Author: Tașcu Lala

Tu 15-li di Șcurtu 1918 eara amintatu prof. Vasile Barba, hoara Livãdz ditu Gãrție, ți dusi la Ațelu di Analtu tu 20-li di Sumedru 2007, Freiburg tu Ghirmãnie, și pitricutu calea ditu soni di vruta-lli Fumeallie cu soia și Armãnamea di Iuțido, București – di la scamnulu a Suțatãllei Culturalã Armãneascã la Mirmințâlli “Stã Vinirea”, iu ari arãpaslu tu Murmintulu cu Ayalma “Armãnlu nu Keari” deadunu cu vruta-lli nicukirã prof. dr. Katharina Barba.

Cu furñia-a arãdzloru di ngrupari a avocatãllei Chiratsa Meghea la cari earamu duși, Custica Canacheu, Eva Bozgan, Mariana Marzavan, Tașcu Lala avumu muabeti cu Dominic shi Mihali Meghea, hilli a llirtatãllei, ta s’lomu di la nicukirata ali Cireșica vivliorafturli cu documentili a prof. Vasili Barba di la Vivlioteca di Freiburg și alanti documenti, di la Fundația “Stã Maria”, prezidentu avocata Chirața Meghea.

Tu ahurhitã di anlu aestu, Eva, Mariana ș-mini neasimu la casa ali Cireșica s’nã adunãmu cu Dominic sh Mihali Meghea și s’trițemu arada Vivliorafturli cu documenti.
Nã akicãsimu cu ficiorlli a llirtatãllei s’li lomu la SCA, s’li scanãmu, s’aibã și elli un exemplaru, a deapoa orighinalili elli li durusescu cu Actu di Donație ti Vivlioteca SCA.

Ațseali vârâ 30 di bibliorafturi cu documenti di la ULCA și di la Fundația “Stã Mãria” li purtãmu cu amaxea al Oani Cola la scamnulu ali SCA di București ta s’armãnã cu actu di donație, ti studiu și tipuseari.
Deadunu cu Oani Cola, Mirela Sima ș-mini tricum pi aradâ documentili ți eara tu vivliorafturi și la suțatã.
Oani li ndreapsi dapoa pi cãtigurii și li arãdãpsi tu vivlioteca a suțatãllei.

Mini cu Mirela aleapsimu unu articolu ngrãpsitu di prof. Vasili Barba cu numa: “ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII DIN LIVEZI-MEGLENIA” tu limba romãnã icã “MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUȚIALI ALI TRANSUMANȚÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA” dupu apriduțarea pi armãneaști ți u feațimu cu Mirela Sima și s’lu pãrãstisimu ti dzuua di amintari (15.02.1918) al Lali Vasili Barba ți s’aprukea și eara tu ligãturã cu loclu iu s’avea amintatã, LIVADZ.

Ti aduțearea aminti a prof. dr. Vasili Barba vã dãmu adzã ta s-avdzâț:

 

MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUȚIALI ALI TRANSUMANȚÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA
Prof. dr. Vasile G. Barba
Universitatea di Braşov

1. Tricutlu a hoarâllei armâneascâ Livădz
Dupu spusa-a auşloru [1], câtâ tu bitisita a etâllei XVIII, anvârliga di 25 di fumelli di armâñi, cumândusiț di un “celnicu”, alâsarâ Gramustea – veclliu ş-avutu câsâbă armânescu ditu munţâlli Gramosu (Pindu), ta s-ascapâ di trãñipserli ți li fțea tu ațea iami di kiro satraplu Ali Pâşe di Ianina [2], şi dânâsirâ tu unâ platee cu păşuñi teasi, mârdziniti cu pâduri di fagu nolgica di muntili Paicu (Paiko) di ninga Vardaru. Aestâ ñicâ tâbâbie ş-adră câlivili ditu keatrâ ş-lemnu – pãrmãtii ți eara bolcâ tu ațelu locu, tu partea di câtâ tu notlu a plateillei, ți alãncea/iu fitrusea hoara Livădzli Ñiț ică “Câlivili di Paşina”. Ti şcurtu kiro vinirâ ş-alti tâbâbii di oamiñi, tutu di Gramusti, ți ş-adrarâ câlivili tu locãrli di câtâ tu Nkeari-Apiritu ali platee ş-bâgarâ thimelliu ti hoara Livădzli Mări, cu bicimea, cu turlia cumu s’aspuni ti videari, s’clleamã pi turlia di amfiteatru, analtu, cama di 1250 meatri. Cama amânatu, kindurirã tu aesti dauâ hori, ma multu tu hoara Livădzli Mări, iu adrarâ unu mâhâlă ahoryea, şi ndauâ tâbâbii ma ñiț di Perivolea [3], aspartâ tut di ațelu Ali Pâşe, cata cumu ş-di Moscopole, ți avea vinitã tãbãbii di armâñi.

Dupâ unu kiro, dauli hori criscurâ şi s’feaţirã unã, di agiumsi s’hibã hoarâ di vearâ, ti tutu kirolu a anlui, cu casi mãri, cu patomati, adrati sânâtosu cu stizñi di keatrâ, iarapoi citiili anvâliti cu ploaci (ploaci di ardezie ţi eara multu serti dinintea-a apillei, a cingrimillei, a glleţlui) [4].

Unâ parti di numili di adzã ţi va s’dzãcã, locãrli, munţãlli, apili ş-niscânti armâsâturi di casi veclli u zuyrãpsescu bana di ma ninti, ţi eara pi idyea platee, a niscântoru adârâminti filisiti di turțâ ti discurmari şi yitripseari [5].

Vahi, di itia cã tu kirolu cuturburatu/mintitu ditu eta XVIII, agiumsi s’nu hibã tu sigurlãki trițearea pritu pâduri ş-munţâ câtâ tu aestâ hâmami balneo-climatarică, ea fu pâryisitâ ninti di yinearea-a armâñilor.

 

[1] Baba al afendi (n.r. afendi Goga Barba), ți s-află Livădz și-ți muri tu anlu 1917, tu ilikie di 116 di añi, âlli dzâțea alu afendi – ți eara tu ațelu kiro elevu la “Sculia comerțialâ româneascâ di Sârunâ” – că pârințâlli a llei, fapțâ Gramusti, eara cilimeañi anda curdisirâ Livădz.

[2] Ali Pâșe di Tebelin (1742-1822) cumândâsi, di Ianina, iu avea scamnulu rezidenţialu: Epirlu, Arbinușia ș-Mureaua. Agiumsi avdzâtu pritu lâețli, âmprãdãrli ș-vâtâmărli ți li feaţi la armâñilli ditu munțâlli a Pindului. Elu asparsi, dupâ ma multi alumti ș-amprãdări, pi ninga alti hori, Gramustea și Moscopolea – dauâ mări și avuti pulitii armâneșțâ ditu Pindu. Ațelli ți fudzirâ ditu aesti pulitii thimilliusirâ ma multi isnãhi tu Amirãrillea Austro-Ungarã di ma ninti ș-tu alti năi muntoasi ditu Turkia ivrupeanâ, anaparti di naia ursitâ di Ali Pâșe, vâtâmatu tu unu polimu ânkisitu contra-a lui di Sultanlu Mahmud II-lu (1822).

[3] Hoarâ armâneascâ pi coasta di câtâ tu data-a muntilui “Ou”, ți amparti Makidunia di Epiru. Ti vicllimea-a Perivolillei nã spunu ș-niscânti anyrâpseri tu keatrâ ditu 1390. Avu zñii mări tu anlu 1769 anda fu aputrusitã cu askerea ș-âmprãdatâ di ceatili mahomedani cu cumandu di Ianina. Ma multi tãbãbii, ți u vidzurâ zorea s-fugâ di Perivoli, cându ș-cându, pi hiotea-a kirolui, thimilliusirâ hori icã s-adâvgarâ ş-criscurã alanti hori armâneșțâ di câtâ tu Nkeari/tu Arațili ș-Ascâpitatâ – alargu di naialili ursiti di Ali Pâșelu. Hoara Perivoli fu aspartã didipu di aputrusitorlli fascișțâ, tu 1943. Tora, easti znuitã ditu thimealli și ari vidzutã muşeatã, ama easti și kiskinâ aestâ hoarâ di munti.

[4] Ti thimilliusearea aliştei pulitii aușlli spunea că unâ tâbâbie di armâñi di Gramusti, deadunu cu cupiili a loru (vârâ 40.000 di oi) ș-unâ cãrvani di mlări pi cari avea-ncârcatâ tutâ avearea ș-câtândia a loru, s’trapsirã ascumta di Gramusti și s-dusirâ Casandra cu umutea s-aflâ aclo apanghiu și s-poatâ ași s-ascapâ nâmuzea a celniclui Cuțufusea aspâreatu că va-și veadâ feata agiumtâ tu haremlu alu Ali Pâșe. Ama oamiñilli furâ prudaț și acâțaț di simeñilli a pâșelui. Celniclu Tegu Barba, cu pârnoañea Pâpuțâ Aroși (că avea pâpuțâli ânviscuti cu pâradz), ți cumândâsea tâbâbia, pâzârâpsi arâscumpârarea a cumnatâ-sai – feata alu Cuțufusea – ti cari lâ deadi a simeñilor giumitati ditu cupii ș-ma multi mlări-ncârcati cu pâradz, a deapoa trapsi mânâ ti duțearea Casandra și s-apânghisirâ tuț tu muntili Paicu. “Câti gâilipseri ș-câti averi âlli custusi nâmuzea ali unâ featâ” dzâți Anastase N. Hâciu (“Aromânii”, tip. Focșani, 1936 – frândza 243).

[5] Loclu iu furâ adrati protili câlivi avea numa “Pașina” – aclo avea, vahi, vârâ pavilionu de-a pâșelui; loclu, cu mucearâ pri-aoa ș-pri-aclo, ditu mesea ali platei cu numa “ciiri” (di la zborlu nturțescu “ceair” = “loc vâltosu/cu mucearâ”); unlu di izvurli cu apâ multâ ninga cari nica s-vedu cumăț mări di keatrâ mușatu plikisitâ – toarâ salami ti niscânti adârâminti cu migdani ți eara loclu iu șidea ma mărlli a vilaetlui, easti cânâscutu cu numa: “Izvurlu di Sârăṽi” (di la nturțesculu “sarai”= “pâlati”), iara loclu iu arâulu s-ascundi ti totna tu spileauâ, cama câtâ nghiosu cu vârâ 2 km di Sârăṽi ș-adarâ ñiț lacuri, u ari numa “La Hâmăñi” (di la nturțesculu “hamam” – “baie”).
Alanti numi eara bâgati di armâñi, fârâ s-hibâ cânâscuti cu vârâ numâ ma ninti, clirunumsitâ (“Valea Seacâ”, “La ascâpitatu”, “Șopotlu di-n sus”, etc.).

 

Apriduţearea: Colaboratori Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan
Boați: Colaboratori Aurica Piha, Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan

 

ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII (MACEDO-ROMÂNII) DIN LIVEZI-MEGLENIA
Prof. dr. Vasile G. Barba
Universitatea din Brașov

1. Trecutul așezării aromâne Livezi
După spusele bătrânilor [1], către sfârșitul secolului al XVIII-lea, vreo 25 de familii de aromâni, conduse de un “celnic”, au părăsit Gramostea – veche și bogată așezare macedo-română din munţii Gramos (Pind), ca să scape de teroarea instaurată în acea zonă de satrapul Ali Pașa din Ianina [2], poposind pe un platou cu întinse pășuni mărginite de păduri de fag în inima masivului muntos Paic de lângă Vardar. Acest mic grup și-a instalat colibele din piatră și lemn – materiale existente din belșug în acel loc, în partea de sud a platoului, formând cătunul Livezile Mici sau “Colibele din Pașina”. La scurte intervale s-au adăugat primului grup, altele, sosite tot din Gramostea, construindu-și colibele în partea de Nord-Est a platoului și punând bazele cătunului Livezille Mari, în formă de amfiteatru, la o altitudine de peste 1250 m. Mai târziu, s-au stabilit în cele două așezări, mai ales în Livezile Mari, formând un cartier distinct, și câteva grupuri mai mici sosite din Porivolea [3] distrusă de același Ali Pașa, precum și din Moscopole. Cu timpul, ambele cătune s-au mărit formând o singură comună devenită așezare de vară permanentă, cu case mari, etajate, construite solid cu ziduri de piatră și acoperișuri din plăci de ardezie [4].

O parte din toponomia actuală și unele resturi de construcţii vechi indică existenţa, în trecut, pe același platou, a unor clădiri și instalații folosite de turci pentru odihnă și tratament [5].

Probabil că vremurile tulburi, din secolul al XVIII-lea, au făcut nesigur accesul prin păduri și munţi la această stațiune balneo-climatarică, părăsită înainte de sosirea aromânilor.

 

[1] Bunica tatălui meu, născută în Livezi și stinsă din viaţă în anul 1917, în vârstă de 116 ani, îi relata tatălui meu – pe atunci elev al “Școlii comerciale române din Salonic” – că părinții ei, născuţi în Gramoste, erau copii când s-au stabilit în Livezi.

[2] Ali Pașa de Tebelin (1742-1822) a guvernat din Ianina, unde îşi instalase reședinţa: Epirul, Albania și Moreea. S-a făcut celebru prin cruzimile sale și prin acțiunile de jaf și exterminare organizate împotriva aromânilor din munții Pindului. El a distrus, după lupte îndelungate și a jefuit, printre altele, Gramostea și Moscopolea – două mari și înfloritoare centre aromâne din Pind. Fugarii din aceste centre au întemeiat mai multe colonii în fostul imperiu austro-ungar și în alte regiuni muntoase din Turcia europeană, dincolo de zona guvernată de Ali Pașa, ucis în urma războiului pornit împotriva lui de Sultanul Mahmud al II-lea (1822).

[3]Veche așezare aromână pe versantul răsăritean al muntelui “Ou”, ce separă Macedonia de Epir. Vechimea Perivolei este atestată și de inscripții locale datând din 1390. A suferit mari distrugeri în 1769, în urma atacurilor armate cu scop de jaf ale bandelor mahomedane dirijate din Ianina. Mai multe coloane, constrînse să plece din Perivole la intervale diferite, au întemeiat sau au mărit mai multe așezări aromâne spre Nord și Vest – în afara regiunilor guvernate de Ali Pașa. A fost distrusă în întregime de ocupanţii fasciști în 1943. În prezent, refăcută din temelii, este o așezare de munte modernă.

[4] Despre întemeierea acestei așezări bătrînii relatează că un grup de aromâni din Gramostea, împreună cu turmele lor (circa 40.000 oi) și o coloană de catâri pe care încărcaseră tot avutul lor, au părăsit pe ascuns Gramostea și s-au îndreptat spre Casandra unde sperau să găsească refugiu și să salveze onoarea celnicului Cuțufusea amenințat să-și vadă fata dusă în haremul lui Ali Pașa. Trădaţi, au fost interceptaţi de oamenii lui Ali Pașa. Celnicul Tegu Barba zis Pâpuțâ Aroși (avea cizmele îmbrăcate cu galbeni), care conducea grupul, a tratat răscumpărarea cumnatei sale – fata lui Cuțufusea pe care o însoțea –, cedând seimenilor jumătate din turme și mai mulți catâri încărcați cu bănet, după care a renunțat la Casandra și s-a refugiat cu grupul său pe muntele Paic. “Câte griji și câte averi i-au costat onoarea unei fete” consemnează A. Hâciu (“Aromânii”, tip. Focșani, 1936 – pag. 243).

[5] Locul unde s-au instalat primale colibe a fost denumit “Pașina” – acolo se găsea, probabil, vreun pavilion al pașei; șesul, pe alocuri mlăștinos, din mijlocul platoului, este denumit “ciiri” (de la turcescul “ceair” = “loc mlăștinos”); unul din izvoarele cu debit mare lângă care se mai văd și acum lespezi mari de piatră, frumos cioplite – urme evidente ale unei construcţii impunătoare care servea ca reședinţă pentru mai marii vilaietului, este cunoscut sub denumirea de: “Isvorlu di la Sârăṽi” (de la turcescul “sarai”= “palat”), iar locul unde pârâiașul care se ascunde definitiv într-o peșteră, mai la vale cu cca. 2 km de Sârăṽi și formează mici lacuri, se cheamă “La Hămăñi” (de la turcescul “hamam” – “baie”).
Restul toponomiei este creaţia aromânilor, fără referiri la o toponomie preexistentă, moștenită (“Valea Seacă”, “La ascăpitatu”, “Șopotlu di-n sus”, etc.).