri din România. Tru prota poezie, di aţeale treile, cu numa tradusă în română di informatorulu Vlaicu ţi lu vigl’ea pi ascumta pi Nida Boga, titlul “Pentru macedo-romănii goniţi/aghuniţ din Banat”, Boga li l’ia diznou plângutile din Voshopole şi dzâţe: “Cadrilaterul, Dobrogea şi Banatul

Sunt pline de morminte macedo-române”.

A treia poezie nă spune, di la titlu ninca, un Nida Boga, ţi si muutâ contra a reghimului: “Amarul macedonenilor din România”.

Ama, durearea a lu Nida Boga, hiperbolizată homeric, si uidiseaşte ma ghine la un evenimentu istoric, ţi canda are proporţii cosmiţe. Easte epopeea “Voshopolea”.

* * * * * * * * * * *

Nida Boga (1886 — 1974) născut la Veles, pi apa a Vardarului, la vârâ 50 di km di Scopie. Faţe studiile medii la liceulu românescu di Bitule. Studiadză la Bucureşti istoria şi geografia, după care easte numit professor în ţară, în România. Ună di lucrărioe a lui cu caracter istoric are numa “Românii din Macedonia, Epir, Thesalia şi Albania”, apoia un studiu cu numa “Românii din Serbia şi Bulgaria”. Ţea mai valoroasa lucrarea a lu Nida Boga easte epopeea în sonete pi grailu armânescu, “Voshopole”, scrisă după cum nâ spune Hristu Cândroveanu tru un “Veac de poezie aromână”, ninca di pri-tru 1947 şi aflată în fază di finisare tru 1950; epopeea trâ politia armânească aspartă tru anulu 1769, di Ali Păşelu di Ianina cu hoardile a lui di turţâ, di ghegan’i şi câceaţ. Sonetile sunt grupate în 13 capitole, care au numile: Thimel’ilu ali Voshopole videm ca-ntr-un caleidoscop isnăhile di masturi, ama şi mirachea a armân’ilor trâ carte, cum easte tru sonetulu cu numa “Academia Nauă, Theodor Caval’ioti”: “Armân’il’i nu-au chimeri maşi ti umpleare/ El’i suntu anviţaţ şi s-li gulească […] Nida Boga pi timel’ilu a li comparaţie a numirului di locuitori cu Atena, Moscopole avea 60 di m’il’e, mai multu şi di Atena. Protile versuri a li epopee suntu ligate di oi: “Timel’ilu: Voshopole thimel’ilu că-l bâgară / Uiarl’i, ş-numa poate ca s-nâ spună/ [….] Tuţ cu tâmbarea viniră pi-anumiri,/ Ş-cu pâne sumulaie tu tisagă,/ Tu mână cu vârtoasă, nâ ciumagă,/ Cu căpri şi-oi pi dzeadzite s-li numiri”-./ Vahi nu eara puiată niţe stane,/ Apanghiu nu-avea omlu, Pravda, cân’il’i,/ Sirinlu ţer eara a lor tâvane./ Hirbea pâdurle-mpline di aghrime,/ Di frică ma, nu para ştiu Armân’il’i,/ Nu vor sâ ştibă niţe di cingrime.” Treaţim diznou la sonetulu iu si adară Academia a lu Caval’ioti.. Di la zboarăle ţi li spusim, că Voshopolea eara nai ma marea politie di-tru Balcan’I, ca numir di locuitori, ma mare şi di Atena a li antichitate, Nida Boga dzâţe “Mintiminil’ea aţea veacl’e tută/ Anthina ţi u are adunată/ Voshopole cuibarlu troară ş-mută.// Theodor Caval’ioti ca nâ steauă/ Pi ţerlu armânescu anâlţată/ Luţeaşte la Academia Nauă.”), capitolul doi – Voshopolea sum niori (iu videm ună mul’eare care şuţă minţâle a lu Alui Paşa — easte “Greaca Chira Vasilichi”, ca un dialithea vâsiloan’e, care di ziliu lu aprinde pi Ali contra a câsâbălui Voshopole, aşi că videm cum cumândarulu turcu easte tru un sonnet, cu numa a sonetului “Ali Pâşelu — lup” tru altu, “Ali Pâşelu –m’iel”, alte daua sonete di năintea a lor, cu nua di sonete “Alte minciun’i ali Chira Vasilichi”, şi “Chira Vasilichi-theatrină, care “că plândze s-faţe/ Şi-arupe perlu taha di zilie/ Nihita s-faţe că-l’I v;ine milie,/ S-arucă pi minder araţe. Şi, va s-duţim ninte versurile a sonetului: “Cum easte ma nă theatrină bună/ Dup minută nu para l’I-angreacă/ Cu lişureaţa la arâs ca s-treacă/ Şi dulţe zboară al Ali s-l’i spună.// Aghon’ea piră braţâle l’ia s-l’I-ardă/ Şi ocl’I ş-budzâle s-l’I si aprindă/ S-l’i başe mâna, barba sâ-l’i dizm’iardă./ Şi blâstimata greacă nu s-alasă,/ Va ghegan’ilor Voshopolea s-u vindă/ Ca s-nu armână niţe tor di casă”), capitolul III – Pănagh’irlu di Voshopole, capitolul IV – Dzuua di pănăgh’ir, capitolul Voshopolea aplucusită di arbineşi, capitolul Alumta di tu măhăladzi, capitolul VII – La palatea al Gjdu, capitolul VII – După furtună (“Cu-aleapte zboară ş-multu mintimene/ L’ia Gojdu-auşlu tute ca s-li spună, [….] lişor nu poate ma s-achicâsească, Di iu buluchi di ghegan’i s-adunară, Vârtos buriile cându asunară [….]), capitolul Adunarea a auşlor (“sâ-ndreadze ruirea”, sonetulu al doilea, di tute treiledi-tru aestu capitol), Aprindu di angrupăciune, (dauă sonete, “S-adună morţâl’i”, şi “S-adară chivurile”), capitolul X – Dzuua di angrupăciune (trei sonete), capitolul Voshopoleanile ş-plângu morţâl’i (Plânguri ti “un hil’iu tinir”, “ti ună hil’e nimârtată, “ti un nicuchir aleptu”, “ti un cârvânar”, “ti un picurar”, “ti căldărari şi ghunusari”, “ti un hil’iu di săraf”, “Plângul a ţerlui”, tru care si repetă tru ţinţe locuri distihulu “Voshopolea ază are/ Dzuuă laie di-ngrupare”), capitolul XIII, ultimul – După ruire (un sonet are numa “Sina, Gojdu, Dumba, Mocioni…” — “Cu prămătie v’in şi-aduc cărvăn’i”, iar ma nclo: “Ti-Afstrie ţi lipseaşte tut bumbaclu/ Lu aduţea maşi el’i dit Misirie,/ Şi aminta amalama cu saclu// lucra şi aduna tuţ ca alghina;/ Evropa ntreagă care suntu ştie: Un Gojdu, Dumba, Mocioni şi Sina”. Dumba, Nicolae/ Nicolaus, fu protectorulu a societatil’ei “Junimea”, di la Viena, un andrupâtor a tutlor întreprinderilor cuturale şi sociale a rom`n’ilor, iar familia Mocioni, “unâ di aţeale mai considerabile di Budapesta”, intrăă în istoria a Ardealui cu aţel’i patru Mocioni (Petru, Andrei, Antoniu, Alexandru); antepenultimulu sonet, “Grailu pârintescu” (Nu s-află niţi nâ armână ată,/ Ş-tu xinitie naturle s-nu-şi crească,/ Pi grailu –avdzât la vatra părintească,/ Ş-Voshopole ţi lu-are anviţată. 12. Penultimulu sonet: “Roja, Boiagi, Ucuta” (Nu-s singure armânile vlăstare/ Lă v’ine agiutor ş-dit alte părţâ,/ Ies Beşl’i armâneşti cărţâ/ Di anviţaţ voshopolean’i scriate.// Ca veacl’ea a lor fară şi duruta/ Tu xeane mân’i vârnoară s-nu ancapă/ S-alumtă Roja, Boiagi, Ucuta.”

Un manuscris a scriitorului armân Constantin Constante (1877-1964) fu prezentat siptâm`na tricutâ, viniri, 21 apriliu, la Suţata Culturalâ Armâneascâ, SCA, di Bucureşti. Fu faptâ prezentarea a cartil’ei tipusitâ după aestu manuscris, cu numa “Cum s-asparse Gramostea…”, titlul avânda şi alte dauâ părţâ, după conţânutulu a cartil’ei: “Cum s-asparse Gramostea. Cum s-adră Cruşuva. Armâniada”.

Constatin Constante (1877-1964) eara crushuvean amintat Skopje (muri Bucureshti). Constante tipusi ma multi cărtsâ ti armânj pi limba românească. Tu bitisita a banăljei ahurhi s-angrăpsească armâneashti. Treili texte tipusiti tora fură angrăpsite tu 1948, 1950 shi 1952. Unu manuscris agiumsi la Matilda Caragiu. Dupâ moartea ali Matildi, aestu manuscris agiumsi la Sutsata Culturală Armânească di Bucureshti tsi lu tipusi la Comptoir aroumain de Paris. Constante apridusi tu limba română poemili tsi li angrăpsi pi armâneashti. Tu carti easte dată şi unâ exetaxe trâ bana a lu Constante.

La pârâstâseari zburâ pareia tsi lucră ti aestâ carti: Cristian Banioti, Alexandru Gica, Shtefan Mitică, Ruxandra Radu, Mirela Biolan Sima, Sorin Anagnoste cum shi Nicolas Trifon (Comptoir aroumain de Paris). Cartea easte işită la Comptoir aroumain de Paris, editată di SCA.

Cartea, ică tripla poemă a lu CC avu ca urneche poezia a lu Nicolae Velo (1882 — 1924) Shana shi ardirea a Gramustil’ei, cunuscua poemâ a lu “Hagi Stergh’iu, celnic mare, cum tru Gramuste-altu nu-are…” Tama aestâ easte tema a protâl’ei parte a cartil’ei a lu CC. A daua parte easte “Cum s-adră Crushuva” (CC, cum spusim, eara crushuvean amintat Scopie, şi mortu apoia, Bucureşti). Cruşuva s-adră tru an’il’i 1770-1780, tru un loc tru munte ţi si dzâţea “La Ploci”., iu armân’il’i vinirâ, cum nâ spune tru versuri CC: “Cu oile, cu cân’il’i, Cu cail’i şi mulările,/ şi prisupra a câtândiil’ei di-tru hârari, eara m’iţl’i ţi nu putea s-imnâ, iar după nâşi imna tiniri şi auşi”. CC spune şi cum s-arse Cruşuva tru 1903, la dzâlile a republicâl’ei di la Ilinden, dzâlile a profetului Ilia, revoluţia di 10 dzâle. Partea a treia a cartil’ei are numa “Armâniada”, care easte încl’inată a lu George Murnu, traducătorulu în limba română a Iliadâl’ei, a lu Homer. “Armâniada easte unâ istrorie a armân’ilor, di cându si adră populu româneascu, şi apoia v’inearea a slavilor şi bulgarilor tru peninsula balcanică, cu marile ţarat Bulgar, şi apoia statulu a fraţâlor Petru şi Asan. Statulu româno-bulgar. CC da tru bitisita a poemâl’ei versurile că fara a noastrâ armâneascâ nu avu tihe sâ-l’i hibâ cântâtor-poet un Dante, ama aestu pidimo si mindui sâ-l facâ el CC, “Aşi cum avurâ Roma şi Elada/ Trâ aţea mine l’i-adrai “Armâniada””.

* * * * *

Goran Puşuticulu nâ informeadzâ tru un email trâ moartea a unui scriitor roman, bun oaspe a armân’ilor, pri-tru aţea că lu agiută pi Dina Cuvata, di Scopia, sâ tipuseascâ tru România, la editura Minerva, volumulu di poezie, di liricâ populară grâmusteană “Carabeu, lăi Carabeu”.

Goran Puşuticulu dzâţe, alidzem:

Tu dzalili di Pashti muri Bucureshti George Balaita, prozator shi romansier clasic a litiraturaljei rumaneasca di aza. Muri tamam cu una dzuua ninti di dzuua di aflari, la ilichia di 82 di-anji.

U dau aesta habari ca fu oaspi a Armanjlor shi-a Machedonjlor, prit poetlu Dina Cuvata. Tu anlu 1985 agiuta ta s-hiba publicata cartea “Carabeu lai Carabeu, lilici dit lirica armaneasca gramustineasca”, alancita la Ed. Minerva, cu un Protuzbor di Hristu Candruveanu. George Balaita eara atumtsea director la Ed. Cartea rumaneasca.” (bitisim alidzearea)

Sâ spunim ndauă zboarâ trâ bana şi activitatea a lu George Bălăiţă

George Bălăiţă (n. 17 aprilie 1935 — d. 16 aprilie 2017) fu un romancier român. Bălăiţă fu unulu di prozatoril’i clasiţ a literaturâlei română contemporană.

Are absolvită Institutulu di Cultură Fizică din Bucureşti (1953-1955). Tutunâoară, absolventu a Facultatilei di Filologhie di Iaşi (1967). Are lucrată ca desenator tehnic, profesor suplinitor şi instructor metodistu. Debut publicistic în revista Luceafărul” (1960). Editorial, debuteadză cu volumulu Călătoria (1964) – proze şcurte tradiţionale […]. Di-tru 1964, easte redactor, apoia redactor-sef adjunctu la ”Ateneu”. Tru 1979 si muută la Bucuresti, ca secretar a Uniunil’ei a Scriitorilor. Di-tru 1980 easte Director a Editurâlei Cartea Românească. Bursier a Universitatilei di-tru Iowa-City (SUA, 1980). Conversânda dispre Ionescu (1966) şi Lucre fapte di-tru noaptea soarelui di lapte (1968), vol. de proze scurte, sunt texte care prefigureadză, pri-tru exploatarea a perceptilei infantilă sau pri-tru tehniţâle di banalizare a absurdului, hiperestezia specifică a romanilor. Lumea tru dauă dzâle (1975) descrie dauă faţe a realului tru unitatea a lor contradictorie, domesticulu şi demoniculu, din punctul di observaţie privilegiat a zigâlei, observare nu di dinclo di existenţă, că tru numa l’ei. Cu Uceniculu/matidălu niascultător (1977), si caftă anâlţarea personajilor tru zona mitului sau măcarim a leghendâlei, pri-tru frecvente referiri la literatură, tradiţii, basme, pri-tru parafraze şi citate încorporate, livrescu, niscâtiori ostentativ (după cum scrie tru Dicţionarulu a Scriitorilor Români, coord. Mircea Zaciu).

Are loată: Premiul a Uniunilei a Scriitorilor (1975); Premiul “Ion Creangă” a Academiilei Română (1977).

* * * * * * *

Sâ spunim îndauă zboarâ şi trâ cartea — romanulu reprezentativ a lu George Bălăiţă, roman pi care Dina Cuvata lu traduse şi lu publică Scopia tru limba machiduneană, romanulu “Lumea tru dauâ dzâle”.

Va s-lom un comentariu di pi internet:

“El — romanulu – nâ aruucă di la arhiusită într-ună sireauâ ţi pare reală şi palpabilă, ama pi care u străbaţ cu ocl’il’i încarfesiţ cătră enigmile şi simbolurile ezoteriţe care pândâxescu piste tot. Ţeale dauă dzâle suntu aţeale care u apreasiră ditotâna imaghinaţia a iniţiaţâlor: sol-stiţiul de iarnă şi solstiţiul de veară. Eale reprezintă şi momentile-cl’eaie a evoluţilei a funcţionarului şi navetistului Antipa, un personaj faptu di dauă fiinţe având comportamente complet diferite: acasă, la Alba, om domestic”, soţ di curună aghâpisitor, înv’isător şi puţân frivol/lişor, respectânda relighios maşi Crăciunulu” din noaptea di 21 andreu; maliţios, aplicat cătră ziafeţ şi gimbuşe, persiflantu, ncucutat, posesor a unor mări energii negative şi a doarâlei a li divinaţie -la Dealu-Ocna, hoara iu lucreadză în timpul solstiţiului de veară, eliberânda, ca funcţionar di stat, certificate di deces.

Ama v’ine şi arada tra s-hibă vâtâmat ca pi haze di un maniac, Anghel, cultivatorulu di cactuşi di la Casa di Apă, tra să l’ia di la el ună imaghinară oglindă mâgh’ipsită, cutie trâ videare, tra sâ si facâ şi el mag….”