Category: Consulter les leçons

  • Leçon 234 – L’impératif positif

    Leçon 234 – L’impératif positif

    Dominique: Bună ziua!

    Alexandru: Bună seara!

    Valentina: Bună!Bun venit, dragi prieteni !

    Ordres, demandes et prières – autrement dit l’impératif positif – voilà ce qui focalisera notre attention aujourd’hui. Ce mode ne vous est pas totalement inconnu, mais puisqu’il est très utile, nous y reviendrons pour l’approfondir. En français, l’impératif est quasiment identique au présent du verbe. Ce n’est pas toujours la règle en roumain, au contraire. Commençons par adresser des ordres, des demandes ou des prières à une seule personne – que nous tutoyons.Il y a certains verbes – pas très nombreux – pour lesquels, à la deuxième personne du singulier, l’impératif est identique au présent de l’indicatif :

    -a avea – avoir eu am, tu ai

    Alexandru: Ai puţină răbdare, te rog! (textuellement 🙂 Aie un peu de patience, s’il te plaît ! (Un peu de patience, s’il te plaît !)

    -a merge – aller, marcher eu merg, tu mergi

    Valentina : Mergi mai încet, te rog ! Marche plus lentement / Va moins vite, s’il te plaît !

    -a ieşi – sortir

    eu ies, tu ieşi

    Alexandru: Ieşi din maşină ! Sors de la voiture !

    -a rămâne – rester eu rămân, tu rămâi

    Valentina: Rămâi cu noi! Reste avec nous !

    -a trece – passer eu trec, tu treci

    Alexandru: Treci în faţa mea ! Passe devant moi !

    -a dormi – dormir eu dorm, tu dormi.

    Valentina: Dormi aici ! Dors ici ! Mentionnons aussi les verbes:-a râde – rire

    Valentina: Râzi ! – Ris !


    -a fugi – fuir, courir


    Alexandru: Fugi ! – Cours ! Fuis ! Sauve-toi !


    -a tăcea – se taire


    Valentina: Taci ! – Tais-toi !


    Pourtant, en roumain, pour la plupart des verbes, l’impératif de la deuxième personne du singulier est identique au présent non pas de la 2e, mais de la 3e personne !


    -a cânta – chanter

    Eu cânt, tu cânţi, el cântă


    Valentina: Cântă un cântec ! Chante une chanson !


    -a mânca – manger

    Eu mănânc, tu mănânci, el mănâncă


    Alexandru: Mănâncă fructe ! Mange des fruits !


    -a intra – entrer


    Eu intru, tu intri, el intră


    Valentina: Intră, te rog! Entre, s’il te plaît!


    -a cumpăra – acheter


    Eu cumpăr, tu cumperi, el cumpără


    Alexandru: Cumpără pâine, te rog! Achète du pain, s’il te plaît.


    -a lua – prendre


    Eu iau, tu iei, el ia


    Valentina: Ia metroul ! Prends le métro !


    -a aştepta – attendre


    Eu aştept, tu aştepţi, el aşteaptă


    Alexandru: Aşteaptă un moment! Attends un moment!


    S’y ajoute, enfin, une troisième catégorie de verbes, très peu nombreux, dont l’impératif est irrégulier pour la deuxième personne du singulier:


    -a fi – être

    Fii! – Sois!


    Valentina: Fii binevenit! Sois le bienvenu!

    Alexandru: Fii cuminte! Sois sage!


    – a face – faire Fă! – Fais!


    Valentina: Fă gimnastică! Fais de la gymnastique!

    Alexandru: Fă o cafea, te rog! Prépare un café, s’il te plaît.


    a veni – venir

    Vino! – Viens!

    Valentina: Vino cu noi! Viens avec nous!

    -a zice – dire Zi ! – Dis !

    Alexandru: Zi ceva! Dis quelque chose!


    Arrivés à la deuxième personne du pluriel, nous pouvons pousser un soupir de soulagement!Quand nous adressons un ordre, une demande ou une prière à plusieurs personnes ou à une personne que nous vouvoyons, l’impératif du verbe est identique à son présent (soit au présent de l’indicatif), tout comme en français!


    Alexandru: Aveţi puţină răbdare ! Patientez un peu!

    Valentina: Mergeţi mai încet, vă rog ! Marchez plus lentement, s’il vous plaît!

    Alexandru : Ieşiţi din maşină ! Sortez de la voiture !

    Valentina : Rămâneţi cu noi ! Restez avec nous!

    Alexandru: Dormiţi aici ! Dormez ici!

    Valentina: Fugiţi ! Fuyez ! Courez !

    Alexandru: Tăceţi ! Taisez-vous !

    Valentina: Mâncaţi fructe ! Mangez des fruits !

    Alexandru: Cumpăraţi pâine, vă rog! Achetez du pain, s’il vous plaît.

    Valentina: Intraţi, vă rog ! Entrez, s’il vous plaît !

    lexandru: Luaţi metroul ! Prenez le métro !

    Valentina: Aşteptaţi un moment! Attendez un moment! Cette règle est valable aussi pour les verbes dont l’impératif est irrégulier à la deuxième personne du singulier :

    Alexandru: Faceţi gimnastică! Faites de la gymnastique!

    Valentina: Veniţi cu noi! Venez avec nous!


    Le verbe « être » – a fi – y fait quand même exception. Son impératif est: Fiţi ! – Soyez !

    Valentina: Fiţi gata ! Soyez prêts !

    Alexandru: Fiţi bineveniţi ! Soyez les bienvenus !

    Valentina: Fiţi cuminţi ! Soyez sages !


    Délicieux moment de repos, pour terminer cette leçon, avec le poème Somnoroase păsărele – Somnolents petits oiseaux – de Mihai Eminescu, mis en musique par Tudor Flondor. La chorale « Ciocârlia » nous souhaite Dormi în pace! Dors en paix!


    LA REVEDERE!





    Somnoroase păsărele… (Somnolents petits oiseaux)

    Somnoroase păsărele (Somnolents petits oiseaux)

    Pe la cuiburi se adună, (Se rassemblent près des nids)

    Se ascund în rămurele – (Ils se cachent dans les rameaux -)

    Noapte bună! (Bonne nuit !)

    Doar izvoarele suspină, (Seules les sources d’eau soupirent)

    Pe când codrul negru tace; (Alors que la grande forêt noire se tait)

    Dorm şi florile-n grădină – (Les fleurs dorment, elles aussi, dans le jardin)

    Dormi în pace! (Dors en paix !)

    Trece lebăda pe ape (Le cygne glisse sur les eaux)

    Între trestii să se culce – (Pour se coucher dans les roseaux)

    Fie-ţi îngerii aproape, (Que les anges soient près de toi)

    Somnul dulce! (Et ton sommeil – bien doux!)

    Peste-a nopţii feerie (Au-dessus de la féerie nocturne)

    Se ridică mândra lună, (Se lève la magnifique lune)

    Totu-i vis şi armonie – (Tout est rêve et harmonie)

    Noapte bună! (Bonne nuit !)

    Traduction littéraire :

    Somnolents petits oiseaux traduction Petru Dincă

    Somnolents petits oiseaux

    Se rassemblent près des nids,

    Ils s’abritent dans les rameaux

    Bonne nuit !

    Il n’y a que la source qui geind,

    Quand la noire forêt se tait;

    Les fleurs dorment dans le jardin –

    Dors en paix!

    Sur les ondes calmes,

    le cygne glisse

    Et s’endort, quand les joncs veillent –

    Que les anges te bénissent,

    Doux sommeil!

    Et la belle lune se lève

    Sur la nocturne féerie,

    Tout est harmonie et rêve –

    Bonne nuit!

  • Leçon 233 – Espérer

    Leçon 233 – Espérer

    Lecţia două sute treizeci
    şi trei





    Dominique: Bună ziua!


    Alexandru:
    Bună seara!


    Valentina:
    Bună!








    Bun venit, dragi
    prieteni !
    Je pense qu’aujourd’hui c’est le bon moment pour
    espérer – a spera.






    Cela
    nous permettra de rester, un petit peu encore, dans le monde des sentiments
    positifs.




    a spera – espérer


    eu sper – j’espère


    tu speri – tu espères


    el speră – il espère


    ea speră – elle espère


    noi sperăm – nous
    espérons


    voi speraţi -
    vous espérez


    ei speră – ils
    espèrent


    ele speră – elles
    espèrent




    Valentina : Eu sper că eşti bine. J’espère que tu vas bien.




    Pourtant, surtout pour ce verbe, à la première
    personne, le pronom sujet est régulièrement omis. Tout le monde dira:




    Valentina : Sper că eşti bine.


    Alexandru : Sper că nu te deranjez. J’espère que je ne te dérange pas.


    Valentina: Sper că nu e prea târziu. J’espère
    qu’il n’est pas trop tard.


    Alexandru: Sper că ai primit mesajul meu. J’espère que tu as reçu mon message.






    Retenez comme tel le syntagme:


    -sper că… j’espère
    que…




    Valentina: Tu speri că ea va telefona. Tu
    espères qu’elle appelera.


    Alexandru: El speră că muzeul este deschis. Il espère que le musée est ouvert.


    Valentina: Noi sperăm că vom găsi un hotel bun. Nous espérons trouver un bon hôtel.


    Alexandru: Voi speraţi că totul va fi bine. Vous espérez que tout ira bien.


    Valentina: Ei speră că vor fi fericiţi. Ils
    espèrent être heureux.








    Tout comme le verbe a se bucura – se réjouir, a
    spera
    permet deux constructions:




    -a spera că… suivi de l’indicatif


    et


    a spera să… suivi du subjonctif

    qui sont, parfois, synonymes:




    Valentina: Sper că nu va ploua.


    Alexandru: Sper să nu plouă. J’espère
    qu’il ne pleuvra pas.


    Valentina: Sper că voi reuşi. J’espère que
    je réussirai.


    Alexandru: Sper să reuşesc. J’espère
    réussir.


    Valentina: Sper că vă place această muzică. J’espère que vous aimez cette musique.


    Alexandru: Sper să vă placă această muzică. J’espère que vous aimerez cette musique.


    Valentina: Voi speraţi că veţi găsi bilete la concert. Vous espérez que vous trouverez des billets au concert.

    Alexandru: Voi speraţi să găsiţ bilete la concert. Vous espérez trouver des billets au concert.


    Valentina: Ei speră că veţi veni.

    Alexandru: Ei speră să veniţi. Ils espèrent
    que vous viendrez.








    Pour formuler un espoir, on utilise la structure


    -Să sperăm că…





    Valetina: Să sperăm că totul va fi bine. Espérons que tout ira bien.


    Alexandru: Să sperăm că ei au ajuns la timp. Espérons qu’ils sont arrivés à temps.


    Valetina: Să sperăm că el a luat permisul de conducere. Expérons qu’il a eu son permis de conduire.


    Alexandru: Să sperăm că în iarna aceasta va fi zăpadă. Espérons qu’il y aura de la neige cet hiver.






    Le participe du verbe a spera est


    -sperat






    Valetina: Eu am sperat că tu vei veni. J’ai
    espéré que tu viendrais.




    Pourtant, tout le monde dira plutôt:




    Alexandru: Am sperat că vei veni.



    Valetina: Nimeni nu a sperat că lucrurile se vor aranja. Personne n’a espéré que les choses s’arrangeraient.


    Alexandru: Cine ar fi sperat ? Qui l’aurait
    espéré?






    Pour terminer, nous faisons un halte rue de
    l’Espoir – ou de l’Espérance, puisque nous n’avons qu’un seul mot pour les
    désigner. Corina Chiriac y attend toujours le bonheur et espère encore le
    trouver.






    Să-i
    amintiţi, vă rog frumos, adresa mea/
    Rappelez-lui, s’il vous plaît, mon adresse

    Când
    vă-ntâlniţi cu fericirea:/
    Quand vous rencontrerez le bonheur,

    Casa
    cu plopi, Strada Speranței,
    la parter;/ L
    a Maison aux peupliers, Rue de l’Espoir, au
    rez-de-chussée


    O mai
    aştept şi mai sper. /
    Je l’attends et j’espère encore.






    Strada
    Speranţei
    est
    la chanson de notre petite leçon de roumain.


    LA REVEDERE!



    Strada Speranţei

    Vine sau nu vine, daţi-mi un răspuns

    Nu cred chiar de mine să se fi ascuns.

    Unde umblă? Unde este?

    De mi-ar da măcar o veste

    Să ştiu că există şi mi-ar fi de-ajuns.



    Refren:


    Să-i amintiţi, vă rog frumos, adresa mea

    Când vă-ntâlniţi cu fericirea

    Casa cu plopi, Strada Speranţei, la parter

    O mai aştept şi mai sper.


    Să o poftiţi , vă rog
    frumos, la masa mea


    Când vă-ntâlniţi cu fericirea,


    Să-mi toarne doar o picătură de nectar


    În cupa
    plină de-amar.



    Şi-ntr-o dimineaţă, dacă va veni,

    Poate sta şi-o viata, poate sta şi-o zi

    Pân’ la răsărit de lună

    Şi să-mi spună « Noapte bună »,


    Dar să plece numai când voi adormi.


    Refren

  • Leçon 232 – Le monde des émotions et des setinments positifs

    Leçon 232 – Le monde des émotions et des setinments positifs

    Dominique:
    Bună ziua!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!



    Bun venit, dragi
    prieteni !






    Valentina : Ne bucurăm că sunteţi cu
    noi. Nous nous réjouissons que vous
    soyez avec nous.




    Alexandru : Ne bucurăm că suntem împreună… Nous nous
    réjouissons d’être ensemble…







    pour plonger à nouveau dans le monde des
    émotions et des sentiments positifs! Et nous commeçons par le commencement,
    c’est-à-dire par les mots:






    – emoţie – emoţii – émotion(s)


    – sentiment
    – sentimente – sentiment(s)




    Valentina : o emoţie pozitivă – une émotion positive


    Alexandru : o emoţie negativă – une émotion négative


    Valentina : un sentiment pozitiv
    – un sentiment positif


    Alexandru : un sentiment negativ
    – un sentiment négatif


    Valentina : Noi avem numai sentimente frumoase.

    Nous avons uniquement de beaux
    sentiments.


    Alexandru : Voi aveţi doar emoţii
    pozitive.

    Vous avez uniquement des
    émotions positives.






    Prenons
    un à un les mots qui les désignent:


    – fericire – félicité,
    bonheur

    Valentina : o mare fericire – un grand
    bonheur


    Este o mare fericire să ai un
    copil. C’est un grand bonheur que d’avoir un enfant.






    – fericirea – la
    félicité, le bonheur


    Alexandru : Toată lumea caută
    fericirea. Tout le monde cherche le
    bonheur.


    – din fericire – heureusement


    Valentina: Din fericire nimeni nu a fost rănit. Heureusement personne n’a été blessé.






    -fericit – heureux


    -fericită – heureuse




    Alexandru : Eu sunt fericit. Je suis
    heureux.


    Valentina : Eu sunt fericită. Je suis
    heureuse.


    Alexandru : Oamenii sunt fericiţi. Les gens
    sont heureux.


    Valentina : Miresele sunt fericite. Les mariées
    sont heureuses.








    -bucurie – joie




    C’est
    un dérivé du verbe a se bucura – se réjouir, que
    nous connaissons déjà.






    Alexandru: o mare bucurie – une
    grande joie


    Este o mare bucurie să te
    revăd. C’est une grande joie de te
    revoir.




    Valentina:
    Vă dorim multă bucurie. Nous vous souhaitons beaucoup de joie.






    -bucuria – la joie


    Valentina : Publicul îşi
    manifestă bucuria. Le public manifeste sa joie.






    – bucuros – joyeux


    – bucuroasă – joyeuse






    Valentina : Alexandru este bucuros. Alexandu est joyeux.


    Alexandru : Valentina este bucuroasă. Valentina est joyeuse.


    Valentina :Băieţii sunt bucuroşi că au reuşit. Les garçons sont contents
    d’avoir réussi.


    Alexandru : Fetele sunt bucuroase că merg să
    danseze. Les filles se réjouissent d’aller danser.


    Valentina : Poţi să
    mă ajuţi? Peux-tu m’aider?


    Alexandru : Bucuros ! Volontiers !








    -veselie – gaieté,
    allégresse


    Valentina :Câtă veselie, cât entuziasm ! Quelle
    gaieté, quel enthousiasme !






    -veselia – la
    gaieté


    Alexandru : Veselia este contagioasă. La gaieté
    est contagieuse.




    -vesel – gai,
    joyeux


    -veselă – gaie,
    joyeuse




    Alexandru:
    Voi cântaţi un cântec vesel. Vous
    chantez une chanson gaie.


    Valentina: Este o muzică veselă. C’est une
    musique joyeuse.

    Alexandru: Bebeluşii sunt veseli. Les bébés sont joyeux.


    Valentina: Dacă vizitaţi România, nu rataţi Cimitirul vesel de la Săpânţa. Si vous
    visitez la Roumanie, ne ratez pas le Cimetière joyeux de Săpânţa.




    Alexandru:
    Aici crucile sunt pictate în
    culori vesele.
    Les croix y sont peintes dans des couleurs gaies.






    -speranţă – speranţe – espoir(s), espérance


    Valentina: Asta îmi dă speranţă. Ca me redonne l’espoir.

    Alexandru: Mai sunt speranţe. Il y a
    encore de l’espoir.


    Valentina: tinerele speranţe ale sportului românesc – les
    jeunes espoirs du sport roumain




    – speranţa – l’espoir, l’espérance




    Alexandru:
    Speranţa moare ultima. L’espoir meurt en dernier.








    Evidemment,
    nous sommes loin d’avoir épuisé le sujet, mais le temps presse et la théorie ne
    suffit pas. Aussi, Doina Badea nous fait-elle verser, pour terminer, quelques
    larmes… de bonheur – Lacrimi de fericire.





    LA REVEDERE !

    Lacrimi de fericire





    Da, e-adevărat, ardea tot ceru-n asfinţit


    Când tu, răspunsu-atât de aşteptat


    L-ai şoptit, fremătând


    Copaci şi ape şoapta dulce-o repetau


    Şi lacrimi am
    simţit sub pleoape


    Fără să ştii, fără
    să vreau.






    Refren:


    Lacrimi de fericire,


    Prinos al visului împlinit

    Spune-mi în ce potire

    Le pot păstra la nesfârșit


    Lacrimi mai grăitoare


    Ca toate vorbele omeneşti,


    Scumpe mărgăritare


    Răsar când spui că mă iubeşti. (bis)

  • Leçon 231 – Se réjouir

    Leçon 231 – Se réjouir


    Dominique:
    Bună ziua!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!






    Bun venit, dragi
    prieteni !
    Aujourd’hui nous allons tout simplement nous réjouir
    – et trouver, pour cela, mille raisons. Le verbe roumain qui nous aidera à
    exprimer notre joie est :


    a se bucura – se
    réjouir






    eu mă bucur – je me
    réjouis


    tu te bucuri – tu te
    réjouis


    el se bucură – il se
    réjouit


    ea se bucură – elle se
    réjouit


    noi ne bucurăm – nous
    nous réjouissons


    voi vă bucuraţi – vous
    vous réjouissez


    ei se bucură – ils se
    réjouissent


    ele se bucură – elles se
    réjouissent








    Valentina : Eu mă bucur că sunt cu voi. Je me
    réjouis d’être avec vous.


    Alexandru : Tu te bucuri că exişti. Tu te
    réjouis d’exister.


    Valentina : El se bucură că a venit. Il est
    content d’être venu.


    Alexandru : Ea se bucură că poate asculta muzică.
    EIle se réjouit de pouvoir écouter de la musique.


    Valentina : Noi ne bucurăm că suntem împreună. Nous nous
    réjouissons d’être ensemble.


    Alexandru : Voi vă bucuraţi că aţi cumpărat
    fructe.
    Vous vous réjouissez d’avoir acheté des fruits.


    Valentina : Ei se bucură că au ieşit în oraş. Ils se
    réjouissent d’être sortis en ville.


    Alexandru : Ele se bucură că merg la mare. Elles se
    réjouissent d’aller à la mer.








    Quand
    on se réjouit pour une chose qui arrive, qui est déjà arrivée ou arrivera avec
    certitude, on utilise la structure:




    -a se bucura că


    comme
    nous venons de le faire.




    Valentina : Copiii se bucură că sunt în vacanţă. Les
    enfants se réjouissent d’être en vacances.


    Alexandru : Căţelul se bucură că a primit un os. Le chien
    est content d’avoir reçu un os.


    Valentina : Eu mă bucur că te văd. Je me
    réjouis de te voir.


    Alexandru : Tu te bucuri că vine primăvara. Tu te
    réjouis que le printemps arrive.








    Si
    l’on se réjouit pour une chose qui pourrait arriver, on emploie la structure:






    a se bucura să


    et,
    bien sûr, le conditionnel.






    Valentina : Eu m-aş bucura să merg la concert. Je me
    réjouirais d’aller au concert.


    Alexandru : Ei s-ar bucura să vină cu noi. Ils se
    réjouiraient de venir avec nous.


    Valentina : Tu te-ai bucura să primeşti un mesaj
    de la ea.
    Tu te réjouirais de recevoir un message d’elle.


    Alexandru : Luca şi Daria s-ar bucura să meargă
    în parc.
    Luca et Daria seraient contents d’aller au parc.








    S’y
    ajoutent quelques autres structures et formules :


    Valentina : Eu mă bucur mult. Mă bucur foarte
    mult.
    Je me réjouis beaucoup. Je suis très contente.


    Alexandru : Mă bucur din inimă. Mă bucur din
    toată inima.
    Je me réjouis de tout coeur.




    Valentina : Mă
    bucur din suflet. Mă bucur din tot sufletul. Je me réjouis de toute mon âme.




    Alexandru : Eu mă bucur pentru tine. Je suis
    contente pour toi.


    Valentina : Profesorii se bucură când elevii au
    rezultate bune.
    Les professeurs se réjouissent quand leurs élèves
    ont de bons résultats.




    Alexandru : Toată lumea se bucură. Tout le
    monde se réjouit.






    En
    fait, le verbe a se bucura cumule les fonctions de deux verbes
    français : « se réjouir » et « jouir (de) »






    Valentina : Voi vă bucuraţi de multă
    libertate.
    Vous
    jouissez d’une grande liberté.


    Alexandru : Tu te bucuri de soare. Tu profites
    du soleil.


    Valentina : Ea se bucură de viaţă. Elle jouit
    de la vie.






    Disons enfin que le nom roumain de notre capitale
    est Bucureşti. Or, plus ou moins par hasard, « bucur » est la racine du verbe a se bucura.
    Notre capitale est donc liée invisiblement à la joie.






    A
    cette joie linguistique, nous ajoutons une joie musicale : Noapte bună,
    Bucureşti
    – « Bonne nuit, Bucarest » – avec Angela Similea.






    LA
    REVEDERE !


    Noapte bună, Bucureşti




    Noapte bună, București, noapte bună!

    Vălul nopţii tainic
    te-a cuprins.


    Ici şi colo, rând pe
    rând, luminiţele de-argint


    La ferestre s-au
    stins.


    Noapte bună, Bucureşti,
    noapte bună!


    Pentru tine zboară
    versul meu


    Fiecărui colţişor îi
    urează-ncetişor

    Noapte bună, București, noapte bună!

    Şi luna adoarme
    deaprte, pe un colţ de nor


    În taină, iubirea
    veghează somnul tuturor.




    Noapte bună, Bucureşti,
    noapte bună!


    Pacea nopţii s-a lăsat
    uşor


    Dormi oraşul meu iubit
    şi visează liniştit


    Noapte bună, Bucureşti,
    noapte bună!




    Şi luna adoarme
    deaprte, pe un colţ de nor


    În taină, iubirea
    veghează somnul tuturor.


    Noapte bună, Bucureşti,
    noapte bună!


    Pacea nopţii s-a lăsat
    uşor


    Dormi oraşul meu iubit
    şi visează liniştit


    Noapte bună, Bucureşti,
    noapte bună!


    Noapte bună, Bucureşti,
    noapte bună!


    Noapte bună!



  • Leçon 229 – Etre et avoir (révision 5)

    Leçon 229 – Etre et avoir (révision 5)




    Lecţia
    două sute douăzeci şi nouă

    Dominique:
    Bună ziua!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!






    Bun venit, dragi
    prieteni !
    Pour
    que notre révision des auxiliaires a avea (avoir) et a fi (être)
    soit complète, nous y ajouterons aujourd’hui le conditionnel passé. Et pour
    nous le rappeler, nous nous appliquerons à exprimer des actions qui -
    malheureusement ou heureusement ! – ne peuvent plus s’accomplir.






    Cette fois-ci nous
    commençons par le verbe a fi, car c’est avec cet auxiliaire qu’est
    construit le conditionnel passé des verbes roumains. Il est formé à partir du
    conditionnel présent de l’auxiliaire (que nous venons de réviser), auquel on
    ajoute le participe passé du verbe, en l’occurrence




    -fost





    Valentina : Eu aş fi
    fost de acord.
    J’aurais été d’accord.


    Alexandru : Tu ai fi fost cu noi. Tu aurais été avec nous.


    Valentina : El ar fi fost binevenit. Il aurait été le bienvenu.


    Alexandru : Ea ar fi fost fericită. Elle aurait été heureuse.


    Valentina : Noi am fi fost avertizaţi. Nous aurions été avertis.


    Alexandru : Voi aţi fi fost deja în vacanţă. Vous auriez déjà été en vacances.


    Valentina : Ei ar fi fost mulţumiţi. Ils
    auraient été contents.


    Alexandru : Ele ar fi fost aici. Elles auraient été là.

    Valentina : Poate ai fi fost acceptat. Peut-être aurais-tu été accepté.


    Alexandru : Cine ar fi
    fost preşedinte?
    Qui aurait été président?


    Valentina : Care ar fi fost consecinţele? Quelles auraient été les
    conséquences ?


    Alexandru : Nu ar fi fost nici o problemă. Cela
    n’aurait posé aucun problème.








    Le conditionnel passé du
    verbe a avea (avoir) est lui aussi construit à l’aide de l’auxiliaire a fi (être),
    au conditionnel présent, auquel on ajoute la participe passé




    -avut





    Valentina : Eu aş fi avut o sugestie. J’aurais eu une suggestion.


    Alexandru : Tu ai fi avut o familie. Tu aurais eu une famille.


    Valentina : El ar fi avut şanse. Il aurait eu des chances.


    Alexandru : Ea ar fi avut prioritate. Elle aurait eu la priorité.


    Valentina : Noi am fi avut două pisici. Nous aurions eu deux chats.


    Alexandru : Voi aţi fi avut o surpriză. Vous auriez eu une surprise.


    Valentina : Ei ar fi avut mulţi prieteni. Ils auraient eu beaucoup
    d’amis.


    Alexandru : Ele ar fi avut succes. Elles auraient eu du succès.



    Valentina : Eu nu aş fi avut destulă cafea. Je n’aurais pas eu assez de café.


    Alexandru : El nu ar fi avut
    dreptate?
    Il n’aurait pas eu raison?


    Valentina :
    De ce ai fi avut
    nevoie?
    De quoi
    aurais-tu eu besoin ?


    Alexandru : Când ar fi avut ei timp ? Quand auraient-ils eu du temps?


    Valentina : Ce-aş fi fost dacă n-ai fi existat ? Qu’est-ce que je serais devenue si tu n’avais pas
    existé ?


    Nici nu îmi pot
    imagina !
    Je ne
    peux même pas m’imaginer !


    Alexandru : Mă întreb dacă n-ai fi existat. Je me demande, si tu n’avais pas
    existé


    Ce-ar fi fost viaţa
    mea ?
    A quoi ma
    vie aurait-elle ressemblé?




    C’est ce qu’Angela
    Similea se demande, avec plein de conditionnels, dans
    la chanson de notre petite leçon : Dacă n-ai fi existat.





    LA
    REVEDERE !



    Dacă n-ai fi existat.

    Refren:



    Ce-aş fi fost dacă n-ai fi existat

    Nici nu-mi pot imagina,

    Mă întreb daca n-ai fi existat

    Ce-ar fi fost viaţa mea.



    Poate nu te merit, dar sunt fericită

    Şi simt c-am câstigat pământu-ntreg,

    Tocmai de aceea, uneori mi-e teamă

    Am câştigat şi nu mai vreau să pierd.

    Darul meu primeşte, este doar iubirea

    De crezi că nu-i prea mult, mă vei ierta

    Dacă fericirea-i un dar anume

    Ani întregi l-aş căuta,

    L-aş găsi şi ţi l-aş da.



    Refren…



    Ce-aş fi fost dacă n-ai
    fi existat

    Nici nu-mi pot imagina,

    Mă întreb daca n-ai fi existat

    Ce-ar fi fost viaţa mea.




    Ce-aş fi fost dacă n-ai
    fi existat

    Atunci pe cine-aş fi iubit?

    Mă întreb, dacă n-ai fi existat,

    Cui aş fi spus bine-ai venit?



  • Leçon 228 – Être (révision 2 – futur, conditionnel)

    Leçon 228 – Être (révision 2 – futur, conditionnel)

    Lecţia
    două sute douăzeci şi opt


    Dominique:
    Bună ziua!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!






    Bun venit, dragi
    prieteni !
    Aujourd’hui, nous poursuivons notre survol du verbe a fi – être – par
    deux autres modes et temps. Et nous nous tournons,
    pour commencer, vers le futur.


    Valentina : Eu voi fi cu tine. Je serai avec toi.


    Alexandru: Tu vei fi primul. Tu seras le premier.


    Valentina : El va fi mulţumit de
    rezultat.
    Il sera
    content du résultat.


    Alexandru: Ea va fi invitată. Elle sera invitée.


    Valentina : Noi vom fi împreună. Nous serons ensemble.


    Alexandru: Voi veţi fi fericiţi. Vous serez heureux.


    Valentina : Ei vor fi politicoşi. Ils seront polis.


    Alexandru: Ele vor fi la aeroport mai devreme. Elles seront à l’aéroport plus tôt.






    Valentina : Eu nu voi fi acasă în week-end. Je ne serai pas chez moi ce week-end.


    Alexandru: Ei nu vor fi de acord. Ils ne seront pas d’accord.


    Valentina: Cum va fi timpul ? Quel temps fera-t-il ?


    Alexandru : Timpul va fi frumos. Il fera beau.


    Va fi soare. Il fera du soleil.


    Valentina : Tu nu vei fi la birou mâine? Tu ne seras pas au bureau
    demain ?


    Alexandru: Cine va fi invitat ? Qui sera invité ?


    Valentina : Unde veţi fi la ora cinci ?
    serez-vous à 5 heures ?


    Alexandru: Când va fi el aici ? Quand sera-t-il là ?






    Pour exprimer les actions
    possibles, nous avons besoin du conditionnel présent :






    Valentina : Eu aş fi încântată. Je serais enchantée.


    Alexandru: Tu ai fi ultimul venit. Tu serais le dernier venu.


    Valentina : El ar fi interesat de ofertă. Il serait intéressé par cette offre.


    Alexandru: Ea ar fi cu noi. Elle serait avec nous.


    Valentina : Noi am fi deja acolo. Nous serions déjà là-bas.


    Alexandru: Voi aţi fi cinci în maşină. Vous seriez 5 dans la voiture.


    Valentina : Ei ar fi mai prudenţi. Ils seraient plus prudents.


    Alexandru: Ele ar fi acceptate. Elles seraient acceptées.








    Valentina : Ar fi interesant. Ce serait intéressant.


    Alexandru : Voi nu aţi fi singuri. Vous ne seriez pas seuls.


    Valentina: Cine ar fi prezent ? Qui serait présent ?


    Alexandru : Tu nu ai fi mulţumit ? Tu ne serais pas content ?


    Valentina: Când ar fi ei acasă ? Quand seraient-ils chez eux ?


    Alexandru : De ce nu ar fi posibil ? Pourquoi ce ne serait pas possible ?


    Valentina: Ce ar fi să vină ? Et s’il venait ? ou …si elle
    venait ?






    În ziua când va fi să
    vii
    – « Le jour
    où tu seras enfin là ».

    En fait, cette petite phrase est
    plutôt difficile à traduire telle quelle. La chanson de Ducu Bertzi vous aidera
    à tout comprendre.





    LA
    REVEDERE !



    În ziua
    când va fi să vii




    În
    ziua când va fi să vii

    Iubire veche neschimbată

    Îti voi deschide înc-o dată

    Măcar acum de te-ai opri

    În ziua când va fi să vii.



    În ziua când va fi să vii

    Iţi voi ieşi cântând în cale

    Şi ochii grei de vindecare

    Privindu-te vor amuţi

    În ziua când va fi să vii.



    În ziua când va fi să vii

    Voi da perdelele-ntr-o parte

    Absenţa lor să nu mai poarte

    Nesomnul orelor târzii

    În ziua când va fi să vii.



    Şi-n ziua
    când va fi să vii

    Ce-ar mai putea să se întâmple

    Voi râde mult la tine-n tâmple

    Voi plânge-ncet când nu vei şti


    În ziua când va fi să vii.


  • Leçon 227 – Être (révision 1)

    Leçon 227 – Être (révision 1)

    Lecţia două sute douăzeci şi şapte


    A fi — révision 1 (présent, passé composé, imparfait)



    Dominique: Bună ziua!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!


    Bun venit, dragi prieteni ! Aujourd’hui nous commençons le survol du verbe a fi — être et nous commençons, bien sûr, toujours par le présent :


    Valentina : Eu sunt Valentina. Je suis Valentina.


    Alexandru : Tu eşti acasă. Tu es à la maison.


    Valentina : El este inteligent. Il est intelligent.


    Alexandru : Ea este aici. Elle est là.


    Valentina : Noi suntem cu prietenii. Nous sommes avec nos amis.


    Alexandru : Voi sunteţi în vacanţă. Vous êtes en vacances.


    Valentina : Ei sunt împreună. Ils sont ensemble.


    Alexandru : Ele sunt simpatice. Elles sont sympathiques.




    Valentina : Noi nu suntem la Paris. Nous ne sommes pas à Paris.


    Alexandru : Nu este târziu. Il n’est pas tard.


    Valentina : Cine sunteţi ? Qui êtes-vous ?


    Alexandru : Unde sunt Luca şi Daria ? Où sont Luca et Daria ?


    Valentina : De ce eşti trist ? Pourquoi es-tu triste ?


    Alexandru : Sunteţi bine ? Vous allez bien ?




    Comme pour tout autre verbe, le passé composé du verbe a fi — être est construit avec l’auxiliaire a avea — avoir. Le participe que nous y ajouterons est :


    fost


    Valentina : Eu am fost la munte. J’ai été à la montagne.


    Alexandru : Tu ai fost prudent. Tu as été prudent.


    Valentina : El a fost răcit. Il a été enrhumé.


    Alexandru : Ea a fost la spectacol. Elle a été au spectacle.


    Valentina : Noi am fost în vacanţă. Nous avons été en vacances.


    Alexandru : Voi aţi fost primii. Vous avez été les premiers.


    Valentina : Ei au fost acolo. Ils ont été là-bas.


    Alexandru : Ele au fost sincere. Elles ont été sincères.




    Valentina : Tu nu ai fost prudent. Tu n’as pas été prudent.


    Alexandru : Noi nu am fost în or.


    Nous n’avons pas été en ville.


    Valentina : Cine a fost primul ? Qui a été le premier ?


    Alexandru : Cum a fost timpul? Quel temps a-t-il fait ?


    Valentina : Când a fost aniversarea?


    C’était quand, l’anniversaire ?


    Alexandru : De ce nu au fost mulţumiţi ?


    Pourquoi n’ont-ils pas été contents ?




    Un dernier temps aujourd’hui: l’imparfait. A la différence de tous les autres verbes, pour a fi on utilise une racine différente de l’infinitif.


    Valentina: Eu eram acasă. J’étais chez moi.


    Alexandru: Tu erai în vacanţă. Tu étais en vacances.


    Valentina: El era singur. Il était seul.


    Alexandru: Ea era cu noi. Elle était avec nous.


    Valentina: Noi eram împreună. Nous étions ensemble.


    Alexandru: Voi eraţi cu maşina. Vous étiez en voiture.


    Valentina: Ei erau medici. Ils étaient médecins.


    Alexandru: Ele erau la aeroprot. Elles étaient à l’aéroport.




    Valentina: Ea nu era sigură. Elle n’était pas seule.


    Alexandru: Noi nu eram pe stradă. Nous n’étions pas dans la rue.


    Valentina: El nu era mulţumit? Il n’était pas content?


    Alexandru: Cine era la telefon? Qui était au téléphone?


    Valentina: Eu nu eram acasă. Je n’étais pas chez moi.


    Alexandru: Unde erai? Où étais-tu?


    Belle question que se posent l’un à l’autre Corina Chiriac et Marius Ţeicu dans la chanson de notre petite leçon:


    Unde erai?



    LA REVEDERE!


    Corina Chiriac & Marius Ţeicu — Unde erai?



    Unde erai?


    Poate visam sau doar speram

    Să te găsesc într-o zi

    Nici nu ştiam dacă exişti

    Şi căutam, căutam …



    Azi îţi vorbesc,

    Pare firesc că te-am găsit

    Dar gândesc cât timp am pierdut

    Fără rost, când tu n-ai fost

    Un veac întreg



    Şi nu-nţeleg unde erai

    Spune-mi şi mie

    Din ce planetă albastră

    În fine, la mine-ai venit



    Unde erai, nimeni nu ştie

    Poate în steaua în care

    Cândva micul prinţ a trăit.



    Cum îţi doreşti, fiind însetat,

    Un mic izvor de cleştar

    Te aşteptam ca pe-un dar

    Şi presimţeam că ai să vii



    Aievea eşti şi mă priveşti

    Dar poate-ai vrea să îmi spui

    Că infinit ţi-a părut timpul pierdut

    Şi tot aşa ai întreba :



    Unde erai spune-mi şi mie

    Din ce planetă albastră

    În fine, la mine-ai venit

    Unde erai, nimeni nu ştie

    Poate în steaua în care

    Cândva micul prinţ a trait (X2)



    Unde erai, pe care astru


    Pe Lună sau cine ştie


    În vreo galaxie sau în Carul Mare


    pe-o geană de zare erai.


    Unde erai spune-mi şi mie


    Mă tot întreb unde erai…


  • Leçon 226 – A avea – révision 2 (futur, conditionnel)

    Leçon 226 – A avea – révision 2 (futur, conditionnel)

    Dominique:
    Bună ziua!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!




    Bun venit, dragi
    prieteni.

    Nous
    poursuivons aujourd’hui notre survol du verbe a avea – avoir.

    Aux formes
    que nous avons déjà révisées, nous ajoutons celles de deux autres modes et
    temps.




    Et nous commençons par le
    futur. Il est construit à l’aide de formes spéciales de l’auxiliaire a vrea -
    vouloir, auxquelles on ajoute le nom de l’action – c’est-à-dire avea.






    Valentina : Eu voi avea suficient timp. J’aurai assez de temps.


    Alexandru : Tu vei avea prioritate. Tu auras la priorité.


    Valentina : El va avea o maşină. Il aura une voiture.


    Alexandru : Ea va avea un copil. Elle aura un enfant.


    Valentina : Noi vom avea o vacanţă frumoasă. Nous aurons de belles vacances.


    Alexandru : Voi veţi avea ocazia să vizitaţi oraşul. Vous aurez l’occasion de visiter la
    ville.


    Valentina : Ei vor avea o supriză. Ils auront une surprise.


    Alexandru : Ele vor avea un nou coleg. Elles auront un nouveau collègue.


    Valentina : Eu nu voi avea suficient timp. Je n’aurai pas assez de temps.


    Alexandru : Voi nu veţi avea ocazia să vizitaţi oraşul. Vous n’aurez pas l’occasion de
    visiter la ville.


    Valentina : Cine va avea prioritate ? Qui aura la priorité ?


    Alexandru : De ce vor avea o surpriză ? Pourquoi auront-ils une surprise?






    Pour les actions
    réalisables mais incertaines, on utilise le conditionnel présent.
    Rappelons-nous ses formes pour le verbe a avea :






    Valentina : Eu aş avea o sugestie. J’aurais
    une suggestion.


    Alexandru : Tu ai avea suficientă benzină. Tu aurais assez d’essence.


    Valentina : El ar avea impresia că îl eviţi. Il aurait l’impression que tu
    l’évites.


    Alexandru : Ea ar avea succes. Elle aurait du succès.


    Valentina : Noi am avea nevoie de ajutor. Nous aurions besoin d’aide.


    Alexandru : Voi aţi avea informaţiile necesare.Vous auriez les informations nécessaires.


    Valentina : Ei ar avea două zile
    libere.
    Ils auraient deux jours de libre.


    Alexandru : Ele ar avea posibilitatea să studieze. Elles auraient la possibilité d’étudier.




    Valentina : Ea nu ar avea succes. Elle n’aurait pas de succès.


    Alexandru: Voi nu aţi avea informaţiile
    necesare.
    Vous n’auriez pas les informations nécessaires.


    Valentina : Tu ai avea suficientă
    benzină ?
    Aurais-tu assez d’essence ?


    Alexandru : De ce am avea nevoie de ajutor? Pourquoi aurions-nous
    besoin d’aide ?










    La langue roumaine
    comporte, elle aussi, un « si » conditionnel – dacă ou de
    – mais il n’impose aucune contrainte grammaticale. Notre langue utilise, dans
    ce cas, le temps logique.






    Valentina : Dacă eu aş avea timp, aş ieşi în
    oraş.
    Si j’avais le temps, je sortirais en
    ville.


    Alexandru : Dacă aş avea patru dromadere… Si j’avais quatre dromadaires…


    Valentina : Ce ai face, dacă ai avea patru dromadere ? Que ferais-tu si tu avais quatre dromadaires ?




    Alexandru : De-aş avea patru dromadere / N-aş mai visa
    hipopotami…


    Si j’avais quatre dromadaires / Je ne rêverais plus
    d’hippopotames




    Valentina : De-as avea patru dromadere / Mi-aş cumpăra un palmier…


    Si j’avais quatre dromadaires / Je m’achèterais un palmier…





    Que ferait Nicu
    Alifantis, s’il avait quatre dromadaires ? Il nous le dit moitié en
    roumain, moitié en français, dans sa « Ballade des dromadaires » – Balada
    dromaderelor.
    Sympa, non ?




    LA REVEDERE!






    Balada dromaderelor



    1.

    De-aş avea patru dromadere

    N-aş mai visa hipopotami

    Eliberat de mamifere

    L-aş admira pe-Apollinaire

    Si j’avais quatre dromadaires



    2.

    De-aşș avea patru dromadere

    Mi-aş cumpăra un palmier

    Şi stand sub el într-un hamac

    L-aş tot citi pe-Apollinaire

    Si j’avais quatre dromadaires

    Si j’avais quatre dromadaires



    Refren :

    Avec ses quatre dromadaires

    Don Pedro d’Alfaroubeira

    Courut la monde et l’admira

    Il fit ce que je voudrais faire

    Si j’avais quatre dromadaires

    Si j’avais quatre dromadaires



    3.

    De-aş avea patru dromadere

    Cu toate patru-aş pribegi

    În acea lume de himere

    Ce-a fost a lui Apollinaire

    Si j’avais quatre dromadaires

    Si j’avais quatre dromadaires



    4.

    De-aş avea patru dromadere

    M-aş putea duce şi în cer

    Ca un turn Babel terminat

    De dragul lui Apollinaire

    Si j’avais quatre dromadaires

    Si j’avais quatre dromadaires



    Avec ses quatre dromadaires

    Don Pedro d’Alfaroubeira

    Courut la monde et l’admira

    Il fit ce que je voudrais faire

    Si j’avais quatre dromadaires


    Si j’avais quatre
    dromadaires


    Si j’avais quatre
    dromadaires


    Si j’avais quatre
    dromadaires.



  • Leçon 225 – Avoir (révision 1)

    Leçon 225 – Avoir (révision 1)

    Lecţia două sute douăzeci şi cinci


    A avea — révision 1


    (présent, passé composé, imparfait)


    Dominique: Bună ziua!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!


    Bun venit, dragi prieteni ! Quelques leçons extrêmement faciles vous attendent, chers amis. C’est que depuis le début de nos petites leçons de roumain, de nombreuses connaissances se sont accumulées et il est nécessaire, de temps à autre, de faire le point sur certains aspects importants.


    Nous avons étudié les auxiliaires — a avea (avoir) et a fi (être) en plusieurs étapes. Je pense que ce serait profitable pour vous de réunir tous ces éléments disparates, pour vous donner une vue d’ensemble sur ces deux verbes essentiels. Et nous commençons aujourd’hui par une première révision du verbe a avea.


    Rappelons-nous, tout d’abord, son présent.


    Valentina : Eu am o pisică. J’ai un chat.


    Alexandru : Tu ai un căţel. Tu as un chien.


    Valentina : El are o casă. Il a une maison.


    Alexandru : Ea are o grădină. Elle a un jardin.


    Valentina : Noi avem un copil. Nous avons un enfant.


    Alexandru : Voi aveţi mulţi prieteni. Vous avez beaucoup d’amis.


    Valentina : Ei au timp. Ils ont du temps.


    Alexandru : Ele au bani. Elles ont de l’argent.



    Les formes du verbe a avea au présent — dont certaines abrégées — sont utilisées pour construire le passé de n’importe quel verbe — y compris son propre passé. A la différence du français, seul l’auxiliaire a avea (avoir) est utilisé pour construire le passé.


    Les participes que l’on ajoute à ces formes de l’auxiliaire sont irréguliers, il faut donc les connaître. Pour a avea, le participe est:


    avut – eu


    Valentina : Eu am avut o vacanţă frumoasă. J’ai eu de belles vacances.


    Alexandru : Tu ai avut dreptate. Tu as eu raison.


    Valentina : El a avut febră. Il a eu la fièvre.


    Alexandru : Ea a avut două zile libere. Elle a eu deux jours de libre.


    Valentina : Noi am avut soare. Nous avons eu du soleil.


    Alexandru : Voi aţi avut zăpadă. Vous avez eu de la neige.


    Valentina : Ei au avut acces la Internet. Ils ont eu accès à Internet.


    Alexandru : Ele au avut succes. Elles ont eu du succès.



    Un autre temps passé que nous avons étudié et que j’aimerais réviser avec vous pour le verbe a avea est l’imparfait. Il exprime une action que se déroule sur une certaine période dans le passé. Et je vous rappelle l’astuce que je vous ai proposée pour le construire: les formes de l’auxiliaire a avea que l’on utilise pour construire le passé composé, au lieu de les placer avant le verbe, on les ajoute, comme désinences, à la fin du verbe:


    Valentina : Eu aveam apă. J’avais de l’eau.


    Alexandru : Tu aveai fructe. Tu avais des fruits.


    Valentina : El avea talent. Il avait du talent.


    Alexandru : Ea avea o bluză albastră. Elle avait une blouse bleue.


    Valentina : Noi aveam o maşină. Nous avions une voiture.


    Alexandru : Voi aveaţi trei calculatoare. Vous aviez 3 ordinateurs.


    Valentina : Ei aveau o casă mare. Ils avaient une grande maison.


    Alexandru : Ele aveau adresa. Elles avaient l’adresse.



    Pour construire la forme négative, on ajoute toujours la négation nu:


    Valentina : Eu nu aveam apă. Je n’avais pas d’eau.


    Alexandru : Ele nu aveau adresa. Elles n’avaient pas l’adresse.


    Valentina : El nu a avut febră. Il n’a pas eu la fièvre.


    Alexandru : Noi nu am avut soare. Nous n’avons pas eu de soleil.


    Valentina : Voi nu aveţi mulţi prieteni. Vous n’avez pas beaucoup d’amis.


    Alexandru : Ei nu au timp. Ils n’ont pas de temps.



    Restons encore quelques instants dans le présent :


    Valentina : Am nevoie de tine. J’ai besoin de toi.


    Alexandru : Am nevoie de dragostea ta. J’ai besoin de ton amour.


    Roxana Popescu le dit de très belle façon, dans sa chanson


    Vreau să fii lângă mine (Je veux qui tu sois près de moi).


    LA REVEDERE !



    Roxana Popescu — Vreau să fii lângă mine


    Eu nu vreau luna de pe cer

    Cu raza-i albă şi vicleană

    Mai bine lasă-mă să-ţi cer o fericire pământeană

    Că sunt frumoase, văd că sunt

    Dar toate seamănă-ntre ele

    Tu de pe boltă le aduni

    Şi mi le dai, dar nu te-ntrebi

    Ce-aş face eu cu-atâtea stele



    Vreau să fii lângă mine

    Am nevoie de dragostea ta

    Am nevoie de tine

    Pentru liniştea mea tu însemni

    Mult mai mult decât o stea


    Vreau să fii lângă mine

    Am nevoie de dragostea ta

    Am nevoie de tine

    Pentru liniştea mea tu însemni

    Mult mai mult decât o stea



    Nu mi-aş dori să am acum

    Nemărginirile albastre

    Sunt mai aproape de-adevăr

    Aceste clipe ale noastre.



    Că sunt frumoase, văd că sunt

    Dar toate seamănă-ntre ele

    Tu de pe boltă le aduni

    Şi mi le dai, dar nu te-ntrebi

    Ce-aş face eu cu-atâtea stele



    Vreau să fii lângă mine

    Am nevoie de dragostea ta

    Am nevoie de tine

    Pentru liniştea mea tu însemni

    Mult mai mult decât o stea.


    Vreau să fii lângă mine

    Am nevoie de dragostea ta

    Am nevoie de tine

    Foarte sincer îţi spun, serios îţi repet:

    Te iubesc!


    Vreau să fii lângă mine

    Am nevoie de dragostea ta

    Am nevoie de tine

    Foarte sincer îţi spun, serios îţi repet:

    Te iubesc!

    Vreau să fii lângă mine.




  • Leçon 220 – Conclusions et conséquences

    Leçon 220 – Conclusions et conséquences

    Dominique: Bună ziua!

    Ioana: Bună dimineaţa!

    Alexandru: Bună seara!

    Valentina: Bună!

    Bun venit, dragi prieteni ! Aujourd’hui nous allons réfléchir sur les conséquences de nos actions – ou de celles des autres – et tirer des conclusions. Je vous propose, pourtant, de commencer par nous familiariser avec un petit mot qui revient dans plusieurs syntagmes ou vocables que nous découvrirons aujourd’hui: aşa – ainsi

    Alexandru : Aşa sunt românii. Les Roumains sont comme ça.

    Valentina : Ea e drăguţă, nu-i aşa? Elle est jolie, n’est-ce pas?

    Retenez l’expression : Nu-i aşa ? N’est-ce pas?

    Maintenant nous sommes prêts à nous attaquer aux conséquences. Voici le premier syntagme construit à partir de ce petit mot. aşa că – alors, par conséquent

    Valentina : Ea mai are de lucru, aşa că rămâne la birou. Elle a encore du travail, alors elle reste au bureau.

    Alexandru : Este prea complicat, aşa că renunţ. C’est trop compliqué, par conséquent je renonce.

    C’est à partir du même petit mot qu’est construit un vocable à l’aide duquel on peut exprimer une conclusion ou l’effet d’une action : aşadar – donc, alors

    Alexandru : Aşadar ea nu a mâncat. Donc elle n’a pas mangé.

    Valentina : Aşadar este adevărat ? El a câştigat marele premiu ? Alors donc, c’est vrai ? Il a gagné le grand prix ?

    Un autre mot, que vous connaissez déjà, peut être utilisé à peu près dans le même sens. atunci – alors

    Alexandru : Atunci suntem de acord. Alors on est d’accord.

    Valentina : Atunci de ce nu ai spus nimic ? Alors pourquoi n’as-tu rien dit ?

    La liste des mots et syntagmes utilisés pour formuler une conclusion ou exprimer une conséquence est bien longue. Voici deux expressions quasiment synonymes :

    în consecinţă – par conséquent

    Valentina : Este ora cinci, în consecinţă putem pleca. Il est cinq heures, par conséquent nous pouvons partir.

    Alexandru : Problema s-a rezolvat, în consecinţă nu mai avem nevoie de instalator. Le problème est résolu, par conséquent nous n’avons plus besoin du plombier.


    Des fois, on peut omettre le syntagme et juxtaposer, tout simplement, la cause et sa conséquence, on le fait aussi en français :


    Valentina : Problema s-a rezolvat, nu mai avem nevoie de instalator. Le problème est résolu, nous n’avons plus besoin de plombier.


    prin urmare – donc, par conséquent

    Alexandru : Este luni, prin urmare muzeul este închis. C’est lundi, par conséquent le musée est fermé.

    Valentina : Prin urmare nu mai vii ? Alors tu ne viens plus ?

    Enfin, un dernier petit mot à mentionner aujourd’hui :deci – donc

    Valentina : Deci este posibil. Donc c’est possible.

    Alexandru : Adio, deci pe curând. Adieu, donc à bientôt.

    C’est la belle façon de se dire « Au revoir » imaginée par Mircea Vintilă et le groupe Pasărea Colibri.

    Adio, deci pe curând


    Iubito,
    poţi fugi cât vrei,

    În gând vei auzi paşii mei.

    Poţi spune vorbe multe în vânt,

    Eu n-am să ascult,

    Oh! N-am să le-ascult!



    Iubito, poţi în lume umbla

    De mine nu mai poţi scăpa.

    Voi trece zilnic prin gândul tău

    Prin ochii tăi.

    Prin ochii tăi.



    Refren :

    Căci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?

    Şi spune-mi cine te-a mai
    visat în culori?

    Şi ştii tu cine de toate a uitat,

    De când cu tine, prin ploaie a umblat?



    Nu uiţi tu zilele de mister

    Nici clipa când stele pier

    Nu uiţi ziua aceea de mai

    Când îmi spuneai:

    Mai stai, mai stai!



    Nu uiţi tu zilele de mister

    Nici clipa când stele pier

    Când timpul pentru noi dispărea

    Şi inima ta

    Bătea, bătea!

    Refren



    Te văd acum grăbita să pleci

    Cum cauţi doar cuvinte mai reci

    Le spui, dar în spatele lor

    Mai simt cum te dor.

    Mai simt cum te dor.



    Te vad cum mai încerci să zâmbeşti

    Dar ochii tăi fug de poveşti

    Şi nu te uiţi la mine plec?

    Deci, pe curând!

    Da, pe curând!



    Refren

  • Leçon 215 – L’approximation (I)

    Leçon 215 – L’approximation (I)


    Lecţia două sute cinciprezece




    Dominique: Bună ziua!


    Ioana: Bună dimineaţa!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!




    Bun venit, dragi prieteni ! Dune certaine façon, aujourdhui nous exerçons la tolérance : nous apprenons à faire des approximations. La question nest pas essentielle, mais elle nous permettra de construire de petites phrases usuelles. Un tas de vocables nous viendront en aide, la plupart interchangeables, qui correspondent tous aux mots français « environ », « quelque » etc. Les voici :




    aproximativ


    Ioana: Eu am aşteptat aproximativ zece minute. Jai attendu environ dix minutes.


    Alexandru : La festivităţi au participat aproximativ două mii de persoane. Quelque deux mille personnes ont participé aux festivités.


    Valentina : Aeroportul este la aproximativ şapte kilometri de oraş. Laéroport est à environ sept kilomètres de la ville.




    circa


    Ioana: Aparatul costă circa cincizeci de lei. Lappareil coûte environ cinquante lei.




    vreo


    Valentina : Cartea are vreo sută de pagini. Le livre a environ cent pages.


    Alexandru : Noi am rămas acolo vreo două săptămâni. Nous y sommes restés environ deux semaines.




    Le mot peut-être le plus fréquent et en même temps neutre et riche de sens utilisé pour exprimer une approximation est:



    cam



    Ioana : Prezentarea a durat cam o oră. La présentation a duré environ une heure.


    Alexandru : El a oferit cam zece mii de dolari. Il a offert quelque dix mille dollars.


    Valentina: Femeia avea cam patruzeci de ani. La femme était âgée denviron une quarantaine dannées.


    Ioana : Gara este cam departe. La gare est un peu loin.Alexandru: Tricoul roşu este cam mare. Le T-shirt rouge est un peu grand.


    Valentina: Eşti cam nostalgic. Tu es plutôt nostalgique.




    Le roumain comporte, lui aussi, 3 mots et expressions à laide desquels on peut faire des approximations un peu plus précises par rapport à une valeur donnée.



    aproape – près de, presque, à peu près



    Ioana: Noi am mers aproape douăzeci de kilometri. Nous avons parcouru à peu près vingt kilomètres.


    Alexandru : Calculatorul este aproape nou. Lordinateur est presque neuf.




    în jur de – autour de


    Valentina: Vacanţa lor a costat în jur de patru sute de euro. Leurs vacances ont coûté autour de quatre cents euros.


    Ioana : Sunt în jur de cinci persoanela fiecare masă. Il y a environ cinq personnes à chaque table.




    peste – plus de


    Alexandru : Copiii au mâncat peste trei kilograme de fructe. Les enfants ont mangé plus de trois kilos de fruits.


    Valentina: Ei sunt căsătoriţi de peste zece ani. Ils sont mariés depuis plus de dix ans.





    Enfin, un dernier mot aujourdhui, qui exprime un autre type dapproximation: lexcès.



    prea – trop


    Ioana: Este prea dificil. Cest trop difficile.


    Alexandru : Tu mergi prea repede. Tu marches trop vite.


    Valentina : Eu am venit prea devreme. Je suis venue trop tôt.




    -prea mult – trop


    Ioana: Este prea mult zgomot. Il y a trop de bruit.




    prea puţin – trop peu



    Valentina : Noi avem prea puţin timp. Nous avons trop peu de temps.



    Prea mult, prea puţin, prea mult – « Trop, trop peu, trop ». Nous exerçons ces syntagmesavec Alexandru Andrieş.




    LA REVEDERE !





    Alexandru Andrieş – Prea mult, prea puţin, prea mult


    Chiar înainte de-a mă trezi

    Te văd aici şi ştiu că ştii…

    La prînz te uit şi seara te-aştept,

    Cine zice c-aşa e drept ?




    Atunci când ne place

    Să ne sâcâim,

    Cînd n-avem ce face,

    Cînd stăm pur şi simplu şi nu ne gândim…




    Cînd e frig, cînd e cald,

    Cînd e prea strâmt, când e prea larg,

    Orice-ar fi, oricum ar fi,

    E sută la sută valabil, să ştii, şi e




    Prea mult, prea puţin, prea mult,

    Prea mult, prea puţin, prea mult,

    Prea mult, prea puţin, prea mult,

    Prea mult, prea puţin, prea mult, mmm…




  • Leçon 214 – La condition

    Leçon 214 – La condition

    Lecţia două sute paisprezece



    Dominique: Bună ziua!


    Ioana: Bună dimineaţa!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!


    Bun venit, dragi prieteni ! Aujourd’hui nous apprenons à poser des conditions. On peut le faire à l’aide de l’expression :


    cu condiţa să — à condition que, à condition de


    Valentina: Putem parca aici?


    Est-ce que nous pouvons nous garer là?


    Alexandru: Da, cu condiţia să plecaţi repede.


    Oui, à condition que vous repartiez vite.


    Ioana: Pot asista la repetiţii?


    Est-ce que je peux assister aux répétitions?


    Valentina: Da, cu condiţia să respecţi programul.


    Oui, à condition que tu respectes le programme.


    Alexandru: Copiii pot vedea animalele?


    Les enfants peuvent-ils voir les animaux ?


    Ioana: Da, cu condiţia să nu le dea de mâncare.


    Oui, à condition de ne pas leur donner à manger.



    Le mot le plus simple qui exprime la condition est l’homologue du fameux « si » conditionnel :


    dacă — si


    Il vous est déjà un peu familier et vous savez qu’en roumain il n’impose aucune contrainte. Après lui, on utilise le temps voulu ou logique.


    Ioana : Eu vin la spectacol dacă veniţi şi voi.


    Je viens au spectacle si vous venez aussi.


    Alexandru : Dacă va fi frumos, vom merge la munte.


    S’il fait beau, nous irons à la montagne.


    Valentina : Dacă aş avea timp, aş asculta muzică.


    Si j’avais le temps, j’écouterais de la musique.


    Ioana : Dacă nu merge calculatorul nu vom putea scrie mesajele. Si l’ordinateur ne marche pas, nous ne pourrons pas écrire les messages.


    Alexandru : Nu înţeleg dacă nu îmi explici.


    Je ne comprends pas si tu ne m’expliques pas.


    Valentina : Bea ceva dacă ţi-e sete.


    Bois quelque chose si tu as soif.



    Ioana : Să îţi fac o cafea? Veux-tu que je te prépare un café?


    Alexandru : Dacă vrei… Si tu veux…


    Valentina : Să deschid fereastra?


    Veux-tu que j’ouvre la fenêtre?


    Ioana : Dacă poţi… Si tu peux…


    Alexandru : Să aprind lumina?


    Est-ce que j’allume la lumière?


    Valentina : Dacă vreţi… Si vous voulez…


    (Si vous voulez bien…)


    Ioana: Să chem un taxi? Voulez-vous que j’appelle un taxi?


    Alexandru : Dacă puteţi… Si vous pouvez…


    Valentina : Să rezervăm un loc?


    Devons-nous réserver une place?


    Ioana : Dacă este posibil… Si c’est possible…


    Alexandru : Să sting televizorul?


    Voulez-vous que j’éteigne la télé?


    Valentina : Dacă nu vă deranjează…


    Si ça ne vous ennuie pas…



    Şi dacă ramuri bat în geam…


    Et si les rameaux frappent à ma fenêtre…


    Şi dacă stele bat în lac…


    Et si les étoiles se reflètent dans les eaux du lac…


    Şi dacă norii deşi se duc…


    Et si les gros nuages s’en vont…



    Voilà trois magnifiques conditions tirées d’un poème de Mihai Eminescu mis en musique par Vasile Timiş: Şi dacă.



    LA REVEDERE!



    Şi dacă…


    Şi dacă ramuri bat în geam

    Şi se cutremur plopii,

    E ca în minte să te am

    Şi-ncet să te apropii.


    Şi dacă stele bat în lac

    Adâncu-i luminîndu-l,

    E ca durerea mea s-o-mpac

    Înseninîndu-mi gîndul.


    Şi dacă norii deşi se duc

    De iese-n luciu luna,

    E ca aminte să-mi aduc

    De tine-ntotdeauna.



    Si les rameaux


    Si les rameaux à ma croisée

    Frappent et frissonnent les trembles,

    C’est que tu sois dans ma pensée

    Et t’approcher me sembles.


    Si les étoiles éclairer

    Le fond du lac, s’en viennent,

    C’est que ma peine soit apaisée

    Par des pensées sereines.


    Si les nuages épais glissant,

    La lune se révèle,

    C’est que toujours, en t’évoquant

    À moi tu te rappelles.


  • Leçon 211 – Qu’est-ce qui se passe?

    Leçon 211 – Qu’est-ce qui se passe?

    Dominique: Bună
    ziua!


    Ioana: Bună dimineaţa!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!






    Bun venit, dragi
    prieteni !

    Aujourd’hui il se passera bien des choses avec le
    verbe :




    a se întâmpla – arriver, se passer


    C’est
    un verbe impersonnel, qui a une seule forme au présent.


    se întâmplă – il arrive, il se
    passe






    Ioana : Acolo se întâmplă ceva. Il se passe quelque
    chose là-bas.


    Alexandru : Ce se
    întâmplă ? Qu’est-ce qui se passe ?


    Valentina : Nu
    ştiu ce se întâmplă. Je ne sais pas ce qui se passe.


    Ioana : Nu se întâmplă nimic. Il ne se passe rien.


    Alexandru : Asta
    se întâmplă rar. Ça arrive rarement.


    Valentina : Se întâmplă. ou bien Se mai întâmplă. Ça arrive.

    Au passé, le verbe a se întâmpla a deux formes:


    s-a întâmplat – pour le singulier


    s-au întâmplat – pour le pluriel


    Valentina : S-a
    întâmplat un lucru bun. Il s’est passé une bonne chose.


    Ioana: S-au
    întâmplat lucruri bune.
    Il s’est passé de bonnes choses.


    Alexandru : Mi
    s-a întâmplat ceva extraordinar
    . Il m’est arrivé quelque chose
    d’extraordinaire.


    Valentina : Ce
    s-a întâmplat ?
    Qu’est-ce qui s’est
    passé ?


    Ioana : Când s-a întâmplat ? Quand cela est
    arrivé?


    Alexandru : Unde
    s-a întâmplat ?
    Où cela est arrivé?


    Valentina: Cum
    s-a întâmplat ?
    Comment cela est arrivé?


    Ioana : De ce
    s-a întâmplat ?
    Pourquoi cela est arrivé ?








    Tout comme au passé, au futur
    on a deux formes:


    se va întâmpla – pour le singulier


    se vor întâmpla – pour le pluriel


    Ioana : Ce se
    va întâmpla după alegeri?
    Que se passera-t-il après les élections ?


    Valentina : Se
    vor întâmpla multe lucruri.
    Il se passera beaucoup de choses.


    Alexandru : Asta nu se va întâmpla niciodată. Cela n’arrivera
    jamais.








    Jetons un bref coup d’œil
    sur les mots importants de la même famille, à commencer par:


    întâmplare – histoire,
    événement, hasard


    Valentina: o
    întâmplare fericită
    – un heureux hasard


    Alexandru : A
    fost o întâmplare
    . C’était quelque chose de fortuit.


    Ioana: Ce
    întâmplare !
    Quelle histoire !






    din întâmplare – par hasard, accidentellement


    Valentina: Ne-am
    întâlnit din întâmplare.
    Nous nous sommes rencontré(e)s par hasard.


    Ioana: Am descoperit asta din întâmplare.
    J’ai
    découvert ça par hasard.






    L’adjectif de la même
    famille est :




    întâmplător – întâmplătoare (fortuit, fortuite)






    Ioana : o
    întâlnire întâmplătoare
    – une rencontre fortuite


    Alexandru : o
    descoperire întâmplătoare
    – une découverte accidentelle


    Valentina: Nimic
    nu este întâmplător.
    Rien n’est fortuit. Rien n’arrive par hasard.


    Même pas la chanson Vara întâmplător – « En été, par
    hasard ».

    Maria Gheorghiu y résume nos nouvelles acquisitions
    linguistiques.






    LA REVEDERE!




    Vara întâmplator


    S-a întâmplat să fie furtună


    S-a ântâmplat aşa din senin


    Şi pentru-o vreme am fost împreună


    Cât ne-am iubit nici asta nu ştim




    Refren:


    Întâmplător ai fost lângă mine


    Ce
    nebunie a fost cu noi doi


    Nici nu contează mâine cu cine


    Vom defila pe străzi amândoi




    Întâmplător ai fost lângă mine


    Ce
    nebunie a fost cu noi doi


    Nici nu contează mâine cu cine


    Vom defila pe străzi amândoi




    S-a
    întâmplat să uit de cuvinte


    N-am
    apucat să-ţi spun ce gândesc


    Nici
    nu mai ştiu, nici nu mai ţin minte


    Dacă ţi-am spus cumva « te iubesc »




    Refren:


    S-au întâmplat acestea într-o vară


    Când toată lumea pleacă hai-hui


    Unii la mare, alţii la ţară


    Numai să-şi pună tristeţile-n cui






  • Leçon 194 – L’élision (I)

    Leçon 194 – L’élision (I)

    Dominique : Bună ziua!


    Ioana : Bună dimineaţa!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina : Bună!



    Bun venit, dragi prieteni. Comme tout autre système linguistique, celui de la langue roumaine respecte le principe d’efficacité : il tend à dire le maximum avec le minimum de moyens. C’est pourquoi, il nous arrive, à nous aussi, de nous débarrasser de certains sons, seulement, pour marquer leur absence, nous n’utilisons pas l’apostrophe, mais la trait d’union.



    Nous nous occupons aujourd’hui de certaines élisions non obligatoires et nous nous arrêtons à un cas particulier, celui de la rencontre entre la négation nu — non, ne… pas — et le verbe a avea — avoir.



    Dans ce cas particulier, donc, au lieu de dire :



    Ioana : eu nu am (je n’ai pas), on peut dire eu n-am



    La voyelle de la négation nu est écartée ; un trait d’union marquera son absence, liant ce qui reste de la négation à la forme du verbe.



    Valentina : tu nu ai = tu n-ai (tu n’as pas)


    Ioana : el nu are = el n-are (il n’a pas)


    Valentina : noi nu avem = noi n-avem (nous n’avons pas)


    Ioana : voi nu aveţi = voi n-aveţi (vous n’avez pas)


    Valentina : ei nu au = ei n-au (ils n’ont pas)



    Ioana : Eu nu am cafea.


    Alexandru : Eu n-am cafea. (Je n’ai pas de café.)



    Valentina : Tu nu ai pisică ?


    Ioana : Tu n-ai pisică ? Tu n’as pas de chat?


    Alexandru: Nu. Nu am pisică. N-am pisică. (Non, je n’ai pas de chat.)



    Valentina : Noi nu avem acest CD.


    Ioana : Noi n-avem acest CD. Nous n’avons pas ce CD.



    Alexandru : Ea nu are copii.


    Valentina : Ea n-are copii. Elle n’a pas d’enfant.



    Ioana : Invitaţii nu au venit ? Les invités ne sont pas arrivés ?


    Alexandru: N-au venit ?


    Valentina : Nu, n-au venit. Non, ils ne sont pas arrivés.



    La situation reste la même lorsque le verbe a avea est employé comme auxiliaire, pour construire le passé. Au lieu de dire :



    Alexandru : Eu nu am dormit.


    On peut raccourcir et dire:


    Valentina : Eu n-am dormit. Je n’ai pas dormi.



    Ioana : De ce n-ai dormit ? Pourquoi n’as-tu pas dormi ?


    Alexandru : Pentru că n-am avut timp. Parce que je n’ai pas eu le temps.



    Valentina : Voi nu aţi fost la munte ? Vous n’avez pas été à la montagne ?


    Voi n-aţi fost la munte ?


    Ioana : Nu. Noi n-am fost la munte, am fost la mare. Non, nous n’avons pas été à la montagne, nous avons été à la mer.



    Valentina : Eu nu am mâncat. Je n’ai pas mangé.


    N-am mâncat.



    Ioana : Eu nu am iubit. Je n’ai pas aimé. N-am iubit.


    Alexandru : N-am iubit pe nimeni aşa cum te-am iubit pe tine. Je n’ai aimé personne autant que je t’ai aimée, toi.



    Nous exerçons cette élision — et bien d’autres encore — avec le groupe Holograf et leur chanson N-am iubit pe nimeni — Je n’ai aimé personne.



    LA REVEDERE!



    Holograf — N-am iubit pe nimeni



    Eu am întâlnit un înger care m-a-ntrebat

    Dacă în viaţă am iubit cu-adevărat, măcar o dat,

    Da, eu nu am ştiut ce să-i răspund la început,

    Dar te-am văzut venind spre mine

    Şi-am simţit c-apari ca o minune, fără un cuvânt a spune

    Intri aşa în viaţa mea…


    Refren:


    Şi n-am iubit pe nimeni aşa cum te-am iubit pe tine


    N-am iubit pe nimeni în toata viata mea

    Nu am iubit pe nimeni alta aşa cum te-am iubit

    În toată viaţa mea, în toată viaţa mea…



    Cred c-avem o viaţă, doar o viaţă să trăim

    Şi-avem un suflet, doar un suflet să iubim

    Aşa ca-ntr-o poveste fără a prinde chiar de veste

    Ne întâlnim cu dragostea..



    Refren



  • Leçon 192 – Demander et accorder la permission

    Leçon 192 – Demander et accorder la permission

    Dominique : Bună ziua!


    Ioana : Bună dimineaţa!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina : Bună!



    Bun venit, dragi prieteni. La semaine dernière, Daria — ou Daşa — qui a 3 ans, a demandé à sa maman, Valentina:



    Valentina: Mami, pot să mănânc omletă? (Maman, est-ce que je peux manger de l’omelette?)



    Nous aussi, nous demandons et accordons la permission plusieurs fois par jour. Les moyens que le roumain met à notre disposition pour le faire sont plus ou moins similaires à ceux du français. Nous commençons par le plus simple et le plus familier, pour vous, le verbe:



    a putea — pouvoir



    Daşa : Pot să trec?


    Valentina « traduit » pour nous :



    Valentina: Pot să trec ? (Je peux passer ?)



    Valentina: Da, Daşa, poţi să treci. (Oui, Daşa, tu peux passer.)



    Luca: Tati, pot să mănânc un măr?


    En traduction… roumaine:


    Alexandru: Tati, pot să mănânc un măr? (Papa, est-ce que je peux manger une pomme?)


    Alexandru: Da, Luca, desigur. (Oui, Luca, bien sûr.) Uite un măr frumos. (Voici une belle pomme.)



    Ana: Mami, putem să mergem în parc?


    En traduction… roumaine:


    Ioana: Mami, putem să mergem în parc?(Maman, pouvons-nous aller au parc?)


    Ioana: Da, Ana, dar nu acum. (Oui, Ana, mais pas maintenant.) Puţin mai târziu. (Un peu plus tard.)



    Lorsque nous avons étudié le verbe a da — donner, j’ai omis à dessein une expression, que j’ai gardée pour aujourd’hui.



    a da voie — permettre, accorder la permission



    Le mot voie signifie, en fait, «volonté», comme dans la prière chrétienne : Facă-se voia Ta — Que Ta volonté soit faite. C’est un mot pas comme les autres, je dirais.



    Luca : Tati, îmi dai voie să mă joc la telefon?


    En traduction… roumaine :


    Alexandru : Tati, îmi dai voie să mă joc la telefon?


    (Papa, tu me permets de jouer avec le téléphone ?)


    Alexandru : Da, Luca, îţi dau voie. (Oui, Luca, je te le permets.)



    Ana : Mami, îmi dai voie să merg la film?


    En traduction… roumaine :


    Ioana : Mami, îmi dai voie să merg la film?


    (Maman, tu me permets d’aller au cinéma ?)


    Ioana : Da, draga mea, îţi dau voie. (Oui, ma chérie, je te le permets.)



    L’expression a da voie a une variante plus impersonnelle:



    a avea voie — avoir la permission



    Daşa: Mami, am voie să mă deghizez?


    Valentina « traduit » pour nous :


    Valentina: Mami, am voie să mă deghizez? (Maman, est-ce qu’il m’est permis de me déguiser?)


    Valentina: Da, Daşa, poţi să te deghizezi. (Oui, Daşa, tu peux te déguiser.)



    Luca : Tati, am voie să mă uit la desene?


    En traduction… roumaine :


    Alexandru : Tati, am voie să mă uit la desene? (Papa, est-ce qu’il m’est permis de regarder les dessins animés ?)


    Alexandru : Nu, Luca, acum trebuie să dormi. (Non, Luca, maintenant tu dois dormir.)



    Ana : Mami, am voie să vin cu tine?


    En traduction… roumaine :


    Ioana: Mami, am voie să vin cu tine?(Maman, est-ce qu’il m’est permis de venir avec toi?)


    Ioana : Nu, Ana, nu poţi veni cu mine. (Non, Ana, tu ne peux pas venir avec moi.)



    En fin de leçon, nous nous attardons sur le mot voie, plus exactement sur le composé: voie bună — bonne humeur, allégresse, que nous exerçons avec le groupe DoReMi et leur chanson Voie bună.



    LA REVEDERE!